Idei de predici ale PS Ioan Mihălţan al Oradiei la duminicile şi sărbătorile de peste an

Duminica a Cincea după Paşti

Ev. Ioan IV, 5-42

1.În Palestina erau puncte principale legate de amintirea şi istoria unor personalităţi.

2.Mântuitorul, deşi era Dumnezeu, totuşi a rămas cu caracteristicile vieţii biologice: a flămânzit, a dormit, etc.

3.Nu întâmplător femeia a venit la fântână tocmai când Mântuitorul era singur. Apa era o problemă în acele ţinuturi. Providenţial îi pune şi Mântuitorul întrebarea.

4.Marea înţelepciune a Mântuitorului care ştia să pună întrebări, ca şi în cazul de faţă, pentru a ajunge la mari rezolvări.

5.Discuţia urmărea un scop greu de înţeles pentru femeie: marea diferenţă între înţelegerea noastră omenească şi între adâncul înţelepciunii dumnezeieşti.

6.Femeia dovedeşte un simplism al înţelepciunii şi dorurile ei sunt neînsemnate, mici – rezolvarea problemei apei. Nu s-a putut ridica la înălţimea cugetării Mântuitorului. Mântuitorului i-a trebuit foarte multe intervenţii pentru a o ridica la înţelesul dumnezeiesc. Totuşi femeia ţinea mult la convingerile sale, cum reiese din discuţie, fără să-şi dea seama de îngustimea acestor convingeri.

7.Nici chiar atunci când Mântuitorul îi descoperă tainele vieţii ei nu se lasă convinsă de păcătoşenia sa. Greu recunoaşte omul greşelile lui. Ce mare primejdie pentru încercara de a pătrunde dumnezeiescul cu un lăuntru plin de păcătoşenie.

8.În loc să-şi recunoască păcatele, să ajungă la lumina ce o dă adâncul smereniei pune probleme dogmatice şi încearcă rezolvarea lor.

9.Se pare că toată discuţia n-a dat rezultat. Femeia se menţine în îndărătnicia convingerilor sale.

10.Se pare că femeia, fără să ştie ce scrie în Evanghelie, a fost atinsă de darul lui Dumnezeu ce izvora din Mântuitorul. Ce n-au putut rezolva discuţiile a rezolvat harul lui Dumnezeu.

11.Aşa explicăm că a uitat de toate preocupările sale vremelnice şi-a uitat şi vasul la fântână şi a plecat în cetate ca o fiinţă nouă, cu o nouă convingere.

12.A mărturisit şi altora pe Mântuitorul Hristos.

13.Nici Sf. Apostoli nu înţelegeau adâncul învăţăturii dumnezeieşti. Nu numai că se mirau că Iisus vorbeşte cu o femeie, dar n-au pătruns ce a spus Mântuitorul despre secerători, holde, deşi le vorbea în pilde.

14.Şi ei erau preocupaţi de frământări vremelnice, hrana de toate zilele şi ar fi vrut să-i satisfacă şi Mântuitorului aceste griji lumeşti: îl îndeamnă să mănânce.

15.De la satisfacerea foamei la dorurile Mântuitorului este o diferenţă foarte mare şi n-au înţeles nici acest lucru.

16.E o mare diferenţă între hrana vremelnică şi hrana duhovnicească.

17.Între dorul lui Dumnezeu şi osteneala noastră este o mare diferenţă. Toată osteneala noastră, fără harul lui Dumnezeu, nu duce la nici un rezultat.

18.Foarte interesant faptul convingerii femeii în cele din urmă, care i-a mişcat pe samarineni şi i-a făcut să creadă în Mântuitorul şi au venit să-L vadă.

19.Întâlnirea cu Dumenzeu este superioară faţă de convingerile ce le împărtăşesc alţii.

20.De data aceasta samarinenii aveau o convingere superioară după întâlnirea cu Mântuitorul, decât ceea ce le-a spus femeia. Acest lucru reiese din mărturisirea lor personală:”noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Hristos”.

21.Convingerea lor reiese şi din faptul că l-au rugat să rămână la ei ca oarecând ucenicii pe Tabor.

