Efectele televiziunii și a calculatorului asupra minții umane - Un avertisment pentru părinți și copii

“Mintea unui copil este o pagină albă, pe care putem scrie aproape tot ce voim; dar odată ce am scris, cerneala aproape că nu se mai poate șterge”

“Televiziunea, televizionarea sau mass-media în general reconstruiesc realitatea, configurează un nou mediu de existență și de conștiință pentru omul zilelor noastre, un nou mod de a fi. Ele sunt principalele mijloace ale promovării nihilismului, ale culturii divertismentului și influențează decisiv orizontul religios al omului contemporan. Cu siguranță, fără televizor și publicitate lumea nu ar fi arătat așa cum o vedem astăzi. În mod cert, nu s-ar fi înaintat atât de mult în direcția degradării valorilor tradiționale, a relațiilor personale și comunitare, a vieții de familie, a moralei sociale și individuale”

   Dumnezeu l-a creat pe om “după chipul și asemănarea” Sa și, în virtutea acestui act creator, el este destinat să trăiască într-un anume fel, adică într-o relație continuă cu creatorul său și cu semenii săi. Prin suflarea dumnezeiască omul a devenit un “suflet viu”, o persoană, care nu poate trăi și nu poate crește duhovnicește decât în comuniune cu alte persoane. Rupt de semenii săi omul devine o ființă anchilozată duhovnicește, un individ care se distanțează de societate și de nevoile ei, care nu mai poate iubi și comunica cu ușurință.

   Din păcate, ultimile decenii au dus la apariția unui nou tip de relație, aceea dintre om și televizor și, mai nou, dintre om și calculator, relație care are ca efect imediat diminuarea relațiilor interumane. Dincolo însă de această scădere pe care fie copii, fie adulți ar trebui să le aibă cu semenii lor în societate, efectele petrecerii unui timp îndelungat înaintea calculatorului și mai ales înaintea televizorului sunt din cele mai periculoase. Privitul la televizor nu este un simplu obicei sau doar un mijloc de informare, cum cred unii; prin ceea ce simțim în timpul vizionării și prin timpul îndelungat petrecut înaintea lui, televizoril influențează în mod categoric viața omului contemporan.

   Privitul la televizor este o activitate total improprie funcționării și dezvoltării creierului. Se pare că mintea umană se adaptează doar parțial acestui tip de comunicare, și aceasta cu riscuri mari pentru sănătate. Creierul uman nu a fost dotat cu un sistem care să facă posibilă percepția și prelucrarea sufficient de rapidă a imaginilor în mișcare precum o face, de exemplu, computerul, o mașină perfect adaptată acestei funcții.     Depășit în capacitățile sale, creerul renunță parțial sau total la o seamă de funcții și procese ce caracterizează în mod obișnuit activitatea sa și aceasta cu efecte negative majore.

   Dacă vizionarea se desfășoară intensive încă din primii ani de viață, în perioada 2-5 ani și, mai târziu, la 5-14 ani când, practic se dezvoltă creierul, atunci această activitate poate cauza o anumită atrofiere a unor funcții ale acestuia, atât prin lipsa activității necesare vârstei, cât și prin solicitarea peste măsură numai a unor părți sau zone ale acestuia. Copiii, tinerii sau adulții la care s-a manifestat acest fenomen riscă să nu-și mai poată dezvolta niciodată (poate doar în cazuri special și cu eforturi extrem de mari) corespunzător anumite fincții ale creierului, adică vor fi lipsiți de anumite abilități mentale dintre cele de care un creier sănătos dispune în mod normal.

   Pe scurt, problemele apărute în urma vizionării TV se regăsesc în tabloul diferitelor sindroame LD (problem de învățare) și ADHD (probleme de atenție și hiperactivitate):

1.      La mulți dintre copiii de astăzi poate fi constatată cu ușurință neputința de a asculta sau urmări cu atenție o expunere oarecare, chiar și o simplă discuție. Aceasta, deoarece la acești copii nu s-au dezvoltat sufficient abilitățile auditive ce vizează distingerea sunetelor și analizarea mesajelor verbale. Prin vizionarea TV, micii telespectatori, concentrându-și atenția, in special, asupra efectelor vizuale, nu și-au antrenat sufficient mintea ca să înțeleagă și să rețină în mod discursive, s-au deprins să ignore mesajele vorbite.

2.      Deficiențele privind memoria de scurtă durată alcătuiesc unul dintre principalele motive ale diminuării atenției. Tinerii la care apare sindromul LD nu pot reține în minte un interval de timp sufficient de lung cuvinte sau fraze abia auzite, astfel încât să poată construe înțelesul mesajului care li se comunică dacă frazele sunt prea lungi, căci au uitat ceea ce li s-a spus cu câteva moment mai înainte.

3.      Tinerii generației TV nu pot înțelege, nu-și pot aminti și nu pot aplica ceea ce au citit. Televiziunea scade semnificativ dispoziția și capacitatea de a mai citi și aceasta pentru că structura creierului celor care au crescut cu televizorul defavorizează în mod decisive această capacitate. Prin înlăturarea lecturii însă tânărul societății urbanizate pierde unul din cele mai importante mijloace pe care le avea pentru dezvoltarea structurală a creierului.

4.      Imaginația tinerilor care se uită mult la televizor este foarte puțin creativă, foarte săracă, în ciuda faptului că mintea lor este prinsă în diferite scenarii mentale sau reverii mai mult decât în cazul unui om normal. Aceste reverii însă, nu stimulează imaginația, ci o epuizează.

5.      Diminuarea activității emisferei stângi a creierului pe perioada vizionării sau nedezvoltarea normală a funcționării acesteia, în urma miilor de ore petrecute în fața televizorului, are repercusiuni puternice asupra gândirii logice și analitice, asupra raționamentului matematic sau științific în general.

6.      De asemenea, afectarea dezvoltării emisferei stângi se răsfrânge distructiv asupra limbajului, a construcțiilor sintactice, a gramaticii, a folosirii limbii ca mijloc fundamental pentru dezvoltarea creierului. Dificultățile devin mult mai evidente după clasa a III-a când sunt necesare abilități lingvistice de un nivel superior și care nu s-au dezvoltat din cauza vizionării excesive. În liceu, dificultățile de limbă continuă să se manifeste în chestiunile subtile precum: planificarea, succesiunea și organizarea ideilor, clasificarea, diferențierea nuanțată a conceptelor, înțelegerea raporturilor dintre cauză și efect, a relațiilor dintre idei în timpul citirii etc.

