Ii traditionale romanesti

Ii tradiționale românești

 Portul popular românesc este asemanator cu cel al dacilor de pe Columna lui Traian. 

Portul stramosilor nostri pe care il regasim de-a lungul istoriei poporului român este cu totul deosebit fata de al celorlalte popoare.

Vestimentatiile populare românesti, din diferite zone ale tarii, au ceva aparte: un profund suflu traditional românesc. 

 In cele ce urmeaza vom prezenta o gama de ii traditionale romanesti realizate in atelierul de croitorie si broderie al schitului “Toti Sfintii Români” din localitatea Gradistea de Munte, com. Orastioara de Sus, jud. Hunedoara: http://portulpopular.blogspot.ro/2013/10/blog-post_2.html

Parintele Justin Parvu - un sfant roman facator de minuni

Întâmplări minunate cu Părintele Justin: Câteva minuni săvârşite în timpul vieţii, dar şi după adormirea Părintelui Justin

 

Călătorie minunată

„Ce ştiţi voi ce poate să facă o blagoslovenie? O rugăciune şi o binecuvântare de la Avva Justin, ehe… multe pot”!

Într-o noapte a lunii ianuarie anul 2002, cu autoturismul meu Dacia 1300, am ajuns, cu greu, la Mănăstirea Petru Vodă. Veneam de la Bicaz şi, la un moment dat, în serpentine, s-a ars puntea redresoare a alternatorului (întrucât, având căldura pornită, am deschis faza lungă, şi aşa am rămas şi fără căldură, şi fără lumini). Am parcat în curtea mănăstirii şi, lăsând motorul pornit, am intrat în Sfânta Biserică să mă închin. La ieşirea din biserică însă, am constatat că uitasem să scot bucata de carton din faţa radiatorului, motiv pentru care motorul s-a supraîncălzit, şi garnitura de chiulasă a cedat. Sub capotă, lichidul antigel (atât cât mai rămăsese) bolborosea în vasul de expansiune…

Ce sa fac ? Colegul meu, Dadi, (un rocker rebel şi nonconformist prin definiţie, care, la insistenţele mele, mă urmase până aici ) îmi zise: „Cornele, acum să te văd”!  Ce să vadă, că nu aveam decât o soluţie: Părintele Justin!

L-am luat pe Dadi şi am trecut prin mulţimea de credincioşi ce aşteptau liniştiţi în faţa uşii Părintelui Justin, (holul din faţa chiliei era arhiplin, iar afară erau încă pe atâţia credincioşi). Cu scuze şi clasica formulă: ,,Doar pentru o binecuvântare de călătorie!’’, dar şi cu insistenţe deranjante din partea noastră, am ajuns în faţa uşii.

Mi s-a părut că a trecut o veşnicie până când creştinii care erau la Părintele au ieşit liniştiţi, luminoşi, fericiţi. Am intrat precipitaţi şi ne-am aşezat în genunchi la picioarele Părintelui care, pe scaunul său, ca un voievod din vremuri îndepărtate, parcă ne aştepta.

- Ei, ei, tocmai de la Iaşi aţi venit, pe o vreme ca asta? Cum e?…

- Preacuvioase Părinte, ni s-a defectat maşina şi, totuşi, am vrea sa ne daţi binecuvântare pentru călătoria până la Iaşi. Am venit doar să vă vedem, ne-am închinat în biserică şi acum am vrea să plecăm, dar nu ştim dacă ajungem cu bine la Iaşi pe ninsoarea asta, că-i drumul lung şi greu.

Părintele se uita cu o privire care parcă trecea prin mine şi îmi spune:

-Domnul să vă binecuvinteze!

-Dar o să ajungem cu maşina asta a noastră?

-Ajungeţi, măi, ajungeţi cu bine!

-Rugaţi-vă pentru noi, aşa să fie! Binecuvântaţi şi iertaţi!

-Doamne ajută! Doamne ajută!

Iată-ne afară, lângă maşina care bîr, bîr, bîr, încă mai mergea. Văzând că nu prea mai avem antigel, ne „vine” o idee ,,genială”!

Am turnat conţinutul unei sticle de băutură tonică pe care o aveam pe banchetă, şi, peste câteva momente, a încetat bolboroseala din vasul de expansiune (probabil că zahărul din băutură s-a caramelizat şi a etanşat garnitura fisurată). Am urcat în maşină şi, fără lumini, fără căldură, am pornit la drum.

Noapte, serpentine, munte, parbrizul îngheţat, cu capul scos pe geamul portierei mă orientam cu greu prin ninsoarea abundentă care crea o imagine şi o stare parcă dintr-o altă lume. Îngheţaţi lemn, am parcat maşina cu motorul pornit în spatele gării CFR din Târgu Neamţ. Am intrat în sala de aşteptare şi, aşezându-ne pe caloriferele  fierbinţi, parcă ne-am mai venit în fire. Era trecut de ora 5 dimineaţa.

După doar o jumătate de oră, ne-am ridicat şi am pornit din nou la drum, spre Iaşi. Am ajuns cu greu la Paşcani, cu geamul portierei mele lăsat pentru a mă orienta cu greu (degeaba am răzuit parbrizul pe ninsoarea aceea) şi înaintând cu o viteză redusă. Şansa noastră cea mare a fost că traficul era foarte redus, abia am întâlnit vreo trei autovehicule până acolo.

