Romanii sunt datori sa nu lase mafia politica sa desfiinteze familia normala

Să ne opunem legiferării căsătoriilor dintre persoanele de acelaşi sex!

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

23 aprilie 2015

CHEMARE LA ACTIUNE!

Stimați cititori: Vă invităm la o acțiue civică de apărare a familiei. Contactați-vă deputatul/deputații aleși în circumscripția voastră pentru a le solicita RESPINGEREA prin vot a propunerii legislative privind reglementarea „parteneriatului civil” pentru cuplurile alcătuite din persoane de același sex sau de sexe diferite.

Sub această denumire se ascunde de fapt legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex. Propunerea a fost respinsă cu mare majoritate la Senat, iar acum este dezbătută la Camera Deputaților (decizională). Iată aici detalii despre propunerea legislativă:  http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=14867

Propunerea va fi dezbătută la Comisia Juridică și apoi în plenul Camerei. La Comisia de Drepturile Omului a primit aviz negativ.

Părintele Justin Parvu despre bogația duhovnicească a României de azi

       “România este o țară binecuvântată și iubită de Dumnezeu, și aceasta nu o spun cu mândrie, și Dumnezeu, așa cum a vrut și până acum să păstreze acest neam neștirbit și credincios Lui, așa și acum vrea să ne păzească de greutățile și nelegiuirile ce se vor abate asupra întregii lumi. Pământul acestei țări este sfânt prin martirii și sfinții pe care îi adăpostește în adânc, iar sângele și rugile lor s-au suit până la Tronul lui Dumnezeu. România a și rămas de altfel țara ortodoxă care și-a păstrat tradițiile și evlavia mai mult decât toate celelalte țări ortodoxe. Ne-au luat agricultura, ne-au luat comerțul, ne-au luat toate bogățiile și aurul acestei țări, dar nu ne-au luat credința, nu ne-au luat tradițiile și evlavia creștină. De aceste realități dau mărturie și pelerinii străini, chiar episcopi, patriarhi și mitropoliți care rămân impresionați de evlavia acestui popor, ce continuă să își păstreze obiceiurile într-o lume modernă de azi.” (“Ne vorbeste parintele Justin Parvu”,vol. II, pg. 81)

Cimitir privat cu preoti privati. O secta pseudo ortodoxa din Romania face inmormantari si slujbe necanonice. Gherasim Bratu nu este recunoscut de catre nici o patriarhie ortodoxa din lume.

Schismaticul Gherasim (Gheorghe Bratu) nu este recunoscut de catre nici o patriarhie ortodoxa din lume. 

Slujbele savarsite de catre acesta si membrii sectei sale nu sunt valide din punct de vedere canonic.

Pana in prezent, a evitat sa spuna cine, unde si cand l-a "hirotonit"... 

Schismaticul Gherasim - Gheorghe Bratu - nu a dovedit inca cine l-a hirotonit in treapta arhiereasca. Surse din cadrul sectei pe care o conduce spune ca are o hartie de la un ierarh necanonic din diaspora, hirotonie care in realitate nu ar fi avut loc: "I-a dat o hartie, dar daca ii cereti o poza de la hirotonia sa in treapta arhieriei nu are de unde sa va arate caci aceasta hirotonie nu a existat in realitate", spune interlocutorul nostru.

Pana in prezent, Gherasim Bratu nu a aratat nici o fotografie si nici nu a mentionat cine si cand l-a hirotonit. Cand i s-au cerut fotografii a spus ca nu le arata din motive de modestie. Sa intelegem ca din "modestie" sectarul Gherasim nu poate dovedi cine l-a "hirotonit" ca "arhiereu"?

Intr-o emisiune televizata, liderul sectei "autonome" domnul Gheorghe Bratu (Gherasim) spunea ca a facut sute de inmormantari. Din punct de vedere canonic nici o slujba savarsita de Gherasim Bratu si subalternii sai nu sunt recunoscute de catre Biserica Ortodoxa Universala. Oare stiu credinciosii ca au fost inselati? Oare stie domnul Gherasim - Gheorghe Bratu - ca familiile acestor decedati, pe care pretinde ca i-a inmormantat, il poate actiona in instanta

pentru sarlatanie?

