Comunicat al Patriarhiei Romane: Senzaţionalul comercial straniu şi macabru – pericol de dezumanizare

Patriarhia Română împărtăşeşte îngrijorarea a numeroşi părinţi, elevi şi profesori din întreaga ţară faţă de organizarea în tot mai multe instituţii publice de învăţământ din România (de la grădiniţe până la liceu), a unor serbări de Halloween, o tradiţie care îşi are originea în adorarea păgână a spiritelor şi a unui zeu celtic al morţii, străină de cultura, credinţa şi spiritualitatea românească.

În ultimii ani în şcolile româneşti sunt tot mai des organizate o serie de activităţi pe tema ,,nonviolenţei”, însă la astfel de manifestări ca cea de Halloween, sub pretextul distracţiei, elevii sunt invitaţi şi chiar îndemnaţi la practici oculte şi la adoptarea unui comportament nefiresc, adesea violent.

Deşi specialiştii avertizează asupra creşterii violenţei în societate şi agresivităţii tinerei generaţii în special, iar mass-media relatează tot mai multe cazuri de acest gen în şcoli, paradoxal sunt încurajate tocmai activităţile cu efecte negative asupra formării şi educaţiei copiilor şi tinerilor, uneori chiar incluse în programul de învăţământ extracurricular.

Familia, Şcoala şi Biserica trebuie să conlucreze pentru formarea şi educarea generaţiilor viitoare în spiritul valorilor autentice din societate, prin cultivarea şi încurajarea cunoaşterii culturii şi tradiţiilor româneşti, a stimulării creativităţii şi iubirii de frumos, a discernământului între bine şi rău, adevăr şi minciună, dreptate şi nedreptate etc.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

VIDEO: Sarea Pamantului II - Schiarhimandrit Hristofor din Tula

Fundatia Gojdu irosita de politicienii romani cu tacerea episcopiei romane ortodoxe de la Gyula. Un tezaur fabulos trecut sub tacere si uitare din care a pierdut statul roman si Biserica Ortodoxa.

Emanuil Gojdu, un avocat bogat din Imperiul Austro-Ungar a lasat prin testament, intr-o expresie a uriasei sale generozitati, intreaga sa avere destinata tinerilor romani de confesiune ortodoxa. Peste 5000 de bursieri si-au datorat formarea Fundatiei Gojdu, o elita intelectuala pe care Romania s-a sprijinit si careia ii datoreaza enorm.
A doua comoara pierduta dupa Tezaur
Dupa Tezaurul de la Moscova, avutia pierduta a Fundatiei Gojdu este a doua ca valoare si insemnatate. O comoara nationala estimata acum la peste un milliard de euro. In cartierul evreiesc din centrul Budapestei se intinde pe mii de metri pasajul Gojdu si imobilele care alcatuiesc ansamblul rezidential cu acelasi nume. O strada intreaga in inima capitalei Ungariei.
Dupa ce ani de zile Curtile Gojdu au fost in renovare, in cele din urma in 2009, dezvoltatorul imobiliar, Autoker din Israel le-a pus in functiune. Arata extrem de spectaculos: sunt 50 de spatii comerciale, terase, baruri restaurante. Sunt 7 corpuri de cladiri cu cate o curte interioara, in total 250 de apartamente. Renovarea a durat cativa ani, dar a meritat: orice turist care vine acum in Budapesta trebuie sa treaca prin curtile Gojdu, care aduc milioane de euro.

Figura lui Emanuil Gojdu a dominat viata sociala si politica din Transilvania si Ungaria la jumatatea secolului al XIX-lea. Nascut in Oradea, in 1802, a fost figura exemplara a comunitatii romanesti din Budapesta.Tatal sau era machedon, macedoroman, o familie de negustori instariti. Mama sa era insa de pe plaiurile Bihorului: o chema Poynar, adica Poenaru.
In Oradea gasim o strada Emanuil Gojdu, un liceu Emanuil Gojdu si chiar o statuie, semn ca in locurile natale nu a fost uitat. De aici a plecat in Bratislava pentru a studia dreptul, stabilindu-se ulterior in Budapesta. A devenit unul dintre cei mai cautati avocati din Imperiu. El este cel care a inlocuit limba latina cu limba maghiara in procesele din Ungaria si a ajuns la o situatie materiala foarte buna, dar nu si-a uitat niciodata originile, de care era mandru.
Un testament in favoarea poporului roman
Inainte de moartea sa, in 1869, Emanoil Gojdu isi formuleaza testamentul. Cele doua mori cu aburi la care era proprietar, actiuni in banci, terenuri si case sunt lasate cu destinatie precisa. Testamentul lui Gojdu este impresionant, iar averea este lasata "acelei parti a natiunii romane din Ungaria si Transilvania, care se tine de credinta rasariteana ortodoxa". A stabilit norme exacte pentru buna functionare a Fundatiei care-i poarta numele pentru 200 de ani. Fundatia trebuia sa dea burse tinerilor "distinsi prin purtare buna si prin talente", iar o parte din bani sa se investeasca in actiuni si bunuri imobile pentru a se capitaliza si a produce banii necesari pentru urmatoarele generatii de studenti.

Primul presedinte al fundatiei, dupa moartea lui Gojdu in 1870 a fost tot un aroman, prieten bun cu marele filantrop - mitropolitul Andrei Saguna. Prin testament, reprezentanta fundatiei era alcatuita din mitropolitul Ardealului si inalti ierarhi bisericesti, dar si din membri laici, figuri reprezentative pentru comunitate. Conducerea Fundatiei a fost perpetuata de conducatorii mitropoliei Ardealului. Si acum, in palatul mitropolitan de la Sibiu, Emanoil Gojdu este prezent: la loc de cinste in resedinta metropolitana se afla biroul lui Gojdu.
Fundatia Gojdu a cunoscut in primii ani de existenta o crestere spectaculoasa devenind cea mai importanta fundatie privata ortodoxa din Imperiul austro-ungar. Averea lasata de Gojdu a fost inzecita de administratorii priceputi ai fundatiei. In 1911 era echivalenta cu 2 tone si jumatate de aur fin.
Bursierii Gojdu: premieri, inventatori, academicieni
Administratorii nu au adunat numai bani si actiuni in bancile maghiare, ci au facut si investitii imobiliare profitabile. Averea Fundatiei Gojdu este estimata acum la aproape 1 miliard de euro. Primii administratorii ai Fundatiei Gojdu au respectat insa intocmai litera testamentului si o parte din sumele de bani s-au transformat in burse si ajutoare pentru tineri, o imensa sansa pentru renasterea culturala a romanilor din Transilvania. Peste 5600 de burse si ajutoare au fost acordate pana in primul razboi mondial, dintre care, foarte multe pentru studii universitare sau doctorale.
Istoricul Cornel Sigmirean, presedintele Senatului Universitatii "Petru Maior" din Tg Mures a studiat viata lui Gojdu si a facut o evaluare: 1.359 de intelectuali din Transilvania isi datoreaza cariera burselor Gojdu. Unul din sase absolventi romani de universitate in Vestul si centrul Europei in acea perioada au fost produsul Fundatiei Gojdu. 14 membri ai Academiei Romane dintre care doi au fost si prim-ministri: Octavian Goga si Petru Groza. Nume sonore din elita intelectualitatii romanesti au fost beneficiarii Fundatiei Gojdu: Victor Babes, Traian Vuia, Constantin Daicoviciu sau Dumitru Staniloaie.
In timpul Primului Razboi Mondial, Imperul Austro-Ungar a imprumutat chiar bani de la Fundatia Gojdu. Bani care nu au mai fost recuperati. Odata cu razboiul incep si avatarurile pentru Fundatia care pana atunci isi indeplinise menirea impecabil. Calitatea nu mai conta, in anii de razboi. Iar in 1919 i se opreste in mod brutal activitatea.

