Cu siguranţă cel mai controversat număr în zilele noastre este 666. Motivul e simplu de înţeles. Pe de o parte acesta e indicat de Sfânta Scriptură a fi numărul şi pecetea lui Antihrist şi al satanei, iar, pe de altă parte, acest număr a invadat toate produsele care se fabrică în societatea modernă şi încet încet începe să devină şi numărul cu care se intenţionează a fi însemnaţi oamenii.
De ce din infinitatea de numere şi coduri a fost ales exact acest număr 666 ca să fie ataşat fiecărui lucru şi fiecărui om? Oare dacă cartea Apocalipsei nu ne-ar fi fost descoperit că 666 este numărul numelui lui Antihrist, acesta ar mai fi fost ales de mai marii lumii ca simbol numeric al oricărui proces de identificare şi control în societatea viitorului?
În anul 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a cerut propriului Guvern şi Comunităţii Europene „înlocuirea numărului 666 în sistemul electronic central al Uniunii Europene cu oricare alt cod numeric. Cu un atât de mare progres al electronicii, oare nu e posibil să înlocuieşti un cod numeric?”
Şi totuşi, deşi cererea era justificată de atingerea pe care acest număr o aduce creştinilor de pretutindeni, majoritari oricum în Europa, nu s-a luat nici o măsură. De ce se dovedesc atât de ataşaţi sufleteşte conducătorii Uniunii Europene de acest număr?
Unul din răspunsuri îl vom afla într-una dintre tâlcuirile pe care le găsim în scrierile Sfinţilor Părinţi, cei insuflaţi de Dumnezeu, privind semnificaţia numărului 666:
Cum a apărut în viaţa oamenilor pe pământ? Ce lucrare şi ce putere are şi care sunt consecinţele primirii sau neprimirii acestui număr?
În primul rând, cel ce va citi această expunere să ia aminte, cu mare atenţie, la fiecare punct din cele trei rânduri de 6, căci astfel va înţelege deplin de ce diavolul voieşte şi se sileşte, prin Antihrist şi prin vasele lui, să-i pecetluiască pe oameni cu acest număr şi de ce acest număr are putere asupra omului.
Aşa cum s-a arătat în tabelul de mai sus, prima cifră 6 arată cele ŞASE ÎNSUŞIRI de bază ale diavolului, în cel de al doilea 6 sunt cuprinse cele ŞASE LUCRĂRI vătămătoare şi ucigătoare, pe care le lucrează diavolul prin cele şase însuşiri ale lui insuflate în fiinţa omului, iar în cel de-al treilea 6 sunt cuprinse ŞASE CONSECINŢE vremelnice şi veşnice pe care le vor suferi oamenii ce prin plecarea voinţei lor vor primi această pecete a diavolului.
Această pecete s-a înfiripat încă de la început în protopărinţii neamului omenesc Adam şi Eva şi, prin ei, în toţi oamenii. De când omul a călcat porunca lui Dumnezeu, ascultând şi făcând voia diavolului, însuşirile diavoleşti au pătruns în firea omenească. Prin ascultarea de el, Adam a devenit MÂNDRU, MINCINOS, HULITOR (necredincios faţă de Creatorul său), RĂU, VICLEAN şi PIZMAŞ. Fapt pentru care s-a stabilit în el PĂCATUL, RUŞINEA, DUREREA, FRICA, MOARTEA şi IADUL. Apoi, până la Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos au împărtăşit consecinţele arătate în cele şase puncte ale celui de-al treilea 6: ÎNTUNERICUL, MUSTRAREA CONŞTIINŢEI, PLÂNSUL, DEZNĂDEJDEA, DESPĂRŢIREA şi CHINUL. De aceste consecinţe s-au împărtăşit veşnic cei ce nu au crezut prin proorocii Vechiului Testament în venirea Mântuitorului Iisus Hristos şi cei ce nu au crezut în Evanghelia Sa.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin ascultarea faţă de Tatăl, a luat asupra Sa, şi-a asumat toate consecinţele păcatului întreaga decădere a firi umane, pentru ca tuturor celor care-i primesc după cuviinţă jertfa, ascultându-I cuvintele să le dea prin harul Său, puterea să se facă fii ai lui Dumnezeu.”