22.Deci încredinţarea convingerilor sfinte constă în legătura intimă lăuntrică dintre om şi Dumnezeu.

23.Este o lungă cale în urcuşul convingerilor. Aşa reiese din Sf. Evanghelie: mult i-a trebuit femeii până a înţeles şi n-a înţeles decât atunci când a fost penetrată de darul lui Dumnezeu.

24. Multe sunt convingerile noastre, ale oamenilor fără să ne dăm seama uneori că ele sunt mici şi neînsemnate faţă de frumuseţile ce ni se împărtăşesc prin cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.

Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, p.23-27

De ce am ales România

    
      Ani de-a rândul, autocare cu studenţi şi elevi basarabeni traversează Prutul, ei nu vor căpăta doar cunoştinţe, pentru că din fericire în România facultatea nu te pregăteşte doar ca specialist, ci mai ales ca Om – spun asta în calitatea de studentă din R. Moldova, dorind să mărturisesc din propria experienţă a anilor de studenţie, care chiar nu au fost pentru mine departe de ţară şi casă. De la bun început trebuie să spun că oamenii pe care din rânduiala lui Dumnezeu i-am întîlnit aici, m-au făcut să mă simt ca acasă şi mai bine chiar, nu o spun spre lauda lor, ci din bucuria mea pe care vreau să o împărtăşesc. Deşi îmi fac studiile în regim cu taxă, ceea ce înseamnă un efort mare pentru părinţii mei şi multe sacrificii, oamenii pe care i-am întîlnit prin puterea lor de viaţă, mi-au anulat durerile, stângăciile şi necazurile mele, pentru că uneori este suficient să compari propria suferinţă cu cea a aproapelui, ca să realizezi că de fapt suferinţa adevărată este foarte departe de tine. În acest sens România este o ţară bogată în eroi necunoscuţi, ei sunt vii printre noi, povestea lor de viaţă e un manuscris preasfînt, pe care l-am citi cu ochii lăcrimînd. Toţi aceşti luptători începînd cu deţinuţii politici, invitaţi a unor conferinţe în care intensitatea tragediei, a jertfei pentru adevăr era simţită chiar şi de pereţii sălii, şi pînă la cei apropiaţi care luptaţi de boală, prin răbdare întărind duhul lor s-au arătat neînvinşi, deşi poartă ca şi Hristos semnele cuielor în toată viaţa lor. Poate vă veţi întreba unde este bucuria mea în această suferinţă a poporului român, bucuria mea este întîlnirea cu toţi aceşti bravi luptători, pentru ca aflîndu-mă eu împreună cu ei să învăţ meşteşugul lor după cuvintele psalmistului David „Cu cel cuvios, cuvios vei fi” şi iarăşi „Cu cel ales, ales vei fi”. Oare cine este mai puternic dacât cel cu adevărat liber, care nu se teme nici de moarte?, zi de zi înfruntînd-o pentru întreg neamul său în carcera temniţelor comuniste. Sau care bucurie este mai mare decât aceea de a reveni la viaţă, după o luptă pe viaţă şi moarte cu o boală cum ar fi cancerul. Problema noastră a tinerilor este că noi confundăm lucrurile, libertatea cu libertinajul, bucuria cu satisfacţia, iar părintele Savatie Baştovoi afirma: „tot necazul tânărului de azi este că el nu are în numele cui să se jerfească”. Ori România reprezintă o oază în care valorile morale, încă nu au fost trecute în ilegalitatea modernităţii, de aceea orice tînăr venit aici se poate hrăni atît intelectual, cît şi moral, pentru ca să lupte cu discernămînt, asumîndu-şi jertfa şi nădăjduind biruinţa.

Elena Ţurcanu

Guvernantii romani vor schimbe constitutia tarii

 Dragi Români, ne paşte o surpriză.

Victor Ponta a anunţat că până în toamna acestui an Constituţia trebuie revizuită. Iată dragostea de neam a acestor politicieni care în campaniile electorale promit una şi dupa aceea fac alta. Înainte de alegeri actualul prim ministru a promis că nu va desfiinţa judeţele. Acum se anunţă o nouă modificare a Constituţiei .Ce ne facem?