7.      Cercetătorii arată în mod clar că elevii cei mai buni sunt aceia care tind să se uite mai puțin la televizor. Mai mult decât atât, cu cât crește timpul dedicat vizionării, cu atât rezultatele și performanțele sunt mai slabe. Deși tinerii de astăzi dețin mai multe informații ca în trecut ei se dovedesc totusi incapabili de a face conexiuni, de a organiza cunoștințele pe care le posedă și de a trage concluziile.

8.      Cu toate că televizorul nu sprijină învățarea conștientă, el se dovedește a fi un instrument ideal pentru doparea (intoxicarea) subconștientului. Prin modelarea acestuia, televizorul reușește să condiționeze anumite dorințe sau comportamente, să influențeze, de fapt, din umbră mințile oamenilor.

9.      Tinerii generației TV nu mai au capacitatea de a rezolva probleme sau dispoziția de a o face, deoarece întâmpină dificultăți în a procesa suficient de repede informația din cauza unei comunicări între cele două emisfere cerebrale insuficient de bine dezvoltate. Reacțiile mentale sunt prea lente, răspund cu greutate la întrebări care le solicită gândirea și renunță repede la a se concentra asupra rezolvării unor situații date, nefiind capabili să-și țină mintea suficient de mult timp sub o sarcină anume.

10.  Copiilor sau tinerilor crescuți cu televizorul le vine foarte greu, chiar imposibil celor mai grav afectați, să se concentreze cu atenție un timp mai îndelungat asupra unei anumite activități. Ei nu pot asculta sau urmări explicațiile, nu pot duce la bun sfârșit lucrurile începute, alterând rapid o activitate cu alta; întâmpină dificultăți în a-și organiza și planifica acțiunile. Acționează înainte de a gândi, nu au răbdare, sunt hiperactivi și extrem de irascibili.

Astfel, efectele televiziunii merg până acolo, încât remodelează omul în întregine. Ea îmbolnăvește și trupul, dar și mintea ca putere a sufletului, izolând omul nu doar de semenii lui, ci mai ales de Dumnezeu și Mântuitorul său.

Text alcătuit de Virgil Gheorghiu, reprodus după un pliant editat de Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava. Pentru mai multe detalii despre subiectul prezentat vă propunem să urmăriți revista “Familia Ortodoxă”.

Idei de predici ale PS Ioan al Oradiei la duminica a XXXIII-a după Rusalii

Duminica a treizeci si treia după Rusalii

   (Luca XVIII, 10-14.)

      1. Sinceritatea este o mare valoare morală.

2. Condiţie principală pentru prietenie.

3. Condiţie principală pentru comuniune.

4. Sinceritatea duce neapărat la modestie, smerenie.

5. Mândria e dovada lipsei de sinceritate.

6. Putem încerca să fim nesinceri față de oameni dar nu și față de Dumnezeu Atotștiutorul.

7. Fariseul nu s-a cercetat bine pe sine, a uitat că și faptele bune nu au fost făcute numai de el.

8. La orice faptă bună contribuie și Dumnezeu – ne-a dăruit sănătate.

9. Fapta bună nu garantează mântuirea întotdeauna. De ce? Pentru că o faptă bună trebuie făcută cu sinceră iubire. E greu să plinești o astfel de faptă bună.

10. De cele mai multe ori fapta bună e făcută cu interes. Pe drept cuvânt Sfântul Pavel spune: “nu din fapte ca să nu se laude cineva”.

11. Poate părinții pot face astfel de fapte bune pentru copiii lor.

12. Smerenia este sigur mântuitoare.

13. Ce fapte bune a făcut vameșul, tâlharul, dar s-au mântuit datorită valorii smereniei.

14. De ce smerenia e mântuitoare și folositoare? De ce a lăudat-o Mântuitorul? De ce a pus-o Sfântul Antonie ca o condiție sigură de mântuire? Pentru că smerenia asigură pacea familiei și societății. Pricinile de ceartă vin din lipsa smereniei.

15. Toate faptele fariseului n-au cântărit cât smerenia vameșului. Iată o disproporție între cantitativ și calitativ.

16. Calitativul smereniei a depăşit cantitativul faptelor bune.

17. Autentic exemplu de smerenie e Mântuitorul de la naștere până la cruce.

18. Cum ne-am putea lăuda gândindu-ne la patimile din tinerețile noastre. Chiar dacă ne apropiem de Dumnezeu ajungem la smerenia admirației.

19. Deci este o smerenie a părerii de rău privind la viața noastră, apoi o smerenie a admirației, deci nu putem ieși din smerenie ori că gândim la noi, ori la Dumnezeu. Se pare că așa a alcătuit Dumnezeu viața noastră pentru a ajunge la ușa smereniei.

20. Nu ne-am născut că noi am vrut, nu ni se împlinesc planurile ce le facem, nu facem cele sfint cum trebuie, deci toate ne îndeamnă spre ușa smereniei.

21. Cosmosul privindu-l cu tainicele sale măreții în comparație cu noi ne îndeamnă la smerenie. Kant: ”cerul înstelat și legea morală din om”.

22. Să-l preamărim pe Dumnezeu în adânc de smerenie cu recunoștință, să-L rugăm din adânc de smerenie să ne ierte păcatele și fărădelegile noastre strigând din adânc de smerenie: ”Dumnezeule milostiv fii mie păcătosului”.

23. Nu există o ceată a fariseilor și una a vameșilor, în fiecare din noi este ceva și din fariseu și din vameș, să încercăm să cultivăm și să creștem “vameșul” din noi.

