Cum a scos parintele Iustin Parvu diavolul mandriei dintr-o fiica duhovniceasca

Binecuvântarea și gândurile de mândrie

Sunt maică la mănăstirea Paltin, unde Părintele Justin ne era duhovnic. Într-o perioadă eram foarte luptată de niște gânduri de mândrie și recunosc, le acceptam, mă învoiam cu ele. Părintele venea în fiecare noapte la slujbă și, de obicei, la finalul Sfintei Liturghii, când se citea Acatistul Bunei-Vestiri, Părintele ieșea din biserică și pleca spre chilie. Iar noi, maicile, fugeam repede să luăm binecuvântare de la dânsul, înainte de a apuca să se urce în lift spre chilia sa, din azilul mănăstirii noastre.

Dar în loc să-mi dea binecuvântare, Părintele pe mine mă sărea și nu mă binecuvânta. Așa, o zi, două, trei, părintele nu-mi dădea binecuvântare. A patra zi mă așez prima lângă ușă că poate așa o să-mi dea binecuvântare, dar părintele iar trece peste mine și nu îmi pune mâna pe cap. Mă tot gândeam eu, de ce oare pe mine nu mă binecuvintează părintele? Și tot întrebându-mă, îmi dau seama cu ce gânduri mă învoiam eu, cum că aș fi cineva și din această pricină părintele nu mă binecuvintează.

Atunci, mă fac mică de tot și a cincea zi mă duc lângă lift și aștept să vină părintele, cu gândul că tot nu sunt vrednică să mă binecuvânteze, dar aș vrea măcar să-i sărut mâna, de aș putea. Înainte de a intra însă în lift, Părintele mă binecuvintează, îmi ia mâna și mă strânge tare de mână, apoi intră în lift și tot nu îmi dădea drumul la mână, decât când ușa liftului deja se închidea.

M-am bucurat foarte mult și am înțeles atunci că acesta era unul din darurile Părintelui, de a ne vedea gândurile și a le corecta. Părinte ajută-ne si acum și ne ocrotește cu darul tău! Amin!

(Monahia M.)

Vezi si;  http://www.atitudini.com/2015/06/anecdote-duhovnicesti-din-povetele-duhovnicesti-ale-parintelui-justin-catre-maicile-de-la-manastirea-paltin/

Cine si de ce se teme sa lase libertate miscarii legionare? Cine sta in spatele legilor antinationale si anticrestine din Romania? Unde este libertatea de gandire si dreptul la exprimare garantat de UE?

Miscarea Legionara si patriotismul adevarat sunt interzise acum prin lege de catre politicienii nostri “devotati” intereselor nationale.

Slugarnicia clasei politice romanesti a ajuns la scoaterea in afara legii a unor oameni care au suferit in inchisori pentru neamul lor.

Vedeti si:

Legea turnătorului Nica va duce la interzicerea lui Eliade, Cioran și Gyr 

După ce am dezvăluit că fostul colaborator al Securității ca poliție politică sub numele de turnător Bratosin, PSD-istul Ciprian Nica a susținut cu argumente mincinoase și a trecut prin Comisia juridică a Camerei Deputaților un amendament la legea pentru modificarea Ordonanței 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și al promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii prin care "mișcarea legionară este considerată o organizație fascistă care a activat în perioada 1927 - 1941 sub denumirea de Legiunea "Arhanghelului Mihail", Garda de Fier și Partidul Totul pentru Țară, un grup de juriști-patrioți români ne-au trimis o analiză a consecințelor devastatoare ale acestei legi: Vor fi interzise scrieri precum “România în eternitate” a lui Mircea Eliade, “Schimbarea la faţă a României” de Emil Cioran sau “Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane” de Radu Gyr.

„Cine şi-ar putea închipui că în România anului 2015, stat membru al Uniunii Europene, drepturi fundamentale ale omului ar putea fi încălcate de instituţii ale statului, fără ca cetăţenii vizaţi să se poată opune în vreun fel?

Şi totuşi, acest lucru este teoretic posibil, şi din păcate pe cale să se întâmple şi aievea.

Întâi teoria. Să presupunem că o anumită opinie, sau concepţie de viaţă a unei categorii de oameni, nu este pe placul unora dintre aleşii poporului. Sau mai precis a unor cercuri care au capacitatea şi mijloacele de a face un lobby eficient şi total pe lângă unii din aceşti aleşi.

