Episcopul Sofronie Drincec nu vrea sa discute dogmele ortodoxe in public

In urma anchetei facute de ziaristul Florin Budea de la saptamanalul "Spinul Bihorean", Episcopia Oradiei sustine ca imaginile si comentariile aparute pe internet cu referire la insemnele oculte reprezentate in icoana Mantuitorului sunt diversiuni, iar "problemele de ordin dogmatic nu se discuta in piata". Sa intelegem ca dogmele Bisericii Ortodoxe sunt secrete?
Pictorul Gabriel Ursut sustine ca pictura este canonica si "toata aceasta compozitie a fost gandita de PS Sofronie Drincec". Alti pictori si canonisti ortodocsi sustin ca icoana nu este canonica.
In icoana de pe bedernita episcopului oradean se gasesc aceleasi insemne ca si pe icoana cu pricina.
Desi i s-a cerut o explicatie oficiala, PS Sofronie evita sa dea un raspuns public referitor la apartenenta sa la masonerie.
Accesand linkul de mai jos puteti gasi articolul din ziarul local oradean:
http://www.spinul.ro/ancheta.codul-lui-sofronie_1327565461.html





Bedernita PS Sofronie Drincec cu icoana Mantuitorului unde se observa ca mana cu care binecuvanteaza are aceeasi reprezentare necanonica.
Atat icoana de pe bedernita cat si icoana invierii au fost realizate de acelasi "artist".






Despre acest subiect vedeti si:
http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2012/01/pana-unde-vreti-sa-ajungeti.html

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/01/28/ps-sofronie-drincec-masoneria-si-scandalul-icoanei-satanice-pictura-bizara-comandata-de-episcopul-oradiei-legata-de-catedrala-mantuirii-neamului/

Viata Sfintei Matuska Maria din Gatcina Stareta Bisericii din Catacombe - aducatoare de alinare

Ziua de praznuire 26 ianuarie

(a trecut la Domnul in 1930)

“Suferinta fierbinte, precum aurul in topitoare,

curata sufletul, ii da viata (stralucire), ii da tarie si il tempereaza”

(Sf. Iosif din Petrograd)

La vreo 30 de mile de Petrograd, este micul orasel Gatcina, foarte cunoscut de toti locuitorii Petrogradului pentru gradinile, parcurile si palatele salae. In acest oras, a trait inainte de Revolutie, o calugarita, Maria, cunoscuta nu doar de locuitorii din Gatcina, dar si de multi locuitori ai Petrogradului. Revolutia din 1917, a gasit-o pe Matuska Maria pe patul ei de suferinta. Dupa ce a suferit de encefalita (o inflamare a creierului), s-a imbolnavit de boala Parkinson. Intregul ei corp a devenit ca si cum ar fi fost inlantuit si nemiscat, fata ii era palida si precum o masca; putea sa vorbeasca, dar cu gura pe jumatate inchisa, printre dinti, pronuntand cuvintele rar si monoton. Era complet invalida si avea in permanenta nevoie de ajutor si ingrijire atenta. De obicei boala duce la dramatice schimbari psihologice (nervozitate, o obositoare incapatanare in repetarea de intrebari stereotipe, un egoism si egocentrism exagerat, manifestari de senilitate si alte manifestari asemanatoare), a caror rezultat de cele mai multe ori sfarseau prin internarea bolnavilor intr-un spital de psihiatrie. Dar, Maica Maria fiind complet invalida fizic, nu numai ca nu a degenerat psihic, dar a dezvaluit trasaturi extraordinare ale personalitatii si caracterului ei, care nu sunt caracteristice acestui tip de pacienti: a devenit extrem de blanda, umila, supusa, fara sa ceara nimic, concentrata in ea insasi, a devenit preocupata de rugaciunea neincetata, suportand greaua ei stare fara cel mai mic murmur. Ca si o recompensa a acestei stari de smerenie si rabdare, Domnul i-a trimis un dar : consolarea celor intristati. Multi oameni ciudati si necunoscuti aflati in suferinta, durere, depresie si deznadejde au inceput sa o viziteze si sa discute cu ea. Si fiecare care venea la ea, pleca mangaiat, simtind o iluminare a durerii lor, o linistire a suferintei , slabirea fricii, disparitia depresiei si a deznadejdii. Stirea despre aceasta maicuta extraordinara s-a raspandit cu mult peste marginile orasului Gatcina.