În firea umană, pecetea lui 666 prin toate însuşirile, lucrările sataniceşti şi consecinţele acestora în viaţa omului, îşi are rădăcina în trei patimi de căpetenie: SLAVA DEŞARTĂ, LĂCOMIA PÂNTECULUI (izvorâtoarea a toată desfrânarea) şi IUBIREA DE ARGINŢI.
Pe acestea trei Mântuitorul nostru Iisus Hristos le-a desfiinţat când prin ele a fost ispitit de satana în pustie, după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, după care l-a biruit pe diavolul desăvârşit, ruşinându-l şi alungându-l (“Piei înapoia Mea, satano”). I-a ispitit satana pe Adam şi pe Eva în Rai şi i-a biruit despărţindu-i de Dumnezeu şi omorându-i, L-a ispitit satana şi pe Noul Adam – Hristos Dumnezeul nostru, dar diavolul a fost biruit desăvârşit şi prădat, căci, pe cel ce despărţit fiind de Dumnezeu se chinuia în Iad cu tot neamul lui, îl ridică, aşezându-l iarăşi în Rai şi unindu-l iarăşi cu Creatorul său.
O privire de ansamblu asupra acestui proces al căderii lui Adam, şi împreună cu el a întregii umanităţi, şi al mântuirii prin Iisus Hristos, noul Adam ne va face să înţelegem care este semnificaţia profundă a profeţiei Apocalipsei privind numărul numelui antihristului
Prin ascultarea pe care a făcut-o faţă de satana, asupra lui Adam s-a întipărit pecetea celui rău şi prin Adam în întreaga fiinţă umană. Şi aceasta o înţelegem văzând însuşirile, lucrările şi consecinţele sataniceşti oglindite în firea omului din toate vremurile. De aceea Mântuitorul Hristos a venit să rupă „peceţile” diavolului şi să pecetluiască pe cei răscumpăraţi cu pecetea Crucii Sale, pe care Şi-a vărsat sângele, din nemărginita Sa iubire, pentru mântuirea tuturor oamenilor. Dar puţini sunt aceia care înţeleg să-l primească cu toată inima pe Hristos şi cuvintele sale mântuitore. Astfel că cei mai mulţi rămân încă într-o măsură mai mare sau mai mică sub lucrarea peceţii sataniceşti a lui 666 în înţelesul descris mai sus. Prin urmare, vedem oamenii pecetluiţi de satana fără să aibă încă pecetea propriu-zisă, văzută, a numărului 666. Deci trebuie să înţelegem clar că, ascultând de diavolul şi făcând voile lui această pecete distrugătoare se lucrează sistematic în noi, de multe ori chiar neconştientizat. De aceea, să nu se înţeleagă greşit că dacă nu vom primi această pecete, dar vom avea o viaţă rea în păcate şi fă-rădelegi, departe de Dumnezeu, totuşi ne vom mântui.
În acelaşi timp, unii oameni consideră că dacă ne vom sili să păzim poruncile lui Dumnezeu şi rânduielile Bisericii şi vom duce viaţă plăcută lui Dumnezeu, putem primi pecetea 666, că nu ne va afecta cu nimic. Să nu facem această mare greşeală, căci înfierându-ne cu acest număr al fiarei în care este toată hula şi răutatea împotriva lui Dumnezeu şi a zidirii Sale, ne vom afla membri susţinători şi împreună lucrători cu cel cu al cărui simbol ne-am pecetluit.
Noul comunism – dictatura lui Antihrist
Încă din primele veacuri ale creştinismului, în vremea marilor prigoane, creştinilor li se impunea de către puterea păgână îndeplinirea unor acte rituale sau însuşirea unor gesturi simbolice prin care se consacra ataşamentul omului în cauză faţă de stăpânirea respectivă şi bineînţeles lepădarea lui Hristos. Mărturisirea era o chestiune de viaţă şi de moarte. În cele mai multe cazuri, pentru a fi lăsaţi să trăiască creştinii erau obligaţi să recunoască printr-o semnătură sau doar verbal pe zei şi pe împărat ca adevăraţi dumnezei. Cei mai mulţi alegeau moartea.
De atunci până astăzi istoria ne-a adus înainte mulţime de creştini care au preferat să moară decât numai să dea de înţeles că nu ar crede cu toată inima în Dumnezeu Au fost torturaţi şi omorâţi în chinuri groaznice numai pentru că au refuzat şi cea mai mică colaborare cu cei care erau duşmanii lui Hristos. Diavolul nu şi-a schimbat deloc strategia prin care încearcă să subjuge conştiinţele, să-l ducă pe creştin la pierderea harului.