Concepţia respectivă poate genera şi forme de manifestare politică, fără ca acest lucru să fie numaidecât obligatoriu. Ceea ce importă este faptul că unii parlamentari sunt încredinţaţi că reprezentanţii ei constituie un pericol atât de grav pentru societate, încât drepturi fundamentale consfinţite de Constituţie, cum ar fi cele la asociere, libertatea de opinie şi de exprimare, trebuie trecute pe un plan secund. În opinia iniţiatorilor devine astfel absolut necesară o lege punitivă împotriva acestor oameni, care să-i nominalizeze explicit. Aceasta pentru că până acum ei nu au putut fi încadraţi în niciuna din infracţiunile catalogate de actualul Cod Penal.

Nu importă nici dacă acel presupus pericol e real sau nu. Ceea ce contează este combinaţia dintre hotărârea şi consecvenţa unora care urmăresc trecerea cu orice preţ a proiectului de lege prin toate fazele de rigoare ale procesului legislativ, şi indiferenţa, ignoranţa sau reţinerea celorlalţi, încât proiectul trece prin Parlament fără o opoziţie semnificativă din partea cuiva.

Urmează, bineînţeles, promulgarea de către Preşedintele României şi publicarea în Monitorul Oficial, moment în care legea profund restrictivă de care vorbim intră în vigoare.

În ţări cu adevărat democratice cetăţeanul obişnuit are în acest moment posibilitatea de a se adresa Curţii Constituţionale pentru a contesta legea cu pricina, cu argumentul că această lege este de natură să încalce drepturi fundamentale ale omului. Ei bine, în România acest lucru nu este posibil! Legea poate fi contestată prin invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate doar de persoane implicate într-un proces, inculpate în temeiul acelei legi. Adică doar dacă se intră în următorul ciclu de domeniul absurdului:  cetăţeanul afectat este obligat mai întâi să comită o infracţiune, pentru a intra astfel deliberat sub incidenţa legii şi a putea ajunge în faţa tribunalului. Desigur, dacă ar exista o organizaţie care ar fi dizolvată în urma acelei legi, s-ar ajunge din start în această situaţie. Dar dacă în prezent NU există o asemenea organizaţie (cele care eventual au existat în trecut încetându-şi activitatea din motive de altă natură)? Pe lângă remarca ce vizează atunci oportunitatea acestei legi (dacă nu există niciun pericol iminent din partea vreunei grupări constituite oficial, se justifică atunci augumentarea legislaţiei cu noi prevederi restrictive?) se poate pune întrebarea dacă cetăţeanul are totuşi vreo şansă să-şi apere în cadrul actualului sistem democratic drepturile fundamentale în faţa unor posibile abuzuri ale instituţiilor statului?

Are… şi nu prea! Dacă instituţii ale statului cum ar fi Preşedinţia, Guvernul, un anumit număr de parlametari sau Avocatul Poporului ar sesiza Curtea Constituţională asupra posibilei neconstituţionalităţi a proiectului de lege, ar mai exista o şansă teoretică de a stopa această lege aberantă. Cetăţeanul nu poate sesiza de la sine Avocatul Poporului căci, conform statutului acestei instituţii, actele emise printre altele de Camera Deputaţilor sau de Senat nu pot face obiectul unei petiţii.

E de presupus că numitele instituţii ale statului nu vor face o asemenea  sesizare, pentru că le lipseşte informaţia necesară şi baza argumentativă pentru a contesta apriori acest proiect de lege la Curtea Constituţională.

O singură şansă ar părea să existe, una

Danion Vasile s-a intors in Biserica Ortodoxa

Danion Vasile spune ca nu a facut mirungerea ci doar a participat la cateva slujbe in lacasurile de cult ale sectei stiliste de la Slatioara:


http://www.danionvasile.ro/blog/anunt-m-am-intors/


Lamuriri despre revenirea lui Danion in BOR:
http://www.danionvasile.ro/blog/lamuriri/

Un ierarh melchit din Siria asteapta sprijinul europenilor in oprirea crimelor impotriva crestinilor

Crestinii din Siria sunt prigoniti de catre musulmani, unii dintre ei chiar ucisi. Europa si SUA nu are interesul sa faca "pace" in aceasta situatie, in timp ce principalele preocupari sunt dezbinarea popoarelor slave - cum e cazul Rusiei si Ucrainei.

