Patriarhia Romana mentine decizia de anatemizare a masoneriei din 1937

Reprezentantii BOR reamintesc ca masoneria a fost anatemizata in 1937, fiind considerata a fi un sistem mondial satanic. 

Preotul Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane, sustine ca anatemizarea din 1937 este valabila si azi.

După 77 de ani, BOR reiterează:

MASONERIA rămâne OSÂNDITĂ!

Poziţia Sf. Sinod din 1937 rămâne NESCHIMBATĂ

Subiectul Masoneriei revine în actualitate. După ce la începutul lunii făcea vâlvă uriaşul templul masonic care se va construi în Bucureşti, precum şi declaraţia de bucurie pentru alegerea lui Klaus Iohannis ca preşedinte, iată că această organizaţie revine în actualitate.

Într-un interviu pentru ziarulring.ro, Marele Maestru Viorel Dănacu a stârnit rumoare afirmând că doreşte să promoveze o "masonerie  pe înţelesul românilor. Chiar am lansat un program: acela al unei masonerii de fundament creştin-ortodox. (…) În lăcaşurile de cult româneşti

Biserica Rusiei respinge un document pregătitor pentru Sinodul Pan-Ortodox. Biserica rusa nu accepta pacatul homosexualitatii

Dedsi reprezentantii Bisericii Ruse participanti in comisia de la Chambesy au cedat in fata presiunilor, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse respinge documentul prin care se incerca introducerea unei “portite” prin care sa fie acceptat pacatul sodomiei.

Detalii legate de discutiile preliminare: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2015/05/discutii-preliminare-pentru-sinodul.html

Organul de conducere al Bisericii Ortodoxe Ruse a respins un proiect de document care urmează să fie discutat la Sinodul Pan-Ortodox din 2016, scrie lonews.ro.

Documentul, intitulat ”Contribuția Bisericii Ortodoxe la triumful păcii, justiției, libertății, fratietatii și dragostei între națiuni și la eliminarea formelor rasiale si a altor forme de discriminare”, a fost considerat ”inacceptabil, în forma sa actuală”, de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Organismul de conducere a recomandat aprobarea unui alt proiect de document sinodal, intitulat ”Importanța Postului și respectarea lui astazi”, și a recomandat, de asemenea, adoptarea de modificări la documentul propus de organul de conducere al comisiei biblico-teologice.

Sursa: http://www.orthonews.ro/biserica-rusiei-respinge-un-document-pregatitor-pentru-sinodul-pan-ortodox/

Discutii duhovnicesti intre un staret si ucenicul sau.

Starețul și ucenicul - despre lupta cu viciile

Demult trăia un monah care, ori de câte ori era întrebat de egumen „Cum o duci cu sănătatea, frate?”, acela îi răspundea nemulțumit că este foarte obosit din pricina multor ascultări pe care le făcea. Egumenul auzind în fiecare zi aceleași cuvinte de nemulțumire, într-o zi l-a întrebat pe monah:

– Frate, ce lucrare faci, de te ostenești atât de mult?

– Prea Cuvioase Părinte, am atâtea ascultări în fiecare zi și noapte, încât puterile trupești nu mi-ar ajunge dacă nu m-ar ajuta Dumnezeu. Mai întâi, am doi șoimi, pe care mă străduiesc să-i țin legați și să-i îmblânzesc. În al doilea rând, am doi iepuri, pe care îi păzesc să nu fugă. În al treilea rând, am doi boi, pe care îi supraveghez ca să lucreze. În al patrulea rând, am un lup, pe care îl păzesc să nu vatăme pe cineva. În al cincilea rând, am un leu, pe care încerc să-l biruiesc. Și în al șaselea rând, am un bolnav, pe care totdeauna trebuie să-l îngrijesc.

Egumenul auzind acestea, a zâmbit puțin și i-a spus monahului:

– Fiule, nu cred aceasta, pentru că este cu neputință

Etnogeneza romaneasca. Contributii ale dacilor si romanilor legate de formarea poporului roman.

Poporul roman s-a format in timp. Elementul crestin a aparut odata cu formarea poporului roman, timp in care locuitorii de pe teritoriul fostei Dacii au renuntat la religia pagana politeista.

      Etnogeneza este procesul de formare a unui popor. In componenta poporului roman intra tracii nordici (geto-dacii) si romanii ce s-au format din amestecul dintre latini, sabini si etrusci. Dupa cucerirea unei parti a Daciei de catre romani – 106 – a inceput procesul de formare a poporului roman. Trebuie mentionat ca pe teritoriul locuit majoritar de geto-daci erau si alte popoare precum: sciti, goti, celti etc., iar ca organizare statala regatul Daciei mari[1] si regatele dacice marunte au avut o existent scurta.