Matuska Maria locuia intr-o casuta mica de lemn, la marginea orasului, acolo unde am vizitat-o si eu in 1927. In timp ce asteptam sa fiu primit, am examinat numeroasele fotografii, in camera de primire si am remarcat doua: Mitropolitul Veniamin (al Petrogradului, noul Martir) si Mitropolitul Iosif (in curand avea sa devina conducatorul miscarii “Iosefite”). Mitropolitul Iosif a scris pe fotografia sa, Maicii Maria, o dedicatie emotionanta, citand din lucrarea sa “In imbratisarea Tatalui”, in timp ce Mitropolitul Veniamin i-a scris scurt: “Celei mai profound respectate luptatoare cu suferinta, Matuska Maria, care pe langa multi alti indurerati, m-a mangaiat si pe mine, un pacatos … ”.

Am avut marea ocazie sa fiu prezent la multe minuni de vindecare a sufleteor indurerate. Un tanar care avea din ce in ce mai mare deznadejde dupa arestul si exilul parintelui sau duhovnic, a plecat de la Matuska cu un zambet plin veselie, acceptand postul de diacon. Un tanar care suferea, a devenit stralucitor de vessel, […]. Un domn in varsta care suferea foarte mult, dupa moartea fiului sau, a plecat de la Matuska, increzator si incurajat. O femeie in varsta, care venise cu lacrimi, a plecat calma si stapana pe sine. Cand am intrat la ea, i-am spus Matuskai Maria, ca o puternica depresie ma apuca de multe ori, uneori putand sa dureze mai multe saptamani si ca nu stiu ce sa fac sa scap de ea.

“Deprimarea este o cruce duhovniceasca, mi-a spus mie. Ea se da spre a-l ajuta pe pacatosul ce nu stie cum sa se pocaiasca, adica cel ce dupa pocainta cade din nou in pacatele de mai inainte….Si deci numai doua leacuri pot tamadui aceasta suferinta a sufletului, care uneori e nespus de grea. Fie inveti sa te pocaiesti si sa aduci prinos roadele pocaintei; fie porti aceasta cruce duhovniceasca, adica deprimarea ta cu smerenie, blandete, rabdare si mare recunostinta catre Domnul, aducandu-ti aminte ca purtarea crucii acesteia este socotita de Domnul ca roada a pocaintei… Si de fapt, ce mare mangaiere ai cand iti dai seama ca descurajarea ta este nerecunoscuta roada a pocaintei, o inconstienta autopedepsire pentru lipsa roadelor ce ti se cer… De la gandul acesta trebuie sa ajungem la zdrobire, si apoi treptat deprimarea se risipeste si se zamislesc adevaratele roade ale pocaintei…“

Aceste cuvinte ale Matuskai au fost ca si cum cineva efectiv mi-ar fi facut o operatie pe sufletul meu si a inlaturat o tumora duhovniceasca… Si am plecat un cu totul alt om.

Prin 1930 Matuska Maria a fost arestata. A fost acuzata ca facand propaganda contrarevolutionara si ca facand parte dintr-o organizatie contrarevolutionara. De asemenea a fost arestat si fratele ei. “Organizatia” era compusa din doar 2 oameni. Iar propaganda impotriva comunismului a fost darul ei pentru a se mangaia in suferinta. Cei care au fost de fata in timpul aresatarii, descriu un infricosator film plin batjocorire si o violenta plina de cruzime aplicata unui suferind paralizat si incapabil sa faca vreo miscare fizica. “Crima politico-religioasa” a Matuscai Maria a fost adancita si de refuzul ei de a-l recunoaste pe Mitropolitul Serghei, dupa faimoasa Declaratie din 1927, care a condus la o schisma in Biserica Rusa .

