- de vorbă cu arhimandritul Ambrozie Iurasov (Rusia)
Provocările la care este supusă astăzi societatea clatină credinta multor oameni. Angoasa cotidiană se asterne peste sufletele tot mai derutate de inversarea scării de valori si de marginalizarea dimensiunii religioase a vietii. În fata acestor schimbări fără precedent, crestinul se întreabă: "Cum voi reusi să îmi păstrez credinta neclintită?". Răspunsul la această întrebare si câteva cuvinte de întărire duhovnicească ne-a împărtăsit arhimandritul Ambrozie Iurasov, duhovnicul Mănăstirii Ivanovo din Rusia.
-Părinte arhimandrit Ambrozie Iurasov, criza economică pe care o traversează Europa astăzi creează numeroase dificultăti materiale, iar oamenii trăiesc nostalgia bunăstării de altădată, din care derivă foarte multe neputinte sufletesti. Cum poate crestinul să îsi păstreze, sub presiunea acestui context, credinta curată?
-Există un proverb rusesc care spune că dacă ai pierdut bogătia înseamnă că, de fapt, nu ai pierdut nimic. Dacă ai pierdut sănătatea, ai pierdut jumătate din ce puteai să pierzi, iar dacă ai pierdut credinta în Dumnezeu, înseamnă că ai pierdut totul. Sfântul Vasile cel Mare spune foarte frumos că dacă omului îi vei da toate bogătiile lumii si îl vei face rege, sufletul tot nu se va sătura. Sufletul nu se poate sătura decât în Dumnezeu! Dacă L-ai găsit pe Dumnezeu, înseamnă că ai găsit totul. Nu trebuie să uităm faptul că puterile demonice nu au decât un singur scop: de a ne lovi si a ne strica sufletul, iar pentru asta nu ezită să folosească orice mijloace. Atunci când omul are Duhul lui Hristos în sine, atunci când se umple de cuvântul lui Dumnezeu si de cuvintele Sfintilor Părinti, atunci toate revin la locul lor. Când rămânem prinsi în încercarea de a ne strânge bogătie pentru trup, dar pentru suflet nu strângem nimic, atunci nici ratiunea, nici vointa, nici sentimentele nu-si mai îndeplinesc rostul, iar omul piere în deznădejde. Trebuie să tinem minte că totul tine de Providenta divină. Fără voia lui Dumnezeu nu cade nici un fir de păr din capul nostru! Sfânta Scriptură ne spune că atunci când Hristos era pe Marea Galileii si dormea în corabie a început o furtună care putea îneca în valuri corabia. Ucenicii s-au gândit că le-a venit sfârsitul si L-au trezit pe Mântuitorul Hristos spunându-I: "Învătătorule, pierim!". Atunci El a poruncit mării să înceteze, iar pe ucenici i-a întrebat pentru ce s-au speriat. Aici vedem, de fapt, viitorul Bisericii noastre. Biserica este corabia care pluteste în marea vietii. În aceste vremuri, nouă ni se pare că Hristos doarme si oamenii sunt panicati că vine sfârsitul lumii. Trebuie să fim întelepti si să nu ne temem decât de Dumnezeu!
-Ati amintit de o veche temere a oamenilor pe care unii se preocupă să o actualizeze permanent: sfârsitul lumii. Recent, un pastor american fixa acest moment pe 21 mai, argumentându-se scripturistic si numerologic, fapt care a stârnit îngrijorarea oamenilor din toată lumea. Să spunem că acesta si-a pierdut credibilitatea, dar sunt multi altii care anuntă insistent diferite borne eshatologice. Cum îi sfătuiti pe credinciosii ortodocsi să se raporteze la aceste "prevestiri"?
-Când citim rugăciunile înainte de Sfânta Împărtăsanie, prima din aceste rugăciuni spune că Domnul va veni iarăsi în vremurile din urmă. Dar a spune când va fi aceasta, nimeni nu poate. Până atunci, multe depind însă de noi. Cel mai important este să nu ne gândim la sfârsitul lumii, ci să ne gândim la sfârsitul nostru. Să nu ne mai gândim la Antihrist si să nu-l asteptăm, ci să ne gândim la Hristos si să-L asteptăm pe Acesta! Sigur, există si aceste "profetii", dar noi trebuie să nu uităm că puterile demonice au o experientă foarte mare si, cum spunea Dostoievski, diavolul duce o luptă cu Dumnezeu, iar câmpul de luptă este inima omului. Cel mai important pentru noi este să ne păstrăm sufletul curat, căci omul este templu al Duhului Sfânt, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, iar Dumnezeu nu îi părăseste pe oamenii de acest fel.