       Spre sfarsitul secolului I dupa Hristos, in fata amenintarilor romane tot mai mari, Dacia se reface treptat, iar regele Decebal (87-106) desavarseste unitatea statului geto-dac, care se intindea de la Tisa la Nistru si din Carpatii nordici pana la Dunare. Talentat conducator de osti si iscusit diplomat, Decebal poarta lupte grele cu imparatul Domitian (81-96), apoi cu Traian (98-117). Cu cel din urma a avut doua razboaie, primul in 101-102, incheiat cu victoria romanilor la Tapae (Portile de Fier, in Banat), cu ocuparea unor tinuturi din partile de sud ale Daciei, iar al doilea in 105-106, incheiat cu ocuparea si distrugerea cetatilor dacice din Muntii Orastiei, inclusive a Sarmizegetusei Regia, cu sinuciderea lui Decebal si desfiintarea statului dac. O parte din teritoriul Daciei (Transilvania propriu-zisa, Banatul pana la Tisa, Oltenia si o fasie din Muntenia in stanga Oltului) a devenit provincia romana Dacia. Tinuturi ca Maramuresul, Crisana, Moldova si campia Munteana nu au fost ocupate de romani, ci au continuat

Pr. Mihai Andrei Aldea despre legea antilegionară: Mișcarea Legionară a fost împotriva mafiei evreiești, iar partidele istorice ale vremii au făcut acte antisemite

Idei de predici la Sfantul Ilie Tesviteanul - PS Ioan Mihaltan

Sfantul prooroc Ilie Tesviteanul

Ev. Luca IV, 22-30.

1.Intre cuvant si simtamant este o mare diferenta uneri desi ar trebui sa fie o stransa legatura.

2.Niciodata nu zidesc cuvintele care se diferentiaza de simtamintele launtrice. Devenim chiar nesuferiti de cei cuminti care ne asculta. Cand simtamintele sunt in stransa legatura cu cuvintele si ele sunt nobile, zidesc pe cei ce le asculta.

3.Astfel de simtaminte nobile, sfinte, exprimate prin cuvinte le rostea Mantuitorul celor ce-L ascultau si-i misca profund incat se mirau de acele cuvinte pline de har.

4.Dureros pentru ca de cele mai multe ori rostim cuvinte dintr-o inima plina de rautate, care cuvinte nu zidesc ci distrug. De aceea trebuie sa fim foarte atenti la simtamintele launtrice exprimate prin

Zelotismul radical si “problema” calendarului – motiv de cadere in schisma prin lipsa discernamantului.

“Stilismul” este rupere de comuniunea cu Biserica Ortodoxa Universala

Lupta impotriva tuturor ereziilor trebuie dusa din Biserica, nu din afara Ei. Zelotistii radicali numiti la noi, in general, stilisti, sunt si schismatici, si eretici, adica sectari. Sunt schismatici pentru ca s-au rupt de Biserica, iar eretici sunt pentru ca considera calendarul ca fiind o dogma, avand in vedere raportul lor fata de calendar, desi se contrazic spunand ca “problema”[1] calendarului nu e dogma.

            Pe baza canonului 15 de la sinodul I-II din Constantinopol, din anul 861[2], se poate intrerupe comuniunea cu ierarhul locului daca acesta propovaduieste erezia in public: “Cele ce sunt randuite pentru presbiteri, episcopi, si mitropoliti, cu mult mai vartos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea daca vreun presbiter, sau episcop, sau mitropolit, ar indrazni sa se departeze de comuniunea cu propriul sau patriarh, si nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotarat si randuit in dumnezeiasca slujba tainica, ci mai inainte de infatisarea in fata sinodului si de osandirea definitive a acestuia, ar face schisma, Sfantul Sinod a hotarat ca acela sa fie cu totul strain de toata preotia, daca numai se va vadi ca a facut aceasta nelegiuire. Si acestea s-au hotarat si s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecaror vinovatii se departeaza de intaii lor statatori, si fac schisma si rup unitatea Bisericii. Caci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu intaiul statator al lor pentru oarecare eres osandit de sfintele canoane, sau de Parinti, fireste adica, de comuniunea cu acela, care propovaduieste eresul in public, si cu capul descoperit[3] il invata in Biserica, unii ca acestia nu numai ca nu se vor supune certarii canonicesti, desfacandu-se pe sinesi de comuniunea cu cel ce se numeste episcop chiar inainte de cercetarea sinodiceasca, ci se vor invrednicii si de cinstea cuvenita celor ortodocsi. Caci ei nu au osandit pe episcopi, ci pe pseudoepiscopi si pe pseudoinvatatori, si nu au rupt cu schisma unitatea Bisericii, ci s-au silit sa izbaveasca Biserica de schisme si de dezbinari.” Dar nu se poate face sinod paralel, ceea ce este