-Cornele, aici rămânem cu amărâta asta de maşină, mi-a zis Dadi.

-S-o crezi tu! Mergem înainte, cu binecuvântarea şi rugăciunea Părintelui Justin, şi ai să vezi că ajungem cu bine!

-La spital, sau… mai rău! Ce poate să facă Avva aici pentru noi?

Am ieşit din Blăgeşti şi am ajuns la baza dealului către Ruginoasa. Curbă la stânga, curbă la dreapta, şi-n faţă vreo doi kilometri de pantă abruptă. Şi asta nu era totul! De-a latul drumului crestele (digurile) de zăpadă de 40-50 centimetri înălţime fiecare, parapet după parapet, blocau drumul.

-Până aici ne-a fost, Cornele! Mai bine rămâneam la Paşcani şi veneam cu trenul.

-Măi, Dadi, măi, noi o să mergem acum doar cu rugăciunile Părintelui Justin. Nu ne lasă Avva, că-l cunosc eu …

-Cornele, uite, Avva! Ne ajută Avva, e blagoslovenia  lui …

Ce se întâmplase? În faţa noastră avea loc o minune care ne făcea în egală măsură să ne bucurăm şi să ne înspăimântăm. La vreo 5-6 metri în faţa Daciei noastre, zăpada era spulberată de o mână (forţă) nevăzută. Se vedea asfaltul negru, noi înaintam, iar, în spatele maşinii, brazdele de zăpadă se reconstituiau la loc, de parcă nici nu trecuserăm pe acolo.

-Avva, blagoslovenia şi rugăciunile lui Avva Justin! striga fascinat Dadi.

-Lasă-mă, rocker-ule, că nu crezi tu în de-astea.

-Măi, Cornele, dar tu nu vezi?! E o minune.

-Parcă tot drumul la dus mi-ai ţinut tu prelegeri de rocker rebel, fără Dumnezeu, fără rugăciuni şi fără minuni, şi-acum?

-Nu mai spun nimic! De-acum cred şi eu. Chiar cred!…

Am trecut de Ruginoasa, de Târgu Frumos şi până la Iaşi, orice obstacol l-am întâlnit a fost spulberat în mod miraculos având în faţă mereu măturată până la asfaltul negru şoseaua.

La intrarea în Iaşi, pe Şoseaua Păcurari, traficul era blocat de jandarmi şi poliţişti care nu permiteau ieşirea din oraş.

-Dumneavoastră de unde veniţi? Ne întrebă un poliţist.

-Din Târgu Neamţ, prin Paşcani şi Târgu Frumos.

-Vă arde de glume! Acest traseu e blocat de la miezul nopţii. Fiţi serioşi, pentru că v-am întrebat la modul serios …

-Credeţi ce doriţi, nu ne arde (că suntem îngheţaţi până-n măduva oaselor) de glume. De acolo venim. Ba încă mai de departe… de la Petru Vodă!

-Cu maşina asta?

Am ajuns în faţa blocului meu, am parcat maşina şi, intrând în apartament, soţia ne-a întâmpinat cu câte o cană cu ceai fierbinte. La radio se anunţa imperativ că traficul spre Târgu Frumos şi Paşcani, Roman este închis ….

Maşina nu a mai pornit a doua zi decât după ce am dus-o tractată la service-ul auto unde i-a fost schimbată garnitura de chiuloasă şi puntea redresoare a alternatorului de curent.

De atunci, Dadi a mai recidivat în a-şi expune cultura sa de rocker, dar când venea vorba de credinţă, totdeauna îl auzeai:

-Ce ştiţi voi ce poate să facă o blagoslovenie? Dacă nu l-aţi cunoscut pe Avva Justin Pârvu, mergeţi la Petru Vodă! O rugăciune şi o binecuvântare de la Avva Justin, ehe… multe pot!

(Corneliu M., Iaşi)

Vindecător de cancer

Tămăduieşte cancerul de esofag

Cu puţin timp înainte ca Părintele Justin să fie internat în spital, în urma bolii necruţătoare de care suferea, au intrat în chilia Părintelui Justin un tânăr de 22 de ani, Cosmin, cu mama sa. Erau din Brăila şi Cosmin suferea de cancer de esofag într-o fază destul de avansată, încât abia reuşea să mai mănânce acuzând dureri mari la înghiţire. Veniseră la Părintele să îl întrebe dacă să înceapă tratamentul de chimioterapie şi sa ia o binecuvântare, cu multă nădejde în rugăciunile sfinţiei sale. Părintele i-a binecuvântat şi le-a spus să nu înceapă chimioterapia, ci să urmeze un tratament naturist. Cosmin, pe lângă durerea fizică pe care o suferea, mai purta în suflet o durere şi mai mare – părinţii lui erau despărţiţi şi îşi dorea cu tot sufletul ca aceştia să se împace pentru a-şi reîntregi familia, în sânul căreia a crescut. S-a rugat în taină Părintelui şi a plecat.