Sursa: http://ro.stiri.yahoo.com/ponta-anun%C8%9B%C4%83-referendumul-pentru-constitu%C8%9Bie-170203161.html

Conferință susținută la Cluj de părintele Rafail Noica

IPS Andrei l-a invitat la Cluj pe parintele Rafael Noica.

Parintele Rafail
-un duhovnic contemporan

Părintele Rafail Noica va susține la Cluj la sfârșitul lunii acesteia (joi, 30 mai) o conferință despre Arhimandritul Sofronie Saharov. Conferința intitulată “S-a dus să-L vadă precum este” are loc la împlinirea a 20 de ani de la mutarea la Domnul a părintelui Sofronie și este organizată de Arhiepiscopia Clujului și Facultatea de Teologie Ortodoxă din municipiu. Evenimentul va avea loc joi, 30 mai, de la ora 18, în Sala Auditorium Maximum a Universității Babeș-Bolyai.

Un episcop ortodox a luat atitudine impotriva legiferării homosexualității

Episcopul Marchel, supărat pe Füle şi Schuebel: 

"Luaţi-vă minorităţile sexuale în Europa!"

Episcopul Marchel, de Bălti, s-a pus rău cu oficialitățile politice din Republica Moldova,

 în schimb s-a pus bine cu Dumnezeu. 

 Transcriere stire;
Slujba de Hram de la Bălţi s-a încheiat cu un discurs împotriva homosexualilor, dar şi a demnitarilor europeni. Episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel, i-a criticat pe comisarul european pentru extindere, dar şi pe şeful Delegaţiei Uniunii Europene la Chişinău, pentru prezenţa la întrunirea recentă a minorităţile sexuale.
Episcopul Marchel şi-a pregătit din timp discursul pe care l-a rostit în faţa mulţimii. Clericul a condamnat oficialii europeni pentru susţinerea minorităţilor sexuale.

"Stimaţi Štefan Füle şi Dirk Schuebel! Luaţi-vă minorităţile sexuale în Europa. Cred că sunt puţini acolo şi de aceea vă sunt pe plac. Aţi ignorat câteva mii de creştini şi aţi mers la cei 15 oameni, bolnavi psihic şi cu un comportament amoral. Ne-aţi întors spatele. Acest lucru nu înseamnă altceva decât adio integrare europeană", a declarat Episcopul Marchel

Totodată, episcopul Marchel a declarat că apreciază gestul lui Vladimir Voronin, care a refuzat întâlnirea cu oficialii europeni. Săptămâna trecută, comisarul european pentru extindere, Stefan Fule, a făcut cale întoarsă de la sediul PCRM, deoarece comuniştii au anulat întrevederea în ultimul moment.
Duminica trecută, mai mulţi preoţi au protestat faţă de întrunirea homosexualilor, cerând autorităţilor abrogarea Legii privind asigurarea egalităţii. Adoptarea acesteia a fost o condiţie a Uniunii Europene pentru liberalizarea regimului de vize.

sursa:  http://www.publika.md/episcopul-marchel--suparat-pe-f--le-si-schuebel--luati-va-minoritatile-sexuale-in-europa_1410531.html

Idei de predici ale PS Ioan Mihălţan al Oradiei la duminica a IV-a dupa Pasti

Duminica a patra după Paşti

Ev. Ioan V, 1-5

1.Deseori Mântuitorul merge şi la sinagogă nu pentru sărbătoarea evreiască, ci pentru prilejul întâlnirii cu oamenii şi propovăduirea cuvântului Adevărului.

2.Se pare că nici nu căuta să se afirme în faţa oamenilor, era mai necunoscut. Doar atunci devenea cunoscut când săvârşea minuni.

3.Minunile le făcea mai ales în dragostea ce o purta oamenilor în diferite suferinţe.

4.Cerceta deseori locurile unde erau cei suferinzi, ca şi în cazul de faţă.

5.Niciodată Dumnezeu nu a întrerupt legătura cu oamenii, ajutându-i în fel şi chip, ca şi în cazul de la scăldătoarea Vitezda, unde un înger tulbura apa ce devenea vindecabilă bolnavilor.