Vedeti declaratia unui episcop melchit, preluata de pe siteul DOXOLOGIA:

Episcop sirian înlăcrimat: Cât trebuie să mai pătimim?

„În țara mea, Siria, creștinii sunt prinși în mijlocul unui război civil și al unui jihad extremist. Este nedrept ca Occidentul să ignore aceste persecuții creștine! Ce orori trebuie să mai facă ISIS, pentru ca lumea să se angajeze în salvarea creștinilor sirieni?”

În contextul unui război civil care nu își mai găsește sfârșitul de cel puțin trei ani, poporul sirian se află la capătul puterilor. Creștini și musulmani, în fiecare seară își pierd realmente speranța că vor mai prinde dimineața următoare. Duplicitatea forțelor, slăbirea încrederii în armata națională siriană, toate la un loc au făcut ca oamenii simpli să fie foarte temători, chiar și atunci când este vorba de autoritățile guvernamentale.

Deși la începutul anului 2013, în Siria conviețuiau în pace aproximativ un milion de creștini, astăzi numărul lor a scăzut drastic. Mulți au imigrat în Liban sau într-unul dintre statele europene care s-au arătat binevoitoare. Însă, la fel de mulți nu și-au părăsit satele, casele, bisericile și cimitirele. Au rămas cu prețul credinței și al vieții, într-un creștinism sfâșiat lent, așa cum a amintit episcopul sirian melkit Jean-Clément Jeanbart, pentru Christian Post: „În țara mea, Siria, creștinii sunt prinși în mijlocul unui război civil și al unui jihad extremist. Este nedrept ca Occidentul să ignore aceste persecuții creștine! Ce orori trebuie să mai facă ISIS, pentru ca lumea să se angajeze în salvarea creștinilor sirieni? Creștinii se tem să părăsească casele, evită să iasă din orașe sau din sate. În zonele periculoase, cum ar fi Aleppo și satele apropiate de Turcia, zilnic avem parte de răpiri, lunetiști, jefuiri și bombardări, fără ca ziarele Europei să facă mare caz”.

Nicolae Pintilie

Sursa:  http://www.doxologia.ro/actualitate/religia-lume/episcop-sirian-inlacrimat-cat-trebuie-sa-mai-patimim

MITROPOLITUL SERAFIM DE KYTHIRE DESPRE DECLARATIA PAPEI FRANCISC CA BIBLIA SI CORANUL SUNT UNUL SI ACELASI LUCRU (VIDEO)

Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor la Gudianika, Kythire (VIDEO) 

Duminică, 7 iunie 2015 

În micul sat Goudianika din Kythire a slujit Înaltpreasfinţitul Mitropolit de Kythire Serafim, la sfântul praznic de astăzi al Tuturor Sfinţilor, împreună cu preotul satului, Arhim. P. Petros Sklavos.

S-a adunat un număr mare de enoriaşi şi închinători pentru a-i cinsti pe toţi Sfinţii Bisericii noastre Ortodoxe. 

Înaltpreasfinţitul în predica sa a vorbit despre Sfântul Sobor al tuturor Sfinţilor Credinţei noastre.

Aceştia s-au nascut din sfântul mitras al Cincizecimii şi constituie fructele dulci şi suculente ale Sfântului Duh.

Sunt casnicii lui Dumnezeu, cei vrednici şi sfinţii lui Dumnezeu. Sunt martirii şi mărturisitorii Credinţei Creştine Ortodoxe.

Au trăit cu multă iubire faţă de Hristos. Au crezut în El, L-au adorat, L-au mărturisit înaintea oamenilor şi şi-au închinat viaţa lui Hristos, fie prin mucenicia sângelui, fie prin mucenicia conştiinţei.

Mitropolitul a lăudat credinţa mare şi de neclintit a sfinţilor noştri în Hristos, în Sfânta Evanghelie, în Tradiţia Ortodoxă şi în Biserica noastră.

 A subliniat mai ales credinţa şi devotamentul lor faţă de Sfânta Evanghelie şi mai ales când ameninţandu-i cu crunta moarte martirica erau forţati de cei de alte credinte să se convertească la islam, să se turcească.

În acest punct, Înaltpreasfinţitul s-a referit cu dezgust şi repulsie la recenta declaraţie a ereziarhului Papă de la Roma: „şi Coranul, şi Sfânta Biblie (Evanghelia) sunt unul şi acelaşi lucru/sunt la fel”.