Cosmin şi mama sa au ascultat întocmai cuvântul Părintelui şi, cu rugăciune, spovedanie şi împărtăşanie, au biruit boala. După un nou consult la medic, cancerul dispăruse şi Cosmin putea înghiţi uşor. Nu după mult timp, în săptămâna luminată, Cosmin se întorcea la mănăstire să îi mulţumească Părintelui Justin pentru darul vindecării cu care l-a binecuvântat. Nu l-a mai văzut însă pe părinte. Mare i-a fost uimirea când a auzit că Părintele era internat în spital, suferind de aceeaşi boală, cancerul.

A mulţumit în faţa uşii chiliei Părintelui, nu doar pentru tămăduirea cancerului, ci şi pentru minunea că familia i se reîntregise; părinţii lui se împăcaseră.

Tămăduieşte cancerul de tiroidă

Cu o săptămâna înainte de a trece la Domnul Părintele Justin, aflându-se pe patul de suferinţă din chilia sa, din mănăstirea de maici, Paltin, o femeie plângea sfâşietor la uşa chiliei Părintelui şi o săruta cu multă evlavie.

Maicile au întrebat-o de ce face acest gest iar femeia, cu lacrimi în ochi, a început să povestească modul minunat în care Părintele Justin o vindecase de cancer. Ne-a spus că ea nu mai locuieşte în ţară de multă vreme şi că e stabilită în Barcelona, Spania, unde lucrează. Cu trei ani în urmă fusese diagnosticată cu cancer la tiroidă, aflat în ultima fază de metastază. Doctorii refuzau să o mai opereze, spunând că nu mai are decât maxim două luni de trăit şi că operaţia este în zadar.

Sfârşită de durere, s-a rugat lui Dumnezeu să o ajute. În noaptea aceea l-a visat însă pe Părintele Justin, pe care nu îl cunoscuse decât din auzite şi de pe internet. Îl vede venind în picioare lângă ea şi îi introduce pe gât nişte metanii cu care îi scoate cancerul afară, după care îi spune: „Operează-te, pentru că eu te voi ajuta”!

Mulţumindu-i Părintelui Justin pentru această încredinţare, femeia s-a dus la doctori să se opereze, convinsă fiind că Părintele Justin o va ajuta. Şi într-adevăr aşa a fost. Operaţia a fost reuşită, iar cancerul a dispărut cu desăvârşire, iar acum femeia revenea în ţară doar pentru a-i mulţumi Părintelui Justin pentru ajutorul minunat.

Tămăduieşte un copil de duhul muţeniei

Cu câteva zile înainte ca Părintele Justin să fie internat în spital, venise la mănăstirea Paltin o femeie cu un copil de 5 ani, mut din naştere. În acea zi Părintele se simţea foarte rău şi nu primea pelerini. Această femeia insista însă cu lacrimi de durere să intre măcar copilul ei, deoarece este bolnav şi Părintele numai să îl atingă şi aşa ar fi plecat împăcată. După îndelungi insistenţe, ucenicii Părintelui îl lasă pe copil să intre numai pentru o binecuvântare. Femeia a plecat mulţumită, împreună cu copilul, nădăjduind că Dumnezeu va face o minune şi pentru rugăciunile Părintelui Justin, copilul ei se va tămădui şi va vorbi. Între timp starea Părintelui Justin s-a agravat, fiind imediat internat în spital.

În timp ce părintele se afla în spital, femeia căuta să sune cu disperare la mănăstire, să mulţumească Părintelui şi să transmită vestea minunată că copilul ei vorbeşte. Aflând că Părintele este în spital, a sunat-o pe măicuţa care o ajutase să intre la Părinte cu copilul, şi i-a relatat acesteia minunea. Copilul ei vorbea!

Atât de recunoscătoare era pentru ajutorul primit de la Părintele Justin, încât femeia suna zilnic să se intereseze de starea de sănătatea a Părintelui, făcând zilnic metanii şi rugăciuni pentru ca părintele să se însănătoşeze. Femeia avea atâta umilinţă încât credea că pentru păcatele ei Părintele s-a îmbolnăvit, dăruind în schimb sănătate copilaşului. Acum are convingerea că Părintele este un sfânt şi că se va ruga din ceruri pentru oricine îi va cere ajutorul, iar ea îi va mulţumi pururi pentru tămăduirea minunată.

Avea darul înainte vederii

Eram venită la mănăstirea de maici Paltin Petru Vodă pentru a lua o binecuvântare de la Părintele Justin. Locuiesc în Italia de mai mulţi ani şi în momentul în care am venit la Părintele, eram într-o relaţie cu un băiat italian, cu care voiam sa mă căsătoresc şi pe care îl iubeam foarte mult. Mai erau mici neînţelegeri între noi, de aceea venisem la Părintele să cer o binecuvântare pentru căsătorie.

În timp ce mă aflam în România, a intervenit o ispită între noi şi eram pe punctul de a ne certa. La un moment dat, chiar când mă aflam în curtea mănăstirii, mă sună şi îmi spune să îmi plătesc singură biletul de avion (biletul costa 130 de euro), pentru că el nu îmi plăteşte şi nici nu mă va aştepta la aeroport, să mă descurc singură. Nu i-am spus nimic. I-am închis telefonul şi, îndurerată, m-am îndreptat spre chilia Părintelui Justin.