Să ne amintim de vremea comunismului când regimul prin acordarea carnetului de membru de partid comunist urmărea influenţarea, subjugarea malefică a minţii şi a sufletului membrilor săi, îi făcea să creadă că totul e bine, că aşa trebuie făcut şi că ceilalţi care nu acceptă şi nu se supun sunt duşmani şi trebuie anihilaţi. Dar, în realitate, săracii, cei care primeau aceste carnete fie pentru că nu puteau să mărturisească până la capăt pe Dumnezeu, fie pentru anumite avantaje materiale sau adesea chiar pentru a putea face mai mult rău celorlalţi, prin această recunoaştere tacită sau activă a regimului, prin solidarizarea cu un partid care dintru început luptase împotriva lui Hristos îşi deschideau sufletul pentru a deveni vasele lucrării diavolului, necredincioase, atee, subjugătoare, dictatoriale şi perverse; mulţi ajungeau să se transforme în torţionari ai semenilor, urmărind să-i reeduce şi pe ceilalţi, să-i manipuleze, să-i controleze şi să-i stăpânească, impunându-le un mod de viaţă lipsit de Dumnezeu.
Stema comuniştilor care se găsea pe toate carnetele de membru, pe steaguri, pe instituţii etc. nu era altceva decât un cunoscut simbol al lui satan. Acest lucru nu ar trebui să ne mire căci întregul sistem dictatorial comunist s-a desfăşurat după un plan diabolic ai cărui promotori politici, după cum ştim, au fost Lenin şi Stalin. Treptat, în spatele faţadei de aspiraţii de bine pentru popoare, s-a descoperit genocidul spiritual şi uman înfăptuit în numele comunismului, un dezastru istoric fără precedent. Aşa se urmăreşte şi cu noul sistem de identificare ce atentează pe faţă la libertatea, nu doar a unui popor sau a mai multora, ci a întregii omeniri, pregătind un dictator ce nu va mai fi nici Hitler, nici Stalin, nici Ceauşescu…. ci cel arătat de aproape două mii de ani de Sfânta Scriptură – Antihrist.
Cine a acceptat conştient sistemul comunist, în concepţia şi acţiunile sale, s-a făcut părtaş şi membru al acestei dictaturi şi s-a făcut vinovat împreună cu ei de toate relele făcute. Pentru că unii ca aceştia şi-au însuşit cugetarea lor, deci şi vina lor.
A venit vremea ca cel rău să nu mai lucreze în ascuns deoarece a dobândit o mare putere asupra omenirii prin răspândirea fără precedent a păcatelor. De aceea vedem astăzi că ni se impune pe faţă primirea prin noile acte de identitate cu cip a noilor carnete de partid. Iar faptul că numărul 666 este pus în locul stelei în cinci colţuri, înseamnă că de data aceasta pe faţă suntem încadraţi într-un nou partid care nu este al altuia decât al Antihristului.
Noi nu trebuie să uităm că avem în noi pecetea Sfintei Treimi încă de la Botez (“pecetea darului Duhului Sfânt”), căci suntem botezaţi în numele Acesteia, şi avem totodată şi pecetea Domnului nostru Iisus Hristos, Sfânta Cruce, cu care am fost pecetluiţi pe veşnicie şi cu care pururea ne însemnăm. De altă pecete nu trebuie să ştim şi nici alta nu trebuie să primim.
De ce cipul din actele de identitate vor conţine numărul 666?
Ni se spune că cipul biometric al paşapoartelor nu conţine numărul 666, dar noi ca şi creştini luminaţi de harul Duhului Sfânt ne putem pune câteva întrebări înainte de a face pasul acceptării acestui paşaport:
Cine ne poate asigura că paşapoartele cu cip nu conţin numărul 666 în condiţiile în care codul de bare EAN 13 a cărei citire se bazează pe recunoaşterea celor trei bare de control semnificând fiecare dintre ele cifra 6 se află prezent pe toate obiectele produse în Europa şi America?
Cine ne poate asigura că numărul 666 nu este ascuns în codificările înregistrate în softul cipului biometric?