Inventatorii de boli. Cum sunt TRANSFORMAȚI oamenii SĂNĂTOȘI în cumpărători de medicamente. Industria farmaceutică exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului

O colosală rețea, formată din industria farma, medici plătiți de aceasta și un lobby agresiv exploatează temerile atavice ale oamenilor, pentru a-i convinge că sunt bolnavi și trebuie să se trateze.

Cu treizeci de ani în urmă, părea o glumă. În pragul pensionării, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic „Merck”, se confesa revistei „Fortune”, arătându- şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca „Merck” să devină un fel de „Wrigley” şi, după modelul marelui producător şi distribuitor de gumă de mestecat, să „vândă la toată lumea”. Inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate. 

---

---

Fondatorul colosului farma „Merck”visa să vândă medicamente la oamenii sănătoși. Visul i se împlinește

---

---

Viață lungă, boli multe
Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi. Suişurile şi coborâşurile vieţii devin tulburări mentale; slăbiciuni sau stări mai proaste, altminteri dintre cele mai obişnuite, sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni normali se trezesc bolnavi peste noapte. Într-o

Data Pastilor si Sfanta Lumina de la Mormantul Mantuitorului

De ce Sfanta Lumina de la Ierusalim vine doar la ortodocsi.

In fiecare an Dumnezeu intareste poporul sau prin minunea de la Sfantul Mormant. 

Aceasta este o dovada clara si incontestabila pe care Mantuitorul Iisus Hristos o arata pentru a argumenta vizibil dreapta credinta pastrata de la Sfintii Apostoli si transmisa prin Sfintii Parinti. Pe langa argumentele dogmatice, canonice si cultice ale dreptei credinte in ortodoxie, Dumnezeu se milostiveste pentru mangaierea dreptcredinciosilor crestini prin venirea an de an, la Pastile Ortodox, a luminii necreate - Sfanta Lumina de la Mormantul Mantuitorului din Ierusalim.

Multi credinciosi isi pun mereu intrebarea: “De ce nu serbeaza toti crestinii Pastile in aceasi zi?”.

Raspunsul e clar: “Pentru ca unii respecta cinstirea Invierii Mantuitorului in ziua randuita de Biserica Crestina din primele veacuri, iar altii nu respecta aceasta zi venind cu schimbari pe parcurs”. Sfintii Parinti ne indeamna ca atunci cand nu sunt opinii unitare referitor la chestiuni dogmatice, liturgice, canonice etc. sa cercetam scrierile si randuielile stabilite de Biserica primara.

In acest context vom prezenta cateva aspecte canonice ce au fost discutate de catre Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti la primele Sinoade Ecumenice.

Sfintii Apostoli, la anul 50, fiind intruniti la Ierusalim, au format primul Sinod al Bisericii Crestine, prezidat de Apostolul Iacov, numit pana azi “Sinodul Apostolic”. In acest sinod, apostolii au stabilit mai multe randuieli printre care si legate de serbarea Pastilor de catre crestini. In acest sens, canonul 7 Apostolic spune ca: “Daca vreun episcop sau prezbiter sau deacon, va sarbatori Sfanta Zi a Pastilor cu Iudeii, Inaintea echinoctului de Primavara, sa se cateriseasca”. Dispozitiile acestui canon stau la baza hotararilor ce vor urma referitoare la data serbarii Pastilor.

Inca nu era o data comuna in toata crestinatatea. Unii serbau Pastile la o data fixa, cum ar fi 14 Nisan (Pastile Crucii) sau 16 Nisan (Pastile Invierii), indiferent in ce zi a saptamanii cadea, altii in vinerea sau duminica cea mai apropiata de 14 Nisan. Altii serbau Pastile in prima duminica dupa echinoctiul de primavara sau dupa prima luna plina dupa echinoctiul de primavara etc. Detalii in “Liturgica Generala” si “Liturgica Teoretica” de Ene Braniste.