24. Fariseul “plin de sine” Dumnezeu are grijă ca să-L lecuiască de mândrie prin acea pedagogie divină.

25. Un vameș - poate cădea în descurajare și atunci Dumnezeu îl întărește, nu-l lasă.

Ce spune un preot ortodox din "centrul" ţării despre situaţia românilor din Harghita şi Covasna

„Părintele protopop Florin Tohănean:

"Aici, dacă nu ştii ungureşte, ori înveţi, ori pleci!"

pr. Florin Tohănean

"Dacă în 1918 aveam conducătorii de azi, la această oră vorbeam toţi ungureşte. Marea Unire n-ar mai fi existat"

Legea retrocedărilor nu se aplică şi românilor ortodocşi din Harghita şi Covasna. Alţii sunt cei pentru care s-a făcut această lege.

-S-a ajuns ca, în inima ţării, limba română să se mai vorbească doar în biserică?

-Vor să părăsim zona. Sunt parohii în protopopiatul nostru, sate în care găsim câte două biserici româneşti. Şi mai sunt câte 10-15 suflete care se declară că sunt români. Ceilalţi sunt români de sânge, botezaţi ortodocşi, dar care zic ”dom'le, suntem unguri!”. Ce să mai zici? Dar să vedeţi în partea Baraoltului, încolo, Aita Mare, Aita Medie. Am slujit acolo în biserică împreună cu preotul şi cu episcopul, şi când am mers la masa de după slujbă, am rămas trăsnit: românii de la masă vorbeau ungureşte între ei. Şi i-am întrebat: „Băi, fraţilor, voi ce sunteţi? Români! Păi de ce vorbiţi ungureşte? Păi în casă vorbim ungureşte, numai la biserică vorbim româneşte”. Mi-am făcut cruce, da!

-S-a cam retrocedat tot în Harghita şi Covasna, mai puţin pământurile Bisericii Ortodoxe Române...

E o problemă încă nerezolvată. S-a încălcat legea agrară, ei au retrocedat toate suprafeţele expropriate de România înainte de 1945. Dacă cineva ar fi curios să studieze un pic legea actuală, aşa cum e ea, cu imperfecţiunile ei, va vedea că „nu face obiectul retrocedării nicio palmă de pământ care a fost expropriată înainte de 1945”, or, ei şi-au refăcut tot ce au avut înainte de acel an, deşi se plătiseră atunci şi despăgubiri. Ni se spune că nu mai există teren de retrocedat, în condiţiile în care Biserica noastră - în Covasna vorbesc, aici unde sunt în cunoştinţă de cauză - mai are peste 700 de hectare de teren arabil neretrocedat şi peste 300 de hectare de pădure.

-La nivel judeţean se încearcă „ştergerea urmelor”?

-Eu m-am preoţit mai târziu oleacă, aşa pe la 38 de ani, fiind iniţial inginer agronom. Episcopul m-a împuternicit să mă ocup de problema asta a pământurilor. Am găsit hărţi, schiţe cadastrale de la reforma agrară, procese-verbale de împroprietărire. I-am luat un pic pe nepregătite, iar când s-au „trezit” le-au făcut dispărute. Nu se mai găsesc acum, dar mi-am făcut copii, cât am putut să fac... Nu sunt chiar aşa de nevinovaţi, acţionează în perfectă cunoştinţă de cauză.

-Care este reacţia guvernului?

-Să ştiţi că autoritatea statului în zonă e aproape de cota zero. Chiar şi acolo unde mai sunt români, statul nu şi-a manifestat în niciun moment interesul - culmea - să-şi apere proprietăţile lui! Practic ştiţi ce se întâmplă? Terenurile care au fost ale Bisericii Ortodoxe n-au fost în proprietate nudă, au fost majoritatea date sub titlu de folosinţă. A rămas statul proprietar, Biserica având drept de folosinţă. Eh, acum când s-a retrocedat, practic s-a retrocedat proprietatea statului. Am fost pe la Procuratură, pe la Preşedinţie, pe la ministere, pe unde am crezut eu de cuviinţă să-i înştiinţez. Nici măcar nu s-au obosit să-mi răspundă, darămite să mai ia şi măsuri! Nu i-a interesat şi nu-i interesează nici acuma.

-S-au succedat destule guverne, de diverse „coloraturi”, şi mai toate au jucat ceardaşul cu UDMR. Care să fie motivul?

-Până anul acesta - şi vorbesc în nume personal, îmi exprim convingerile mele - s-au supus toţi unui şantaj ordinar, scuzaţi-mi expresia. Aveau nevoie de udemerişti pentru a se menţine la putere cu orice preţ. N-au ţinut seama de mamă, de tată... doar puterea! Pur şi simplu nu le-a păsat. Dar nici măcar acum, existând această „circumstanţă atenuantă”, nu se întâmplă nimic. Ăştia (USL care au vrut sa bata palma in miez de noapte sa "coabiteze" cu UDMR) nu mai au nevoie de unguri la putere şi nu-i înţeleg de ce nu fac nimic. Am crezut că se va „mişca” câte ceva, dar nimic, nimic, nimic, sub nicio formă. De-aia sunt aşa obraznici, pentru că se cred intangibili. Şi ştiţi de ce se cred intangibili? Pentru că ei nu recunosc legile statului românesc, legi care oricum nu se aplică. Asta-i concluzia mea. Nici nu le pasă, domnule!

-Ce-nseamnă, părinte, să-ţi duci crucea de român în teritoriul pe care-l denumim generic HarCov?

-Vedeţi, toată lumea se foloseşte de sintagma asta, ”românii minoritari”. Noi nu ne considerăm şi nu ne simţim minoritari pentru un simplu motiv: în ţara ta nu poţi să fii minoritar! Suntem inferiori numeric, suntem mai puţini - suntem cam 24 la sută -, dar suntem la noi în ţară. Şi-aici e durerea mare, pentru că noi cu ungurii am trăit - aici trăind şi moşii noştri şi strămoşii şi vom mai trăi şi noi şi cei de după noi -, dar cei puşi de Dumnezeu să ne conducă nu fac acest lucru. Noi nu contăm pentru ei, contează doar interesele politice şi materiale. Ăştia cu bani mulţi nu se mai uită care e ungur şi care e român... N-au ruşine faţă de oameni şi nici în faţa lui Dumnezeu. Ne-au părăsit! Ba mai mult, atunci când le convine şi le-apare câte-o situaţie favorabilă, îşi mai aduc aminte, aşa în treacăt...

-Era o vreme când pe tricolor, pe stema regală, scria „Nimic fără Dumnezeu”... Când vom mai vedea aşa ceva?