Fundatia, victima a razboiului
Bogdan Aurescu a condus o perioada de timp directia de drept international si tratate din Ministerul Afacerilor Externe. De numele lui se leaga succesul in procesul de la Haga impotriva Ucrainei pentru delimitarea platoului continental si insula Serpilor. Acum este secretar de stat in Ministerul afacerilor Externe. ”Pentru mine personal este si un proiect de suflet, toate demersurile facute de-a lungul timpului pentru recuperarea bunurilor Fundatiei Gojdu”, spune Aurescu.
Dupa Primul Razboi Mondial, majoritatea bunurilor Fundatiei Gojdu au ramas pe teritoriul Ungariei, iar tratatul de la Trianon parea sa reglementeze situatia: se prevedea clar ca Ungaria va pune la dispozitie proprietarului averea Fundatiei.
Reglementarile internationale au lasat reci autoritatile de la Budapesta care au inghetat activitatea fundatiei. Din chiriile luate in Curtile Gojdu se faceau doar platile curente pentru intretinere si atat. Averea acumulata era ascunsa prin banci iar despre burse nu mai putea fi vorba. Fundatia a apelat atunci la statul roman pentru recuperarea bunurilor si a inceput o activitate intensa, discutiile romano-ungare fiind duse de multe ori pe un ton extrem de apasat.
In 1930, odata cu instituirea tribunalului international, diplomatia romaneasca beneficiaza de noi parghii de negociere. Nicolae Titulescu reuseste sa convinga partea maghiara sa semneze acordul prin care cele doua tari, in special Ungaria, sa se oblige sa vina la negocieri. In ciuda tergiversarilor, se ajunge la un tratat – cel din din octombrie 1937 care a intrat in vigoare pe 4 iulie 1940 si prevedea ca bunurile fundatiei, prin intermediul guvernului roman sa fie restituite proprietarului de drept, fundatia Gojdu. A venit insa Dictatul de la Viena, apoi partea ungara a invocat starea de razboi.
Adapost pentru victimele nazismului
In spatele agitatiei din pasajul Gojdu se afla o oaza de liniste. Se afla capela ortodoxa romana, singurul loc pe care noi, romanii l-am putut recupera aici, din mostenirea lui Emanoil Gojdu. E ingrijita de parintele David, un preot care a dat militaria pe calugarie si s-a stabilit la Budapesta. Cladirea si capela a rezistat celor doua razboaie mondiale, dar cu greu rezista nepasarii de astazi.
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, aici a fost un loc de refugiu pentru cei aflati in nevoi. Cladirea aflandu-se in cartierul evreiesc si pentru ca majoritatea chiriasilor din Curtile Gojdu erau prigoniti de regimul hortyst, preotul a permis sa fie adapostiti evreii acolo, salvandu-i de la deportare in lagare.
Dupa razboi Fundatia si-a pus sperantele ca tratatul din 1937 va fi pus in aplicare, mai ales ca insusi primul ministru comunist Petru Groza era bursier Gojdu. Dar in 1952 bunurile fundatiei Gojdu au fost oficial nationalizate de guvernul comunist ungar. Iar in anul urmator, la presiunile Uniunii Sovietice, Romania si Ungaria semneaza un nou acord prin care tarile vecine sunt obligate sa renunte la pretentii reciproce.
Bogdan Aurescu spune insa ca „din punctul de vedere al partii romane acordul nu ar fi putut sa afecteze niciodata drepturile fundatiei Gojdu. Se referea la datoriile pe care un stat le-ar fi avut fata de celalalt, deci era vorba despre datorii ale statelor si nu datorii ale unor persoane private”

Fundatia Gojdu, vanduta de primarie la ciprioti
Dupa momentul 1953, in timpul regimului comunist, asupra subiectului Gojdu s-a asternut tacere. Abia in 1996, la Sibiu, din initiativa ierarhilor bisericesti si a unui nucleu de intelectuali romani se reface Fundatia Emanoil Gojdu. Intre timp, in Budapesta lucrurile n-au stat pe loc. Ungaria scoate Curtile Gojdu din proprietatea privata a statului si le trece in proprietatea arondismentului VII, din Budapesta care incepe demersurile pentru vanzarea imobilelor nationalizate in 1952 catre o firma cipriota.
In Ungaria nu a existat niciodata o lege a retrocedarilor in integrum. Pentru a salva aparentele, Parlamentul ungar a adoptat o lege care dadea posibilitatea pentru un timp limitat ca diversele culte religioase sa faca solicitari pentru primirea unor proprietati cu destinatie confesionala. In acest fel, capela Gojdu a fost recuperate de catre biserica ortodoxa din Ungaria.
Este momentul in care Ministerul Roman de Externe primeste un nou mandat din partea Fundatiei Gojdu pentru recuperarea bunurilor. Negocierile au fost aspre, cu atat mai mult cu cat partea ungara a continuat cu tehnica tergiversarilor. In 2004, dupa zece intalniri bilaterale, se ajunge la un proiect de tratat prin care sa se faca o noua Fundatie pentru tineret Emanoil Gojdu, romano-ungara, cu sediul la Budapesta in care cele doua state sa contribuie financiar pentru crearea unui institut strategic, al unui institut cultural, al unei biblioteci si al unor spatii pentru studenti.

