Emanuil Gojdu, un avocat bogat din Imperiul Austro-Ungar a lasat prin
testament, intr-o expresie a uriasei sale generozitati, intreaga sa
avere destinata tinerilor romani de confesiune ortodoxa. Peste 5000 de
bursieri si-au datorat formarea Fundatiei Gojdu, o elita intelectuala pe
care Romania s-a sprijinit si careia ii datoreaza enorm.
A doua comoara pierduta dupa Tezaur
Dupa Tezaurul de la Moscova, avutia pierduta a Fundatiei Gojdu este a
doua ca valoare si insemnatate. O comoara nationala estimata acum la
peste un milliard de euro. In cartierul evreiesc din centrul Budapestei
se intinde pe mii de metri pasajul Gojdu si imobilele care alcatuiesc
ansamblul rezidential cu acelasi nume. O strada intreaga in inima
capitalei Ungariei.
Dupa ce ani de zile Curtile Gojdu au fost in
renovare, in cele din urma in 2009, dezvoltatorul imobiliar, Autoker din
Israel le-a pus in functiune. Arata extrem de spectaculos: sunt 50 de
spatii comerciale, terase, baruri restaurante. Sunt 7 corpuri de cladiri
cu cate o curte interioara, in total 250 de apartamente. Renovarea a
durat cativa ani, dar a meritat: orice turist care vine acum in
Budapesta trebuie sa treaca prin curtile Gojdu, care aduc milioane de
euro.
Figura lui Emanuil Gojdu a dominat viata sociala si politica din
Transilvania si Ungaria la jumatatea secolului al XIX-lea. Nascut in
Oradea, in 1802, a fost figura exemplara a comunitatii romanesti din
Budapesta.Tatal sau era machedon, macedoroman, o familie de negustori
instariti. Mama sa era insa de pe plaiurile Bihorului: o chema Poynar,
adica Poenaru.
In Oradea gasim o strada Emanuil Gojdu, un liceu
Emanuil Gojdu si chiar o statuie, semn ca in locurile natale nu a fost
uitat. De aici a plecat in Bratislava pentru a studia dreptul,
stabilindu-se ulterior in Budapesta. A devenit unul dintre cei mai
cautati avocati din Imperiu. El este cel care a inlocuit limba latina cu
limba maghiara in procesele din Ungaria si a ajuns la o situatie
materiala foarte buna, dar nu si-a uitat niciodata originile, de care
era mandru.
Un testament in favoarea poporului roman
Inainte de moartea sa, in 1869, Emanoil Gojdu isi formuleaza
testamentul. Cele doua mori cu aburi la care era proprietar, actiuni in
banci, terenuri si case sunt lasate cu destinatie precisa. Testamentul
lui Gojdu este impresionant, iar averea este lasata "acelei parti a
natiunii romane din Ungaria si Transilvania, care se tine de credinta
rasariteana ortodoxa". A stabilit norme exacte pentru buna functionare a
Fundatiei care-i poarta numele pentru 200 de ani. Fundatia trebuia sa
dea burse tinerilor "distinsi prin purtare buna si prin talente", iar o
parte din bani sa se investeasca in actiuni si bunuri imobile pentru a
se capitaliza si a produce banii necesari pentru urmatoarele generatii
de studenti.
Primul presedinte al fundatiei, dupa moartea lui Gojdu in 1870 a
fost tot un aroman, prieten bun cu marele filantrop - mitropolitul
Andrei Saguna. Prin testament, reprezentanta fundatiei era alcatuita din
mitropolitul Ardealului si inalti ierarhi bisericesti, dar si din
membri laici, figuri reprezentative pentru comunitate. Conducerea
Fundatiei a fost perpetuata de conducatorii mitropoliei Ardealului. Si
acum, in palatul mitropolitan de la Sibiu, Emanoil Gojdu este prezent:
la loc de cinste in resedinta metropolitana se afla biroul lui Gojdu.