De cum m-a văzut, Părintele Justin m-a întâmpinat cu multă dragoste şi cuvinte de mângâiere. Eram convinsă că ştie suferinţa mea. Fără să apuc să îi spun necazul meu, Părintele scoate dintr-un sertar nişte bani şi mi-i dă mie: Ia-i, ai nevoie! Uimită, nu voiam să primesc, dar când mă uit, erau fix 130 de euro, exact cât costa biletul de avion.

Nu aveam nevoie de bani, pentru că aveam posibilitatea să îmi cumpăr singură biletul, dar aveam nevoie de acea mângâiere din partea Părintelui Justin. Căldura lui sufletească m-a întărit în nădejdea că Dumnezeu mă va ajuta. I-am spovedit apoi părintelui necazurile sufletului meu şi cu un umor caracteristic, m-a asigurat că totul va fi bine. Într-adevăr aşa a fost. Prietenul meu m-a sunat apoi să îşi ceară mii de scuze şi nu înţelegea ce se întâmplase cu el. Acum suntem căsătoriţi şi, cu rugăciunile Părintelui Justin, ne iubim şi ne înţelegem foarte bine. Mulţumim, Părinte!

(Daniela M., 30 de ani, Lecco, Italia)

Părintele Justin, un sfânt grabnic ajutător

Mă numesc Ioana. Sunt din Buzău şi am 16 ani. Doresc să împărtăşesc tuturor minunea pe care Părintele Justin a făcut-o cu mine, nevrednica.

În luna martie a acestui an, am primit cadou, de ziua mea, un telefon Samsung Galaxy S3 din partea surorii mele. Telefonul era „de ultimă generaţie” şi era foarte scump. Cum eram foarte mândră de telefonul meu, l-am pierdut în câteva zile, într-unul din cluburile pe care le frecventam, împreună cu prietenii mei. Am făcut reclamaţie la poliţie, rugându-i insistent să îmi găsească telefonul. Toţi prietenii mă sfătuiau să îmi iau gândul că poliţia îmi va găsi vreodată telefonul. Eu nu mi-am luat gândul, pentru că ţineam foarte mult la telefonul meu şi mă rugam la mulţi sfinţi ca să îl găsesc.

În iunie am aflat cumplita veste că Părintele Justin a trecut la Domnul, sfârşind această viaţă pământească. Am fost foarte întristată, deoarece îl iubeam mult pe părinte şi veneam deseori la mănăstirea de maici, Paltin Petru Vodă. În ultimii 3 ani toate vacanţele mi le-am petrecut la mănăstire, unde este şi un cămin de copii. Aflând de pe internet, că trupul Părintelui Justin izvorăşte mir şi miresmă deosebită, am început să mă rog şi eu: Părinte Justin, dacă eşti sfânt, ajută-mă, te rog, să îmi găsesc telefonul. M-am rugat aşa în gând toată ziua. Şi, minune! A doua zi primesc telefon de la poliţie că mi-au găsit telefonul!

M-am bucurat mult şi i-am mulţumit părintelui că mi-a adus telefonul înapoi, dar bucuria mea cea mai mare a fost că Părintele Justin m-a ascultat pe mine, o păcătoasă şi mi-a arătat că este sfânt!

Minunea Părintelui Justin cu ornamentele florale de la înmormântarea sa

Sunt o ucenică mai veche a Părintelui Justin şi adeseori mă îngrijeam să împodobesc biserica mănăstirii Petru Vodă cu ornamente florale, ori de câte ori era un eveniment mai important sau când mă ruga Părintele Justin. În seara zilei de marţi, când Părintele era privegheat de mulţime de oameni veniţi din toată ţara să îl însoţească pe ultimul său drum, am primit un telefon din partea mănăstirii ca urgent, a doua zi dimineaţa, să vin să împodobesc baldachinul în care urma să fie mutat trupul neînsufleţit al Părintelui Justin, spre închinare.

Pentru mine era o mare cinste, dar ştiam că florăria cu care colaboram nu primeşte comenzi decât joi şi vineri. Sun dimineaţa la prietena mea de la Florăria Floral Couture din Suceava, spunându-i că am nevoie urgent de sute de flori albe pentru împodobirea sicriului şi baldachinului Părintelui Justin. Prietena mea s-a întristat pentru că nu mai avea în magazin atâtea flori, era miercuri dimineaţa când comenzile se epuizaseră.

Nu ştiam ce să facem, când deodată, la 40 de minute după ce vorbisem eu la florărie, primesc un telefon de la florărie că a venit o comanda de 600 de trandafiri albi, fără ca cineva să facă comanda. Sigur, Părintele Justin cu duhul lui, făcuse comanda de flori, pentru a ne împlini dorinţa şi pentru a ne întări pe noi în credinţă. Pentru că această minune a produs o schimbare şi în sufletele celor din administraţia Florăriei.

(minuni adunate şi consemnate de maicile mănăstirii Paltin Petru Vodă)

Nota Redacţiei ATITUDINI: Rugăm pe această cale, pe toţi cititorii revistei Atitudini – dacă au cunoscut în viaţa lor întâmplări minunate cu Părintele Justin şi doresc să ni le împărtăşească, spre publicare în Revista noastră, să ne scrie pe adresa Redacţiei sau la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com Mulţumim!

articol apărut în nr. 29 al revistei ATITUDINI

 sursa: http://atitudini.com/intamplari-minunate-cu-parintele-justin-cateva-minuni-savarsite-in-timpul-vietii-dar-si-dupa-adormirea-parintelui-justin/#more-3380

PS Sofronie Drincec se disculpa in cazul dosarelor de finantare de la culte

Pentru a se “apara”, PS Sofronie al Oradiei, isi baga subalternii la inaintare. Acestia sustin ca ierarhul lor e victima unor interese indreptate impotriva Bisericii. Se pare ca faptele dovedesc contrariul. N-ar fi pentru prima data.