Sarmana suferinda a fost tarata de brate, care i-au fost legate la spate, pe podea si pe pamant, din patul ei pana la camion de catre doi Chekisti. Impingand corpul ei mult suferind si paralizat, acestia au aruncat-o in camion si au dus-o. Fratele ei a fost dus intr-un alt camion, asa numit “Corbul negru”, (o limuzina neagra folosita special pentru a transporta victimele arestate in intunericul cel mai adanc; a fost descrisa de Soljenitan in volumul I din cartea “Arhipelagul Gulag”). Admiratorii ei compatimitori ai lui Matuska au inceput sa-i aduca in inchisoare modeste pachete. Acestea au fost acceptate timp de o luna. Apoi intr-o zi nu au mai acceptat pachetele si au spus scurt: “A murit in spital”. (De obicei pacientii neajutorati erau ucisi). Corpul nu le-a fost dat.

Fratele ei, un domn slab, mic si rafinat, care a cautat dupa Matuska cu mult sacrificiu de sine si primea vizitatori, dupa 9 luni de cercetari a primit 5 ani de inchisoare intr-un lagar de concentrare din Siberia.

[din “Sfintii Bisericii Ruse din Catacombe”, publicata de Fratia Sf. Herman din Alaska, Platina, California, 1982]

Rugaciune catre Sfanta Mucenita Maria din Gatchina

O prea Cuvioasa Sfanta Mucenita Maria, lauda ingerilor si a noilor mucenici si marturisitori slava, priveste-ne pe noi pacatosii care te rugam, ca o calda aparatoare si smerita rugatoare in fata lui Dumnezeu, Celui, care, cu rugaciune, post, credinta, rabdare te-ai aratat. Tu avand lumina credintei in Hristos, darul inaintevederii si al facerii de minuni, roaga-l pe Domnul sa primeasca lacrimile si cainta noastra, sa ne daruiasca noua (N) iertarea pacatelor, dragoste nefatarnica de aproapele, tarie in credinta, trezvie si viata bineplacuta lui Dumnezeu.

O prea Cuvioasa Maica, ajuta-ne pe noi, cei ce cinstim sfanta pomenirea ta si roaga-L pe Domnul ca pentru rugaciunile tale sa ne daruiasca pace sufleteasca si vindecare in boli.

Roaga prea Cuvioasa Sfanta Mucenita pe milostivul Dumnezeu, Facatorul nostru, sa ne fereasca de rautatile ce vin asupra noastra, sa traim in curatie si in binecuvantare, slavind pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfintei poate fi gasit accesand linkul: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2011/12/acatistul-preacuvioasei-mucenite-maria.html

Pana unde vreti sa ajungeti, preasfintiilor voastre?

Comunicat de presa

ASTRADROM a luat la cunostinta despre pictura necanonica care s-a pictat in antecamera Episcopiei din Oradea la indemnul si sub coordonarea episcopului Sofronie Drincec pentru Catedrala Mantuirii Neamului. Consideram ca Episcopia Ortodoxa a Oradiei si Bihorului este datoare cu explicatii in fata credinciosilor. Cu atat mai mult cu cat exista, in cadrul episcopiei, o comisie care verifica in parohii si manastiri daca picturile sau arhitectura lacasului respectiv indeplinesc conditiile canonice. Ce spun domnii din aceasta comisie? Ce spun domnii din consistoriul eparhial? Sfantul Sinod nu are nimic de obiectat?

Pictorul care a pictat acea pictura necanonica nu are nimic de spus?

Orice episcop cu respect fata de sufletele pe care le pastoreste, are obligatia de a le calauzi in viata duhovniceasca dupa invatatura Bisericii Ortodoxe si a Sfintilor Parinti.

Consideram ca orice abatere canonica a unui ierarh, afecteaza buna randuiala a credinciosilor din eparhia pe care o pastoreste.

De asemenea, ASTRADROM considera ca, abaterile canonice ale PS Sofronie de la Oradea nu zidesc, ci chiar dimpotriva, creaza tulburare in randul clerului si a credinciosilor, fiind si o lipsa de respect fata de tot ce au zidit duhovniceste in eparhia Oradiei episcopii predecesori.

departament presa,
Cezara Filip

Detalii:

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2012/01/episcopul-sofronie-al-oradiei-intrat-in.html

Episcopul Sofronie al Oradiei a intrat în masonerie?