Fundatia
Gojdu a cunoscut in primii ani de existenta o crestere spectaculoasa
devenind cea mai importanta fundatie privata ortodoxa din Imperiul
austro-ungar. Averea lasata de Gojdu a fost inzecita de administratorii
priceputi ai fundatiei. In 1911 era echivalenta cu 2 tone si jumatate de
aur fin.
Bursierii Gojdu: premieri, inventatori, academicieni
Administratorii nu au adunat numai bani si actiuni in bancile maghiare,
ci au facut si investitii imobiliare profitabile. Averea Fundatiei Gojdu
este estimata acum la aproape 1 miliard de euro. Primii administratorii
ai Fundatiei Gojdu au respectat insa intocmai litera testamentului si o
parte din sumele de bani s-au transformat in burse si ajutoare pentru
tineri, o imensa sansa pentru renasterea culturala a romanilor din
Transilvania. Peste 5600 de burse si ajutoare au fost acordate pana in
primul razboi mondial, dintre care, foarte multe pentru studii
universitare sau doctorale.
Istoricul Cornel Sigmirean,
presedintele Senatului Universitatii "Petru Maior" din Tg Mures a
studiat viata lui Gojdu si a facut o evaluare: 1.359 de intelectuali din
Transilvania isi datoreaza cariera burselor Gojdu. Unul din sase
absolventi romani de universitate in Vestul si centrul Europei in acea
perioada au fost produsul Fundatiei Gojdu. 14 membri ai Academiei Romane
dintre care doi au fost si prim-ministri: Octavian Goga si Petru Groza.
Nume sonore din elita intelectualitatii romanesti au fost beneficiarii
Fundatiei Gojdu: Victor Babes, Traian Vuia, Constantin Daicoviciu sau
Dumitru Staniloaie.
In timpul Primului Razboi Mondial, Imperul
Austro-Ungar a imprumutat chiar bani de la Fundatia Gojdu. Bani care nu
au mai fost recuperati. Odata cu razboiul incep si avatarurile pentru
Fundatia care pana atunci isi indeplinise menirea impecabil. Calitatea
nu mai conta, in anii de razboi. Iar in 1919 i se opreste in mod brutal
activitatea.
Fundatia, victima a razboiului
Bogdan Aurescu a condus o perioada de timp directia de drept
international si tratate din Ministerul Afacerilor Externe. De numele
lui se leaga succesul in procesul de la Haga impotriva Ucrainei pentru
delimitarea platoului continental si insula Serpilor. Acum este secretar
de stat in Ministerul afacerilor Externe. ”Pentru mine personal este si
un proiect de suflet, toate demersurile facute de-a lungul timpului
pentru recuperarea bunurilor Fundatiei Gojdu”, spune Aurescu.
Dupa
Primul Razboi Mondial, majoritatea bunurilor Fundatiei Gojdu au ramas
pe teritoriul Ungariei, iar tratatul de la Trianon parea sa reglementeze
situatia: se prevedea clar ca Ungaria va pune la dispozitie
proprietarului averea Fundatiei.
Reglementarile internationale au
lasat reci autoritatile de la Budapesta care au inghetat activitatea
fundatiei. Din chiriile luate in Curtile Gojdu se faceau doar platile
curente pentru intretinere si atat. Averea acumulata era ascunsa prin
banci iar despre burse nu mai putea fi vorba. Fundatia a apelat atunci
la statul roman pentru recuperarea bunurilor si a inceput o activitate
intensa, discutiile romano-ungare fiind duse de multe ori pe un ton
extrem de apasat.
In 1930, odata cu instituirea tribunalului
international, diplomatia romaneasca beneficiaza de noi parghii de
negociere. Nicolae Titulescu reuseste sa convinga partea maghiara sa
semneze acordul prin care cele doua tari, in special Ungaria, sa se
oblige sa vina la negocieri. In ciuda tergiversarilor, se ajunge la un
tratat – cel din din octombrie 1937 care a intrat in vigoare pe 4 iulie
1940 si prevedea ca bunurile fundatiei, prin intermediul guvernului
roman sa fie restituite proprietarului de drept, fundatia Gojdu. A venit
insa Dictatul de la Viena, apoi partea ungara a invocat starea de
razboi.