6.Foarte interesant faptul că Mântuitorul citea în sufletul fiecăruia din mulţimea oamenilor. Nimeni din mulţime nu cunoştea pe omul bolnav de 38 de ani, nimeni nu-i dădea atenţie şi nici un sprijin. Fiecare îşi vedea de interesul său, urmărea să se salveze  pe sine, nu-l interesa altul – firea noastră omenească!

7.Nu aceeasta a fost atitudinea Mântuitorului. El căuta să ajute pe fiecare. El aprecia valoarea răbdării acestui om bolnav de 38 de ani şi începea cu el un dialog încurajator:”Vrei să fii sănătos?” Omul nu ştia cine era Mântuitorul. Se tânguie, îşi spune oful inimii sale  ca oricărui om. Poate şi nădăjduia să-l arunce în scăldătoare după tulburarea apei. Nu ştia că stă în faţa Fiului lui Dumnezeu, care era izvorul apei făcătoare de minuni şi care n-avea lipsă de apă ca să-l tămăduiască. Dialogul purtat este plin de învăţătură dogmatică. Când omul zice:”n-am om” Mântuitorul îi descoperă rostul venirii Sale în lume zicându-i: cum spui că n-am om?” că doar pentru tine m-am făcut om! Discuţia nu se reduce doar la o teoretizare a învăţăturii, ci la intervenţia puterii dumnezeieşti şi la porunca „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă”; puterea lui Dumnezeu îi tămăduieşte boala. Se scoală plin de bucurie şi ia patul şi mege la casa sa.

8.Câtă indiferenţă între felul de a fi al lui Dumnezeu şi al nostru, al oamenilor. Dumnezeu  - plin de bunătate, noi – răutăcioşi.

9.Răutatea caută motive de răzbunare şi justficare în lucruri  neînsemnate, călcând în picioare cele principale; cazul fariseilor pe care răutatea nu-i lăsa să se bucure de sănătatea celui ce a fost bolnav, ci căutau prilej de răzbunare în neţinerea sâmbetei. Ar fi vrut să ştie cine este cel care a vrut să –l răzbune, pe Mântuitorul. Mântuitorul nu-şi face propagandă. S-a pierdut în mulţime. Oamenii cuminţi nu se afirmă prin propagandă, ci printăcere şi fapte. Aşa a fost creştinismul în istorie – ca un aluat în făină.

10.Omul din Evanghelie nu numai că a fost răbdător, ci a rămas pe mai departe cuminte. Se duce la biserică să-i mulţumească lui Dumnezeu. Acolo îl întâlneşte pe Mântuitorul.

11.E semnificativ faptul că reîntâlnirea se face în Biserică. Învăţăturile cele sănătoase şi mântuitoare le primim prin Biserică. Sfaturile cele mai înţelepte le primim de la Biserică. Ca şi sfatul dat de Mântuitorul celui vindecat: „ de acum să nu mai păcătuieşti”- păzirea de a nu mai păcătui deoarece în viaţă cele mai mari rele din lume vin din păcate şi fărădelegi care ne periclitează viaţa veşnică şi vremelnică. Deci, să luăm aminte!

Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, p.20-22

Papa Francisc a declarat că și ateii sunt mântuiți!

Prostia unui om infailibil se arată a fi o povață pentru drumul spre religia viitorului: New-Age

 

O declaraţie recentă a papei Francisc îl desparte pe acesta definitiv de ideile papei Benedict, cel puţin în ceea ce priveşte non-catolicii. Şi ateii sunt oameni buni, dacă fac bine, a declarat papa Francisc, rugând indivizii, indiferent de religie, să lucreze împreună. Suveranul pontif a făcut această remarcă în timpul slujbei de dimineaţă, unde obişnuieşte să vorbească liber, fără comentarii pregătite înainte. El a spus povestea unui catolic care a întrebat preotul dacă şi ateii sunt salvaţi de Iisus. ”Şi ei, toată lumea. Toţi avem datoria de a fi buni”, a spus preotul. “Faceţi lucruri bune şi ne vom întâlni”, a spus preotul, ca un răspuns ipotetic la un comentariu ipotetic“dar eu nu cred, sunt ateu”.