-Probabil când se va pune din nou coroana regală pe steag, atunci ne vom întoarce din nou cu faţa spre Dumnezeu. Noi ştim să ne trăim viaţa aicea cu ungurii, dar acum avem nevoie de ajutor. Ce să vă mai zic, iată şi un domn ministru de-aici din zonă, domnul Duşa - Dumnezeu să-i dea sănătate -, pe care-l cunosc dinainte de a fi ministru, chiar avansa ideea, ca şi când ar fi descoperit apa caldă: „Domnilor, românii şi ungurii de condiţie socială normală se înţeleg domnule, e o armonie”. Da’ cum să nu, leul şi mielul trăiesc împreună! Nu-s de acord cu opinia asta, care este valabilă doar pentru generaţiile mai vârstnice. Generaţiile de după 1990 nu mai sunt aşa. De ce? Pentru că ei au avut abilitatea să-şi urmărească consecvent strategia pe care şi-au pus-o la punct. Îi stimez din punctul ăsta de vedere, să ştiţi. Le zic „bravo!”. Şi-aţi văzut cum s-a purtat şi preşedintele Consiliului Judeţean, Tamaş Şandor, cu ce aroganţă... Mi-ar fi ruşine să mă numesc guvernant sau un om politic al zilelor noastre dacă aş realiza ce se întâmplă. După 1990 s-a realizat şi s-a reuşit o segregare. Şcoala e separată. Ruşine, în secolul 21 să vorbeşti de şcoala românească şi şcoala ungurească. Cultura... Avem teatru românesc şi unguresc, conservator separat, muzeu secuiesc şi românesc, auziţi...! Prima lor grijă în '90 a fost să arunce exponatele româneşti din muzeul judeţean şi să-l transforme în muzeu secuiesc. Ei n-au făcut întâmplător chestia asta. Tinerii care sunt acum la vârsta de douăzeci de ani au trăit în climatul ăsta al intoleranţei, educaţi în sensul ăsta, după manuale editate în Ungaria, care prezintă, culmea, istoria şi geografia României. Cum sunt posibile toate aceste lucruri? Prin complicitatea şi îngăduinţa guvernanţilor... Până la urmă, fără a spune vorbe mari, eu consider că este un act de trădare naţională! E un cuvânt greu, dar trebuie să-l spun.

-Spuneaţi nu demult că în acest ritm vom ajunge precum în vremea ocupaţiei horthyste din ’40...

-Am spus lucrul ăsta. Deja suntem în situaţia de a ne declara 1940. Mi-a spus cineva că vorbesc prostii, că exagerez. Nu vorbesc prostii! Îl înţeleg pe domnul preşedinte al Consiliului Judeţean Harghita când a zis „va fi ca în Irlanda!”, el asta urmăreşte. Dacă statul şi-ar exercita autoritatea aşa cum trebuie - nu să facă exces de zel -, s-ar rezolva multe lucruri. Vă dau un exemplu: am primit o clădire - Banca Naţională a avut o clădire în mijlocul municipiului Sfântu Gheorghe -, o clădire faină, ce să vă spun. În 2004, guvernul României, când s-a schimbat atunci, pe ultima sută de metri, a dat această clădire în folosinţă Bisericii, la cererea noastră, prin hotărâre de guvern. A ieşit un scandal mare, care continuă şi astăzi. Cum de a făcut guvernul chestia asta, să dea clădirea în folosinţa Bisericii Ortodoxe... Au făcut ce au făcut, a venit domnul Tăriceanu, pe vremea aceea era prim-ministru Marko Bela - Lenin al lor -, care avea vreo patru miniştri în guvern şi care a zis că „sub nici o forme nu se pote da această clodire... indiferent de consecinţe, românilor; trebuie neaporat să fie a comunităţii locale”. De parcă noi, românii, biserica, am fi din Patagonia.

-Biserica noastră vă sprijină?

-Ne sprijină, dar ce poate să facă? Aici este vorba de o chestiune ce ţine de legalitate. Biserica este o putere în stat, dar să ştiţi că părintele arhiepiscop Ioan, aşa ne-a educat pe noi, aici în zonă: totul să fie în spiritul dreptăţii şi legalităţii. Biserica nu poate, prin natura ei, să folosească măsuri represive şi agresive.

-Sunteţi cel mai fin observator al zonei, pentru că toată lumea vine la dumneavoastră. Care ar fi calea de ieşire, paşii ce trebuie urmaţi pentru a reveni la normalitate?

-Un singur pas ar trebui făcut: statul să revină în îndatoririle şi drepturile lui. Să-şi restaureze autoritatea asupra acestei zone. Este act de voinţă ăsta, şi de responsabilitate naţională. Dacă nu realizează guvernanţii că ei sunt cei care trebuie să-şi restabilească autoritatea asupra zonei, indiferent ce am face noi, nu vom avea nici un rezultat pozitiv. Ei nu respectă legea, justiţia. L-a întrebat domnul Cornel Nistorescu la un moment dat pe domnul Tamaş Şandor: „Domnule Tamaş, dumneavoastră respectaţi o sentinţă definitivă şi irevocabilă?”, la care domnul Tamaş a răspuns: „Da, eu respect legea”. Or, eu am acum cazul acesta concret în care el dispreţuieşte şi nu se conformează unei sentinţe definitive, irevocabile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Iar partea tragică este că acest lucru se întâmplă cu complicitatea RA-APPS-ului, o instituţie de stat, subordonată Guvernului României. Nu respectă legile ţării pentru că nu le cunosc. Trebuie puşi la punct. Cum? Cu legea. L-au schimbat pe Codrin Munteanu (n.r. - fostul prefect de Covasna). Au dat mâna cu ei şi le-a satisfăcut cererile, că asta urlau toţi: „Munteanu afară!”. Le-a făcut pe plac. Revenind la domnul Duşa, dânsul zicea că există o înţelegere inter-etnică. Nu există, e un slogan fals ăsta. Există numai între oamenii bătrâni, că aşa au fost educaţi. Tinerii sunt educaţi în spirit revanşard, intoleranţă şi dispreţ faţă de tot ce este românesc. Între tineri nu există această convieţuire, ei resping tot ce este românesc. Tare mi-e teamă că istoria tinde să se repete. Probabil că regionalizarea va rezolva problema din punct de vedere economic. Banul nu va mai fi în mâna Consiliului Judeţean, va fi în altă parte, într-o regiune care la rândul ei va încerca să se autodetermine teritorial şi politic. Nu se vor schimba treburile prea mult, vă spun eu. Dimpotrivă, mi-e teamă să nu fie mai grave, pentru că atunci ei stau şi mai ascunşi şi îşi fac lucrarea şi mai obscur, mai liniştiţi. Adică cum? Statul român finanţează activităţile societăţilor lor fasciste? Statul român le finanţează tabere şi şcoli de vară în care se ştie ce se întâmplă?