Adapost pentru victimele nazismului
In spatele agitatiei din pasajul Gojdu se afla o oaza de liniste. Se
afla capela ortodoxa romana, singurul loc pe care noi, romanii l-am
putut recupera aici, din mostenirea lui Emanoil Gojdu. E ingrijita de
parintele David, un preot care a dat militaria pe calugarie si s-a
stabilit la Budapesta. Cladirea si capela a rezistat celor doua razboaie
mondiale, dar cu greu rezista nepasarii de astazi.
In timpul
celui de-al Doilea Razboi Mondial, aici a fost un loc de refugiu pentru
cei aflati in nevoi. Cladirea aflandu-se in cartierul evreiesc si pentru
ca majoritatea chiriasilor din Curtile Gojdu erau prigoniti de regimul
hortyst, preotul a permis sa fie adapostiti evreii acolo, salvandu-i de
la deportare in lagare.
Dupa razboi Fundatia si-a pus sperantele
ca tratatul din 1937 va fi pus in aplicare, mai ales ca insusi primul
ministru comunist Petru Groza era bursier Gojdu. Dar in 1952 bunurile
fundatiei Gojdu au fost oficial nationalizate de guvernul comunist
ungar. Iar in anul urmator, la presiunile Uniunii Sovietice, Romania si
Ungaria semneaza un nou acord prin care tarile vecine sunt obligate sa
renunte la pretentii reciproce.
Bogdan Aurescu spune insa ca „din
punctul de vedere al partii romane acordul nu ar fi putut sa afecteze
niciodata drepturile fundatiei Gojdu. Se referea la datoriile pe care un
stat le-ar fi avut fata de celalalt, deci era vorba despre datorii ale
statelor si nu datorii ale unor persoane private”
Fundatia Gojdu, vanduta de primarie la ciprioti
Dupa momentul 1953, in timpul regimului comunist, asupra subiectului
Gojdu s-a asternut tacere. Abia in 1996, la Sibiu, din initiativa
ierarhilor bisericesti si a unui nucleu de intelectuali romani se reface
Fundatia Emanoil Gojdu. Intre timp, in Budapesta lucrurile n-au stat pe
loc. Ungaria scoate Curtile Gojdu din proprietatea privata a statului
si le trece in proprietatea arondismentului VII, din Budapesta care
incepe demersurile pentru vanzarea imobilelor nationalizate in 1952
catre o firma cipriota.
In Ungaria nu a existat niciodata o lege a
retrocedarilor in integrum. Pentru a salva aparentele, Parlamentul
ungar a adoptat o lege care dadea posibilitatea pentru un timp limitat
ca diversele culte religioase sa faca solicitari pentru primirea unor
proprietati cu destinatie confesionala. In acest fel, capela Gojdu a
fost recuperate de catre biserica ortodoxa din Ungaria.
Este
momentul in care Ministerul Roman de Externe primeste un nou mandat din
partea Fundatiei Gojdu pentru recuperarea bunurilor. Negocierile au fost
aspre, cu atat mai mult cu cat partea ungara a continuat cu tehnica
tergiversarilor. In 2004, dupa zece intalniri bilaterale, se ajunge la
un proiect de tratat prin care sa se faca o noua Fundatie pentru tineret
Emanoil Gojdu, romano-ungara, cu sediul la Budapesta in care cele doua
state sa contribuie financiar pentru crearea unui institut strategic, al
unui institut cultural, al unei biblioteci si al unor spatii pentru
studenti.