Încă de la instalarea sa la Oradea, se vorbea pe la colţuri că face parte dintr-o lojă masonică, ceea ce l-ar fi ajutat să ocupe această funcţie. Se mai spune că ar fi folosit un teatru perfid în care juca rolul de tradiţionalist iar după ce a fost ales de Sf. Sinod şi-a dat "arama pe faţă".
Tot pe la colţuri se vorbea că plănuieşte să devină mitropolit al Banatului, iar PS Paisie să îl înlocuiască la Oradea. De când a devenit episcop la Oradea, a fost implicat în mai multe scandaluri cu clericii care aveau alte opinii decât ale sale iar luxul şi aroganţa sunt la ordinea zilei.
Unii preoţi din eparhia sa îl acuză de trădare şi însuşire de câştig în urma retrocedărilor bunurilor bisericeşti către alte culte.
A săvârşit slujba aghiasmei mari, pe malul Crişului Repede, cu un episcop eretic iar ca temă de doctorat a ales promovarea releţiilor ecumeniste cu monofiziţii.
Acum a pictat la catedrala eparhială o icoană cu reprezentări masonice. Atât icoana cu Învierea Mântuitorului din linkul de mai jos, cât şi faptele, dovedesc "crezul" şi "trăirea" ortodoxă a "călugărului atipic", după cum spunea despre sine episcopul din Bihor.

Pentru detalii accesaţi linkul de mai jos:
http://saccsiv.wordpress.com/2012/01/16/mantuitorul-face-semnul-satanic-in-pictura-murala-de-la-catedrala-mantuirii-neamului-ideea-a-fost-a-ps-sofronie-cel-apropiat-de-monofiziti-si-care-a-sfintit-agheasma-mare-impreuna-cu-catolicii/#comment-113890

Pentru a vedea o comparaţie mai clară accesaţi aici.

Despre episcopi eretici, masoni:

http://www.youtube.com/watch?v=tfJpbnfNgq0

75 ani de la martiriul lui Ionel Mota si Vasile Marin comemorat la Orăştie

“Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Se clătina aşezarea creştină a lumii! Puteam noi să stăm nepăsători?... Eu aşa am înţeles datoria vieţii mele. Am iubit pe Hristos şi am mers fericit la moarte pentru el” (Ionel Moţa – fragment din testamentul către părinţi)

În 13 ianuarie 2012 organele de ordine au apărut la comemorare în momentul în care s-a pomenit numele fiului oraşului Ionel Mota şi s-a arborat drapelul legionar.

În catedrala ctitorită de tatăl martirului s-a săvârşit o slujbă de pomenire în amintirea mucenicilor Moţa şi Marin.

Ionel Moţa s-a născut în 5 iulie 1902, la Orăştie, într-o familie cu dublă descendenţă preoţească şi cu tradiţie în lupta naţională, iar în 13 ianuarie 1937 (când a fost ucis) avea 35 de ani. A studiat la Sorbona (Paris - Franţa), la Universitatea din Cluj, obţinând titlul de doctor în drept la Grenoble (Franţa). Ionel Moţa este o personalitate importantă a municipiului Orăştie iar, oficialităţile locale îl ignoră obstrucţionând orice amintire a acestuia mai ales a luptei sale de neatârnare faţă de marile puteri ale lumii, în mod special comunismul.

Locuitorii din Orăştie au participat în seara de 13 ianuarie anul acesta, în catedrala “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, la un parastas săvârşit întru pomenirea martirilor neamului. Printre aceştia au fost pomeniţi nominal Ionel, Vasile şi Corneliu. În încheierea slujbelor de pomenire a luat cuvântul ieroschimonahul Nectarie Apostol de la mănăstirea Măgureni care a vorbit despre cele partu scrisori testament lăsate de Ionel Moţa cât şi despre mucenicie văzută din perspective Sfinţilor Părinţi: “Mucenicia lui Ionel Moţa este asemenea celor pe care îi cinstim în sinaxare”. A mai luat cuvântul şi profesorul Ionică Mircea care a subliniat că: “Zidirea catedralei oraşului Orăştie de către protopopul Ioan Moţa, tatăl lui Ionel, s-a făcut nu numai cu contribuţia comunităţii locale – singură nu ar fi reuşit – ci şi cu contribuţia celor care au vrut ca jertfa lui Ionel Moţa să lase şi semnul unei ctitorii materiale”.