-Considerând că de mâine îmi iau catrafusele şi doresc mă mut undeva în Covasna, să îmi iau o casă, am variante să rezist acolo ca român?

-Nu, dacă nu aveţi ceva, puţin acolo, aşa cum avem noi, deşi nici eu nu sunt de-al locului. Auzi, să spună că eu sunt venetic. Păi venetic e el, eu sunt în ţara mea, cum să fiu venetic? Dacă veniţi în locuri cum e partea noastră a Întorsurii, unde suntem majoritar români, atunci da, că sunteţi încă român. Dar dincolo, unde aveţi nevoie de o autorizaţie, aveţi nevoie să vă cumpăraţi pământul. Ştiţi că există, neoficial, interdicţie de a se vinde pământ românilor? Deci unguri care vor să îşi vândă pământul în condiţii normale românilor sunt pur şi simplu proscrişi, daţi deoparte, stigmatizaţi. Ăsta este adevărul. Greu poate un român să îşi cumpere pământ în zonă. au apucat să îşi cumpere, că eu ştiu în zona asta apropiată de Braşov că şi-au mai cumpărat după ’90. Acum să meargă cineva să cumpere să vadă dacă mai poate! Nu mai vinde nimeni, că şi ungurilor le e frică, pentru că sunt scoşi afară din comunitate. Sunt consideraţi trădători. Nu prea mai ai unde să te angajezi, şi aici îţi spune clar, în faţă: ştii ungureşte, bine, nu ştii ungureşte, să fii sănătos, ori înveţi, ori pleci! Şi să fie foarte clar: dacă în 1918 aveam conducătorii de azi, la această oră vorbeam toţi ungureşte. Marea Unire n-ar mai fi existat!”

Marcel Bărbăţei

sursa: http://www.cotidianul.ro/aici-daca-nu-stii-ungureste-ori-inveti-ori-pleci-205749/

O noua minune s-a petrecut la Manastirea Sihastria Raraului

Dumnezeu alături de cei ce luptă împotriva cipurilor satanice. 
Sfinţii, "prieteni" apropiaţi ai lui Dumnezeu fac minuni pentru întărirea în credinţă a creştinilor de azi.

Intr-o lume in care ne este greu sa mai credem in minuni la Manastirea Sihastria Raraului o bucatica de sfinte oseminte ale Sfantului Grigorie ucis de persi in anul 614 a izvorat mir chiar in ziua de praznuire a Sfintilor Trei Ierarhi. Totul  s-a petrecut dupa o conferinta anti-cip, intarindu-i in credinta pe cei prezenti si pe cei ce vor vedea urmatoarea filmare:

Idei de predici ale PS Ioan al Oradiei la duminica a XVII-a după Rusalii

Idei de predici ale PS dr. Ioan Mihălţan al Oradiei 

Duminica a şaptesprezecea după Rusalii

(Matei XV, 21-28)

1. Deseori avem convingerea că suntem virtuoşi datorită discuţiilor sau teoretizării despre virtute. Totul însă se reduce la probe.

2. Mântuitorul n-a teoretizat virtutea, ci a practicat-o. N-a vorbit numai despre iubire, ci a trăit iubirea până la jertfa de sine.

3. Nici mama nu teoretizează virtutea iubirii, ci îşi arată puterea, folosul şi frumuseţea ei practicând-o.

4. Nu ne declară iubire, ci ne-o dovedeşte prin atitudinile sale faţă de noi.

      5. Foarte mulţi dintre noi oamenii declarăm iubire mai ales în tinereţile noastre şi în taina căsniciei. De multe ori această iubire se atenuează sau chiar dispare. Ea nu rezistă greutăţilor întâmpinate pe cărările vieţii.

      6. Se cer mari jertfiri pentru menţinerea şi întărirea în această minune a iubirii.

      7. În cazul Sfintei Evanghelii de azi este vorba despre o altă virtute pentru mântuire, şi anume aceea a umilinţei sau smereniei.

      8. Femeia din Sf. Evanghelie nu a teoretizat smerenia, ci a practicat-o.

      9. Proba tăriei smerenieiei a fost pusă la încercare de însuşi Mântuitorul Iisus Hristos.

     10. La prima vedere s-ar părea că Mântuitorul e nepăsător faţă de durerea ei sau chiar o respinge cu o oarecare vehemenţă. Ea însă rezistă în adâncul smereniei sale.

      11. Acceptă înjosirea de a fi asemenea câinilor. Toată proba Mantuitorului era doar o încercare.

      12. În cele din urmă El îi admiră smerenia probată şi o laudă în faţa mulţimii, lucru rar întâlnit pe cărările vieţii.

     13. De ce laudă Mântuitorul smerenia femeii precum şi cea a sutaşului care a venit pentru sluga lui la Mântuitorul? Pentru că ea stă la baza păcii, frăţietăţii şi comuniunii în familie.

      14. Numai smerenia consolidează pacea casei. Lipsa smereniei risipeşte frăţietatea.

      15. Mândria seacă sfânta comuniune şi frăţietatea.

      16. Din ce cunoaştem că suntem smeriţi?

- Dacă suntem lăudaţi  şi nu suntem plini de sine, îngâmfându-ne;

- Dacă suntem înjosiţi şi nu ne tulburăm;

- Iar proba cea mai puternică este aceea când reuşim să ne bucurăm de binele altora. Aceasta a treia probă puţini o trec. O pot trece doar părinţii faţă de copii, care se bucură sincer pentru binele lor.