Nota noastră: În Ortodoxie nimeni n-are certitudinea mântuirii, căci mântuirea se joacă până-n ultimul moment! Ortodoxia are răspunsul adevărului: fapte + credință, Francisc s-a gândit să vină cu unul mai nou: fapte + necredință! Acum să tragem concluzia spre ce se merge și încotro va ajunge! Să ne miluiască Domnul și să ne trimită Duhul Său Sfânt să ne rugăm, ca să distingem lupii în piei de oaie!

sursa: http://www.ortodoxia.md/stiri/14-stiri/7314-papa-francisc-a-declarat-c-i-ateii-sunt-mantuii

Obs:

Dacă papii sunt infailibili ne intrebam care dintre ei a spus adevărul, Benedict care era refractar fata de non-catolici sau Francisc care spune că toți se mântuiesc, inclusiv cei ce nu cred in Dumnezeu. Oare care are dreptate??? Prin care a vorbit Duhul Sfânt? Cert este că părerile personale ale celor doi "infailibili" se cam bat cap in cap. (Marius Pop)

In localitatea Kambios Farmaka o icoana a Sfantului Gheorghe a izvorat mir.

Pentru detalii accesati linkul: http://acvila30.ro/a-plans-icoana-sfantului-gheorghe/

Ridicare de troiţă pentru detinutii din perioada comunista

Sâmbătă 25 mai 2013 la ora 11, ridicăm o noua Troiţă, la Vela - Dolj.
     Troiţa este închinată mărturisitorului Gheorghe Jimboiu şi altor fii ai satului Vela cu toţii trecuţi prin prigoane, lagăr şi temniţă sub regimul comunist.
     Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la moartea lui Gheorghe Jimboiu care a plecat la Domnul în 27 mai 1963 în temniţa Aiudului.
     Cei care doresc să participe la sfinţire ne pot solicita detalii pe email sau telefon.

Cezarina si Costel Condurache - 0726 314 475

Asociaţia PREZENT!

http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1025939-serial-sfintii-inchisorilor-gheorghe-jimboiu-inger-trup.htm

Parintele Iustin Parvu a ajuns in ctitoria sa de la Petru Voda

     Stim cu totii ca parintele Iustin a suferit clipe grele in ultima perioada. Cu siguranta toti i-am fost si ii suntem alaturi sperand ca ne va mai putea vorbi fata catre fata. Nu putem sti ce ne rezerva viitorul, dar putem spune ca in orice moment e pregatit sa se intalneasca cu Hristos caruia i-a slujit cu mult devotement din tinerete. Vestile despre sanatatea parintelui nu sunt incurajatoare in ce ne priveste, dar putem spune cu mana pa inima ca oricare care va fi finalul, duhovnicul neamului nostru a fost un exemplu pentru fiecare roman cu dragoste de patrie si Dumnezeu. Sa incercam sa fim realisti si sa intelegem ca are nevoie de liniste si rugaciune. Fiecare poate spune un acatist sau un paraclis, indiferent daca i-a fost sau nu ucenic. Cea mai mare bucurie pentru sfintia sa ar fi sa ii urmam povetele, sa-i urmam exemplul pe care l-a oferit intreaga sa viata. Nu trebuie sa ne panicam ci mai degraba sa fim constienti ca avem de dus o cruce mai departe: CRUCEA NEAMULUI.

Sa il tina Dumnezeu ani indelungati printre noi sa putem duce cat mai mult impreuna aceasta cruce.

Detalii despre sosirea parintelui in ctitoria sa:

http://apologeticum.wordpress.com/2013/05/21/parintele-justin-s-a-intors-la-manastirea-petru-voda/

Idei de predici al PS Ioan Mihălţan al Oradiei la duminicile şi sărbătorile de peste an

 

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena

Ev. Ioan XI, 1-9

 

 

1.Sărbătoarea Sf. Constantin şi Elena  ne duce înapoi cu aproape 1700 de ani. Este greu să înţelegem noi cei de azi vremurile de atunci, vremuri de persecuţie de peste 300 de ani.
 