Dacă presupunem că astăzi acest număr nu este prezent în cipul biometric pentru a nu stârni reacţiile creştinilor, cine ne asigură că aceeaşi batjocoritori ai lui Hristos care mânjesc totul cu numărul ce-l semnifică pe antihrist nu-l vor introduce peste puţină vreme în cip, atâta timp cât ei au accesul liber la memoria acestuia?
În primul rând ar trebui să observăm că primirea acestui cip în care se află ascunse datele principale privind identitatea noastră ca fiinţă socială şi biologică este în esenţă un lucru al întunericului, căci ne este ascuns vederii; îl vom avea asupra noastră, ne vom identifica cu el, deşi nu vom şti exact ce ne ascunde, ce legământ, ce fărădelege împotriva lui Hristos poartă întrânsul. Ni s-ar putea cere să avem încredere în conducătorii europeni care ne impun aceste acte. Dar oare putem avea încredere în cei care pe faţă astăzi legalizează şi patronează toate blestemăţiile, care pun numărul lui 666, disimulat într-un cod ce bare pe tot ce întâlnesc în cale?
Acum se neagă faptul că în actele de identitate cu cip, ar fi prezent numărul fiarei, dar peste puţin, când oamenii vor primi şi se vor obişnui cu ele se va da totul pe faţă intenţionat pentru a-i asigura pe creştini, de lepădarea lor faţă de Hristos.
Cipul va fi implantat sub piele pe mâna dreaptă şi pe frunte
Dacă se va trece peste această etapă a actelor de identitate cu cip, nu peste multă vreme se va da o lege asemănătore în care se va impune implantul cipului ce conţine numărul 666 sub piele, pe frunte şi pe mâna dreaptă. Deja acest lucru se experimentează în multe dintre statele lumii. Atunci, în chip desăvârşit se va instaura controlul lui Antihrist asupra fiinţei umane. Nu mai ştiu slujitorii acestuia ce să mai facă pentru a grăbi venirea celei mai îngrozitoare dictaturi din istoria omenirii.
De ce nu au pus alt număr, de exemplu: 777, 111, 888 sau altele? De ce tocmai acest număr care îl arată Sfânta Scriptură ca fiind numărul lui Antihrist şi al diavolului? De ce nu pot şi nu vor să schimbe acest număr?
De ce pe mâna dreaptă sau pe frunte şi nu în alt loc?
Răspunsurile la aceste întrebări sunt clare.
1. Nu vor să schimbe numărul 666 nici din codul barat, nici din cipuri, pentru că la baza acestui plan stă tocmai acest număr, pe care se construieşte toată dictatura lui Antihrist şi care, codificat, numele lui îl arată. Ca să aibă putere şi valoare planul dictatorial, mondial, dacă nu va mai avea acest număr la bază, ar trebui să aibă direct numele ANTIHRIST.
Ori, cum ar putea fi aceasta? Ne amintim de tiranii împăraţi romani, dictatori care îşi impuneau chipurile lor pe monede şi la gâtul ostaşilor,înfierându-i pe spate , pe piept şi pe mâna dreaptă cu semnul stăpânirii lor.
Iarăşi, cum ar fi fost cu putinţă să nu apară stema comunistă în actele de identitate şi peste tot în ţările de sub dictatura lor? Nu ar fi fost cu putinţă să apară, în loc de stemă, numele dictatorului încă de la început, căci s-ar fi dat pe faţă scopul perfid care ar fi vădit intenţiile lor.
Aşa se lucrează şi-n dictatura lui Antihrist. Nu se dă pe faţă încă de la început persoana şi intenţia, ci în numele lui, codificat, se lucrează totul, începând de la controlul fiecărei persoane în parte.
Cine ar accepta un act pe care să apară numele lui Antihrist sau al satanei? Ar trebui să avem experienţă, noi care am trecut prin dictatori şi dictatură!
2. Nu pot fi puse cipurile decât pe mâna dreaptă şi pe frunte pentru că se intenţionează ca raţiunea omului să fie posedată şi manipulată, iar mâna dreaptă, cu care omul se însemnează cu pecetea lui Hristos – Sfânta Cruce, să-i fie blestemată, având pe ea pecetea diavolului.
