Idei de predici la duminica a XII-a dupa Rusalii a PS Ioan Mihaltan al Oradiei

Duminica a unsprezecea după 

Pogorârea Sfântului Duh

Ev. Matei XIX, 16-26.

1.Nimeni nu-l cunoaste pe om asa bine ca Dumnezeu.

2.La prima vedere s-ar parea ca tanarul ar fi avut preocupari serioase privind mantuirea si viata vesnica, da dupa cele dinlauntru. Din felul cum ii raspunde Mantuitorului se pare ca n-ar fi fost destul de sincer in intrebarea sa.

3.Adresarea facuta Mantuitorului nu se stie cat a fost de sincera. Este sigur ca venea Mantuitorul cu o parere despre sine. Mantuitorul ca un mare pedagog si cunoscator al inimilor oamenilor ii da o lectie in raspunsul la adresare.

4.Asa ne explicam cum l-a facut sa inteleaga ca nimenea nu este bun numai Dumnezeu sa nu aiba despre sine asa o parere inalta.

5.Proba la care l-a supus Mantuitorul intareste si ea parerea de mai sus ca n-a venit tocmai cu gand curat la Mantuitorul preocupat de mantuirea sa.

6.Toate laudele sale ca a pazit poruncile din tinerete s-au dovedit netemeinicite. Daca ar fi fost sincerul dor de mantuire

, si cum Mantuitorul ii arata conditiile mantuirii s-ar fi cazut sa se bucure, sa urmeze calea indicata de Mantuitorul.

7.Cum sa te intristezi cand cineva iti dezleaga o problema, problema mantuirii? Trebuia sa se multumeasca, sa se bucure ca i-a limpezit calea.

8.Evanghelia ne spune ca s-a intristat foarte. O comparatie intre dorul de la inceput pentru mantuire si intristarea dupa discutia cu Mantuitorul dovedeste o mare diferenta, si credem, si o mare nesinceritate.

9.S-a dovedit ca el a fost legat mai tare de lucrurile sale decat de mantuire. Trebuia sa se intristeze ca s-a departat de mantuire nu ca s-a despartit de lucrurile sale.

10.S-a dovedit o legare de lucruri chiar exagerata ceea ce l-a facut pe Mantuitorul sa spuna cat de greu vor intra bogatii in imparatia lui Dumnezeu.

11.Mantuitorul avea in vedere nu pe cei ce aveau avutii si ca ei ar intra greu in imparatia lui Dumnezeu ci pe cei legati de avutii. Exemplu: Iov avea multe avutii dar nu era legat de ele; Zaheu vamesul de asemenea, avea multe avutii, dar cand a fost voba de mantuire a renuntat la ele.

12.Nici apostolii nu au inteles legatura dintre lucruri si mantuire, de aceea L-au intrebat:”Cine poate sa se mantuiasca?” Cand Mantuitorul spune „ceea ce la oameni este cu neputinta la Dumnezeu e cu putinta” are in vedere slabiciunea firii noastre omenesti in comparatie cu puterea lui Dumnezeu.

13.Mantuitorul a inteles acesta slabiciune si pe cararile vietii Sale a ajutat mereu pe oameni in slabiciunile lor.

14.Daca ar  fi sa ne referim la tinerete si la problemele ce le pune tineretea, am putea sa admiram avantul tineresc dar nu putem sa vorbim despre mentinerea acestui avant pe cararile vietii. Din contra, acest avant intalnindu-se cu realitatile crude ale vieti decade intr-o descurajare, chiar deznadejde.

15.Deci una este avantul tineresc si alta este realitatea vietii.

16.De dorit ar fi ca tanarul plin de avant sa stea in preajma unui duhovnic incercat pe cararile vietii, pe langa un duhovnic care sa-i prezinte incercarile in viata, sa-l indrume in exersarea unor infranari, rabdari si mai ales in intarirea lui in puterea lui Dumnezeu.

17.In astfel de indeletniciri avantul s-ar putea intretine, s-ar putea statornici si respectivul tanar sa devina un barbat duhovnicesc.

18.E de dorit ca acest avant tineresc sa fie cultivat, sa nu fie deteriorat pentru ca e neaparat necesar pe cararile vietii. Cedarea tinereasca in fata ispitelor si a pacatelor de multe feluri, duce la slabirea avantului tineresc si poate chiar la o moarte sufleteasca.

19.Deci se cade sa avem avantul tineresc, experienta pe cararile vietii si maturitate plina de barbatie. Amin.

 (Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, pp. 88-91)