Parlamentul care a votat impotriva intereselor Romaniei
In 2005, executivul se schimba si guvernul Tariceanu da o ordonanta de urgenta pentru ratificarea Tratatului negociat cu ungurii. In Parlament insa, aceasta ordonanta este respinsa, ministrul Ungureanu suferind o infrangere usturatoare pentru cariera sa politica. Situatia a fost prezentata in legislativ ca o abandonare de catre Guvernul Tariceanu a averii si a Fundatiei Gojdu. Culmea, Budapesta a ratificat tratatul, iar in bugetul din 2005 prevazusera bani si pentru fundatia Gojdu, cele 500 de mii
In votul decisiv s-au amestecat si inaltii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe care s-au opus proiectului. Era un context cu totul special in care Bartolomeu Anania, cel care si-a negociat plin de orgoliu un scaun de mitropolit in nou-infiintata Mitropolia a Clujului a determinat si atitudinea celorlalte fete bisericesti in a respinge tratatul. „Nu putini au fost cei care au incercat sa-si adjudece subiectul Gojdu ca pretext al obtinerii voturilor catre o demnitate superioara”, spune fostul ministru Ungureanu.
Esecul tratatului in Parlament a permis partii maghiare sa treaca sub tacere proprietatile din Curtile Gojdu. Primaria arondismentului VII al Budapestei a vandut imobilele din Curtile Gojdu pentru 800 de milioane de forinti, aproximativ 2,5 milioane de euro cu obligativitatea de a se investi acolo minim 2,5 miliarde de forinti, ceva mai mult de 8 milione de euro. Initial a fost acolo un offshore din Cipru, Maghyar Ingatlan, pentru ca dezvoltator imobiliar sa fie Autoker Holdings din Israel.
du.
Incercarile de a contacta reprezentantii dezvoltatorului imobiliar s-au lovit de neincredere atunci cand ne recomandam ca fiind de la PRO TV, un post de televiziune romanesc. Suntem pasati de la o companie la alta si nu primim informatii despre proiectul dezvoltat pe mostenirea lui Gojdu. La primaria arondismentului VII din Budapesta, aceeasi obtuzitate.
Dar cum s-au putut vinde imobilele din Curtile Gojdu? In momentul in care statul roman, in numele Fundatiei Gojdu, a revendicat proprietatile, ar fi trebuit sa faca mentiune la cartea funciara, ca acea proprietate este in litigiu, s-o blocheze.

„Mostenirea de constiinta nu ne-o ia nimeni”
Nemeth Zsolt, presedintele Comisiei pentru politica externa din Parlamentul ungar si unul din ideologii regimului Orban spune ca retrocedarea imobilelor care au apartinut bisericilor este o problema juridica si economica in acelasi timp. Cand este insa vorba despre bunurile Fundatiei Gojdu, tonul se schimba: „lucrurile trebuie tratate diferit”. Vicepremierul Zsolt Semjen in vizita in Romania, este in acelasi tonalitate: „Nu inteleg de ce ma intreaba pe mine statul roman despre acest subiect”.
Relaxarea liderului ungar este direct proportional cu aparenta neputinta autoritatilor romanesti de a actiona pentru recuperarea averii lui Gojdu.
„Pe langa mostenirea materiala si mostenirea financiara pe care a lasat-o, el a lasat si o mostenire de constiinta”, spune parintele David. ”Daca pe cea materiala, pe cea in cladiri am pierdut-o in proportie de 90 %, iar pe cea financiara in proportie de 100%, cea de constiinta nu ne-o poate lua nimeni.”
Sunt credinciosi care vin de la zeci de kilometri sa auda slujba ortodoxa din capela Gojdu. ”Lumea stie ca astea sunt Curtile Gojdu si biserica e locul romanilor”, spune unul dintre ei. In Romania, politicienii continua sa fie optimisti, desi numai de optimism nu mai poate fi vorba dupa ani intregi pierduti in recuperarea averii Fundatiei Gojdu. Budapesta continua sa amane discutiile despre Gojdu, tactica pe care a folosit-o ani de zile.

Fundatia Emanoil Gojdu gandita de un mare roman este acum doar un nume pe-o hartie, cu o imensa mostenire sprituala si o bogatie materiala inaccesibila. La o distanta de aproape 150 de ani de la initierea unui mare proiect, visul acestuia se destrama putin cate putin din cauza negurii istoriei, a neputintei si orgoliilor, a ignorantei si dezinteresului.

sursa: ProTV

puteti vedea documentarul aici: http://romaniateiubesc.stirileprotv.ro//emisiuni/2014/sezonul-2/romania-a-pierdut-un-tezaur-fabulos-prin-votul-parlamentului-fundatia-gojdu-creata-de-un-filantrop-irosita-de-politicieni.html

ANUNŢ ŞOC! Nou-născuţii pot fi ucişi. Ei nu sunt persoane

Recent, presa internaţională a luat foc. Totul a pornit de la Julian Săvulescu, profesor român la Universitatea Oxford, şi cei doi colaboratori ai săi Alberto Giubilini si Francesca Minerva, care au făcut o serie de declaraţii uluitoare cu referire la dreptul părinţilor a a-şi ucide bebeluşii

Articolul a fost publicat în "Jurnalul de Etică Medicală" şi susţine ideea conform căreia nou-născuţii pot fi omorâţi şi această acţiune trebuie tratată ca un simplu avort. Cei trei sunt de părere că pruncuciderea trebuie să devină legală şi redenumită drept "avort post-natal". Părinţii îşi pot ucide pruncii din varii motive: daca aceştia au senzaţia că nu pot face faţă costurilor aferente creşterii unui copil, dacă îşi dau seama că nu se pot ocupa de îngrijirea şi educaţia lui sau dacă consideră că cel mic plânge foarte mult.

În viziunea acestora, părinţii ar trebui să fie lăsaţi să îşi omoare copiii după naşterea acestora, motivând prin faptul că micuţii sunt "irelevanţi din punct de vedere moral" si, prin urmare, ei nu au "drept moral de a trăi".

Acestui scandal i s-a alăturat şi gazda unei emisiuni televizate, Melissa Harris-Perry. Aceasta susţine vehement pruncuciderea şi este de părere că "viaţa copilului începe atunci când părinţii încep să simtă acest lucru". în aceeaşi măsură, ea nu respinge ideea "ca părinţii să îşi ucidă copiii până la vârsta de 3 ani".

Harriss-Perry susţine nu doar uciderea copiilor după naştere ci atacă dur şi informaţia conform căreia "o fiinţă care respiră, căreia îi bate inima şi căreia îi funcţionează creierul este vie şi nu moartă".

sursa: observator.tv

Video: Ortodoxia și artele marțiale - cu preot dr. Mihai Andrei Aldea

21 octombrie: Revenirea greco-catolicilor la ortodoxie. Unitatea religioasă din Ardeal s-a realizat de către credincioşii şi preoţii greco-catolici înfruntând opoziţia ierarhiei unite

Dorinte de revenire a greco-catolicilor la ortodoxie au fost mai multe, dar momentele politice nu au lasat finalizarea dorita (Ardealul fiind sub ocupatie straina). 