 

    Pentru finantarea bisericilor, din partea Ministerului Culturii si Cultelor, la fiecare dosar, e nevoie de avizul episcopului de care apartine canonic lacasul de cult care cere fonduri de la buget. Singura, din cuprinsul Patriarhiei Române, care a lasat urme de suspiciuni este Eparhia Oradiei. PS Sofronie a blocat peste 70 dosare pregatite pentru a fi depuse la minister, in schimb singurul dosar complet a fost cel pentru finantarea catedralei episcopale din Oradea. Nu doar atat, acest dosar a fost depus in doua exemplare.

    Presa locala a demascat gestul prelatului bihorean ca apoi sa apara si “replicile”, nu in mod oficial ci prin gura subalternilor. Consilierii episcopali si protopopii au pornit o intreaga campanile de “informare” a credinciosilor din cuprinsul eparhiei. Protopopul de Oradea, pr. Dorel Rus, sustine ca “Sunt unii care vor sa il compromita pe preasfintitul. Nu va luati dupa ce scrie presa, toate sunt minciuni”. Acelasi lucru il afirma si protopopul Beiusului, pr. Ioan Balint: “vor sa discrediteze Biserica”, iar protopopul de Marghita, pr. Ioan Sugar, afirma ca “Preasfintitul nostru e un om bun care se jertfeste pentru Biserica. In spatele acestor articole stau ascunsi dusmanii Bisericii”. Singurul protopop, de la care nu am reusit sa aflam parerea, este cel de la Tinca. Aceasi pozitie o au si consilierii eparhiali de Oradea.

    In judetul Bihor sunt biserici in constructie si multe in renovare. Preotii acestor parohii au de ales intre a se descurca cu banii putini ai enoriasilor sau a aduna fonduri din colecte si mila patronilor de firme din judet. Ministerul Cultelor si Culturii, observand abuzul in functie al PS Sofronie, a considerat acesta ca fiind un viciu de procedura si a redistribuit banii in alte parti. Se pare ca celor ce ne invata despre dragoste, sinceritate si saracie le mai ramane sa puna in practica propriile invataturi cu care ne povatuiesc de la amvon.

    Ca o mica completare a celor prezentate mai sus amintim ca in judetul nostru sunt sate unde au fost retrocedate bisericile catre cultul greco-catolic, iar ortodocsii din acele localitati nu au biserica fiind pe punctul de a trece la catolicism. Indemnul consilierului juridic, pr. Ciprian Balint, a fost acelasi mereu: “Nu opuneti rezistenta deciziilor judecatoresti. Ar fi bine sa va faceti alta biserica”. Dar de unde bani inaltilor prelati? Tocmai cateva astfel de situatii au fost stopate “de catre cei care ar fi trebuit sa ne sustina”, spunea cu amaraciune un preot bihorean in timp ce PS Sofronie, si subalternii sai, sustine ca e victima “dusmanilor” Bisericii.
    Sinodul mitropolitan nu are nici o obiectie asupra faptelor preasfintitului nostru.

Nicolae Badulescu (Oradea)

Pentru detalii vezi articolul integral din BIHOREANUL, nr 668, 7-13 oct. 2013, pg. 5:

 http://www.ebihoreanul.ro/mobile/index.php?&categ_id=&categ_name=&news_id=110932&action=display_news

Acest articol ne-a parvenit prin email de la colaboratorii nostri din Oradea.

Celor de mai sus obiectam:

Constatam ca PS Sofronie a uitat de semnaturile pe care le-a cerut preotilor cand era in pragul caterisirii. Mai mult din constrangere decat de buna voie, preotii au semnat o petitie catre sinod in urma careia a fost iertat. Se pare ca aceasta le e rasplata... Mai in gluma, mai in serios ne intrebam si noi: Si-o merita preotimea bihoreana?! (Marius Pop)

 Va recomandam si: http://saccsiv.wordpress.com/2013/04/12/in-bihor-ps-sofronie-drincec-impune-preotilor-o-dictatura-conform-regulamentului-bor/
Dictatura bisericeasca din Bihor a fost aplicata cu acordul tacit al mai marilor BOR si in conformitate cu "regulamentul" bisericesc. 

Idei de predici la duminica a XXIV-a după Pogorârea Sfântului Duh ale PS Ioan Mihălțan al Oradiei

 

Duminica a douăzeci și patra după Pogorârea

 Sfântului Duh

Ev. Luca VIII, 41-56

 

 

 

 

1.Cei ce veneau la Mântuitorul Hristos veneau pentru tămăduiri de suferințe, de boli, de frământări sufletești indiferent de starea socială.

2.Este impresionant faptul că vine la Mântuitorul chiar mai marele sinagogii, Iair.

3.Evangheliștii însemnează că era un  om apreciat chiar de consătenii săi.