Numărul 666 batjocoreşte jertfa Mântuitorului
Pentru credincioşi este foarte important de înţeles faptul că Răstignirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost în ziua a şasea a săptămânii, în ceasul al şaselea din zi şi că şase ore a ţinut calvarul crucii, de la hotărârea lui Pilat de a-L răstigni(ceasul al treilea- Mc. 15,25) până la ceasul al nouălea, când Şi-a dat duhul pe cruce(Mc. 15,33-37) . Nu poate fi întâmplător acest lucru, pentru că lucrurile şi judecăţile lui Dumnezeu nu au fost şi nu sunt săvârşite la întâmplare. Căci aşa precum Crucea Sa a fost înfiptă în dealul Căpăţânii, chiar deasupra mormântului lui Adam, având baza chiar pe craniul acestuia, pe care s-a scurs sângele cel de viaţă dătător al lui Hristos, aşa şi ziua şi ceasul le-a hotărât dumnezeiasca pronie ca un răspuns împotriva la cei trei de 6 ai diavolului.
De ce în ziua a şasea a săptămânii a hotărât dumnezeiasca înţelepciune să Se răstignească Domnul? Pentru ca să răscumpere, să reînnoiască şi să resfinţească tot ceea ce a pângărit diavolul din cele create de Dumnezeu în şase zile. Căci ştim că Dumnezeu a creat întreaga lume în şase zile, inclusiv pe om. Şi pe toate acestea le-a pângărit diavolul cu necurăţia sa, după cum s-a arătat mai sus în explicarea peceţii 666.
Stricăciunea diavolului, durerea şi moartea au pătruns în toată creaţia materială: pământul se strică cu tot ce este pe el, apa se strică cu tot ce este în ea, aerul se strică cu tot ce este în el. La fel şi cel care a fost hotărât de Dumnezeu ca stăpân al acestora- omul, se strică atât în plan material cât şi în plan spiritual.
De aceea, Sfinţitorul a toate a venit şi S-a arătat în lume, atât prin mărturia Sfântului loan Botezătorul, cât mai ales prin cea a Tatălui şi a Duhului Sfânt de la Botezul Domnului. Atunci s-au deschis cerurile şi aerul şi văzduhurile s-au sfinţit prin intrarea Mântuitorului în ele. Şi pământul, de asemenea s-a sfinţit, căci Mântuitorul „ pe pământ a vieţuit şi cu oamenii a petrecut".
De ce în a şasea zi a săptămânii S-a răstignit Mântuitorul şi nu în prima sau în a doua sau în oricare alta? S-a răstignit în ziua a şasea a săptămânii pentru că în a şasea zi a creaţiei a fost făcut omul ca o încununare a ei şi ca cel mai important lucru din tot ce-a făcut Dumnezeu, purtând chipul şi asemănarea Creatorului său în sine. Pentru aceasta, în aceeaşi zi a săptămânii, în care a fost creat omul, trebuia să fie şi răscumpărat.
Putem înţelege ca un simbol al peceţii 666 şi pângărirea de către diavolul a tot ceea ce a creat Dumnezeu în cele şase zile. De aceea, nu socotim a fi întâmplătoare Răstignirea Mântuitorului în ziua a şasea a
săptămânii şi-n ceasul al şaselea, ci înţelegem ceea ce arată Proorocul David în Ps.44, vers.7 „săgeţile Tale ascuţite sunt, Puternice în inima duşmanilor împăratului". Ca nişte săgeţi ascuţite trimise direct în inima lui Lucifer şi a diavolilor lui, la ziua şi ceasul potrivit, căci aceştia sunt cu adevărat duşmanii împăratului întregii zidiri- Hristos Dumnezeu şi a împăratului pământesc- omul, care a fost pus stăpân peste toate de către Dumnezeu.
Şase ore au fost de la hotărârea dată de Pilat pentru răstignirea Mântuitorului până la moartea Sa pe Cruce.
Până în anul 375(379), Naşterea Mântuitorului era sărbătorită în ziua a şasea a lunii ianuarie. Dar, dat fiind faptul că în aceeaşi zi se sărbătorea şi Botezul Domnului, Sfinţii Părinţi, insuflaţi de Dumnezeu, respectiv Sf. Grigorie de Nazianz şi Sf. loan Gură de Aur, au mutat sărbătorirea Naşterii în luna decembrie pentru ca cele două sărbători să fie distincte şi trăite în mod deplin de către creştini. In esenţă amândouă făceau cunoscută Arătarea Domnului în lume, dar semnificaţia fiecăreia era diferită.
