Sfantul Apostol Andrei

Sfantul Apostul Andrei, cel dintai chemat, a fost fratele lui Simon Petru, care s-a numarat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amandoi fiii pescarului Iona. Erau originari din Bersaida, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, in nordul Tarii Sfinte. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor. Amandoi s-au numarat printre "ucenicii" Sfantului Ioan Botezatorul, ascultand timp indelungat predicile acestuia in pustiul Iordanului, cu indemnuri la pocainta si proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan 1, 29). A fost si el martor, alaturi de alti ucenici, la botezul Domnului si la cunoscuta convorbire dintre Iisus si Ioan, intarindu-se in convingerea ca Acesta era Mesia cel prezis de prooroci.
A doua zi dupa botezul Domnului in Iordan, Ioan Botezatorul statea pe tarmul acestui rau cu doi dintre ucenicii lui, Andrei si Ioan (viitorul apostol si evanghelist), carora le spune din nou: "Iata Mielul lui Dumnezeu" (Ioan 1, 36). Auzind aceasta marturisire, cei doi ucenici au pornit dupa Iisus, in dorinta de a-L cunoaste. Iisus I-a observat si I-a intrebat: "Ce cautati?" La care ei au zis: "Invatatorule, unde locuiesti?" El le-a zis: "Veniti si veti vedea". Au mers deci si au vazut unde locuia si au ramas la El in ziua aceea (Ioan 1, 37-39). Andrei a anuntat apoi si pe fratele sau Simon Petru ca "a gasit pe Mesia" (Ioan 1, 41).
Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai tarziu. Este relatata de Sfantul Apostol si Evanghelist Matei prin cuvintele: "Pe cand (Iisus) umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: <>. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El" (Matei 4, 18-20 si Marcu 1, 16-18).
Sfintele Evanghelii mai pomenesc pe Sfantul Andrei doar de doua ori: la inmultirea painilor, dincolo de Marea Galileii, cand el a instiintat pe Mantuitorul ca acolo, in multime, era un baiat care avea cinci paini de orz si doi pesti (Ioan 6, 8-9), iar a doua oara, dupa invierea lui Lazar cand, impreuna cu Filip, au instiintat pe Domnul ca niste elini (greci), veniti in Ierusalim cu prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, voiau sa-L vada (Ioan 12, 20-22).
Alaturi de ceilalti ucenici, a fost trimis si Andrei de catre Mantuitorul la propovaduire (Matei 10 si urm)>. L-a insotit pe Mantuitorul pe drumurile Tarii Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a savarsit, a ascultat cuvintele Sale de invatatura si parabolele pe care le-a rostit in fata multimilor, a suferit alaturi de ceilalti apostoli, atunci cand Domnul a fost prins, judecat, chinuit si apoi rastignit pe cruce; s-a bucurat alaturi de ei cand a aflat de minunea invierii din morti si L-a vazut pe Domnul inviat in prima zi, si dupa opt zile, apoi la aratarea din Galileea, cand au primit porunca predicarii Evangheliei la toate neamurile (Matei 28, 19).
In urma poruncii Domnului, de a vesti Evanghelia la toate neamurile, dupa pogorarea Duhului Sfant si intemeierea Bisericii crestine la Ierusalim, in ziua cincizecimii din anul 30, Sfintii Apostoli si apoi ucenicii lor, au inceput sa predice noua invatatura adusa in lume de Mantuitorul Iisus Hristos. Potrivit traditiei si celor scrise de unii istorici si teologi din primele veacuri crestine, Sfantul Apostol Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci, in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra - cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Scitia), dar si in teritoriile de dincolo de Prut, in nordul Marii Negre. Dar pana a ajunge aici, el a predicat in Asia Mica, de unde s-a indreptat spre teritoriile amintite de la Dunare si Marea Neagra. Trebuie sa notam ca in aceste teritorii, locuite de geto-daci, prin secolele VII-VI i.Hr. s-au asezat colonisti greci, care au intemeiat cunoscutele cetati de pe tarmul apusean al Marii Negre:Tyras (Cetatea Alba), Histria (Istria), Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia), si altele. Spre sfarsitul secolului al IV-lea i. Hr. s-au asezat aici triburi de sciti, populatie nomada de origine iraniana, care au fost asimilati cu timpul de autohtoni; ei au dat insa teritoriului respectiv numele de "Scitia" (Scythia). Mai tarziu, teritoriile de pe tarmul apusean al Marii Negre, pana inspre gurile Bugului, au facut parte din statul geto-dac condus de regele Burebista (sec. I, i.Hr.), dar in anul 28 cetatile grecesti de aici au acceptat protectoratul statului roman. In anul 46 d. Hr., intreg teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra a fost cucerit de romani si anexat la provincia Moesia Inferior (Bulgaria rasariteana de azi), iar in anul 297, in timpul imparatului roman Diocletian, a devenit provincie aparte, sub numele de Scythia Minor (Scitia Mica).
Anexarea acestui teritoriu - inclusiv a cetatilor grecesti pomenite mai sus -, in cultura si formele de viata grecesti si apoi romane, a oferit conditii prielnice pentru predica Sfantului Apostol Andrei. Asa cum aratam mai sus, traditia despre predica sa in Scitia apare in cateva lucrari scrise in primele veacuri crestine.
De pilda, in lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, mort in timpul persecutiei imparatului Decius (249-251), iar in secolui IV in Istoria bisericeasca a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei ( 339/340) care o preluase de la un alt mare teolog, Origen din Alexandria ( 254). Iata ce scria Eusebiu: "Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia...". De altfel, din epistola Sfantului Apostol Pavel catre Coloseni (3, 11), reiese ca si "scitii" au putut auzi cuvantul lui Dumnezeu. Traditia ca Sfantul Apostol Andrei a predicat la sciti a fost reluata mai tarziu si de alti scriitori bisericesti. De pilda, calugarul Epifanie, in secolui VIII, in Viata Sfantului Apostol Andrei, scria ca intre popoarele evanghelizate de el se numarau si scitii.
In asa numitul Sinaxar al Bisericii constantinopolitane se preciza ca acest apostol "a predicat in Pont, Tracia si Scita". In acelasi Sinaxar se afla o alta stire, potrivit careia, Sfantul Andrei ar fi hirotonit ca episcop de Odyssos sau Odessos (Varna de azi, in Bulgaria), pe un ucenic al sau cu numele Amplias (Ampliat), pe care Biserica Ortodoxa il praznuieste in fiecare an la 31octombrie. Mult mai tarziu, scriitorul bizantin Nichifor Calist (secolul al XIV-lea) scria ca Sfantul Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia si Bitinia) "in pustiurile scitice", care puteau fi situate fie ca in Scitia Mare (sudul fostei Uniuni Sovietice), fie Scitia Mica sau Dacia Pontica, locuita de greci, romani si geto-daci. De altfel, istoricii bisericesti rusi socotesc ca Sfantul Apostol Andrei a predicat si in nordul Marii Negre.
Invatatul mitropolit Dosoftei al Moldovei, in cartea sa Viata si petrecerea sfintilor, scria ca "Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorti) Bitinia si Marea Neagra si partile Propontului, Halcedonul si Vizantea, unde e acum Tarigradul (Constantinopolul n.n.), Tracia si Macedonia, Tesalia, si sosind la Dunare, ce-i zic Dobrogea si altele ce sunt pe Dunare, si acestea toate le-a umblat".
(sursa informatiilor: http://www.crestinism-ortodox.ro)