Pentru ca toti crestinii sa serbeze Pastile in aceeasi zi, Sfintii Parinti de la Sinodul I Ecumenic, care a avut loc in anul 325 la Nicea (Asia), au stabilit ca Pastile sa fie serbat astfel incat sa nu incalce hotararile Sfintilor Apostoli. Desi nu este stabilit prin canoane, in actele acestui sinod se mentioneaza:

1   -Pastile se serbeaza in zi de duminica.

2   -Aceasta diminica trebuie sa fie prima duminica cu luna plina dupa echinoctiul de primavara.

3   -Daca in aceeasi duminica ar cadea Pastile Iudaice, atunci, pentru a evita serbarea Pastilor crestine de o data cu cele iudaice, crestinii vor serba Pastile in duminica urmatoare.

Aceste decizii raman valabile pentru toata crestinatatea si incep sa se puna in aplicare in toate sinoadele locale. Episcopul Alexandriei este incredintat de catre Sinodul de la Nicea sa comunice in fiecare an, tuturor sinoadelor locale, data la care va fi randuit sa fie sarbatorit Pastile, conform deciziei sinodale sus amintite. Episcopul Romei dorea ca el sa anunte data Pastilor in toata crestinatatea si astfel, nu accepta ca orientalii (Patriarhia Alexandriei) sa ii traseze dispozitii despre serbarea Pastilor. Astfel au existat cateva impotriviri in aceasta privinta.

Unii clerici si credinciosi, din Apus, nu s-au conformat dispozitiilor primului sinod ecumenic. Din acest motiv  al patrulea sinod local din Antiohia (anul 341) a emis urmatorul canon: “Toti cei care indraznesc sa desfiinteze hotararea marelui si Sfantului Sinod intrunit in Niceea in prezenta evlaviosului si de Dumnezeu preaiubitului imparat Constantin, in privinta sfintei sarbatori a mantuitoarelor Pasti, sa fie excomunicati si lepadati de Biserica, daca vor starui a se impotrivi din pofta de cearta impotriva celor bine hotarate, si acestea sa fie zise pentru laici. Iar daca vreunul dintre proiestosii Bisericii, episcop ori presbiter ori diacon, va indrazni dupa hotararea aceasta, sa se osebeasca spre zapacirea popoarelor si spre tulburarea bisericilor si sa serbeze Pastile cu evreii; Sfantul Sinod a judecat ca acela sa fie strain de Biserica de acum inainte ca unul ce si-a ingramadit pacatele nu numai siesi, ci s-a facut multora pricina de stricaciune si de zapacire si numai pe acestia ii cateriseste din slujba, ci si pe cei ce voi indrazni sa se impartaseasca cu acestia dupa caterisire. Iar cei caterisiti sa se lipseasca si de cinstea exterioara, de care i-a facut partasi sfantul canon si preotia lui Dumnezeu”. Acest canon este recunoscut de toate celelalte sinoade ecumenice si intareste inca o data decizia Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea. In urma masurilor luate de Sinodul local din Antiohia, neconcordante au mai existat, in ce priveste data Pastilor, dar tot mai restranse, astfel incat in anul 784 nu s-au mai semnalat nepotriviri in aceasta privinta. Apusul s- conformat randuielilor Sinodului I Ecumenic, pana in sec. XVI cand papa Grigorie XIII aduce noi schimbari in Biserica Romei.

La anul 1582, papa Grigorie XIII, a introdus o noua pascalie (calculare a datei Pastilor), dar care a fost admisa doar in Apus. Astfel s-a creat un nou decalaj intre serbarea Pastilor in Rasarit si serbarea Pastilor in Apus. Rasaritenii au respins categoric schimbarea randuielii serbarii Pastilor introdusa de papa Grigore XIII. Calculul datei Pastilor facut de Apuseni este gresit, deoarece incalca decizia Sinodului Apostolic exprimata in canonul 7. In mai multi ani se intampla ca Pastile sarbatorit de catolici sa cada in aceeasi data cu cel iudaic. Asa s-a intamplat si anul acesta (2015) caci in ziua cand Biserica de Rasarit sarbatorea Intrarea in Ierusalim a Mantuitorului (Floriile), Biserica Romei si mozaicii (iudeii) serbau deodata Pastile la Ierusalim.