*
Concluzia ce se trage din faptul că Sfinţii Părinţi, insuflaţi de Duhul Sfânt au hotărât ca aceste două mari praznice să se sărbătorească în ziua a şasea, este că, precum Răstignirea a fost în ziua a şasea, tot astfel trebuia să fie Naşterea şi Botezul, pentru ca săgeţile lui Dumnezeu să străpungă întunericul şi răutatea diavolului şi să lumineze lumea şi întreaga zidire.
Şi sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului o avem tot în ziua a şasea. De asemenea Sfinţii Părinţi spun că Schimbarea la Faţă a fost tot în jurul ceasului al şaselea din zi, socotind calea pe care a facut-o Mântuitorul cu cei trei Apostoli până la Muntele Taborului.
Domnul nostru Iisus Hristos distruge prin pătimirea Sa, pecetea diavolului din fiinţa omului şi dăruieşte pecetea mântuirii şi totodată arma împotriva puterii diavolului- Sfânta Cruce.
N-am vrea să se înţeleagă ca o forţare a sensurilor evenimentelor din viaţa Mântuitorului, ci dorim să facem înţeleasă rânduiala cea dumnezeiască şi nu la întâmplare a tuturor actelor săvârşite de Mântuitorul Hristos pentru mântuirea oamenilor şi pentru distrugerea împărăţiei întunericului, atât din om cât şi din zidire. Precum toate judecăţile şi lucrările lui Dumnezeu sunt arătate şi simţite prin Har şi simboluri, aşa şi lucrările răului sunt simţite şi realizate prin simboluri şi prin puteri drăceşti.
Vor oare să ne mânjească pe toţi cu sângele pruncuciderii?
De parcă nu ar fi de ajuns pecetea numărului lui antihrist pentru a face fiinţa umană, mintea omului perfect stăpânite de cel rău, auzim în ultima vreme că se urmăreşte introducerea în microcipul care va fi implantat sub piele a unui extract din celulele stem a pruncilor avortaţi.
După mărturia unuia dintre cei care au lucrat la conceperea microcipului, după cheltuirea unor mari resurse de timp şi bani, se pare că s-a pus problema găsirii unei surse autoregenerabilă pentru „menţinerea în viaţă” pe timp îndelungat a microcipului. În final s-a găsit soluţia prin care s-a inclus în structura materială a microcipului un element, părticică dintr-un embrion, care este rezultatul unei crime extrem de răspândite în lumea modernă – avortul, iar acest element este sursa generatoare de energie, respectiv de menţinere în funcţiune a acestui cip.
Aşadar, după ce diavolul a reuşit ca acest păcat al avortului să fie atât de răspândit în lume, generând un adevărat genocid la nivel mondial, a făcut apoi, ca o încununare a lucrării sale, ca rezultatul acestui păcat să fie factorul esenţial în pecetea sa.
Nu am putea crede că o asemenea blestemăţie ar putea fi posibilă şi că o minte omenească ar putea-o concepe, dacă nu ar fi devenit în ultima vreme tot mai cunoscute pe plan mondial extinderea folosirii de celule prelevate de la embrionii şi pruncii avortaţi. În Europa şi America se folosesc pentru confecţionarea de creme de faţă şi, chipurile, în tratarea unor boli, iar în China se consumă pe scară largă pruncii avortaţi, sub motivul „ştiinţific” că sunt recomandaţi pentru sănătate.
Dacă toate acestea sunt adevărate atunci putem înţelege de ce această însemnare cu cipul pe mâna dreaptă şi pe frunte va avea puterea de anihila voinţa şi puterea omului.
Este elocventă în acest sens pilda împăratului roman Iulian Apostatul (361-363) care, deşi anterior fusese creştin, pentru a ajunge împărat, a făcut apel la serviciile unui vrăjitor evreu. Acesta i-a făgăduit ajutorul dacă se leapădă de Hristos şi se închină satanei, ducându-l apoi într-un loc ascuns, unde i s-a arătat diavolul şi slujitorii lui, insistând să nu-şi facă semnul Sfintei Cruci. La apariţia diavolului, de frică, Iulian Apostatul s-a însemnat cu Sfânta Cruce, după cum era obişnuit, ceea ce, a dus la dispariţia nălucirii drăceşti. Întrucât Iulian i-a spus vrăjitorului că nu poate să nu-şi facă cruce, acela l-a învăţat în ce fel crucea nu va avea nici o putere. Astfel, îi cere să se ungă pe mâna dreaptă cu sângele unui prunc ucis de el, ceea ce Iulian a şi făcut. La reapariţia diavolului semnul crucii făcut de Iulian n-a mai avut efectul de dinainte.
