În România se vorbește tot mai puțin despre căderea Constantinopolului.
Fiind în săptămâna de rugăciune ecumenică, ar trebui să ne amintim tot mai mult despre acest exemplu oferit de istorie.
Noul împărat, Constantin XI
Paleologul încă spera la o alianță cu Occidentul. El l-a implorat pe Papa
Nicolae V să trimită teologi la Constantinopol, pentru a convinge oamenii și
clerul de acolo să accepte unirea. Papa a trimis oameni împăratului, iar
rezultatul a fost că unirea dintre Bisericile Romei și Constantinopolului a
fost proclamată solemn pe 12 decembrie, 1452 În catedrala Hagia Sophia -, marea
biserică construită de Iustinian cu opt secole înainte.
Dar această unire, ca cea din Florența, a fost sortită eșecului. Majoritatea preoților greci, a călugărilor și a poporului (amintindu-și poate, de cotropirea Constantinopolului de către soldații celei de-a Patra Cruciade) s-a opus unirii cu “ereticii” și “schismaticii” din Occident. Delegaţii papalității au încercat să-i convingă pe greci că unirea era necesară, dar oamenii au răspuns așa: - Mai degrabă turbanul decât mitra papală!”—mai bine să fim conduși de sultan decât papa. Din păcate, prea curând își vor vedea dorința împlinită.