2.Cineva însemna că atâta sânge a curs din jertfele creştinilor, încât puteau fi râuri de sânge.
 

3.Altcineva a însemnat că, cu cât se vărsa mai mult sânge, cu atât se înmulţeau mai tare creştinii, încât sângele martirilor devenise sămânţa creştinismului.
 

4.Revenind la acele vremuri vom înţelege cine au fost Sf. Constantin şi mama sa Elena, care au fost binefacerile lor pentru Sf. Biserică.
 

5.Este drept că Constantin înainte de creştinism a avut diferite slăbiciuni şi păcate, dar folosul adus Bisericii a fost mult mai mare decât slăbiciunile sale.
 

6.În istoria Bisericii au fost mulţi sfinţi care într-o parte a vieţii lor au avut diferite păcate, dar au devenit chiar sfinţi făcători de minuni. Să ne gândim la Sf.Pavel prigonitorul înainte de convertire şi marele sfânt după Damasc.
 

7.Totodată poate fi scoasă în evidenţă contribuţia mamei lui Constantin, Elena, pentru încreştinarea lui ca şi atâtea mame şi contribuţia lor în viaţa sfinţilor Bisericii.
 

8.Râvna ei a constat şi în sprijinul dat de ea Bisericii. E destul să amintim râvna ei pentru găsirea Crucii Mântuitorului Iisus Hristos şi zidirea primei biserici pe mormântul Domnului nostru Iisus Hristos.
 

9.Sf. Evanghelie de la acestă sărbătoare vorbeşte despre păstor şi oi, despre Mântuitorul Iisus Hristos şi noi, care avea să simbolizeze lupta pentru apărarea dreptei credinţe contra celor rătăciţi şi răzvrătiţi contra Bisericii.

10.Se scoate în evidenţă primejdia răzvrătirii şi folosul ascultării; prezentat ca păstor adevărat – Mântuitorul Iisus Hristos; ca oi ascultătoare  -  creştinii stăruitori spre plinirea poruncilor Bisericii.
 

11.Sunt prezentate marile amăgiri ale celor rătăciţi care devin sub altă ascultare decât a Păstorului Bun, Mântuitorul Iisus Hristos. Sunt numiţi chiar furi  şi tâlhari  cei ce se răzvrătesc contra Biserici. Furi pentru că se leapădă de învăţătura Bisericii. Tâlhari pentru că prădează învăţătura Bisericii.
 

12.Faptul că se spune că toţi cei dinaintea Mântuitorului  au fost furi şi tâlhari nu poate fi interpretat ad literam pentru că n-au fost furi şi tâlhari proorocii şi sfinţii Vechiului Testament. Acest „toţi” se referă la toţi aceia care au fost contra rânduielii Bisericii, dar nu a celor drepţi.
 

13.Se vorbeşte de o uşă care e identificată cu Mântuitorul Iisus Hristos. O uşă prin care se intră la păşune. Uşa poate fi reprezentată ca uşa Bisericii, iar păşunea ca darurile dumnezeieşti ale Bisericii care singure dau „păşune” spre hrana credincioşilor.
 

14.Hrana duhovnicească a Bisericii se referă la darurile Bisericii, dar şi la viaţa veşnică. „Va intra şi va ieşi” înviaţa veşnică prin Biserică. Deci Biserica condiţionează viaţa duhovnicească de aici precum şi viaţa veşnică.
 

15.Sărbătoarea sfinţilor Constantin şi Elena şi viaţa lor este strâns legată de Biserică de care vorbeşte Mântuitorul. Au sprijinit, au ajutat şi au dat legi în folosul Bisericii. S-a oprit vărsarea de sânge a creştinilor, li s-au dat drepturi să ocupe funcţii, să zidească biserici, au ieşit din catacombe la lumina vieţii de toate zilele. Numai dacă cugetăm la toate acestea  şi la cele ce s-au  întâmplat în timpul persecuţiilor  ne putem da seama cine au fost Sf. Constantin şi mama sa Elena şi ce au însemnat ei pentru Biserica primelor veacuri. Pe drept cuvânt li s-a dat o zi de prăznuire  şi sărbătoare în cinstea lor la 21 mai în fiecare an.

Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, p.284-286

Idei de predici al PS Ioan Mihălţan al Oradiei la duminicile şi sărbătorile de peste an

sursă imagine: http://calindragan.files.wordpress.com/2010/04/ingerul-vestind-invierea-femeilor-mironosite.jpg

Duminica a Treia după Paşti

Ev. Marcu XV,43-47; XVI, 1-8.

1.Sunt în viaţă oameni care, deşi nu aparţin unei confesiuni, au respect faţă de confesiunea respectivă; cazul lui Iosif care, deşi nu făcea parte din grupul ucenicilor, totuşi îl preţuia pe Mântuitorul.

2.Mare curaj în unele situaţii a unor oameni. Nu era uşor să îndrăzneşti la Pilat să ceri trupul Mântuitorului.

3.Şi Pilat s-a dovedit binevoitor faţă de Mântuitorul.

4.Mare jertfă face Iosif cu îngroparea Mântuitorului. Era o mare cheltuială pentru o asemenea îngropare pentru că era vorba de miresme, giulgiuri, etc.

5.Mormintele se deosebeau faţă de cele de astăzi – erau săpate în piatră.

6.Femeile mironosiţe ţineau la rânduiala tradiţiilor evreieşti.

7.În vremile noastre femeia tinde să ocupe diferite funcţii, să renunţe la misiunea ei de mamă între copii, să-şi petreacă cea mai mare parte în afara familiei. Consecinţele se cunosc.

8.Dacă în Sfânta Scriptură se spune că femeia a fost făcută ajutor bărbatului şi mamă crescătoare de prunci socotim că rostul ei cel mai important este de mamă jertfitoare în familie.

9.Se vorbeşte mult de pedagogi, educatoare, pedagogie, dar peste toţi pedagogii rămâne pedagogia mamei care constă în două mari trăsături: sinceritatea şi iubirea jertfelnică. Pentru aceasta toţi marii bărbaţi ai lumii mărturisesc succesul datorită mamei lor. Nu putem uita pe Emilia – mama Sf. Vasile cel Mare, Antuza – mama Sf. Ioan Gură de Aur, Nona – mama Sf. Grigorie de Naziaz şi Monica – mama fericitului Augustin.

10.Datorită acestor mame au ajuns ei mari sfinţi, fapt mărturisit de ei înşişi.

11.Aşa se explică că din familia Sf. Vasile cel Mare au fost canonozaţi de Biserică patru sfinţi: Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Petru şi Macrina.

12.Să nu uităm de Anastasia – mama mitropolitului Andrei Şaguna – care prin metode pedagogice : sinceritate şi iubire, a reuşit să păstreze credinţa fiului ei peste toţi pedagogii cu pregătire ştiinţifică. El însuşi mărturiseşte că tot ce zideau profesorii romano-catolici într-o săptămână distrugea mama duminica, atunci când îl trimitea cu prescură la biserica ortodoxă.

13.Nu putem trece cu vederea nici într-un caz pe Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria prin atitudinea ei faţă de Iisus Hristos care a constat în dragostea ei neţărmurită şi jertfelnicia ei, biruind mai presus de bărbaţi frica, în momentul cel mai greu al Fiului ei, Răstignirea pe cruce. Textul spune: ”sta lângă cruce mama Lui”, iar textul cultului bisericesc prezintă acest fapt mişcător astfel: ”pieptul bătându-şi şi părul smulgându-şi zicea: Fiul meu lumea se bucură luând mântuire, iar inima mea arde văzând răstignirea Ta” – plinindu-se proorocia dreptului Simeon care i-a spus că: ” prin inima ta de mamă va trece sabie”.

14.Se pune o întrebare: Care este folosul pe care-l avem de al o femeie ce ocupă alte funcţii şi folosul ca mamă şi pedagogă a copiilor săi?

 

Text preluat din PS Ioan Mihălţan, Episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, p.17-19