4.În momente de grea încercare multe patimi se potolesc în ființa oamenilor. Nu știm dacă Iair n-ar fi trecut prin grea încercare ar fi căzut la picioarele lui Iisus. E de remarcat faptul că se încredea în puterea Mântuitorului că îl poate ajuta. Nu știm dacă credea că o va învia pe fiica lui.

5.Mântuitorul a fost un mare binefăcător, nu puține au fost binefacerile lui și nu de puține ori.

6.Vindecarea femeii cu scurgere de sînge este semnificativă. Femeia venea la Mântuitorul după ce încercase tot ce a fost cu putință pentru vindecarea ei. Pedagogia acestei atitudini vrea să ne dovedească multele noastre slăbiciuni sufletești și să ne convingă să singura vindecare trebuie s-o avem mai presus de orice în puterea lui Dumnezeu. Puterea dumnezeiască consta și în veșmintele sale, ceea ce înseamnă că materia poate fi purtătoare de har, ne gândim la obiceiul veșmintelor aduse la biserică pentru a fi atinse de către preot.

7.Ca oameni înțelegem greu lucrările și puterea lui Dumnezeu. Judecăm mai mult omenește decât duhovnicește.

8.în fața puterii dumnezeiști noi ca oameni deseori ne umplem de frică.

9.Din cuvintele Mântuitorului reiese că femeia avea mare încredere în puterea lui Domnului Hristos de a o vindeca.

10.Puținătatea credinței noastre uneori ne face să ne îndoim de puterea lui Dumnezeu, uitând că El este stăpân și peste moarte.

11.În ceasuri grele Dumnezeu ne întărește prin puterea Sa peste vrednicia noastră.

12.Interesantă este atitudinea Mântuitorului când dorea să aibă în jurul Său numai anumite persoane ca în cazul de față, ca și pe Tabor, ca și în Ghetsimani.

13.El citea cele din lăuntru ale omului, dincolo de cele ce se văd dinafară.

14.Slăbiciunea noastră sufletească, puțina noastră credință uneori ne fac să ne îndoim de puterea lui Dumnezeu ca și în cazul de față. Mai mult chiar atunci luăm în derâdere cele sfinte.

15.În unele momente Mântuitorul se lipsea și de cei puțini în jurul Său, rămânea singur. Singur în rugăciunea de noapte, singur în Ghetsimani, singur în cazul de față.

16. Atitudinile acestea dovedesc marea Lui intimitate cu Tatăl ceresc – marea taină necunoscută nouă din acastă intimitate.

17. Faptul că i-a dat să mănânce, faptul că și El a mâncat după Înviere înaintea ucenicilor vrea să întărească realitatea evenimentului.

18.În puținătatea credinței noastre rămânem uimiți de puterea lui Dumnezeu, dar această uimire nu statornicește tăria credinței noastre de multe ori. Minunea nu este totdeauna convingătoare cu statornicie. Sf. Apostol Petru a vazut  multe minuni și totuși s-a lepădat de Mântuitorul. Trebuie să ne lăsăm convinși că întărirea în credință și statornicirea în credință constă în lupta contra păcatelor care slăbesc credința și în măsura în care acestea slăbesc în ființa noastră se întărește credința în noi.

19.Deseori Mântuitorul poruncea celor tămăduiți de El să nu spună nimănui. De ce? Pentru că o împărtășire a unor evenimente prin spusa altora putea modifica evenimentul. Era cu totul alta întâlnirea față către față. Unul din Apostoli chiar, când a fost vorba de Mântuitorul nu i-a vorbit celuilalt despre Mântuitorul ci i-a zis: “Vino și vezi.” Apoi mulțimea simțămintelor din lăutrul nostru și cu atât mai mult puterile dumnezeiești din Mântuitorul Hristos nu pot fi explicate prin cuvinte.

20.Să fim mai preocupați de aceste lumi lăuntrice ale persoanei noastre, de legătura dintre ele și puterile dumnezeiești și legătura acestora cu ispitele diavolești.

 

(Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999,p.129)

 

 

 

 

 

Idei de predici ale PS Ioan Mihălțan la Oradiei la sărbătoarea Sf M Mc Dimitrie

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

Ev. Ioan XV,17-27; XVI, 1-2.

1.Cea mai mare virtute este iubirea, dar nu orice fel de iubire, ci iubirea dumnezeiască.

2.O astfel de iubire vrea Mantuitorul să stăpânească sufletele noastre, dorința cea mai înaltă a Mântuitorului.

3.Este greu de înțeles această iubire dumnezeiască pentru că este puțin experimentată și atunci, dincolo de aceasta începe ura care de cel mai multe ori stăpânește inimile oamenilor.

4.Înțelesul „lume” din Sf. Evanghelie este întrucâtva asemănătoare cu ura: om lumesc, om care iubește lumea, om legat de lucruri pentru care se nasc și certurile bazate pe ură.

5.Datorită lipsei de trăire a iubirii creștinești omul cade din lipsa de iubire în ură.

6.Este o întreagă explicație a Mântuitorului de ce ajunge la ură, de ce ura nu are nici o rațiune. Este întunecime pe cărările vieții.

7.Însuși cuvântul Mântuitorului justifică întunecimea minții ce o aduce ura care nu înțelege, nu știe aprecia, nu știe valorifica realitățile vieții.