Un sfant roman: Sf. Antonie de la Iezerul

Sfantul Antonie de la Iezerul, un sfant care a imbogatit sinaxarul romanesc cu o comoara duhovniceasca de nepretuit. Suntem romani si trebuie sa ne cunoastem sfintii nationali, sa ii cinstim si sa ii pretuim.

In link-ul de mai jos veti putea afla detalii despre sfantul Antonie pe care Biserica Ortodoxa Romana Romana il praznuieste in calendar la 23 noiembrie:
http://www.formula-as.ro/2007/795/spiritualitate-39/sfantul-antonie-de-la-iezerul-8818
Acatistul Sfantului Antonie de la Iezerul:
http://www.trilulilu.ro/florin07/a2f84435cb350a

Ascultarea si Milostenia

In prima parte a filmului rusesc de mai jos ne este prezentata ascultarea, prima porunca data in rai de Dumnezeu lui Adam si Eva care ramane una din cele mai importante etape in progresul duhovnicesc atat pentru mireni cat si pentru monahi.
In a doua parte vedem cat de importanta este milostenia care intrece orice nevointa, orice post, orice rugaciune.
Nu este suficient sa citim Sfanta Scriptura ci trebuie sa o punem si in aplicare. Speram ca fiecare sa luam aminte la acest film si sa ne fie spre folosul sufletului.

Cum ar arata lumea fara Romania?