Acest lider religios a peste 600 de milioane de creştini pune pe picior de egalitate Sfânta Evanghelie şi Coranul fără ca (în mod evident) să fi citit cu smerenie, frică de Dumnezeu şi duh de ucenicie mai intai Sfânta Evanghelie şi fără să cunoască cu adevărat şi la dimensiunile ei reale cealalta carte, a celor de altă credinta, şi astfel se scaldă în marea Globalizării şi a pan-religiei.

 

 Traducere: http://acvila30.ro/ ; sursa: romfea.gr

Copyright
Această traducere ne aparţine şi este protejată de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Ea poate fi citată parţial [fragmentar] pe alte bloguri sau site-uri cu precizarea sursei sau link către pagina de unde provine [ http://acvila30.ro ], dar nu poate fi preluată de mass-media fără un acord scris.
Nu aveţi voie să copiaţi această traducere fără voia sau ştirea http://acvila30.ro.
Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii această traducere, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.

Nu mai stăpânim nici 10% din ROMÂNIA!

Institutul Naţional de Statistica (INS) ne aduce la cunoştinţă că, în economia naţională (a Romaniei) funcţionează 44.575 „grupuri de întreprinderi”.

Grupul de întreprinderi defineşte două sau mai multe întreprinderi în care una dintre întreprinderile participante la grup deţine controlul asupra celorlalte, prin control înţelegându-se deţinerea a mai mult de 50% din voturi, de regulă, dată de deţinerea a mai mult de 50% din capital.

INS ne spune că, din cele 44.575 grupuri de întreprinderi, 5.308, sau 12% din total, sunt rezidente sau controlate din interior, în timp ce 39.267, adică 88%, sunt grupuri de întreprinderi multinaţionale controlate din exterior.

Desigur, raporturile numerice de mai sus nu se suprapun 100% peste cele valorice referitoare la ponderea capitalului deţinut de străini în totalul capitalului utilizat în economia românească, în acest moment. Oricum, ordinea de mărime se păstreză.

Tot INS ne spune că, în ultimii 25 de ani, în România, au fost făcute investiţii în valoare de 500 de miliarde de euro, din care 5 miliarde din capital străin. Deci, străinii au investit 1%, dar stăpânesc 88% din capitalul ţării. Curată afacere!

Iată, deci, că INS confirmă estimările făcute de mine în ultimii ani prin care am atras atenţia asupra faptului că cea mai mare parte a capitalului românesc, peste 80%, a fost acaparată de corporaţiile transnaţionale, prin escrocheriile financiare numite „privatizări”, „reptrocedări”, „restituiri” etc.

Problema este că, deţinând capitalul, străinii ne-au cumpărat şi statul, pe care îl folosesc ca să-şi apere capitalul şi să ne ţină în jug.

Problema este că, deţinând capitalul, străinii îşi însuşesc mai mult de jumătate din avuţia pe care o producem, prin munca noastră, şi o transferă în afara ţării, lăsându-ne salarii şi pensii de mizerie, din care nu mai putem economisi nimic, nu mai putem investi, nu ne mai putem redresa, nu mai putem scăpa din jug.

Ce facem?

Constantin Cojocaru

SURSA http://ziarulfapta.ro/nu-mai-stapanim-nici-10-din-romania/

Azi se implinesc 2 ani de cand parintele Justin Parvu a trecut in ceata sfintilor

Parintele Justin Parvu, duhovnicul neamului, a trecut la cele vesnice in 16 iunie 2013.


Nu gresim sa spunem ca parintele Justin face parte din ceata Sfintilor Romani.


Viata sa a fost inchinata slujirii lui Iisus Hristos.


Vedeti si: 

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2013/06/plecarea-la-domnul-parintelui-iustin.html

http://www.apologeticum.ro/2015/06/foto-pomenirea-de-2-ani-a-sfantului-parinte-justin/#comment-449420

 http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/06/16/parintele-iustin-parvu-duhovnic-petru-voda-adormit-intru-domnul/

Cine sunt toti SFINTII ROMÂNI? De ce ii cinstim?

-Sfintii Romani sunt toti sfintii de pe teritoriul tarii noastre incepand de la formarea poporului roman si pana in prezent, cunoscuti sau necunoscuti: mucenici, marturisitori, ierarhi, preoti, voievozi, cuviosi etc. care au trait o viata plina de sfintenie si dragoste de neam.

 


De ce ii sarbatorim pe toti sfintii romani?

-Ei sunt dovada incontestabila a existentei noastre aici, de la formarea poporului roman si pana in prezent ca rezultat al increstinarii stramosilor nostri inca din perioada apostolica. 

-Ei sunt cei ce se roaga lui Dumnezeu pentru neamul nostru si, dupa cum spune in Sfanta Scriptura, vor fi prezenti la judecata neamurilor alaturi de Sfintii Apostoli.

-Pentru ca ei ne sunt modele de viata si calauza in Imparatia Cerurilor.

-Prin ei invatam sa ne iubim neamul si biserica neamului, sa ne jertfim pentru acesta, asa cum au facut-o ei, cum si-ar dori sa o facem si noi astazi.

-Lor trebuie sa le fim recunoscatori ca azi avem o credinta dreapta si neatarnata, ca vorbim limba romana si nu ne-am pierdut identitatea desi am avut (si avem) o istorie foarte zbuciumata.

-Chipul lor luminos si faptele lor dainuie in veci. Multi dintre ei au sfinte moaste, ca marturie a Invierii lor impreuna cu Hristos, fiind o mangaiere pentru noi. 

Cand ii sarbatorim pe toti sfintii romani?

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca Sfintii Romani sa fie sarbatoriti in fiecare an in a doua duminica dupa Rusalii.

In calendarele de perete ii gasim si individual, insemnati cu cruce neagra (sau albastra), altii cu cruce rosie.



(notificare: Icoana din imaginea de mai sus reprezinta pe toti sfintii romani, incepand de la increstinarea poporului roman si pana in prezent, inclusiv perioada comunista. Astfel, in randul de sus, pot fi gasiti parintii: Ilie Lacatusu, Calciu Dumitreasa, Sofian Boghiu, Ilarion Argatu, Ilie Cleopa, Valeriu Gafencu, Daniil Sandu Tudor, Dumitru Staniloae, Justin Parvu si altii... Icoana a fost pictata la Manastirea Adormirea Maicii Domnului din comuna Boroaia, Judetul Suceava si a fost donata Schitului Sfintii Romani din comuna Gradistea de Munte, judetul Hunedoara)

Prigoana antiortodoxa din Ucraina a luat proportii. Lavra Poceaev a fost confiscata abuziv de catre Statul Ucrainean.

      Prorociile mai vechi ale parintilor rusi incep sa se implineasca.

     Statul Ucrainean, proaspat intrat in Uniunea Europeana, isi face “datoria” fata de puternicii zilei. Primele masuri au fost cele de sustinere a greco-catolicismului in Ucraina si a dezbinarii create intre ortodocsi de catre schismaticul Filaret Denisenco. 

      Multe biserici din satele ucrainiene trec prin grele incercari:

- Se fac presiuni pentru trecerea lacasurilor de cult ortodoxe din posesia Bisericii Ortodoxe Ruse in posesia Bisericii Greco-Catolice (situatie similara cu cea din Ardeal)

- Se incearca in forta, uneori ajungandu-se la violenta, trecerea la rascolnicii schismaticului Filaret Denisenco de la Kiev.

     Mentionam ca Biserica Greco-Catolica este un rit al Bisericii Romano-Catolice, iar Biserica infiintata de Filaret nu este recunoscuta de catre nici o patriarhie din lume, fiind necanonica, iar Tainele (botez, cununie, impartasanie etc.) facute de catre clericii din gruparea lui Filaret nu sunt valide.

     Biserica Ortodoxa Rusa a intrat in dizgratia noii administratii a Statului Ucrainean dupa intrarea Ucrainei in sfera de influente a SUA si UE, dar si dupa ce ierarhii ortodocsi din Ucraina au luat atitudine ferma impotriva homosexualitatii. Noua conducere proeuropeana a Ucrainei s-a simtit boicotata de catre ierarhii ortodocsi atunci cand acestia au indemnat tinerii sa nu participe la luptele armate din Ucraina.