8.Cel stăpânit de ură nu știe să aprecieze bucuriile sufletești și nu știe să răspundă iubirii cu iubire ci răspunde la ură cu ură.

9.Prezența urii denotă lipsa Duhului Adevărului și a iubirii. În prezența Duhului Adevărului se luminează realitățile vieții. În prezența Lui se pot aprecia valorile, în prezența Lui se evidențiază judecățile, felul de a vedea, de a înțelege înstrăinările de Duhul Adevărului.

10.A mărturisi pe Dumnezeu înseamnă a avea prezența Duhului Adevărului nedespărțit de Tatăl și de Duhul Sfânt.

11.Mântuitorul avertizează pe ucenici ce se va întâmpa cu ei în lipsa Duhului Adevărului, în lipsa iubirii și prezice urmări grave ale lipsei de iubire până la distrugerea vieții, până la ucidere.

12.Luând în considerare viața Sf. Mucenic Dimitrie vom înțelege mai bine ce înseamnă pentru un sfânt iubirea dumnezeiască și ce înseamnă ura în comparație cu iubirea sfântului.

13.Stăpânit de sfânta iubire dumnezeiască, sfinții, în cazul nostru Sf. Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, erau capabili să înfrunte orice ură a semenilor fără a-și pierde liniștea sufletească, fără a răspunde cu ură la ură ba chiar a iubi pe cei ce urăsc.

14.De notat e faptul că Sf. Dimitrie era militar, om al ordinii, al poruncii și totuși om al iubirii. Predomina peste toate virtutea iubirii creștine, deci iubirea nu ține cont de profesie, de etnie, de starea civilă. Ea este mai presus de acestea.

15.Datorită iubirii sfinții învingeau suferințele fizice cu care erau capabili să-i chinuiască cei stăpâniție de ură, cu fel de fel de metode chinuitoare, cu fel de fel de răzbunări fizice, cu fel de fel de planuri ale urii răzbunătoare.

16.În fața lumii uneori erau neînțeleși și oarecum incredibili în ceea ce lucrau ei în comparație cu mintea îngustă a celor ce-i chinuiau.

17.Era și vremea persecuțiilor creștine, era vremea când împărații păgâni doreau să nimicească creștinismul fără să-și dea seama că era cu neputință pentru că creștinisnul era fundamentat pe puterile dumnezeiești ale Sf. Treimi și cei ce încercau aceasta erau doar oameni.

18.Este bine cunoscut cazul din vremea acestei prigoane a împăratului Iulian Apostatul care făcea parte din acei împărați ce au dorit să distrugă creștinismul. Pe câmpul de luptă chinuit, rănit, în ultimele clipe de viață a luat un pumn de sânge, l-a ridicat spre cer și a strigat: „M-ai învins Galileene!”era de fapt recunoașterea neputinței omenești față de puterea dumnezeiască.

19.Poate Dumnezeu îngăduia aceste răzvrătiri, răzbunări și ucideri ca prin ele să se înțeleagă limpede ce este omul, ce este ura, ce este diavolul și ce înseamnă Dumnezeu și iubirea Sa care biruiește toate acestea.

20.Ar fi bine să medităm mai adânc la marele foloase ale iubirii și la marile primejdii ale urii, la sfinți, la noi cei de rând, la străduințele noastre de a le urma pilda. Amin.

(Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999,p.222)

 

Motii lui Avram Iancu nu vor sa renunte la Muntii Apuseni. Arelenii, prin, PROCLAMATIA DE LA CAMPENI, cer conducatorilor politici de la Bucuresti sa nu accepte compromisurile strainilor care vin la usile Romaniei sa ia ce apartine neamului nostru.

Proclamatia de la Campeni – 19 octombrie 2013

2013-10-19 14:15:00

Noi, locuitorii Munţilor Apuseni, adunaţi astăzi, 19 octombrie 2013, la Câmpeni, ne afirmăm dreptul de a ne decide singuri soarta. În temeiul acestui deziderat legitim proclamăm:

Pământul, pădurile, păşunile, apa şi aerul Munţilor Apuseni aparţin celor care locuim aici, aşa cum ne-au fost lăsate moştenire de străbuni. Avem dreptul şi obligaţia să le transmitem în bună stare urmaşilor noştri, pentru ca şi ei să se poată bucura de ele. Locuitorii Apusenilor sunt cei îndreptăţiţi să decidă care e cel mai potrivit mod prin care bogăţiile cu care ne-au înzestrat natura şi bunul Dumnezeu vor fi valorificate în folosul comunităţii noastre şi al României!

Viaţa în Munţii Apuseni nu e uşoară, dar avem păşuni pe care putem să ne creştem vitele, avem păduri din care, cu bună măsură, putem lua lemne pentru fabricile noastre de mobilă, încă mai avem ape curate, peisaje, monumente ale naturii şi o istorie care atrag zeci de mii de turişti în fiecare an. Sunt activităţi de pe urma cărora locuitorii Apusenilor trăiesc deja şi sunt oportunităţi de dezvoltare, care, valorificate cu înţelepciune, pot să ne asigure un trai bun atât nouă, cât şi copiilor şi nepoţilor noştri. Noi nu cerşim la uşile altora, alţii au venit la uşa noastră şi încearcă să ia şi să distrugă ceea ce ne aparţine!