Istoria venirii Sfintei Lumini la Mormantul Mantuitorului, arata ca odata cu hotararea Sinodului I Ecumenic referitoare la data Pastilor, Sfanta Lumina vine asa cum s-a decis de catre Sfintii Parinti. Astfel Mantuitorul Iisus Hristos confirma an de an, ca fiind valida, decizia celor 318 Parinti de la Nicea.

In “Pidalionul” tiparit de Manastirea Petru Voda in anul 2007, pag. 42-44, la nota de subsol, sunt enumerate mai multe minuni care se petrec doar la Pastile serbat conform canoanelor sus amintite. Pe langa acestea amintim minunea venirii Sfintei Lumini de la Ierusalim.

In anul 1112, cand armatele papei (cruciadele) stapaneau in Ierusalim, catolicii i-au scos afara pe ortodocsi din Sfantul Mormant, sperand ca astfel sa primeasca ei aceasta Lumina dumnezeiasca. Vazand imparatul Balduin ca nu se petrece minunea, a trimis o garda militara care sa-l aduca pe patriarhul ortodox la Sfantul Mormant. Indata ce a venit patriarhul, a intrat in Sfantul Mormant si Sfanta Lumina a venit indata in lumanarea sa.

In anul 1421, cand Ierusalimul se afla sub stapanirea sultanului musulman Murat al Egiptului, armenii au cerut sa stea ei la Sfantul Mormant pentru a primi ei Lumina. In timpul acesta, patriarhul Sofronie, impreuna cu poporul drept credincios statea la usa bisericii Invierii, langa un stalp. In acel an, Lumina nu a venit in Sfantul Mormant ci a lovit stalpul de la intrare langa care statea patriarhul. Astfe a crapat stalpul si din acea crapatura Lumina a ricosat exact in fitilul lumanarii patriarhului orthodox. Seful garzii musulmane care a vazut minunea a exclamat cu voce tare: “Hristos este fiul lui Dumnezeu si a inviat a treia zi din morti! Una este credinta adevarata: a ortodocsilor!”. In acel moment a fost omorat de catre musulmani, primind cununa muceniciei pentru marturisirea fara teama a dreptei credinte pe care in acel moment o descoperise. Moastele sale se afla in biserica Sfantului Iacov.

Astfel de exemple pot umple o carte, ele pot fi gasite in “Istoria Sfantului Mormant” constituind o dovada incontestabila a dreptei credinte si a datei serbarii corecte a Invierii Domnului Iisus Hristos. In anul 2007, am vazut aceasta Lumina cu ochii mei. In acel an Pastile cadeau in aceeasi zi la toti crestinii. Au intrat de dimineata catolicii, apoi armenii, coptii, iar la ora 14,00 a intrat patriarhul ortodox al Ierusalimului. La doua minute dupa ce acesta a intrat in Mormant a venit Lumina, putand fi vazuta de catre toti care erau de fata. La cateva persoane, de langa mine, lumanarile li s-au aprins instantaneu cu a patriarhului. Astfel, prin mana patriarhului ortodox, la usa baldachinului au primit Lumina si catolicii, coptii, armenii etc.

Data Pastilor, arata comuniunea intre Biserici[1]. Toata Ortodoxia, serbeaza Pastile la aceeasi data, astfel toate Bisericile surori, a Greciei, a Ierusalimului, a Serbiei, a Rusiei, a Romaniei, a Bulgariei, a Georgiei etc. traiesc intr-o deplina comuniune, se bucura impreuna de Lumina lui Hristos prin Invierea Sa din morti. Revenirea catolicilor, si a celor care au schimbat in timp data serbarii Pastilor, ar fi un prim pas de revenire la crestinismul primar propovaduit de catre Sfintii Apostoli si ucenicii acestora Sfintii Parinti care au stabilit acest lucru prin randuieli ale sinoadelor. Prin incercarea lor de revenire la crestinismul primar am putea spune ca se poate tinde spre o unitate reala in Duh si Adevar prin care “Toti sa fie Una” cum spune si invatatura Mantuitorului.