Aşa cum în situaţia lui Iulian Apostatul, săvârşirea păcatului uciderii a îndepărtat harul lui Hristos, iar semnul Sfintei Cruci n-a mai avut putere în faţa diavolului, tot astfel va fi şi în cazul acestui cip, care are la bază aceeaşi crimă. Astfel, partea raţională şi partea lucrătoare a omului vor fi controlate şi stăpânite.
Omul pecetluit cu 666 va fi controlat şi stăpânit atât ca identitate personală în toate amănuntele, prin stocul de date din cip, cât mai ales mental, prin puterea diabolică ce o deţine pecetea lui Antihrist. Căci precum pecetea lui Hristos, Sfânta Cruce, are putere de a înlătura şi alunga pe diavolul, aşa şi acceptul peceţii diavolului, depărtează harul lui Dumnezeu şi dă loc puterii diavolului în om.
Pot oare politicienii să înţeleagă adevărul
atunci când ei slujesc minciunii?
Pentru unii politicieni, după cum au şi afirmat, combaterea peceţii diavolului 666 de către credincioşi, este o superstiţie. Ei nu văd şi nu pot vedea în aceasta decât un număr şi nimic mai mult; dar, cu toată supărarea ce le-o vor provoca cele scrise, spunem că oameni materialişti fiind, inhibaţi în slavă deşartă, în bani şi în imoralitate, în afara sufletelor lor fiind, nu pot înţelege cele mai sus arătate. Sunt în afara Sfintei Scripturi, în afara Bisericii şi-n afara lui Dumnezeu, deşi zic că sunt creştini şi jură în faţa întregului popor cu mâna pe Sfânta Scriptură, pe care nici nu au citit-o, şi nici nu cred în ea. Sunt în afara ei şi-n afara Celui Ce este arătat de ea. Aceasta, pe care ei jură şi pe care, probabil o cred o superstiţie, arată cu atâta claritate şi precizie de aproape două mii de ani, cum va fi şi ce va fi şi cum se vor pecetlui oamenii cu pecetea lui Antihrist şi a satanei 666. Pentru ei este o superstiţie.
Ar trebui să creadă, măcar pentru faptul că arată atât de clar, chiar amănunţit, cum vor fi pecetluiţi oamenii pe mâna dreaptă şi pe frunte, aşa cum se intenţionează. Nu cred în glasul poporului credincios, care simte şi trăieşte primejdia, nici în glasul Bisericii, măcar de-ar crede în Sfânta Scriptură. Dar nu e de mirare că această Sfântă Scriptură, îi defineşte pe unii necredincioşi ca aceştia, suflete moarte în trupuri vii, împietrite şi închise în temniţa trupului putrezicios, de care pururea se îngrijesc, iar de suflet au şi uiat că-l mai au.
Cum vor putea să creadă unii ca aceştia în Sfânta Scriptură, când tind să legalizeze fărădelegea homosexualităţii? Dumnezeu pedepseşte cu foc din cer orgiile şi spurcăciunile, iar ei le legalizează. Au ajuns să găsească a fi firesc ceea ce este cu totul nefiresc, ceea ce este împotriva firii umane şi contribuie în mod direct la degradarea sufletească şi trupească a omului. Unii ca aceştia sunt o superstiţie şi o umbră pe pământul acesta, care va trece şi-n urma lor va rămâne ce a rămas şi-n urma lui Hitler, Stalin, Ceauşescu şi a altor necredincioşi.
Când privim la domnitorii credincioşi ai ţării noastre, cum au rămas în sufletul neamului, vii şi nemuritori, pildă de credinţă prin dragostea lor faţă de Dumnezeu, de Biserică şi de popor, spunem că n-ar fi meritat să vadă fărădelegile lumii moderne. Adică, să ruinăm totul, începând cu credinţa, de la suflet până la întregul tezaur moştenit în pământul acestei ţări.
N-am putea să categorisim pe toţi politicienii în felul acesta, căci mai sunt şi acolo oameni cu frică de Dumnezeu şi luminaţi de El, cu gând bun pentru popor şi interesele lui, dar sunt mulţi, care nu au nimic comun cu Dumnezeu şi cu societatea, nesuferind cu oamenii şi neducând împreună greutăţile lor, măcar că sunt aleşi de ei ca să-i reprezinte şi să le rezolve problemele ce ţin de statutul lor.