Din aceste activităţi şi din dezvoltarea lor se pot colecta taxe şi impozite care să fie administrate în folosul nostru şi al cetăţenilor români. Cerem celor care ne reprezintă, în Consiliile Locale şi Judeţene, în Primării, în Parlament şi Guvern, să folosească cu responsabilitate deplină aceste taxe şi impozite, pentru a construi drumuri, şcoli şi spitale. Aceşti bani nu sunt pentru buzunarele lor, ci pentru a asigura dezvoltarea comunităţilor și o viaţă fericită pentru cei care contribuie la buget. Dacă se dovedeşte că, încălcându-ni-se voinţa, aceşti bani vor fi folosiţi împotriva noastră, ne asumăm dreptul de a nu-i mai recunoaşte ca reprezentanţi legitimi şi ne vom apăra aşa cum orice om e îndreptăţit să se apere împotriva celui care vrea să-i facă un rău!

Orice străin e binevenit în Munţii Apuseni atâta vreme cât ne respectă modul de viaţă şi nu întreprinde nimic în măsură să-l schimbe împotriva voinţei noastre. Ne păstrăm dreptul de a lupta împotriva tututor celor care prin viclenie, hoţie şi corupţie vin aici pentru a fura ce e al nostru ori pentru a distruge resursele naturale şi istorice de care depinde viaţa noastră. Fericirea şi bunăstarea nimănui nu se poate baza pe nefericirea şi sărăcirea semenilor săi!

În considerarea celor enunţate mai sus, le transmitem guvernanţilor şi politicienilor, în mod imperativ, următoarele revendicări punctuale:

Revendicările locuitorilor Ţării Moţilor

1. Respingerea de către Parlament a tuturor proiectelor de lege care prevăd măsuri speciale de expropriere a cetăţenilor români, precum şi alte măsuri derogatorii de la regimul legal de protecţie a mediului, patrimoniului cultural, apelor, pajiştilor şi terenurilor agricole, bunurilor publice etc., în favoarea companiilor miniere de orice tip;
2. Interzicerea prin lege a utilizării cianurii în activitățile miniere din România;
3. Includerea Roșiei Montane pe lista tentativă a României pentru UNESCO;
4. Respingerea de urgență, prin Hotărâre de Guvern, a acordului de mediu pentru proiectul minier de la Roșia Montană;
5. Desecretizarea tuturor contractelor şi actelor adiţionale încheiate de către Guvern, referitoare la înstrăinarea, cedarea, concesionarea resurselor minerale ale României;
6. Demisia inițiatorilor proiectului de lege specială pentru Roşia Montană: ministrul Marilor Proiecte, Dan Șova, ministrul Mediului, Rovana Plumb, ministrul Culturii, Daniel Barbu, directorul ANRM, Gheorghe Duțu, precum și a premierului Victor Ponta;
7. Asumarea de către Guvern a expertizei și a punctelor de vedere referitoare la proiectul minier de la Roșia Montană exprimate de: Academia Română, Asociația Ad Astra, Institutul Geologic Român, Ordinul Arhitecților din România, Sinodul BOR, Sinodul BRU și al celorlalte biserici creștine din România, precum și de experții independenți;
8. Crearea unei Comisii Parlamentare de Anchetă a Afacerii Roşia Montană sub toate aspectele: înstrăinarea zăcămintelor; acordarea licenţei; sponsorizările RMGC către instituții publice și private, ONG-uri, persoane fizice; influenţarea deciziilor politice; încălcarea unor hotărâri judecătoreşti definitive; modul în care publicitatea oferită de companie a afectat libertatea presei și dreptul la liberă exprimare etc.;
9. Refacerea și dezvoltarea infrastructurii rutiere din zona Munților Apuseni și acordarea unor facilități fiscale și de altă natură pentru dezvoltarea activităților economice în următoarele domenii: turism, prelucrarea lemnului și refacerea fondului forestier, creșterea și prelucrarea produselor de origine animală, apicultură, alte activități specifice zonei;
10. Adoptarea de către Guvernul României a unor politici publice, ca și elaborarea, cu ajutorul societăţii civile reale, a unei strategii care să prevadă măsuri în acord cu principiile dezvoltării durabile, ale utilizării optime a resurselor, ale conservării patrimoniului cultural-istoric și ale sprijinirii întreprinzătorilor locali;
11. Începerea de către instituțiile abilitate a cercetării penale în cazul persoanelor care au semnat sau au participat la elaborarea și avizarea de documente cu privire la proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană;
12. Interzicerea prin lege a utilizării metodei fracturării hidraulice în exploatarea gazelor de șist și respectarea, în zonele vizate pentru această exploatare, a voinței suverane a cetățenilor, cu care ne exprimăm deplina solidaritate.

Aceasta este voinţa noastră, a locuitorilor Munţilor Apuseni, a oamenilor liberi prezenţi la Marea Adunare de la Câmpeni, exprimată public astăzi, 19 octombrie 2013, cu spiritul şi gândul îndreptate către o dezvoltare durabilă, care să asigure accesul pentru mai multe generaţii la toate resursele cu care Dumnezeu ne-a înzestrat.

AŞA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU !