“Mintea
unui copil este o pagină albă, pe care putem scrie aproape tot ce voim; dar
odată ce am scris, cerneala aproape că nu se mai poate șterge”
“Televiziunea, televizionarea sau mass-media în
general reconstruiesc realitatea, configurează un nou mediu de existență și de
conștiință pentru omul zilelor noastre, un nou mod de a fi. Ele sunt
principalele mijloace ale promovării nihilismului, ale culturii
divertismentului și influențează decisiv orizontul religios al omului
contemporan. Cu siguranță, fără televizor și publicitate lumea nu ar fi arătat
așa cum o vedem astăzi. În mod cert, nu s-ar fi înaintat atât de mult în
direcția degradării valorilor tradiționale, a relațiilor personale și
comunitare, a vieții de familie, a moralei sociale și individuale”
Dumnezeu l-a creat pe om
“după chipul și asemănarea” Sa și, în virtutea acestui act creator, el este
destinat să trăiască într-un anume fel, adică într-o relație continuă cu
creatorul său și cu semenii săi. Prin suflarea dumnezeiască omul a devenit un “suflet
viu”, o persoană, care
nu poate trăi și nu poate crește duhovnicește decât în comuniune cu alte
persoane. Rupt de semenii săi omul devine o ființă anchilozată duhovnicește, un
individ care se distanțează de societate și de nevoile ei, care nu mai poate
iubi și comunica cu ușurință.
Din păcate, ultimile decenii au dus la apariția unui nou tip
de relație, aceea dintre om și televizor și, mai nou, dintre om și calculator,
relație care are ca efect imediat diminuarea relațiilor interumane. Dincolo
însă de această scădere pe care fie copii, fie adulți ar trebui să le aibă cu
semenii lor în societate, efectele
petrecerii unui timp îndelungat înaintea calculatorului și mai ales înaintea
televizorului sunt din cele mai periculoase. Privitul la televizor nu este
un simplu obicei sau doar un mijloc de informare, cum cred unii; prin ceea ce
simțim în timpul vizionării și prin timpul îndelungat petrecut înaintea lui, televizoril influențează în mod categoric
viața omului contemporan.
Privitul la televizor este o activitate total improprie
funcționării și dezvoltării creierului. Se pare că mintea umană se adaptează
doar parțial acestui tip de comunicare, și aceasta cu riscuri mari pentru
sănătate. Creierul uman nu a fost dotat cu un sistem care să facă posibilă
percepția și prelucrarea sufficient de rapidă a imaginilor în mișcare precum o
face, de exemplu, computerul, o mașină perfect adaptată acestei funcții. Depășit
în capacitățile sale, creerul renunță parțial sau total la o seamă de funcții
și procese ce caracterizează în mod obișnuit activitatea sa și aceasta cu
efecte negative majore.
Dacă vizionarea se desfășoară intensive încă din primii ani
de viață, în perioada 2-5 ani și, mai târziu, la 5-14 ani când, practic se
dezvoltă creierul, atunci această activitate poate cauza o anumită atrofiere a
unor funcții ale acestuia, atât prin lipsa activității necesare vârstei, cât și
prin solicitarea peste măsură numai a unor părți sau zone ale acestuia. Copiii,
tinerii sau adulții la care s-a manifestat acest fenomen riscă să nu-și mai
poată dezvolta niciodată (poate doar în cazuri special și cu eforturi extrem de
mari) corespunzător anumite fincții ale creierului, adică vor fi lipsiți de
anumite abilități mentale dintre cele de care un creier sănătos dispune în mod
normal.
Pe scurt, problemele apărute în urma vizionării TV se
regăsesc în tabloul diferitelor sindroame LD (problem de învățare) și ADHD
(probleme de atenție și hiperactivitate):
1.
La
mulți dintre copiii de astăzi poate fi constatată cu ușurință neputința de a asculta sau urmări cu
atenție o expunere oarecare, chiar și o simplă discuție. Aceasta, deoarece
la acești copii nu s-au dezvoltat sufficient abilitățile auditive ce vizează
distingerea sunetelor și analizarea mesajelor verbale. Prin vizionarea TV,
micii telespectatori, concentrându-și atenția, in special, asupra efectelor
vizuale, nu și-au antrenat sufficient mintea ca să înțeleagă și să rețină în
mod discursive, s-au deprins să ignore
mesajele vorbite.
2.
Deficiențele
privind memoria de scurtă durată alcătuiesc unul dintre principalele motive ale
diminuării atenției. Tinerii la care apare sindromul LD nu pot reține în minte
un interval de timp sufficient de lung cuvinte sau fraze abia auzite, astfel
încât să poată construe înțelesul mesajului care li se comunică dacă frazele
sunt prea lungi, căci au uitat ceea ce li s-a spus cu câteva moment mai
înainte.
3.
Tinerii generației TV nu pot
înțelege, nu-și pot aminti și nu pot aplica ceea ce au citit. Televiziunea scade semnificativ
dispoziția și capacitatea de a mai citi și aceasta pentru că structura
creierului celor care au crescut cu televizorul defavorizează în mod decisive
această capacitate. Prin înlăturarea lecturii însă tânărul societății
urbanizate pierde unul din cele mai importante mijloace pe care le avea pentru
dezvoltarea structurală a creierului.
4.
Imaginația
tinerilor care se uită mult la televizor este foarte puțin creativă, foarte
săracă, în ciuda faptului că mintea lor este prinsă în diferite
scenarii mentale sau reverii mai mult decât în cazul unui om normal. Aceste
reverii însă, nu stimulează imaginația, ci o epuizează.
5.
Diminuarea activității emisferei stângi
a creierului pe perioada vizionării sau nedezvoltarea normală a funcționării
acesteia, în urma miilor de ore petrecute în fața televizorului, are repercusiuni puternice asupra gândirii
logice și analitice, asupra raționamentului matematic sau științific în
general.
6.
De asemenea, afectarea dezvoltării emisferei stângi se răsfrânge distructiv asupra
limbajului, a construcțiilor sintactice, a gramaticii, a folosirii limbii
ca mijloc fundamental pentru dezvoltarea creierului. Dificultățile devin mult
mai evidente după clasa a III-a când sunt necesare abilități lingvistice de un
nivel superior și care nu s-au dezvoltat din cauza vizionării excesive. În
liceu, dificultățile de limbă continuă să se manifeste în chestiunile subtile
precum: planificarea, succesiunea și organizarea ideilor, clasificarea, diferențierea
nuanțată a conceptelor, înțelegerea raporturilor dintre cauză și efect, a
relațiilor dintre idei în timpul citirii etc.
7.
Cercetătorii
arată în mod clar că elevii cei mai buni sunt aceia care tind să se uite mai
puțin la televizor. Mai mult decât atât, cu cât crește timpul dedicat
vizionării, cu atât rezultatele și performanțele sunt mai slabe. Deși tinerii
de astăzi dețin mai multe informații ca în trecut ei se dovedesc totusi
incapabili de a face conexiuni, de a organiza cunoștințele pe care le posedă și
de a trage concluziile.
8.
Cu toate că televizorul nu sprijină
învățarea conștientă, el se dovedește a fi un instrument ideal pentru doparea (intoxicarea) subconștientului.
Prin modelarea acestuia, televizorul reușește să condiționeze anumite dorințe
sau comportamente, să influențeze, de
fapt, din umbră mințile oamenilor.
9.
Tinerii
generației TV nu mai au capacitatea de a rezolva probleme sau
dispoziția de a o face, deoarece întâmpină dificultăți în a procesa suficient
de repede informația din cauza unei comunicări între cele două emisfere
cerebrale insuficient de bine dezvoltate. Reacțiile mentale sunt prea lente,
răspund cu greutate la întrebări care le solicită gândirea și renunță repede la
a se concentra asupra rezolvării unor situații date, nefiind capabili să-și
țină mintea suficient de mult timp sub o sarcină anume.
10.
Copiilor sau tinerilor crescuți cu
televizorul le vine foarte greu, chiar imposibil celor mai grav afectați, să se concentreze cu atenție un timp mai
îndelungat asupra unei anumite activități. Ei nu pot asculta sau urmări
explicațiile, nu pot duce la bun sfârșit lucrurile începute, alterând rapid o
activitate cu alta; întâmpină dificultăți în a-și organiza și planifica
acțiunile. Acționează înainte de a gândi, nu au răbdare, sunt hiperactivi și
extrem de irascibili.
Astfel, efectele
televiziunii merg până acolo, încât remodelează omul în întregine. Ea
îmbolnăvește și trupul, dar și mintea ca putere a sufletului, izolând omul nu
doar de semenii lui, ci mai ales de Dumnezeu și Mântuitorul său.
Text alcătuit de
Virgil Gheorghiu, reprodus după un pliant editat de Mănăstirea Sfântul Ioan cel
Nou din Suceava. Pentru mai multe detalii despre subiectul prezentat vă
propunem să urmăriți revista “Familia
Ortodoxă”.