Momentul cel mai important este cel de la 1939 cand ierarhii uniti au semnat in grup revenirea la Biserica din care s-au desprins la 1700. Presiunile si amenintarile papei de la Roma i-a facut sa se razgandeasca.

La 21 octombrie 1948, la Alba Iulia, intelectuali, preoti, tarani greco-catolici au revenit in masa la ortodoxie.

Cauzele dezbinării

      Odată cu ocuparea Ardealului de către Habsburgi (1698) s-a încercat ruperea românilor de aici de românii de peste Carpaţi. Această rupere trebuia făcută religios, cultural şi politic urmărindu-se totodată un control deplin asupra populaţiei româneşti din teritoriile ocupate.

       Începând cu anul 1700, împăraţii habsburgi au dus o intensă activitate de catolicizare a populaţiei din zonele cucerite. Pe de o parte se intenţiona izolarea românilor ardeleni iar pe de altă parte recuperarea numărului de credincioşi pierduţi de catolicism prin trecerea la reformă. În acest sens papalitatea şi coroana austriacă aveau un scop comun. Episcopul Romei se gândea la recuperarea numărului de credincioşi iar Habsburgii erau conştienţi că dacă va creşte numărul catolicilor în teritoriile cucerite vor avea mai mulţi susţinători din interiorul imperiului.

       Înainte de ocupaţia habsburgică nu existau români de religie catolică în Ardeal, dar cum între catolicism şi protestantism prăpastiile se adânciseră tot mai mult, atenţia li s-a îndreptat în mod deosebit spre credincioşii ortodocşi care aveau un cult asemănător. Un alt motiv pe care Roma îl avea de a-i converti pe ortodocşii din Ardeal e legat de vechea intenţie de a cuceri cât mai mulţi adepţi din ţările ortodoxe pentru a se extinde până la Constantinopol.

        Deoarece cu toate silniciile impuse românilor ardeleni aceştia au refuzat trecerea la catolicism atât din motive naţionale cât şi din motive de credinţă, papalitatea şi Casa de Habsburg au încercat o altă metodă creând o religie intermediară între catolicism şi ortodoxie: greco-catolicismul sau unirea cu Biserica Romei.

      Românilor li s-a spus că se unesc doar administrativ cu Biserica Romei iar obiceiurile şi învăţăturile de credinţă şi le vor păstra. Chiar şi în această situaţie foarte puţini au fost cei care au acceptat ideea. Marea majoritate a românilor s-au ţinut în continuare de ortodoxie pe care o numeau şi “legea Ierusalimului”. Abia după mai bine de un secol şi jumătate, prin sinoadele Greco-catolice de la Blaj (1872 şi 1882) s-a hotărât schimbarea învăţăturii de credinţă prin care românii deveniţi uniţi cu Roma acceptau, pe lângă subordonarea administrativă, şi dogmele apusene mai exact ereziile filioque, azima, purgatoriul…

O troita in cinstea Sfintilor ocrotitori ai Ardealului: sfintii Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara si taranul Oprea Miclaus

Troita Sfintilor Marturisitori Ardeleni de la Schitul Huta ramane o marturie peste veacuri a luptei pentru apararea ortodoxiei in Tara Beiusului. 

In fiecare an, la data de 21 octombrie, Biserica Ortodoxa sarbatoreste revenirea greco-catolicilor la ortodoxie si pe martirii care si-au dat viata pentru pastrarea dreptei credinte in Ardeal in perioada ocupatiei imperiului Habsburgic. Dintre acesti sfinti amintim pe ieromonahul Visarion Sarai, ieromonahul Sofronie de la Cioara (azi schitul Afteia), pe preotii Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel, taranul Oprea Miclaus din Marginimea Sibiului si toti cei care si-au jertfit viata si libertatea pentru o cauza nobila punand mai presus de orice neamul si credinta. (vezi si: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2011/10/o-c-r-o-t-i-t-o-r-i-i-r-d-e-l-u-l-u-i.html)

Asemenea lor mai amintim si pe taranul Atanasie Todoran si cei impreuna cu dansul a caror praznuire se face la 12 noiembrie.

Cine viziteaza schitul Huta din Bihor, poate vedea in mijlocul poienitei o frumoasa troita, ce se impune atat prin frumusetea artistica, dar si prin mesajul pe care il transmite fiecarui vizitator. Este inchinata sfintilor Visarion, Sofronie si Oprea, pe care fostul egumen al schitului, ieromonahul Eftimie Mitra, s-a gandit sa o ridice cand lacasul de cult pe care il conducea, a fost chemat in instanta de catre Episcopia Greco-Catolica de Oradea. Astfel, in ziua sfintirii troitei calugarul spunea: “In zilele noastre cand tara este supusa intereselor occidentului, ma gandesc ca doar sfintii ne mai pot ajuta. Oamenii isi urmaresc interesele lor, ii intereseaza sa isi pastreze rangurile si relatiile facand fel de fel de compromisuri, au uitat de neam si de biserica. Azi ne trezim ca autoritatile statului si justitia sunt puse in slujba intereselor materialiste, ele au devenit instrumente de subminare a valorilor romanesti si ortodoxe. Asa s-a ajuns ca cei ce ar trebui sa ne sustina au devenit cei mai vicleni tradatori. Stiu de coruptia din politica si justitia bihoreana, nu am incredere in acesti oameni. Sunt sigur ca ce strica omul, in neputinta lui, vor repara sfintii marturisitori. Se pregateste o repetare a istoriei din secolele XVII-XVIII, atata doar ca azi, in locul tunurilor lui Bukow se foloseste justitia”.

Troita a fost sculptata, in lemn de stejar, de catre artistul bihorean prof. Catalin Iagar, din Beius, iar sfintirea ei a avut loc in data de 29 august 2006, dupa savarsirea Sfintei Liturghii la care au participat un sobor de preoti din Tara Beiusului, avandu-l in mijloc pe consilierul cultural al Episcopiei Oradiei, preotul Ioan Alexandru Mizgan. 

Pe partea din fata a troitei este sculptat Mantuitorul Iisus Hristos rastignit. Tot in partea din fata se mai gasesc simboluri caracteristice zonei Tarii Beiusului, dar si insemne reprezentand lupta romanilor ardeleni de aparare fata de prozelitismul catolicizant. In fata, langa postament, sunt sculptate o pereche de catuse, o sabie si un lant. Catusele reprezinta suferintele taranilor ardeleni care au zacut in temnite, pentru ca au refuzat sa treaca la credinta greco-catolica, cum este si cazul taranului Gavruta Petru din satul Pocola de langa Beius. Sabia reprezinta unealta prin care romanii au fost opriti in lupta lor de apararea credintei, cum a fost si cazul fostului protopop de Beius Popa Flore caruia la anul 1744 i s-a taiat capul. Lantul reprezinta privarea de libertate a romanilor ardeleni care, pentru ca au refuzat trecerea la catolicism, au fost deposedati de bunurile personale transformati in iobagi pe fostele lor proprietati devenite mosii ale episcopiilor greco-catolice.