O exceptie face ritul greco-catolic al Bisericii Romano-Catolice, care a fost infiintat in tarile ortodoxe pentru a face prozelitism. Decizia serbarii pastilor odata cu ortodocsii este venita in greco-catolicism ca o strategie, deoarece multi dintre credinciosii uniti cu Roma din tarile ortodoxe si-au manifestat intentia revenirii la ortodoxie. Pentru a-si pastra numarul de adepti, Biserica Romei a ingaduit ca ritul greco-catolic (din tarile ortodoxe) sa pastreze datinile, sarbatorile si cultul asemenea cum le au ortodocsii. Acest rit catolic este supus in totalitate episcopului Romei si Bisericii Apusene. Astfel ritul greco-catolic are in invatatura de credinta toate ereziile apusene, delimitandu-se si prin aceasta de crestinismul primar autentic.

Calcularea datei Pastilor se face in functie de randuielile stabilite de catre Sfintii Parinti, conform canoanelor mentionate mai sus. Astfel cea mai devreme data a serbarii Pastilor  poate fi in 4 aprilie,  iar cea mai tarzie in 8 mai. Anumite sarbatori ca: “Izvorul Tamaduirii”, “Inaltarea Mantuitorului la Cer”, “Rusaliile” etc., sunt stabilite in functie de data serbarii Pastilor. Date amanuntite istorice, canonice si calcule despre serbarea datei Pastilor pot fi gasite in revista “Ortodoxia” nr. 3 (iulie-septembrie), 1964, pag. 334 s.u., intr-un studiu detaliat realizat de Teodor M. Popescu.

ieromonah Eftimie Mitra

Despre venirea Sfintei Lumini in anul 2007:

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2009/04/marturia-unui-martor-sfanta-lumina-de.html

---

[1] In 1923 unele tari ortodoxe au adoptat calendarul indreptat (printre care Romania, Grecia etc.). Astfel sarbatorile cu data fixa au fost decalate cu 13 zile. Data Pastilor nu este cu data fixa, ea pastrand aceeasi randuiala in toate tarile ortodoxe. Astfel, atat patriarhiile care au acceptat schimbarea calendarului, cat si cele care nu au schimbat (deocamdata) calendarul au ramas in comuniune reciproca prin serbarea datei Pastilor, aceeasi dogma, cult etc. La consfatuirea reprezentantilor Bisericilor Ortodoxe de la Moscova (anul 1948) s-a convenit ca toate Bisericile locale care au adoptat noul calendar sa pastreze data Pastilor comuna, iar in ce priveste datele decalate, fiecare credincios dintr-o patriarhie sa respecte calendarul de pe teritoriul canonic al patriarhiei unde se gaseste. Oferim urmatorul exemplu: daca un cleric sau credincios roman sau grec (care tine calendarul nou) merge in Rusia sau la Ierusalim, in perioada cat se gaseste in teritoriul canonic al Patriarhiei Moscovei sau a Ierusalimului, trebuie sa pastreze calendarul vechi pe care il are Biserica Rusa sic ea a Ierusalimului. Daca un credincios rus vine in Romania, trebuie sa pastreze calendarul indreptat pe care il foloseste Biserica Romana. Aceasta hotarare semnata de toate Patriarhiile Ortodoxe din lume este obligatorie pentru toti clericii si credinciosii Bisericii Ortodoxe, indiferent care calendar il foloseste patriarhia din care face parte.

Semnificaţii şi tradiţii la Izvorul Tămăduirii, sărbătoarea Maicii Domnului. Unde se găsesc în România IZVOARE TĂMĂDUITOARE

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte, în fiecare an, în prima vineri după Paşti, un praznic închinat Maicii Domnului. Sărbătoarea este numită, simbolic, Izvorul Tămăduirii, în cinstea unui izvor din preajma Constantinopolului, prin care Fecioara Maria a săvârşit o serie de minuni.

Se spune că, înainte de a fi împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului, unde va întâlni un bătrân orb care îi cere să-i dea apă şi să-l ducă în cetate. Leon va căuta în apropiere un izvor, dar nu va găsi. Deodată, el aude glasul Maicii Domnului, spunându-I : „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Găsind izvorul şi făcând ascultare de Maica Domnului, orbul s-a vindecat.