La troiţa de lângă biserica a fost aşezat un portret al martirului în faţa căruia ardea o candelă. O parte din participanţii la comemorare au pus coroane de flori, iar un tânăr îmbrăcat în straie naţionale a stat toată ziua lângă troiţă. La puţin timp după arborarea drapelului legionar (în plină “democraţie”) au apărut organele de ordine ale municipiului care au atras atenţia că: “Acest drapel poate provoca tulburări şi riscă să aducă atingere liniştii publice”.

În anul 2004, primarul Iosif Beniamin Blaga (PDL) a dat dispoziţie să dispară de pe troiţă numele fiului Orăştiei: Ionel Moţa. În contradicţie cu atitudinea primarului PDL-ist, Mircea Eliade spunea despre cei doi martiri: “Destinul i-a ales pe ei ca să mărturisească; să arate celorlalţi seninătatea pe care ţi-o dă credinţa, sensul creştin şi eroic pe care îl capătă viaţa atunci când eşti gata, în orice clipă, să renunţi la ea”.

Corina Nuţu

http://www.napocanews.ro/2010/01/martirii-anticomunisti-statul-spaniol-le-a-ridicat-un-monument-de-proportii-primaria-din-orastie-le-a-profanat-troita.html

http://razvan-codrescu.blogspot.com/2012/01/cu-stingul-in-dreapta.html

http://apologeticum.wordpress.com/2012/01/13/ion-mota-si-vasile-marin-primii-martiri-ai-miscarii-legionare-75-de-ani-de-la-jertfa-lor-muceniceasca/

Gheronda Efrem, între prigoană şi mărturisire

„Eu le-am dat cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume” (Ioan 17,14)

Vestea arestării stareţului Efrem de la Mănăstirea Vatoped, din Sfântul Munte, s-a răspândit cu repeziciune în întreaga lume. Foarte mulţi monahi şi monahii din România îl pomenesc în rugăciune. Asemenea sfinţilor care au pătimit în închisori, gheronda se roagă azi cu mai multă râvnă Celui pentru care suferă decât o făcea în libertate.
Este ştiut că, gheronda Efrem a avut tăria duhovnicească de a se împotrivi ereziei ecumeniste, îndosarierii electronice şi altor accţiuni antiortodoxe şi antisociale ale UE, fiind şi unul dintre cei ce au susţinut o misiune ortodoxă în afara graniţelor Greciei, atrăgând asupra sa nemulţumirile puternicilor vremii. Nu ne-ar mira ca astfel de evenimente să se întâmple şi cu alţi mari duhovnici ai ortodoxiei contemporane.
Arestarea stareţului Efrem seamănă, prin felul în care s-a petrecut, cu arestarea Domnului Iisus Hristos, când mulţime multă de soldaţi înarmaţi au venit să prindă un Om blând care îşi aştepta prigonirea cu demnitate. Avva Efrem, asemenea Mântuitorului, a cerut ucenicilor săi să nu riposteze, îndemnându-i la rugăciune şi primind orice nedreptate cu curaj şi tărie duhovnicească.
Gheronda Efrem nu aparţine lumii acesteia, nu are modul de gândire şi de vieţuire pe care îl au stăpânitorii acestei lumi. De aceea unii conducători ai statului grec îl consideră un „infractor”. Oamenii cu frică de Dumnezeu şi dragoste de Biserică ştiu că este o poartă către Cer, un rugător adevărat pentru mântuirea omenirii.
Să ne rugăm cu toţii Domnului, pentru gheronda Efrem şi obştea manăstirii Vatoped, să le dăruiască putere pentru a trece peste aceste clipe de grea încercare la care sunt supuşi. Toţi sfinţii care au pătimit în închisori să le fie călăuză, iar Sfinţii Români să mijlocească pentru toţi înaintea Mântuitorului Iisus Hristos. Amin.

