Duminica a Treisprezecea dupa Pogorarea Sfantului Duh
Ev. Matei XXI, 33-44
Sfantul Bretanion de la Tomis |
Pe 26 ianuarie 2014, un grup de luptători Al Nusra s-a instalat în faţa mănăstirii, ameninţând cu distrugerea. Poarta a fost zăvorâtă şi toate maicile s-au adunat în biserică, la rugăciune, săvârşind Acatistul Sfântului Acoperământ.
În momentul în care racheta a fost lansată, zgomotul a fost asurzitor. Toate maicile se aşteptau să moară în următoare clipă… Dar, clipa a trecut... şi nu se întâmplase nimic. Erau vii, nevătămate şi mănăstirea era întreagă. Ce se întâmplase?
Răspunsul l-au aflat, mai târziu, de la comandantul trupelor guvernamentale. Aflat pe drumul spre mănăstire pentru a o elibera, deşi era conştient că va ajunge prea târziu, ofiţerul sirian a văzut „o Doamnă în văzduh, îmbrăcată în albastru, înconjurată de o lumină puternică, care parcă a luat racheta în mâinile ei şi a aruncat-o departe”.
Aceasta este o declaraţie a unui ofiţer musulman, străin de religia creştină care, însă, a mărturisit puterea Macii Domnului. După eveniment şi după eliberarea zonei, toţi s-au întrebat: care era probabilitatea ca, la o ţintă fixă, de aproape, cu o armă performantă, racheta să ocolească mănăstirea?
Maicile de la Saidnaya ştiu răspunsul corect: Maica Domnului, a cărei icoană străjuieşte de 1500 de ani în biserica mare, a păzit şi va păzi în continuare mănăstirea lor.