După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. Mai târziu, ca semn de

Danion Vasile a intrat în secta stilistă numită "Mitropolia de la Slătioara"

Căderea lui Danion din Biserica Ortodoxă a stârnit reacții. 

 Justificările nu sunt canonice

Am aflat și noi că Danion Vasile s-a rupt de Bierica Ortodoxă Română din care făcea parte și în cadrul căreia a făcut multă misiune. A avut greșeli, dar a avut și lucruri bune. Firea lui mai puternică și râvna sa dusă până la anumite extreme l-a făcut victima înșelării unor diavoli. Astfel a ajuns să părăsească o biserică canonică pentru a intra în secta numită “Biserica Ortodoxă de stil vechi din România – Mitropolia Slătioara“(BOSVR). Nu greșim să o numim pe aceasta sectă deoarece este considerată schismatică de către toate patriarhiile ortodoxe din lume. Danion, rupându-se de BOR, s-a rupt de întreaga biserică ortodoxă universală cu care BOR este în comuniune.

Menționăm că BOR este în comuniune cu toate patriarhiile de stil vechi din lume : Patriarhia Moscovei, Patriarhia de la Ierusalim, etc., inclusiv cu Sf. Munte Athos, care ține calendarul vechi. În schimb, mitropolia stilistă de la Slătioara nu este recunoscută de către nici una din patriarhiile de stil vechi amintite mai sus, nici de alte patriarhii de stil vechi din lume, nici de Sf Munte Athos. Acesta este motivul pentru care clericii mitropoliei de la Slătioara nu sunt acceptați să slujească în bisericile acestor patriarhii care țin calendarul vechi și nici de Muntele Athos. Din păcate, mulți credincioși români nu știu acest lucru.

Danion susține că a intrat în această sectă din cauza unor ierarhi din BOR. În cazul în care acesta este motivul real justificările nu au temei canonic, deoarece indiferent de păcatele ierarhiei din BOR nu este cazul să ne rupem de biserica ortodoxă. Exemplificăm în acest context pe Sf. Maxim Mărturisitorul care a luptat împotriva ereziei rămânând în biserică, într-un moment când mulți ierarhi din acea perioadă erau căzuți în înşelare împreună cu împăratul. Un alt exemplu este cel al pr. Iustin Pârvu, care a refuzat categoric să părăsească BOR, luptând din interior împotriva ereziilor contemporane și a greutăților pe care biserica ortodoxă le întâmpină în vremurile actuale. http://www.atitudini.com/2010/06/parintele-justin-parvu-rugati-va-rugati-va-sa-nu-cadeti-in-ispita-inselarii/ Pr. Iustin Pârvu a nădăjdut că ținându-l pe Danion pe lângă el nu-și va pierde sufeltul căzând în extreme, dar iată că după trecerea sa la cele veșnice lucrurile au luat o altă întorsătură.

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2015/04/06/danion-vasile-stilisti-slatioara/ 
http://www.apologeticum.ro/2015/04/danion-vasile-a-trecut-pe-stilul-vechi-la-slatioara/

https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2014/08/04/despre-stilisti-si-calendar-stilistii-sunt-schizmatici/

                                                                                                          Cristian Marc

VIDEO – Venirea Sfintei Lumini la Mormântul Mântuitorului de la Ierusalim

A venit Sfânta Lumină!
HRISTOS A INVIAT!

Imaginile transmise de Trinitas s-au intrerupt la cateva secunde de la venirea Sf. Lumini. Următoarea înregistrare este fara acea intrerupere:

Este de remarcat că anul acesta Domnul şi Dumnezeul nostru ne-a trimis Sfânta Lumină în mai puţin de 5 minute de la intrarea în Sfântul Mormânt a patriarhului Teofil a Ierusalimului.
Imagini din-afara Bisericii Sfântului Mormânt

sursa: apologeticum.ro

Idei de predici ale PS Ioan Mihălțan la a doua zi de Paști

A Doua zi de Paşti.