Eu am călătorit mult prin Rusia, am văzut multe biserici unde am discutat cu oamenii si am văzut că diavolul luptă foarte puternic cu Biserica, mai ales în zilele noastre si, din această cauză, oamenii nu se mai gândesc la Dumnezeu, ci mai mult la vremurile de pe urmă. Nu mai vorbesc despre Sfânta Scriptură sau de mântuirea sufletului, ci mai mult despre Antihrist. Domnul ne-a pregătit un cer nou si un pământ nou si ne-a oferit în dar câteva zeci de ani pentru a ne pregăti în vederea vesniciei. La aceasta trebuie să cugetăm si să o asteptăm în curătia sufletului!
-Cum ne putem păstra sau cum putem dobândi curătia sufletului?
-L-am întrebat odată pe Mitropolitul Iosif de Almata cum să dobândesc curătia inimii. El mi-a spus că nu trebuie să ne gândim direct la acest lucru. Trebuie să dobândim mai întâi curătia a ceea ce este sub inimă. Dacă vom reusi să dobândim curătia trupească, atunci va urma si curătia sufletului. Gândirea, sentimentul si vointa liberă, toate acestea să le oferim lui Dumnezeu. Atunci când omul si-a curătit sufletul de murdărie, simte o bucurie si o pace odihnitoare. Pentru a ne curăta si mântui sufletul, Sfintii Părinti ne sfătuiesc să tinem calea de mijloc, care este calea de aur, adică să rămânem foarte aproape de Biserica-mamă si să nu trăim după cum voim noi, ci să ascultăm de Biserică. Am întrebat odată o fetită de 4 ani: "Dacă un înger nu ar asculta de Dumnezeu, ci va trăi asa cum va vrea el, cu cine va semăna?". Si ea mi-a spus: "Cu un prostănac!". De aceea, trebuie să ascultăm pe mama noastră, Biserica, pentru ca să fim feriti să credem în alte învătături decât cele adevărate. Totodată, trebuie să nu uităm că Mântuitorul Hristos ne-a lăsat pentru mântuirea noastră Sfânta Euharistie. În timpul Dumnezeiestii Liturghii, pâinea si vinul se prefac în Trupul si Sângele Mântuitorului, iar omul, apropiindu-se de potir, îl ia în sine pe Hristos cel viu, deci nu o parte a Trupului lui Hristos, ci pe Însusi Hristos întreg. Trupul lui Hristos se uneste cu trupul nostru, iar Sângele lui curge prin sângele nostru si astfel omul devine o celulă în Trupul tainic al lui Hristos. Trebuie să iubim pe Dumnezeu si pe aproapele, iar dacă vom împlini aceste două porunci, atunci ne vom mântui!
45 de ani de monahism misionar
Părintele arhimandrit Ambrozie Iurasov este duhovnicul Mănăstirii Ivanovo din Rusia, pe care a înfiintat-o în anul 1990. Astăzi, în asezământul monahal de pe lângă Catedrala "Intrarea Maicii Domnului în Biserică" din orasul Ivanovo îsi lucrează mântuirea peste 200 de maici. Părintele Ambrozie este fondator si duhovnic al Frătiei Ortodoxe Radonej, Centrul de Presă al Patriarhiei Ruse, unde se adresează tinerilor în cadrul unor emisiuni crestine radiofonice si televizate. Este un predicator talentat si se remarcă printr-o bogată activitate publicistică pe teme apologetice, catehetice si omiletice, concretizată prin cele 10 cărti cu continut duhovnicesc din care trei sunt traduse si în limba română. Este redactor la gazeta "Cuvânt de mângâiere" si presedintele Fundatiei de Asistentă Spirituală si Educatie Morală "Înăltarea". Părintele Ambrozie Iurasov este duhovnicul aparatului de conducere al Ministerului de Interne al Rusiei, coordonează activitatea Departamentului pentru asistenta religioasă în penitenciare si este presedintele Comisiei episcopale de canonizare a noilor mucenici rusi. Pentru întreaga activitate si pentru zelul misionar, a fost distins în Rusia cu peste 50 de medalii si ordine primite. Din cei 73 de ani pe are îi are, 45 sunt de slujire monahală.
Sursa: “Lumina”