Parlamentul care a votat impotriva intereselor Romaniei
In 2005, executivul se schimba si guvernul Tariceanu da o ordonanta de
urgenta pentru ratificarea Tratatului negociat cu ungurii. In Parlament
insa, aceasta ordonanta este respinsa, ministrul Ungureanu suferind o
infrangere usturatoare pentru cariera sa politica. Situatia a fost
prezentata in legislativ ca o abandonare de catre Guvernul Tariceanu a
averii si a Fundatiei Gojdu. Culmea, Budapesta a ratificat tratatul, iar
in bugetul din 2005 prevazusera bani si pentru fundatia Gojdu, cele 500
de mii
In votul decisiv s-au amestecat si inaltii ierarhi ai
Bisericii Ortodoxe care s-au opus proiectului. Era un context cu totul
special in care Bartolomeu Anania, cel care si-a negociat plin de
orgoliu un scaun de mitropolit in nou-infiintata Mitropolia a Clujului a
determinat si atitudinea celorlalte fete bisericesti in a respinge
tratatul. „Nu putini au fost cei care au incercat sa-si adjudece
subiectul Gojdu ca pretext al obtinerii voturilor catre o demnitate
superioara”, spune fostul ministru Ungureanu.
Esecul tratatului in
Parlament a permis partii maghiare sa treaca sub tacere proprietatile
din Curtile Gojdu. Primaria arondismentului VII al Budapestei a vandut
imobilele din Curtile Gojdu pentru 800 de milioane de forinti,
aproximativ 2,5 milioane de euro cu obligativitatea de a se investi
acolo minim 2,5 miliarde de forinti, ceva mai mult de 8 milione de euro.
Initial a fost acolo un offshore din Cipru, Maghyar Ingatlan, pentru ca
dezvoltator imobiliar sa fie Autoker Holdings din Israel.
du.
Incercarile de a contacta reprezentantii dezvoltatorului
imobiliar s-au lovit de neincredere atunci cand ne recomandam ca fiind
de la PRO TV, un post de televiziune romanesc. Suntem pasati de la o
companie la alta si nu primim informatii despre proiectul dezvoltat pe
mostenirea lui Gojdu. La primaria arondismentului VII din Budapesta,
aceeasi obtuzitate.
Dar cum s-au putut vinde imobilele din Curtile
Gojdu? In momentul in care statul roman, in numele Fundatiei Gojdu, a
revendicat proprietatile, ar fi trebuit sa faca mentiune la cartea
funciara, ca acea proprietate este in litigiu, s-o blocheze.
„
Mostenirea de constiinta nu ne-o ia nimeni”
Nemeth Zsolt, presedintele Comisiei pentru politica externa din
Parlamentul ungar si unul din ideologii regimului Orban spune ca
retrocedarea imobilelor care au apartinut bisericilor este o problema
juridica si economica in acelasi timp. Cand este insa vorba despre
bunurile Fundatiei Gojdu, tonul se schimba: „lucrurile trebuie tratate
diferit”. Vicepremierul Zsolt Semjen in vizita in Romania, este in
acelasi tonalitate: „Nu inteleg de ce ma intreaba pe mine statul roman
despre acest subiect”.
Relaxarea liderului ungar este direct
proportional cu aparenta neputinta autoritatilor romanesti de a actiona
pentru recuperarea averii lui Gojdu.
„Pe langa mostenirea
materiala si mostenirea financiara pe care a lasat-o, el a lasat si o
mostenire de constiinta”, spune parintele David. ”Daca pe cea materiala,
pe cea in cladiri am pierdut-o in proportie de 90 %, iar pe cea
financiara in proportie de 100%, cea de constiinta nu ne-o poate lua
nimeni.”
Sunt credinciosi care vin de la zeci de kilometri sa auda
slujba ortodoxa din capela Gojdu. ”Lumea stie ca astea sunt Curtile
Gojdu si biserica e locul romanilor”, spune unul dintre ei. In Romania,
politicienii continua sa fie optimisti, desi numai de optimism nu mai
poate fi vorba dupa ani intregi pierduti in recuperarea averii Fundatiei
Gojdu. Budapesta continua sa amane discutiile despre Gojdu, tactica pe
care a folosit-o ani de zile.
Fundatia Emanoil Gojdu gandita de un
mare roman este acum doar un nume pe-o hartie, cu o imensa mostenire
sprituala si o bogatie materiala inaccesibila. La o distanta de aproape
150 de ani de la initierea unui mare proiect, visul acestuia se destrama
putin cate putin din cauza negurii istoriei, a neputintei si
orgoliilor, a ignorantei si dezinteresului.
sursa: ProTV