      17. Să ne străduim a ne însuşi sfânta smerenie ca să avem mai multă pace şi frăţietate în inimile noastre.

Text preluat din cartea de idei de predici ale preasfinţitului Ioan Mihălţan al Oradiei, ed. Episcopiei Oradiei, 1999, pg. 104.

Episcopul Oradiei se disculpă penibil în cazul scandalului de la Voievozi

Episcopul Sofronie a emis o hârtie „în regim de urgență” prin care să o “pună la punct” pe stareța de la Voievozi. Decizia a fost eliberată în ziua când PS Sofronie a aflat că maica Teodora a fost primită în audiență la ÎPS Laurențiu Strezea, mitropolitul Sibiului.

În urmă cu câteva luni, Episcopia Oradiei susținea că Maica Teodora nu a vrut să facă ascultare când i s-a spus să părăsească mănăstirea. După ce s-a aflat că nu există decizie mitropolitană referitor la schimbarea destinației mănăstirii (maici sau călugări), PS Sofronie s-a “răzgândit” și spune că (ex)stareța a fugit din mănăstire. Până la urmă, care este varianta reală?

PS Sofronie vine cu o variantă haioasă de “reconciliere” și se disculpă: “Dumnezeu să vadă și să judece”

Maica Teodora și-a făcut ieșirea din eparhie dar, episcopia Oradiei a refuzat să-i dea număr de înregistrare. (Ex)stareța de la Voievozi este hotărâtă să facă contestație la forurile superioare bisericești.

Scandalurile din Episcopia Oradiei continuă ca şi cum aceasta, pentru PS Sofronie, ar fi făcând parte din viaţa firească a unui ierarh. Sinodul BOR se face că nu vede, în timp ce episcopia Oradiei e terfelită în scandaluri ce au la bază ambiţii şi răzbunări personale ale PS Sofronie. Acestea nu fac altceva decât să slăbească unitatea clerului în eparhie.

Așteptând pe coridoarele palatului episcopal din Oradea, doară-doară voi fi primit în audiență de PS Sofronie, am avut ocazia să văd într-o vitrină mai multe anunțuri. Mi-a sărit în ochi unul (redactat în două pagini) mai special pe care nu am ezitat să-l citesc. Era tocmai decizia episcopului Oradiei de pedepsire și “reconciliere” a fostei starețe de la mănăstirea Voievozi, monahia Teodora Dorohoi. Conform acestui act reiese că monahia Teodora a fugit din mănăstire fără voia “chiriarhului”. Dacă nu aș fi cunoscut cazul mai îndeaproape aș fi crezut. În cele din urmă am fotografiat “anunțul”. Nimeni din cadrul episcopiei nu a vrut să discute cu mine pe tema acestuia. La întrebările mele toți se eschivau. Pe fața fiecăruia se vedea o teamă, chiar spaimă, când puneam câte o întrebare despre maica Teodora. După mai bine de două ore de așteptări, mi s-a adus la cunoștință: “Preasfințitul nu vă poate primi. Acum e oboist, încercați altădată”, așa că am plecat.

PS Sofronie Drincec

 În cele ce urmează voi reveni la anunțul de la afișier:

*  *  *  *  *

Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei

PS Sofronie,

            Poruncim:

     In urma intrunirii cu arhiereasca binecuvantare a consistoriului monahal eparhial a sfintei si de Dumnezeu pazitei eparhii ortodoxă română a Oradiei din data de 27.11.2012, in sedinta de lucru la centru eparhial având ca obiect judecarea cazului de indisciplină a monahiei Teodora Maria Dorohoi de la Manăstirea Voievozi, protopopiatul Marghita, capetele de acuzare formulate fiind:

                   1. Neglijența si neascultatrea în îndeplinirea îndatoririlor bisericesti – art.3 lit.a.

                   2. Părăsirea cu de la sine putere a mănăstirii și a locului de serviciu – art.3 lit.b.

                         3. Calomnierea si acuzarea de fapte necinstite față de chiriarhul locului, față de arhimandritul si exarhul mănăstirilor din Bihor Mihail Tărău, față de arhandritul Antim Oprea, față de protosinghelul Chesarie Prondros, față de Prea Cuviosul protopop Șugar de la Marghita, față de doamna contabilă Elena Ghiula, fata de alte personae clerice si mireni – art.3 lit.i.

                         4. Neglijarea, neindeplinirea, indeplinirea defectuasă a îndatoririlor impuse de legile BOR – art.3. lit.s.

                          5. Administrarea incorectă a bunurilor bisericesti – art.3 lit.i.

                          6. Furtul de icoane din mănăstire – art.3 lit.s.

                          7. Aparitia în presă fără binecuvantarea cu circumstante agravante prin semnarea de luare la cunostință a interdicției prevazute de legislatia bisericii in vigoare.

   In urma analizării probatoriului administrat (acte si mărturii si a propunerilor consistoriului monahal eparhial) care a constatat săvârșirea cu vinovăție a gravelor abateri disciplinare anterior precizate în duhul iconomiei bisericesti ca o incercare de conciliere poruncim asadar:

-1 intoarcerea tuturor bunurilor sustrase din averea manastirii, mai ales a bunurilor sacre, in speță cele doua icoane mari imbracate in argint masiv si placate cu aur si pietre pretioase de mari dimensiuni si racla cu Sfinte Moaste, dar si a celorlalte bunuri sustrase, iar situatia bunurilor deja instrainate despagubirea manastirii binestiind ca oricine isi insuseste ceea ce nu-i apartine din averea unei manastiri incalca sfintele canoane cazand sub incidenta blestemului arhieresc.

-2 Retragerea dreptului de a purta crucea pectorală.

-3 Întoarcerea grabnică la mănăstirea de metanie, unde si-a început viața monahală si interdicția de a se mai întoarce și a viețui in eparhia Oradiei.

In situatia neatingerii scopului acestei incercari de conciliere prin neindeplinirea celor dispuse, indeplinirea partial, defectuasa sau cu rea credinta, consistoriul monahal eparhial va constata esuarea incercarii de conciliere si va dispune aplicarea masurilor specifice faptelor potrivit sfintelor canoane si legiuirilor BOR.

Dumnezeu să vadă si să judece.

  

 *  *  *  *  *

Conform regulamentului de procedură al instanțelor disciplinare și de judecată a BOR, capetele de acuzare se încadrează la următoarele articole:

Art.3 – Sunt considerate ca delicte disciplinare şi sancţionate ca atare:

            a.  Săvârşirea cu de la sine putere a lucrărilor sfinte de un preot sau diacon, suspendat sau depus legal;

            b.  Părăsirea cu de la sine putere a locului său de serviciu şi îndeplinirea serviciilor preoţeşti în altă parohie, fără ştirea şi consimţământul autorităţii bisericeşti competente;

            i. Calomnierea şi acuzarea neîntemeiată de fapte necinstite faţă de orice cleric, faţă de căpeteniile şi superiorii Bisericii, precum şi faţă de corporaţiile, instituţiile şi organele bisericeşti;

            s.  Neglijarea, neîndeplinirea sau îndeplinirea cu rea credinţă a îndatoririlor impuse de Statutul de organizare şi de Regulamentele lui de aplicare, cum şi de toate ordinele şi dispoziţiile autorităţilor bisericeşti;

*  *  *  *  *

Pornind de la documentul oficial afișat am contactat-o telefonic pe cea în cauză. În cele ce urmează vom reproduce un fragment din discuția telefonică:

-Ce ne puteți spune de decizia Episcopiei Oradiei din 27 noiembrie, anul trecut, referitor la situația dumneavoastră?

-Ce decizie? Ce se spune în ea?

(După ce am citit textual punct cu punct, maica Teodora a spus:)

-Nu știu despre așa ceva. În 27 noiembrie am fost la ÎPS Laurențiu în audiență. Nu am fost anunțată că sunt judecată.

-Nu cumva această decizie s-a dat după ce PS Sofronie a aflat că sunteți la Sibiu? Pe document nu se vede altă semnătură decât a episcopului. Nimeni din consistoriul respectiv nu a mai semnat documentul.

-Tot ce se poate, nu m-ar mira. S-ar putea să fie cum spuneți din moment ce nu m-au anunțat și totul s-a făcut așa în grabă. Asta înseamnă că până ce m-am întors de la Sibiu hotărârea era deja luată. Aș fi vrut să fiu acolo pentru a mă putea apăra, deși nu știu dacă ar fi îndrăznit unul din cei din consistoriu să-mi ia apărarea. Care ar fi făcut așa ceva ar fi ajuns ca mine.

-Ce ne puteți spune despre cele enumerate mai înainte?

-Acolo sunt prezentate sumar și nimic concret. Vreau să știu exact faptele pentru care sunt acuzată, nu așa la general. Că am dat informații în presă despre ce au făcut cu mine. Nu aveam ca să mai fac pentru că nimeni nu mă mai asculta. Toți se temeau să stea de vorbă cu mine, iar părintele Mihail și preasfințitul nu vroiau niciodată să mă asculte, să vin și eu cu un răspuns la ceea ce mi se aduce în cârcă. Am văzut că sunt puși să mă mazilească cu orice preț și astfel am acceptat să dau detalii și în presă.

-Mai spun că ați furat icoane, că ați părăsit mănăstirea fără binecuvântare, că ați calomniat anumite fețe bisericești, că nu ați administrat corect gestiunea mănăstirii. Am foaia în față, vi le pot reciti.

-Nu e cazul că le țin minte. Domnule, ascultați vă rog cu atenție ce vă spune Teodora. Odată să știți că acestea nu sunt motive, ci pretexte. Am luat două icoane care erau ale mele personale. Nu au o valoare material deosebită, ci doar o valoare duhovnicească. Sunt icoane de Soflino, dacă știți dumneavoastră cum sunt alea. De alea ieftine de tablă. Când l-au hirotonit pe fratele lui Antim, au luat din mănăstire două icoane valoroase pe care nu stie nimeni unde le-au dus. Pentru că nu am vrut să i le dau, m-au amenințat și până la urmă am cedat, așa că le-au dus. Am primit de la mama fețe de masă și cearceafuri cusute cu mâna, și pe alea le-au luat. Nu am mai zis nimic că altfel mă zvântura, și până la urmă tot au făcut-o.  Am fost făcută stravoforă de preasfințitul. Crucea de stravoforă pe care am adus-o de la Kiev, mi-a dispărut după o vizită a lui Mihail. Când au constatat că nu e din aur, mi-am găsit-o aruncată pe aici (caz similar cu cel de la Piatra Petranilor de lângă Beiuș -n.n.). Acum imi interzic și să o mai port, în schimb mi-au pus o altă cruce mai grea pe spate. Au mințit cu nerușinare. Nu am părăsit mănăstirea, ci ei m-au scos afară mințind că s-a hotărât la sinodul mitropolitan că mănăstirea se transformă în mănăstire de călugări. M-au scos cu forța, mă înțelegeți domnule! Am fost și bătută, iar acum nu mai recunosc nici unul și spun că am fost eu o proastă, că am plecat de capul meu, după ce am muncit ca robul atâta amar de ani. Aici se vede cât sunt de sinceri. În 17 noiembrie anul trecut au venit cu câteva mașini să mă scoată forțat afară din mănăstire. Dintre cei care m-au agresat pentru a mă scoate din mănăstirea construită de mine cu sudoare și jertfă sunt și cei pe care mi i-ati citit de pe lista aia. Nu am calomniat pe nimeni, ci am spus doar adevărul despre cum și-au bătut joc de mine și interesele ce se ascund în spatele faptelor ce le-au făcut cu mine. Dacă am administrat bine sau nu mănăstirea, puteți să trageți singuri concluzia mergând să vedeți ce am făcut acolo. Tot ce este la Voievozi s-a făcut după ce am ajuns eu acolo.

-Unde vă este mănăstirea de metanie? Din decizia afișată la sediul episcopiei reiese că sunteți obligată să vă întoarceți la mănăstirea de metanie.

-Domnule, îmi vine să râd. Am fost călugărită la Voievozi. Asta e mănăstirea mea de metanie. Ce mi-ați citit e o prostie. Mă obligă să merg la mănăstirea unde am fost călugărită și în aceași hârtie spune că nu am voie să mai vin în eparhia Oradiei. Din asta se vede clar că hârtia a fost făcută în grabă. Eu și părintele mi-am făcut cererea de ieșire din eparhie, dar încă nu mi-au aprobat-o. Am trimis-o recomandată prin poștă. În caz că nu ne dau răspuns vom merge personal la Oradea. În eparhia asta nu mai pot sta că nu mai am liniște cu cei mari. Se pare că nu vor să mă lase să plec până nu mă mazilesc întâi.