Ieromonah Eftimie Mitra,
Maica stareţă Nicolaida Vaida
cu obştea schitului Sfinţii Români
29 decembrie 2011, Grădiştea de Munte

sursa: Razboi intru cuvant.ro

Vedeti si: http://www.razbointrucuvant.ro/2012/01/04/staretul-efrem-in-romania-conferinta-de-la-bucuresti-2000-si-video-mesaj-din-sfantul-munte-nu-va-pierdeti-curajul-duhul-sfant-nu-iese-la-pensie/

O minune a Sfintei Paraschiva de Boboteaza

“Am fost acasă la doamna Olga pentru a o împărtăşi. Deoarece starea sanataţii şi vârsta înaintată nu îi permitea să vină la biserica din parohie pentru a se închina la icoana Kazanskaya care a lăcrimat la Huta am decis să duc icoana acasă la dânsa. Văzând icoana Kazanskaya a mi-a spus ca şi dânsa are acasă o icoană care cu mulţi ani în urmă a lăcrimat. Iniţial crezuse că e o icoană a Maicii Domnului dar când am văzut-o am constatat că e icoana Sfintei Paraschiva” (pr. Florin Puşcaş, Oradea)

Icoana Sfintei Cuvioase Parascheva care a lăcrimat la Sulina

Această sfântă icoană a Cuvioasei Par­ascheva a fost cinstită ca şi icoană a Maicii Domnului într-o familie de drept credincioşi din Sulina. În anul 1928 în urma unei mari încercări icoana a plâns. Era în luna ianuarie a anului 1928, de Praznicul Bobotezei, pe când Dunărea era îngheţată; s-au făcut copci în apa îngheţată a Dunării pentru ca preotul să arunce Sfânta Cruce în apă. Cinci tineri au sărit în apa îngheţată pentru a prinde crucea, printre ei şi tânărul Alexandru Cuzulov, proaspăt întors din armată, un înotător foarte bun. Apa îngheţată a Dunării “l-a tăiat”, a cerut de două ori ajutor iar mai apoi a fost acoperit de apele îngheţate ale Dunării. Mama lui Alexandru a început să plângă, să se tânguiască; trupul lui Alexan­dru a fost căutat cu scafandri, însă a fost de negăsit. Ajunsă acasă mama lui Alexandru a aprins candela icoanei Cuvioasei Parscheva, crezută a fi a Maicii Domnului şi s-a rugat: “Maica Domnului, dă-mi copi­lul! Dă-mi copilul ca să ţi-l pot da înapoi!”. Vroia să-l prohodească după rânduiala creştinească.

A plâns şi s-a rugat cu durere. Într-o dimineaţă, a doua sau a treia zi, când mama dădea să se închine în faţa icoanei, aceasta era toată udă de lacrimile izvorâte din ochii Sfintei. A luat icoana în braţe, a alergat la preot şi i-a spus:

“- Părinte, acolo mi-l găsiţi unde s-a înecat!

- Dar ce spui femeie?

- Uite... mi-a plâns icoana noaptea, cu mine şi a spus: acolo să-l căutaţi unde s-a înecat.”

Trupul lui Alexandru a fost găsit întocmai cum vestise Sfânta.

În Sulina, se poate vedea monumentul ridicat în memoria tânărului Alexandru Cuzulov.

Astăzi, icoana se află în Oradea, la nepoata de soră a lui Alexandru şi este păstrată cu multă cinste şi evlavie ca un odor de preţ. Aceasta fiind ocrotitoarea familiei în pribegia din timpul celui de-al doilea Război Mondial.

Pentru rugăciunile Sfintei Cuvioase Parascheva, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

AMDOR - Praznicul Bobotezei 2012

Accesand linkul de mai jos se poate asculta un scurt fragment din convorbirea preotului Florian Puscas cu detinatoarea icoanei in varsta de 83 ani: http://www.trilulilu.ro/maribo/1f89b67d39e8e0