Pe partea din spate-sus a troitei este scris: “Intr-u slava lui Dumnezeu si cinstirea Sfintilor Marturisitori Visarion, Sofronie si Oprea, ocrotitorii Ardealului” 

Tot pe spatele troitei, la mijloc, este inscriptionat mesajul: “Vrem vladica ortodox”. Acesta a fost mesajul pe care taranul Oprea Miclaus l-a dus curtii imparatesti de la Viena din partea confratilor sai, deoarece Casa de Habsburg a desfiintat Mitropolia Ortodoxa a Ardealului de la Alba Iulia si a inlocuit-o (fara voia poporului) cu nou infiintata Mitropolie Greco-Catolica care apartinea canonic de Episcopia Romano Catolica maghiara de Estergon. Nou infiintata Episcopie Greco-Catolica de la Alba Iulia il avea in scaunul episcopal pe tanarul ierarh Atanasie Anghel (vezi si: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2014/07/istoricul-nicolae-iorga-despre-tradarea.html).

Cu ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului si al Sfintilor Marturisitori si cu stradania avocatului Augustin Man, dupa grele lupte, Schitul Huta a ramas in proprietatea Episcopiei Ortodoxe de Oradea, prin hotarare definitiva si irevocabila. Troita ramane o marturie vie in acest sens si totodata un exemplu pentru fiecare dintre romanii ardeleni, care vor sa isi pastreze crezul curat asa cum l-au mostenit de la strabunii lor.

 (Detalii despre subiect puteti gasi si in revista Buna Vestire din Beius, nr. 9-10 din 2006, pg. 10.)

vezi si CRISANA:  http://www.crisana.ro/stiri/religie-19/sfintire-de-troita-la-schitul-huta-33132.html

Prof. Cristian Marc

Care sunt cele 14 drepturi fundamentale ale pacienţilor. COPAC cere includerea lor în legislaţia naţională

Coaliţia Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România (COPAC) cere includerea în legislaţia naţională a unui capitol special care să cuprindă toate cele 14 drepturi fundamentale din Carta Europeană a Drepturilor Pacienţilor.

COPAC cere cele 14 drepturi fundamentale din Carta Europeană a Drepturilor Pacienţilor în legislaţia naţională (Imagine: Shutterstock)

COPAC atrage atenţia, cu ocazia Zilei Europene a Drepturilor Pacienţilor (18 aprilie), că în România sunt încălcate frecvent drepturilor pacienţilor.

În prezent, susţine COPAC, aceste încălcări nu sunt pedepsite pentru că legislaţia este stufoasă în unele cazuri, iar în altele nu prevede pedepse.

În plus, actuala legislaţie românească nu cuprinde toate drepturile fundamentale ale pacienţilor recunoscute în Europa, potrivit unui comunicat remis de COPAC, joi, agenţiei MEDIAFAX.

"Am solicitat, încă de anul trecut, ca legislaţia să cuprindă un capitol special destinat drepturilor pacienţilor, care să cuprindă toate cele 14 drepturi fundamentale cuprinse în Carta Europeană a Drepturilor Pacienţilor. Revenim cu această solicitare către Ministerul Sănătăţii. Acest lucru ar fi o dovadă de normalitate în sistemul sanitar românesc", a declarat Gheorghe Tache, preşedintele COPAC, citat în comunicat.

Carta Europeană a Drepturilor Pacienţilor cuprinde 14 drepturi fundamentale ale pacienţilor:

1. dreptul la măsuri preventive
2. accesibilitate
3. informare corectă
4. consimţământul informat
5. alegere liberă
6. respectul intimităţii şi confidenţialitate
7. respect pentru timpul pacientului
8. respectarea standardelor de calitate
9. siguranţă
10. inovaţie
11. evitarea suferinţei şi durerii care nu sunt justificate
12. tratamentul personalizat
13. dreptul de a manifesta nemulţumirea
14. dreptul de a fi compensat

La rândul său, vicepreşedintele COPAC, Iulian Petre, consideră oportună stabilirea unor pedepse acolo unde se constată încălcarea drepturilor pacienţilor.

"Solicităm şi prevederea unor pedepse acolo unde se constată încălcarea drepturilor pacienţilor si simplificarea procedurilor, astfel încât pacienţii să nu mai fie puşi inutil pe drumuri. Un singur exemplu este necesitatea Legii malpraxisului, care ar permite despăgubirea pacienţilor în cazurile de malpraxis", a declarat Petre.

COPAC a inaugurat, la începutul lunii martie, Telefonul Pacientului, unde cei cărora le-au fost încălcate drepturile de către diverse instituţii sau nu ştiu cui să se adreseze pentru problema lor pot apela gratuit din orice reţea telefonică la numărul 0 800 800 242, zilnic, între 9.00 şi 17.00. Aspectele legate de încălcarea drepturilor sunt înregistrate şi trimise spre soluţionare instituţiilor competente.

La Telefonul Pacientului au fost primite, până acum, 130 de sesizări. Marea majoritate a acestora au fost soluţionate prin lămuriri imediate şi doar cinci dintre sesizări au fost transmise mai departe caselor de asigurări.

sursa: mediafax

VIDEO: Sarea pamantului - Protoiereul Nicolae Ragozin

Vasile Astarastoae, presedintele Colegiului Medicilor din Romania, despre cardurile de sanatate: „Un card este un instrument periculos pentru societate“

Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România, consideră că un card „este un instrument periculos pentru societate“ şi că istoricul medical al pacienţilor nu trebuie să apară pe cardurile de sănătate, aceste date fiind confidenţiale şi putând fi utilizate împotriva cetăţenilor.

„Într-o ţară cu o democraţie formală cum e România, în care lumea a uitat tradiţia democratică, în care frica şi conflictul este modul de trai, un card este un instrument periculos pentru societate şi pentru democraţie, pentru că el nu e protejat şi politicienii noştri, decidenţii noştri nu au experienţa democraţiei. Poate fi utilizat împotriva cetăţeanului. Aşa cum acum toată lumea e ascultată şi apar stenograme şi se pot distruge vieţi, la fel şi cardul poate fi utilizat. El nu trebuie să cuprindă decât nume, prenume, faptul că a plătit sau nu, dar nu şi istoricul medical al pacienţilor, deoarece e o relaţie între medic şi pacient, şi nu între cel care plăteşte“, a declarat Vasile Astărăstoae.

Astărăstoae l-a dat drept exemplu pe dr.Vasile Cepoi, care a demisionat din Guvern pentru că Agenţia Naţională de Integritate a declarat că există suspiciuni asupra sa, informează Mediafax.