Filmul de mai jos a fost realizat de un roman plecat in America.
Din pacate adevaratele valori ale Romaniei le cunosc prea putini.
Romania nu e ceea ce se arata la televizor.
Sa speram ca astfel de initiative vor mai fi.
Vizionati filmul:

Secta „Martorii lui Iehova” – o scurtă prezentare istorică

Deoarece am primit mai multe semnale din ţară prin care ni sa relatat o insistentă activitate de prozelitism a cultului martorilor lui Iehova în România şi Republica Moldova vom posta un scurt istoric al sectei.

Menţionăm că în prezent se află în lucru brosura „Rătăcirea iehovistă” din ciclul rătăciri sectare editate de ASTRADROM.

Secta Martorii lui Iehova are unele principii şi practici violente, inhibă adepţii, îi leagă prin jurăminte ca să nu părăseasca organizaţia, se consideră "aleşii" şi astfel nu vor mai fi judecaţi, nu admit existenţa sufletului şi dăinuirea lui dupa moarte, omul este considerat un animal cu raţiune, neagă existenţa iadului. Pentru a-i impresiona pe "căutatorii" adevărului Bibliei şi-au mai atribuit şi alte denumiri: "Studenţi în Biblie", "Mileniştii aleşi", "Ruseliştii" etc.

Dacă "profetul" feminin Hellen White (vezi adventiştii) a lăsat urmaşilor "secretele" mileniului şi venirii Domnului, Charles Taze Russell (1852-1916) promite a fi un calculator serios al milenismului. Charles era de origine germană sau irlandeză având însă vechi rădăcini mozaice şi s-a născut la Pittsburg (Pensylvania). Părinţii lui erau presbitieni cu înclinaţii spre prietism, iar el este atras de ''profeţiile'' senzaţionale către sectele de natură adventă (ramură a anabaptismului) şi hrănindu-şi fanteziile cu războaiele din Vechiul Testament, iniţiază o adevarată "universiadă" a studierii Bibliei în vederea unui "calcul" concret şi real. După ce studiază Biblia, ajunge la concluzia că venirea Domnului nu va fi pentru judecată ci pentru "purificare" prin mileniu.

În 1879 scoate prima revistă "Turnul de veghe" şi alte broşuri prin care veniturile îi sporeau considerabil. Devenind un "proroc" vestit Charles I.R. începe să se simtă mai bine între "alese" fecioare şi femei tinere "chemate" şi, ca orice escroc, îşi părăseşte soţia lăsînd-o muritoare de foame[1]. Adepţii fanatici iehovişti, pentru a nu fi înrolaţi în război organizează mitinguri şi alte acţiuni de amploare unde declară că Russell este Pastorul ales şi îngerul Bisericii din haodiceea, iar statul este lucrarea satanei. Veniturile fabuloase aduse Societaţii iehoviste prin vînzarea de reviste, broşuri şi Biblia (tradusă în mai multe ediţii după viziunile ruseliste) în mai multe ţări şi la preţuri reduse, face ca organizaţia mileniştilor să între în conflict cu Statul american, fiind acuzata de trafic valutar. În aceasta situaţie Russell părăseşte continentul american şi se stabileşte în Europa unde îşi duce mai departe activitatea "misionara".

În Europa (deja americanii erau sătui de calcule) este considerat de către celelalte culte protestante eretic, ceea ce nu îl deranjează şi îşi continuă activitatea mărindu-şi veniturile. Statul american îl urmăreşte în continuare, iar el moare într-un "accident" de maşină în anul 1916. Urmaşii lui stabilesc o altă venire a Domnului în Austria, anul 1975.

Ca şi alţi "întemeietori de credinţe" Ch. I. Russell se duce, dar ramân "inovaţiile". Un continuator al "credinţei" lui Charles R. este avocatul sau, cel care l-a sfătuit sa-şi lase soţia. Nefiind căsătorit şi neavând urmaşi, toate veniturile lui Charles îi rămân avocatului american I. F. Rutherford (1869-1942), scriitor iehovist şi, în perioada imediat următoare primului razboi mondial, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai Americii. În America mulţi au părăsit secta, în timp ce în Europa, ideea razboinică a Armaghedonului înfierbântă sufletele şi aşa răvăşite de după război.