Ev. Ioan I, 18-28

 

 

1.”Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut” se referă la fiinţa dumnezeiască, într-o parte a lucrărilor sale devine cunoscut şi prin Mântuitorul Iisus Hristos şi mai mult cunoscut. Deci nu e vorba de o totală cunoaştere şi nevedere. Însuşi Mântuitorul a zis: „Cine m-a văzut pe mine L-a văzut pe Tatăl”. Ni s-a arătat încă din Vechiul Testament pe măsura înţelegerii noastre, măsura de înţelegere s-a văzut în timp prin descoperiri dumnezeieşti ale revelaţiei, mai ales prin întruparea lui Iisus Hristos.

2. Până astăzi se descoperă oamenilor prin măsura maturizării lor duhovnoceşti şi rămâne mai puţin cunoscut pentru cei încărcaţi de patimi.

3.Se observă puţina înţelegere a celor dumnezeieşti din aceşti trimişi la Ioan ce-l confundau cu Mântuitorul.

4.Ioan ca unul ce avea descoperirea Duhului îi încredinţează cine este el şi cine este Hristos.

5.Mereu rămâne omul cu nenumărate întrebări, curiozităţi şi incertitudini. Oamenii luminaţi de Duhul sunt mai categorici, mai clar-vizionari ca şi în cazul nostru – Ioan categoric spune cine este el şi rostul lui în lume.

6. „A îndrepta calea”- nu e vorba de un drum material ci îndreptarea sufletului. Îndreptarea drumului se referă la pietre ce vor să simbolizeze păcatele ce trebuie îndreptate, iar când e vorba despre „drepte faceți cărările Lui” e vorba de a înțelege fără ocolișuri adevărul. Linia dreaptă reprezintă adevărul fără ocolișuri.

7. În problemele de teorie sunt foarte multe discuții fără rost, mai ales cînd lipsește sinceritatea, aducând exemple  pe farisei: De ce așa? Pentru ce așa? – discuție ca o pierdere de vreme.

8. Ioan fiind un practicant al învățăturilor sfinte înțelegea mai bine rostul său și rostul Mântuitorului. Cunoștea această diferență întru adânc de  smerenie: rostul și folosul lui, rostul și folosul Mântuitorului, diferența între botezul cu apă și cel cu Duh.

9. Este o diferență între folosul pocăinței omului și folosul harului.

10.Motivația că nu-l știu pe Cel din mijlocul lor dovedește că distanțarea dintre Dumnezeu și om nu depinde de spațiu și de timp, ci de întunecimea cunoașterii.

11. Judecata dreaptă a Sf. Ioan Botezătorul, evidenta smerenie a micimii sale față de Hristos, lucru rar întâlnit între oamenii creștini care, când fac ceva, li se pare că au făcut mult și se umplu de sine. El care a botezat pe Dumnezeu  își recunoaște slăbiciunea că nu-i vrednic să-I dezlege cureaua încălțămintelor Lui. Este unul din exemplele  cele mai concudente de adâncă smerenie și sinceritate.

12. Deci Ioan boteza un fel de botez și botezau și ucenicii Mântuitorului un altfel de botez. Unul era un botez al pocăinței, celălalt un botez al încreștinării.

13. Foarte interesant că această Evanghelie e așezată a doua zi de Paști. Ea vrea să ne dovedească cum că este un adânc de taină în înțelegerea și cunoașterea lui Dumnezeu, începând cu adâncul de umilință și sinceritate până la luminarea cu lumina Învierii, calea serioasă de cunoaștere a lui Dumnezeu.

Text preluat din PS Ioan Mihălţan, Episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, pp. 10-12

Idei de predici la Sfintele Pasti ale PS Ioan Mihălțan al Oradiei

 

 

Duminica Paştilor

Ev. Ioan I, 1-17

 

 

 

1.Nu este simplu pentru noi a înţelege această taină a Revelaţiei că Mântuitorul este înlocuit cu

Cuvântul sau cu Logosul şi e greu de pătruns taina veşniciei. Suntem cunprinşi în spaţiu limitat ca ani, ca vârstă.