 „După o anchetă pe care a fãcut-o DNA, DLAF, toate organismele, i-au dat că nu există acea faptă, dar dr. Cepoi nu mai este ministru. (...) Era deja criminal de război, voiau să-l împuşte pe un om care avea competenţă şi ştia ce înseamnã sistemul. Nu mai e“, a precizat Astărăstoae.

 În privinţa cardurilor de sănătate, Astărăstoae a spus că va face tot posibilul ca informaţiile medicale ale pacienţilor să nu apară pe carduri.

 „La nivel european, inclusiv Consiliul Europei a atras atenţia că nu este bine să concentrăm datele şi, mai mult chiar, există o declaraţie a Comitetului privind Drepturile Omului, în care se spune că lupta împotriva corupţiei şi terorismului nu trebuie să fie un motiv pentru care să facem abuz de informaţii pe sisteme informatice, pentru că ele pot duce la o limitare a democraţiei şi a libertăţii“, a afirmat preşedintele CMR.

Părerea lui este despre cardurile de sănătate este faptul că trebuie să conţină doar informaţii care ţin de controlul financiar.

 „Trebuie să conţină: nume, prenume, plăţile care s-au făcut, dacă pacientul e asigurat sau nu şi serviciile care au fost decontate", a adăugat acesta, dând ca exemplu candidatura, în 1996, a „unei persoane dintr-un centru universitar“, iar în presă a apărut că fusese internat într-un spital de psihiatrie cu o depresie, când era student în anul III.

 „Acea persoană s-a retras din cursă, alţii au luat concursul. Deci informaţiile medicale sunt periculoase“, a concluzionat el. 

În ceea ce priveşte distribuitorii de carduri, preşedintele CMR a spus că aceştia nu ar trebui să fie medicii de familie, decât dacă ei doresc acest lucru.

 Primele carduri electronice active au fost lansate de CNAS pe 19 decembrie 2012. Doi arădeni au fost aleşi aleator, însă nu le vor putea utiliza decât după ce toţi furnizorii de servicii medicale vor avea terminale de citire a cipurilor, asta întâmplându-se cel mai probabil din 2014.

sursa: adevarul.ro

Cinstirea icoanelor in Biserica Ortodoxa. Diferenta intre idol si icoana.

“Cei care se inchinau la Maica Domnului din Baytali cu smerenie si cainta aveau fata senina, pe chipul lor iradia o bucurie duhovniceasca” ne spune parintele Eftimie Mitra 

La schitul Sfintii Romani din Gradistea de Munte, jud. Hunedoara a fost adusa pentru cateva zile icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din Baytali (reg. Odesa – Ucraina). Profitand de acest moment duhovnicesc am stat de vorba cu parintele Eftimie Mitra, duhovnicul schitului, care ne-a adus cateva lamuriri in ce priveste cinstirea si inchinarea la icoane.

Sunt unii care spun ca icoana este idol. Ce ne puteti spune despre aceasta?

Aceasta este o interpretare protestanta si neoprotestanta nascuta dintr-o confuzie sau nestiinta. Pentru a ne elucida mai bine in aceasta privinta e bine sa lamurim putin ce sunt idolii ca mai apoi sa vedem daca intre idoli si icoana poate exista vreo asemanare. Cu siguranta stie fiecare ca in religiile antice se intalnesc diferite forme de inchinare la zei. Acesti zei sunt facuti de oameni pentru a se inchina la ceva. De obicei zeii se faceau in functie de nevoile oamenilor, dar aceasta nu in sensul duhovnicesc, ci pentru hranirea viciilor, diferite nevoi omenesti sau protejarea de necazuri. De exemplu zeita Afrodita intalnita la elini sau Venus intalnita la romani este o zeita care satisface patima desfraului, ei o numeau zeita dragostei. Cu siguranta ca multi au auzit de zeul Saturn care este un zeu al razboinicilor sau de mamona care este un zeu care te ajuta sa te imbogatesti. La aceasta se refera si Mantuitorul in Sfanta Evanghelie cand spunea ca nu te poti inchina la doi domni, pentru ca nu poti fi cu Hristos, care te indeamna la saracie si infranare, in timp ce te inchini zeului Mamona caruia ii ceri sa iti ofere belsug material. Zeitati din antichitate sunt multe, fiecare popor isi facea zeii sai. Dacii aveau si ei mai multi zei, dar aveau ca zeu suprem pe Zamolxis, tibetanii au peste doua mii de zei, la fel si budistii sau hindusii. Diferenta e ca acesti zei nu au facut cerul si nici pamantul, acestia nu au creat nimic, ci chiar dimpotriva au fost creati. In schimb Dumnezeu, Cel care a dat cele zece porunci poporului evreu, prin prorocul Moise, nu a fost creat de nimeni, ci exista din vesnicie. Evreii erau monoteisti, adica aveau un singur Dumnezeu, in timp ce popoarele invecinate erau politeiste, adica aveau mai multi dumnezei, facuti de ei. La aceasta se refera si psalmistul David cand spune ca dumnezeii neamurilor sunt idoli, pentru ca erau inventii omenesti. Exista in acea vreme riscul ca poporul evreu sa imprumute concepte de la popoarele invecinate si astfel, incet si pe neobservate sa se contopeasca. Pentru a evita aceasta, Dumnezeu i-a dat lui Moise cele zece porunci care incep tocmai cu cea care ii face pe evrei sa se delimiteze de popoarele idolatre <Sa iubesti pe dumnezeul tau si sa nu te inchini la dumnezeu strain>. S-a intamplat cand oamenii si-au facut un vitel de aur si i s-au inchinat ca unui dumnezeu. Aceasta e o clara idolatrie. Ar fi o nebunie sa spui ca vitelul a facut cerul si pamantul. La fel se pune problema si in cazul statuietelor pagane. Diferenta e ca icoana reprezinta chipul Mantuitorului, al Maicii Domnului sau al unui sfant nicidecum inchipuiri omenesti, luna sau soarele. Iti vine sa razi cand auzi ca vine unul prin padure sau pe la cetatile dacice si spune ca dumnezeul lui e soarele. E clar ca acest om e in ratacie, caci soarele nu este dumnezeu ci creatia lui Dumnezeu.

In unele traduceri ale bibliei in loc de cuvantul este pus cuvantul . Care este traducerea corecta?

E clar ca e o traducere gresita, caci in timpul cand s-au dat cele zece porunci nu existau icoane. Abia cand Moise primeste porunca sa faca cortul marturiei, Dumnezeu ii spune sa puna in interior chipuri de heruvimi, care este de fapt si prima reprezentare a icoanei. Daca am admite ipoteza ca icoana este idol asta ar insemna ca Biblia se contrazice pe sine ceea ce nu poate fi real.

Astfel de traduceri se gasesc in multe biblii protestante, indeosebi in traducerea lui Cornilescu.

Traducerea lui Cornilescu are multe greseli, cum e si aceasta despre care vorbim. El nu a tradus dupa scrierile vechi cum a tradus mitropolitul Bartolomeu Anania, dupa Septuaginta. Traducerile lui Cornilescu sunt din engleza, franceza si germana, dupa biblii protestante. E de inteles sa aiba astfel de erori. In al doilea rand, cine se ocupa de traduceri sau talcuiri trebuie sa aiba o traire duhovniceasca. In acest sens Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca, cel care vrea sa talcuiasca un text scripturistic trebuie sa aiba trairea celui care l-a scris. Cornilescu a fost un cleric dat afara din monahism pentru abateri, a trait in concubinaj cu printesa Ralua Calachi. Ce traire poate avea acest om ca sa putem sa ii consideram traducerile valide din punct de vedere al interpretarilor ce la face? In situatia asta e de inteles ca face confuzie intre idol si icoana.

Cum trebuie sa ne raportam la icoane?

In primul rand trebuie sa le intelegem rostul, semnificatia… cand te inchini la icoana o faci cuviincios cu evlavie si respect fata de Mantuitorul, Maica Domnului sau sfantul din icoana. Firesc, ea poate fi confectionata din diferite materiale. Mai demult icoanele se faceau pe lemn, pe diferite panze sau pe piatra. In primele veacuri de crestinism, cand crestinii refuzau sa se inchine la idolii din templele romane erau persecutati sau chiar omorati ajungand astfel, multi dintre ei la martiriu. Daca citim Vietile Sfintilor sau Proloagele gasim multe astfel de exemple din primele secole de crestinism. Fiind sub amenintari isi faceau biserici ascunse sub pamant numite catacombe. In aceste catacombe isi faceau slujbele religioase, se adunau sa se roage impreuna, iar pe pereti erau pictate sau sculptate chipul Mantuitorului sau al unor crestini martirizati. De fapt noi trebuie sa ne raportam la persoana din icoana ca la ceva ce trebuie cinstit si respectat caci acolo e Mantuitorul Hristos. Cand te inchini la icoana, dupa cum e normal, nu te inchini materiei din care e confectionata icoana, lemn sau panza sau orice material ar fi, ci Mantuitorului Iisus Hristos care este reprezentat in icoana. Daca avem o fotografie cu bunica, cand o privesc nu ma uit la hartia din care e confectionata poza ci la bunica din imagine. Tot asa ne inchinam si la icoana, nu la materialul din care e facuta, ci la chipul reprezentat. Multi dintre crestinii primelor veacuri nu stiau sa citeasca, astfel au facut desene pe peretii catacombelor cu scene biblice. Aceste desene ii ajutau pe crestini sa inteleaga mai bine anumite pasaje biblice. De exemplu, daca vedeau icoana cu Mantuitorul pe cruce, avand si o cununa de spini pe cap, le era mai usor sa inteleaga jertfa Mantuitorului. Daca vedeau pe Iosif mergand cu Maica Domnului calare pe un magar, puteau intelege mai usor pasajul cu fuga in Egipt si asa mai departe exemplele pot continua. Toate aceste icoane adunate la un loc formau o biblie in imagini care ii ajutau pe crestini sa inteleaga mai bine anumite relatari scripturistice.

Spuneati de heruvimii de la cortul marturiei.

Da. Dupa cum se mentioneaza in Pentateuh, acestia erau din aur. Puteau fi din lemn sau din panza, dar importanta e reprezentarea, acei heruvimi pe care Moise trebuia sa ii puna la cortul marturiei. Tot in Vechiul Testament vedem ca la temple se folosea si cadelnita pentru tamaiere, se aprindeau lumanari in sfesnice si altele care azi le intalnim in cultul liturgic.

Spuneati de sfintii martirizati care au murit caci refuzau sa se inchine la idoli. Crestinii ii pictau pe pereti si li se inchinau. Te poti inchina unui sfant ca si Mantuitorului?

Bineinteles ca nu poti pune un sfant la acelasi nivel cu Mantuitorul. Sfintii erau oameni indumnezeiti, adica aveau in ei duhul lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Petru spune in primul capitol din a doua epistola ca Dumnezeu i-a facut omului fagaduinte de mare pret ca prin acestea omul sa se faca partas firii dumnezeiesti si sa scape de poftele lumesti stricacioase. A fi partas firii dumnezeiesti este un lucru pe care omul viciat nu il poate realiza pentru ca nu poti fi in acelasi timp si impatimit si despatimit. Firesc ca una e dumnezeirea Mantuitorului si alta e indumnezeirea omului, ca si cum una este soarele si alta e un corp luminat de soare, una e caldura soarelui si alta e caldura absorbita de corpurile strabatute de razele solare. Asa e si cu indumnezeirea omului. Omul nu poate fi asemenea lui Dumnezeu, dar poate fi partas firii dumnezeiesti, dupa cum spune si Apostolul Petru. Sfantul Atanasie cel Mare, traitor al veacului al IV –lea, spune ca Dumnezeu s-a facut om pentru ca omul sa se poata indumnezei. Cu alte cuvinte, Dumnezeu s-a facut om, a patimit, a trait ca un om pe pamant, timp in care a propovaduit intoarcerea firii omenesti la starea initiala pe care a avut-o la creatie, inainte de caderea in pacat, dandu-se pe sine ca exemplu mergand pana la jertfa. Fagaduinta despre care spune Apostolul Petru este urmarea lui Hristos de catre om, luptand cu firea omeneasca viciata si acceptand firea dumnezeiasca a lui Hristos ca mod de viata. Acesti oameni aveau o mare parte din duhul lui Dumnezeu in ei, mult mai mult decat avem noi oamenii de rand. De aceea sunt cinstiti ca si sfinti. Masura de indumnezeire nu o putem noi estima, aceasta e o chestiune care ne depaseste. Cand ne inchinam sfintilor, cinstim duhul lui Dumnezeu ce salasluieste in aceste personae care au avut o viata indumnezeita. Atat Maica Domnului, cat si sfintii mijlocesc pentru noi in fata lui Dumnezeu. Sfanta Scriptura spune ca alaturi de Mantuitorul, la Judecata, vor fi si sfintii. Acesti marturisitori, care erau pictati pe catacombe au avut o viata indumnezeita. Un om viciat nu poate marturisi pe Hristos cu pretul vietii, ori il biruie vreo promisiune, ori frica sau ceva pamantesc care l-ar intoarce de la calea mantuirii prin marturisire. De aceea ei nu se lasau ademeniti nici de promisiuni si nici nu se temeau ca vor fi ucisi in cazul in care refuzau sa se inchine zeilor impusi de imparatii Romei. Aceasta nu doar in cazul imperiului Roman. Cazuri de martiraj au fost si sunt si in zilele noastre in tarile arabe. Pot fi gasite pe internet multe exemple in care unii crestini au fost batjocoriti sau chiar ucisi pentru ca nu acceptau sa se inchine lui Alah. E cunoscut deja cazul lui Evghenie din Rusia caruia i s-a taiat capul de catre musulmani pentru ca a refuzat sa dea jos de la gat o cruciulita pe care o primise de la mama sa. Din moment ce a avut puterea duhovniceasca sa renunte la viata sa pentru crezul sau, cu siguranta l-a iubit pe Hristos mai mult decat pe sine. E clar ca e un om indumnezeit si merita cinstit ca pe un sfant. Pentru trairea si modul lor de viata, Biserica ne indeamna sa ii luam pe sfinti ca model de viata. O forma a cinstirii sfintilor este si prin intermediul icoanei. Orice icoana iti adduce aminte de Dumnezeu si sfintii Sai. De aceea diavolul lupta cu orice pret sa inlature din viata omului icoana. Asta o face atat prin intermediul unor secte cat si in mod institutionalizat. Lupta cu orice chip in acest sens. Nu vedeti cu cata inversunare vor sa scoata icoanele din scoli sau alte institutii publice? Stie el de ce si cum…