Săturându-se lumea de amăgiri, Rutherford vede că se ridică o societate noua; astfel, profitând de setea de senzaţional a tineretului debusolat, scoate o broşură intitulată: "Milioane care trăiesc acum, nu vor muri niciodată" prin care reuşeşte să-şi câştige noi adepţi. Poporul american, neavând o stabilitate religioasă şi nici traire creştină, a fost cuprins din nou de datele senzaţionale advente. El spune că toate calculele au fost bune dar venirea Domnului s-a făcut în duh, ceea ce i-a adus un succes neaşteptat. Spre deosebire de Ch. Russell care combătea "rigiditatea" calvină, I. F. Rutherford dă libertate totală, inclusiv pentru folosirea armei, jurământului, cât mai multe căsătorii, considerând religia o politică, o mişcare socială. De la el porneşte ideea de un stat a statelor condus de un guvern mondial în fruntea căruia să fie instaurat Iehova,salvatorul lumii. Mulţi dintre cei ce nu au fost de acord cu concepţiile sale şi au îndrăznit să i se opună a fost "condamnaţi". Astfel, confruntarea cu societatea, concurenţa, asasinatele politice, violenţa, intimidarea şi multe altele încep să facă parte din "succesiunea profetică" a corifeilor iehovişti. Însuşi "Marele" jude moare asasinat în 1942 (dupa părerea unora se pare că ar fi fost ucis de către membrii unor organizaţii secrete cu care ar fi avut legături). Urmaşii lui I. F. Rutherford au fost Natham H. Knor (1906-1978) şi S. L. Johnson. Azi, unul dintre membrii marcanţi ai acestei secte este şi soţia lui Bill Clinton, care a fost preşedintele SUA (vezi articolul "Demonizarea Americii" din "Puncte Cardinale" an 1999, articol scris în mai multe episoade şi semnat de preotul român Gh. Calciu-Dumitreasa, domiciliat în SUA).

În România, iehovismul a pătruns prin clujeanul Ioan B. Sima, plecat în Eldorado, Pensylvania - SUA, unde este "şcolit" în ale Bibliei. Astfel, Ioan - creştinul - devine cât de curând John - profetul. Finanţat de "pedagogii" săi Ioan Sima revine în ţară unde, în 1920, reuşeşte să atragă în aventurile sale şi alţi naivi fără de nici o cugetare creştina. Îşi dă seama de greşeala sa şi singur părăseşte secta, în 1927, revenind la credinţa strămoşească. Demască planurile anarhice ale organizaţiei, falsa doctrină, interesele materiale şi toate pericolele sociale şi morale pe care le reprezintă această sectă, apoi se ascunde pentru un timp într-o mănăstire din Moldova.

Deşi nu acceptă războiul şi nu pun mâna pe arme, aceştia practică o psihoză războinică, seamănă zânzanie între cei ce nu sunt de acord cu principiile lor, fiind de acord cu războiul chimic şi bacteriologic. În mod special, este vizată ierarhia ortodoxă din întreaga lume, socotind-o pactizantă cu antihrist. Biserica Ortodoxă îi considera eretici şi schismatici asemenea "strămoşilor" lor, anabaptiştii advenţi.

ierom. Eftimie Mitra

Despre secta baptista: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2011/10/secta-baptista-o-scurta-prezentare.html

Despre secta adventista: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2011/10/adventismul-azs-o-scurta-prezentare.html

Despre secta penticostala: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2012/03/scurt-istoric-al-sectei-penticostale.html

---

[1]În ziarul american "The Brooklyn Eagle", din 6 mai 1912, este publicata declaraţia vaduvei parasite.

Mesaj pentru romani - parintele Arsenie Boca

UDMR cere modificarea Constitutiei Romaniei

Grupul Parlamentar UDMR a depus un amendament in camera deputatilor prin care cere eliminarea din constitutia Romaniei numele de "national".

In prezent in primul articol din Constituţia României se spune: “România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.”

Marţi 01.11.2011, grupul parlamentar al UDMR din Camera Deputaţilor a depus un amendament la proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei. Prin acest amendament se intentioneaza eliminarea caracterului naţional al statului român.

Dupa cum doreste UDMR, articolul 1. (1) din Constituţie va fi înlocuit cu “România este stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil”, (vezi ziarul Adevărul).

Actuala Lege fundamentală a României prevede, la articolul 152 – (1), privind “Limitele revizuirii”, că “dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii“. Asadar dispoziţiile legii fundamentale privind caracterul naţional nu pot face obiectul revizuirii!

Deputatul PDL Daniel Buda (presedintele Camerei Deputatilor), a anunţat marţi că şedinţa comisiei programată pentru miercuri a fost amânată pentru o alta dată timp in care va solicita Guvernului şi Consiliului Legislativ un punct de vedere privind doleanta UDMR.

vezi si: FrontPress.ro - Mediafax