2.Toată creatura a fost făcută de Dumnezeu din nimic, de aceea este strîns legată de Dumnezeu ca şi omul. Toată creatura era în paradigmele divine, dar toate au avut un început în afară de Dumnezeu cel fără  început. Greu de a pătrunde noi în matriţele  gîndirii noastre,  realităţii mai presus de minte şi de cuvânt. Şi mai greu înţelegem că la baza tuturor stau energiile, viaţa, decicreatura nu este moartă. Fără Dumnezeu  nu există viaţă, nici interesul fizic şi nici spiritual de aceea se spune că era viaţa oamenilor, putere, energie ce mişcă cele dinlăuntru ale noastre.

3.Se pare că şi Eminescu s-a inspirat din acest capitol din Ioan în Luceafărul. Există o aoarecare asemănare în poezia lui  în ceea ce priveşte valoarea spirituală şi patimile micimii nastre sufleteşti.

4.Energia dumnezeiască nu e numai o putere plină de lumină, de bucurie, de mare folos.

5.Foarte greu de înţeles „întunericul nu a cuprins-o”. S-ar părea că e vorba de biruinţa muninii asupra întunericului; dar adevăratul înţeles constă în ideea că în întuneric fiind nu poţi înţelege lumina, nu eşti în stare să cuprinzi lumina din întuneric. Acesta este înţelesul: lumina luminează şi întunericul n-a cuprins. Într-o cameră întunecoasă nu vezi nimic în jur; numai prin pătrunderea luminii vezi lucrurile din jurul tău, deci, în păcate fiind, nu poţi cuprinde lumina adevărului.

6.Faptul că Ioan, ca mare ascet, om duhovnicesc este trimis să mărturisească despre lumină, dovedeşte că nu putea mărturise despre lumină dacă era în întuneric.  Desigur, e mare difernţă între izvorul luminii – Dumnezeu şi între oameni luminaţi de lumina dumnezeiască. Noi suntem cei ce o primim, dar nu izvorul de lumină. În acest sens se spune despre Ioan Botezătorul.

7.Foarte greu înţelegem noi pe Dumnezeu, deşi uneori vine aproape de noi. Uneori chiar îl respingem, cum s-a întâmplat în ţara Gadarenilor, unde l-au rugat să plece din ţara lor. 

8.E o mare difernţă în a fi stăpânit de puterile lui Dumnezeu, să fii numit fiu al lui Dumnezeu după har cum învaţă Biserica. Fiu mereu ocrotit de puterea lui Dumnezeu, înconjurat  pe cărările vieţii de această putere.

9.Dacă noi suntem fii născuţi prin har, Mântuitorul mai presus de noi şi de naşterea noastră e de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul.

10.S-a făcut asemeea nouă ca să-l putem înţelege şi cuprinde, dar mult deosebit de noi. 

11.Persoanele înduhovnicite înţeleg mai bine adevărurile dumnezeieşti  şi au chiar unele puteri înainte-văzătoare  - cazul lui Ioan Botezătorul. El face descoperirea adevărurilor despre Iisus Hristos.

12.Dragostea dumnezeiască este mereu într-ajutătoare nouă şi revarsă harurile Sale peste nevredniciile noastre.

13.”Har peste har” se poate referi la tainele Bisericii ce împărtăşesc diferite haruri la vremea şi irostul lor. Exemplu: unul e harul primit la Botez şi peste acesta vin alte haruri ale celorlalte Taine ca cele ale Mirungerii, Spovedaniei, etc.

14.E mare diferenţa  între lumea veche şi harul adus prin Iisus Hristos, între litera moartă şi Duhul de viaţă făcător.

15.De ce această Evanghelie, tocmai de Paşti? Ea nu vorbeşte de evenimentul Învierii dar totuşi cuprinde în textul ei toată opera mântuitoare de la Dumnezeu Creatorul, la facerea lumii, la venirea Mântuitorului pentru Mântuirea noastră şi apoi la darurile revărsate din evenimentul Învierii peste veacuri. De aceea nu se opreşte numai la Înviere, ci prezintă începutul tainic, necuprins şi rostul ei în veşnicie pentru toate făpturile.

16.Toate acestea le vom înţelege mai bine şi noi dacă nu ne vom lăsa întunecaţi de întunericul patimilor şi ne vom strădui să ajungem la ajutorul harului, la lumina cunoaştinţei celei adevărate. 

Text preluat din PS Ioan Mihălţan, Episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, pp. 6-9