Ati putea sa ne spuneti despre asemanarile si diferentele dintre icoana ortodoxa si statuietele catolice? Aceste statuiete sunt idoli?

Nu as putea spune ca sunt idoli, dar nici nu le consider canonice. Acele statuiete reprezinta pe Mantuitorul sau pe Maica Domnului. Daca ar reprezenta un zeu, pe Apollo, pe Dia, pe Zamolxis, pe Afrodita, pe Kali sau oricare alt zeu, atunci am putea spune ca sunt idoli. Ele reprezinta pe Mantuitorul, dar intr-un mod lumesc. Mi se pare ciudat sa vezi o statuieta din spate, sa vad de exemplu cum arata Iisus Hristos de la spate. Icoanele ortodoxe, indeosebi cele bizantine, reprezinta un personaj care nu e din lumea noastra, sunt mai ascetice, iar formele fetei sunt putin mai geometrizate, mai imateriale, iti transmite un duh de smerenie si umilinta. Aceasta umilinta, in sensul duhovnicesc vorbind, ne duce cu gandul la cainta. In ortodoxie cainta este la baza vietii duhovnicesti. Am vazut zilele acestea multi oameni inchinandu-se la icoana Maicii Domnului din Baytali. Cand se ridicau din fata icoanei aveau fata senina, pe chipul lor iradia o bucurie duhovniceasca. Se rugau maicii Domnului cu smerenie si cainta fata de greselile savarsite. Maica Domnului i-a binecuvantat pentru sinceritatea si duhul lor smerit. Insusi chipul Maicii Domnului din aceasta icoana iti transmite o stare de smerenie, foarte necesara pentru omul incovoiat de grijile lumesti si dus de valul duhului lumii acesteia. Acesta este duhul ortodoxiei si icoanele autentic ortodoxe prin asta se deosebesc.

Interviu realizat de Anca Budau

ASTRADROM - Beius

Vedeti si un scurt istoric al manastirii din Baytali: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2014/10/scurt-istoric-al-manastirii-de.html

Scurt istoric al manastirii de calugarite din Baytali – regiunea Odesa (Ucraina)

La o distanta de 200 km., nord de Odesa, este situat pitorescul sat Baytali. Pana in ziua de azi s-au pastrat numeroase legende si istorisiri despre acele timpuri de demult cand pe aceste meleaguri, in codrii desi de pe malul raului Tiligul se afla o manastire, infiintata pe la anul 1700. In ea se nevoiau si se rugau peste 300 de calugari si frati. Erau vremuri grele. Turcii jefuiau si nimiceau tot ce se afla in calea lor. N-a scapat de soarta tragica nici faimoasa manastire din Baytali.

Acum, nu se mai pastreaza nimic din vechea manastire. A ramas insa izvorul Maicii Domnului unde, de-a lungul veacurilor, n-au contenit sa vina credinciosii in taina, sa se roage, sa capete vindecare trupeasca si mangaiere sufleteasca. In anul 2009, aici la izvor, a fost zidita si sfintita o frumoasa capela cu scaldatoare in cinstea mult patimitorilor Mucenici, Tarul Nicolae al II-lea si familia sa.

Un alt odor scump ramas din acele timpuri este icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului “Odighitria” din Baytali (copie dupa icoana pictata de sf. Apostol Luca, numita “indrumatoarea”), cu o bogata si cutremuratoare istorie. Icoana, in fata careia, acum aproape 300 de ani, ardea necontenit candela rugaciunii monahilor din Baytali, a fost salvata printr-o minune dumnezeiasca  in acea noapte de cumplit macel. Icoana a fost tainuita de-a lungul vremii de catre diferiti monahi si credinciosi, pana cand vremurile au devenit prielnice pentru a fi scoasa din nou la iveala.

 Icoana s-a intors acasa la Baytali in 2005, prin bunavointa monahilor de la Manastirea “Sf. Pantelimon” din Odesa, unde fusese pastrata in ultimii ani. Dar icoana era innegrita de vreme si nu se mai desluseau decat ichii Maicii Domnului. Incercarea de restaurare cu ajutorul unui pictor a esuat, acesta n-a reusit sa faca nimic. Insa mai tarziu, dupa multe rugaciuni facute in fata ei, icoana a inceput sa se innoiasca in chip minunat. Rand pe rand, au aparut culori vii care au conturat si au refacut prin minune dumnezeiasca, infatisarea si stralucirea icoanei de odinioara, ea putand fi din nou admirata in toata frumusetea ei, fara ca vreo mana de om sa fi intervenit in aceasta sfanta lucrare. 

Multe minuni s-au petrecut si se petrec datorita acestei sfinte icoane. Foarte multe familii au dobandit copii in urma rugaciunii la icoana Maicii Domnului  din Baytali. Au avut loc tamaduiri miraculoase, inclusiv de cancer. O fata tintuita la pat de ani de zile, s-a ridicat dintr-o data in picioare dupa ce mama ei s-a rugat o noapte intreaga in fata icoanei iar in copil din Chisinau pierdut fara speranta, de peste sase luni de zile, a fost gasit imediat dupa ce s-au facut rugaciuni la icoana. Nenumarate sunt minunile pe care Maica Domnului le-a facut, prin aceasta icoana a sa, pentru cei necajiti si aflati in nevoi, iar oamenii nu inceteaza a-i multumi, inclusiv prin odoarele de pret pe care le lasa in dar la icoana.