     Statul Ucrainean incurajeaza cu orice pret cele doua grupari care dezbina ortodoxia slava din Ucraina, cea a ereticilor greco-catolici si cea a schismaticilor lui Filaret. In acest sens sustine tot mai intens confiscarea bisericilor ortodoxe de la Biserica Ortodoxa Ucraineana – subordonata canonic fata Patriarhia Moscovei – si intrarea acestora in posesia uneia dintre cele doua culte mentionate mai sus. In cazul in care situatia nu permite intrarea lacasurilor de cult in posesia catolicilor sau rascolnicilor, administratia laica decide ca proprietatile Bisericii Ortodoxe sa intre in proprietatea statului, iar ortodocsii neputand suporta cheltuielile de chirie vor fi nevoiti sa paraseasca spatiile pe care nu le mai au in proprietate. Mentionam ca legile ucrainene permit statului sa schimbe proprietarul unei biserici sau manastiri printr-o simpla hotarare a consiliului local care are pe teritoriul sau aceste lacasuri de cult. Cazul care a starnit reactii mari in lumea ortodoxa slava a fost cel al lavrei Poceaev.

    Lavra Poceaev a fost ridicata pe locul unde a ramas imprimat piciorul Maicii Domnului. In prezent lavra monahala se afla in regiunea numita Ternopol (Ternopil), o zona cu mari influente apusene tinand seama si de impactul catolicismului polonez asupra regiunii. Catolicii au incercat in urma cu aproximativ un an sa intre “legal”[1] in posesia lavrei, dar nu au reusit datorita opozitiei ferme facute de catre ierarhii si credinciosii ortodocsi. Deputatii ucrainieni au reusit, in cele din urma, sa treaca lavra monahala in posesia statului. Astfel administratia manastirii va fi realizata de catre laici desemnati de statul ucrainean. Acesti laici nu vor servi niciodata intereselor ortodoxiei. Pentru a ascunde caracterul antiortodox al deciziilor statului decizia s-a luat in ascuns, iar justificarea e aruncata la umbra turismului – incepand cu aceasta decizie, lavra monahala este considerata doar un monument istoric. 

Mirela Avramovici (Suceava)

Ce putem citi pe siteul Mitropoliei canonice a Moldovei:

     Trădarea lui Iuda: Transferarea Lavrei Pociaev către Statul Ucrainean

      Deputații Consiliului General din Ternopol au votat pentru transferarea dreptului de proprietate asupra Lavra Poceaev catre Statul Ucrainean. Aceasta s-a intamplat, de fapt, in Sfanta si Marea Joie din Postul Mare al Pastilor, dar Lavra nu a fost informata, ci a aflat mai nou din mass-media. Deputații si-au afirmat sprijinul, în timpul sesiunii lor, facand apel la Primul-Ministru al Ucrainei, Yatsenyuk, potrivit presei ucrainene, și adresandu-se Cabinetului de Miniștri, prin solicitarea ca proprietatea să fie confiscata Bisericii Ortodoxe a Ucrainei.

      Lavra nu a fost informata in legatura cu acest proiect, care vizeaza clădirile manastirii și bisericile complexului mănăstirii, decat din mass-media.

      Mitropolitul de Poceaiev, staret al Lavrei Adormirii Maicii Domnului, Episcopul Vladimir, a comentat recent pe marginea acestor fapte, în revista ucraineană „Segodnya” („Astazi”): „In Sfanta Joie, Biserica Sfanta comemorează Cina Cea de Taină și trădarea lui Iuda, care pentru 30 de banuti L-a trădat pe Hristos Mântuitorul. Aceste evenimente au avut loc in urma cu 2000 de ani. Timpul trece, dar oamenii și faptele raman aceiași. În 2015, in Joia Sfântă, s-a intamplat ceva similar. Membrii Consiliului Regional, care se consideră creștini, au adoptat legi care nu sunt creștine. Ei vor să facă din Lavra Poceaiev (centru spiritual al creștinilor ortodocși) un muzeu istoric; pentru ca mănăstirea sa nu mai fie administrata de staretul său și de comunitățile sale monahale, asemena celor care au fondat-o în 1240, ci de un director și de ghizi”.

sursa:  http://mitropolia.md/tradarea-lui-iuda-transferarea-lavrei-pociaev-catre-statul-ucrainean/

---

[1] In tarile unde Vaticanul are influenta politica se incearca introducerea in legislatie a unor articole de lege care sa permita punerea in practica a scopului urmarit. In tarile ortodoxe prozelitismul Vaticanului este numit “misiune”, ca si in cazul concordatelor.