-Din consistoriu cine fac parte?

-Nu știu, nici nu m-a interesat.

-Cum comentați această decizie? Credeți că e o modalitate de a acoperi un abuz.

-Dar ce altceva ar putea fi. Această hârtie nu poate să o facă decât cineva cu mintea tulbure.

-Veți face contestație?

-Bineînțeles, chiar dacă voi ajunge la patriarch, nu se poate așa ceva.

   Din informațiile pe care le deținem, din consistoriul monahal, fac parte călugări de la mănăstirea Izbuc și de la catedrala din Oradea, oameni fideli ai preasfințitului Sofronie dintre care: exarhul Mihail Tărău, arhim. Iorest Grebenea, arhim. Antim Oprea etc. Poate că nu se cade să întrebăm de mașinile de lux sau de apartamentele pe care unii membrii ai consistoriului le dețin, dar care pentru PS Sofronie nu contează, ca în cazul de față. Totuși deocamdată le amintim pe scurt, urmând ca altă dată să revenim cu detalii asupra lor.

   Referitor la enunțul “administrarea incorectă a bunurilor bisericești” putem spune că, ceea ce a construit maica Teodora la Voievozi depăsește cu mult ceea ce a zidit PS Sofronie de când e ierarh. Unde s-au dus fondurile pentru catedrala episcopală din Oradea și ale mănăstirii Izbuc și cum sau administrat acestea nu vede nimeni? Dar să mai punem la socoteală administrarea averii lui Emanuil Gojdu, pe care a lăsat-o românilor din Ardeal? La ce articole din regulament s-ar încadra toate acestea precum luxul și traiul îmbelșugat al preasfinției sale, abuzurile în funcție și aroganța, chefurile și alte lucruri ieșite din tiparul monahal, pe care preasfinția sa le săvârșește fără jenă. Toate acestea pe banii personali sau ai eparhiei? 

   

Marius Pop

   Obs. Discuția cu maica Teodora a avut loc la începutul lunii ianuarie. Ulterior, într-o discuție mai recentă cu maica, am aflat că a fost la sediul episcopiei pentru a depune personal cererea de ieșire din eparhie, prilej cu care a văzut și decizia de la afișier. Secretarul eparhial a refuzat să îi dea număr de înregistrare. Subiectul rămâne deschis. Așteptăm o eventuală replică a Episcopiei Oradiei pe care să o publicăm.

Legaturi la acest subiect:

PS Sofronie a generat un nou scandal in Bihor:
 http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2012/12/ps-sofronie-drincec-generat-un-nou.html

PS Sofronie este acuzat de diversiune si fals:
 http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2012/12/episcopul-sofronie-este-acuzat-de.html

Fulgerul de la Roma - Un semn de la Dumnezeu?

Un fulger a lovit Biserica Sfântului Petru din Roma când s-a anunţat demisia papei Benedict al XVI-lea.

   Vestea demisiei papei Benedict al XVI-lea a şocat întreaga Biserică Catolică precum şi o parte a creştinătăţii. Teama cea mare a multora e că la cîrma Vaticanului va venii un papă de culoare. Aceasta ar coincide cu anumite profeţii care spun că sfârşitul catolicismului va fi atunci când va fi un papă negru.

   Unele profeţii spun că în veacurile din urmă catolicii vor revenii la dogmele apostolice ortodoxe lepădând inovaţiile introduse după papa Leon al III-lea. Alţii spun că va avea loc o distrugere din interior a Vaticanului şi în consecinţă a întregii Biserici Romano-Catolice cu riturile ei. 

   Profeţia "sfântului" Malachy, scrisă în limba latină, descrie toţi episcopii Romei (numiţi papi). Această profeţie începe cu Celestin al II-lea care a urcat pe scaunul episcopal al Romei îla anul 1143 iar penultimul fiind Benedict al XVI-lea. Urmaşul lui Benedict al XVI-lea este numit Petre Romanul şi este ultimul papă din istoria Romei, conform acestor profeţii. Profeţiile lui Malachy conţin 112 fraze şi au fost publucate pentru prima dată de istoricul benedictin, Arnold de Wyon, în anul 1595. 

    Ultima demisie a unui papă a fost în urmă cu 600 de ani.

  Fără a ne pronunţa asupra acestor prorocii, coincidenţă sau nu, dar la puţin timp după anunţarea demisiei papei Benedict, peste Roma a pornit o furtună cumplită care a lovit cu un fulger Biserica Sfântului Petru, marea catedrală a papalităţii. Filmul de mai jos, transmis de BBC, arată felul în care fulgerul a lovit crucea de pe turnul Bisericii. 

Dacă aceste prorocii se vor împlini sau nu, rămâne de văzut. Cert este că pentru un om cu mintea limpede, nu e greu să îşi dea seama că o demisie cu un astfel de pretext nu se face prin surprindere şi nu se anunţă peste noapte. 

prof. Cristian Marc

Asociatia PREZENT!

organizeaza

sambata 16 februarie 2013

comemorarea anuala

Valeriu Gafencu

Sambata 16 februarie 2013, ora 11:30 ii comemoram pe Valeriu Gafencu si pe fostii detinuti politici morti in timpul detentiei, printr-un parastas savarsit la Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena si inchinarea la Troita ridicata in cimitirul unde au fost ingropate cele peste 120 de victime ale comunismului cazute in temnita din Targu Ocna.

Ca in fiecare an, manifestarea este sprijinita de familia lui Valeriu Gafencu si de fostii detinuti politici care au impartasit acelasi crez romanesc.

Pentru orice detalii legate de comemorare nu ezitati sa ne contactati.

La 24 ianuarie 2013, s-au implinit 92 de ani de la nasterea lui Valeriu Gafencu.

Asociatia PREZENT!

Costel Condurache 0726 314475 – asociatiaprezent@yahoo.com

http://valeriugafencu.wordpress.com/