Necredincioşi, întunecaţi şi împietriţi sunt destui şi-n alte clase sociale, chiar şi spirituale, care nu au „ochi de văzut şi urechi de auzit” glasul lui Dumnezeu şi al Bisericii, ci îşi văd viaţa numai prin prisma poftelor josnice ale trupului, fiind morţi cu sufletul. A încerca să le spui despre Dumnezeu şi despre Biserică, despre suflet şi despre viaţa veşnică, unor astfel de oameni, este asemenea cu a vorbi cu cele necuvântătoare. Dar ne rugăm Bunului Dumnezeu să-i lumineze şi să înţeleagă că poartă în ei Chipul raţional şi nemuritor dat de Dumnezeu şi trebuie să se ridice din această stare dobitocească, prin credinţă şi faptele credinţei.
Dorim şi ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să-i acopere pe toţi credincioşii şi pe toţi oamenii de cursele şi înşelăciunile diavoleşti, să-i lumineze şi să-i întărească pentru a cunoaşte dreapta credinţă, a mărturisi Adevărul aşa cum este arătat de Sfânta Scriptură şi de Sfinţii Părinţi şi a nu primi nimic din ce este împotriva lui Dumnezeu şi împotriva oamenilor.
Dumnezeu şi Maica Domnului să ne ajute!
Monahul Ioan
Sfântul Munte Athos
În fiecare an de Paştele ortodox, la Ierusalim, în Biserica mare a Învierii se coboară din cer o lumină deosebită de lumina normală. Această Lumină a fost adusă şi în România prin intermediul unui avion particular. Această Lumină a ajuns şi în unele biserici din judeţul nostru cum ar fi parohia Sfânta Treime Oradea, parohia Oşorhei, Parohia Finiş şi Schitul Ortodox Huta. La distribuirea Focului dumnezeiesc în Bihor a contribuit şi ASTRADROM (Asociaţia pentru Păstrarea şi Promovarea Valorilor Culturale şi Naţionale ale Poporului Român). Anul acesta Sfânta Lumină de la Mormântul Mântuitorului a venit la ora 13.55. În fiecare an Lumina vine în diferite feluri, doar la Paştele ortodox. La iniţiativa Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, pentru prima dată în România, Lumina de la Ierusalim a fost adusă în mod oficial. Sfânta Lumină a fost adusă la Suceava iar apoi la patriarhia Română distribuindu-se cu multă repeziciune în multe locuri din ţară. În a doua zi de Paşti a ajuns şi la Catedrala Reîntregirii din Alba-Iulia şi la mai multe mănăstiri din judeţul Alba. De la Mănăstirea Subpiatră, un grup de credincioşi din Beiuş împreună cu părintele Eftimie Mitra şi preşedintele ASTRADROM, Ancuţa Avram, au adus Lumina şi în Ţara Beiuşului lăsând-o la Schitul Huta. În drumul lor s-au oprit la biserica din satul Finiş unde au aprins candelele dar şi la casele unor credincioşi din Beiuş şi Finiş. Călugării de la Huta şi-au propus să împartă Sfânta Lumină în satele din împrejurimi acolo unde preoţii şi credincioşii o doresc: „Am fost la Ierusalim şi am văzut cu ochii mei cum a venit Sfânta Lumină ceea ce mi-a produs multă bucurie duhovnicească. Cu siguranţă că prezenţa ei in bisericile noastre e o binecuvântare de la Dumnezeu. Mulţi dintre credincioşi s-ar bucura să o aibă şi în casele lor. Acum avem această posibilitate”, a spus părintele Visarion Tuderici de la Schitul Huta. În protopopiatul Oradea, Lumina a fost adusă în parohia Sfânta Treime din Oradea de la Mănăstirea Petru Vodă, jud. Neamţ, şi la parohia Oşorhei, seara, în a doua zi de Paşti, de către un grup de credincioşi. În momentul venirii Sfintei Lumini, la Mormântul Mântuitorului, nu arde timp de trei minute, flacăra fiind imaterială. După trecerea celor trei minute flacăra începe să devină materială arzând asemenea unei flăcări normale având putere calorică. Presedintele ASTRADROM, Ancuţa Avram, a promis că va distribui această Lumină în zonele unde asociaţia are filiale. 
