Duminica a treizeci si treia după Rusalii
(Luca XVIII, 10-14.)
1. Sinceritatea este o mare valoare morală.
2. Condiţie principală pentru prietenie.
3. Condiţie principală pentru comuniune.
4. Sinceritatea duce neapărat la modestie, smerenie.
5. Mândria e dovada lipsei de sinceritate.
6. Putem încerca să fim nesinceri față de oameni dar nu și față de Dumnezeu Atotștiutorul.
7. Fariseul nu s-a cercetat bine pe sine, a uitat că și faptele bune nu au fost făcute numai de el.
8. La orice faptă bună contribuie și Dumnezeu – ne-a dăruit sănătate.
9. Fapta bună nu garantează mântuirea întotdeauna. De ce? Pentru că o faptă bună trebuie făcută cu sinceră iubire. E greu să plinești o astfel de faptă bună.
10. De cele mai multe ori fapta bună e făcută cu interes. Pe drept cuvânt Sfântul Pavel spune: “nu din fapte ca să nu se laude cineva”.
11. Poate părinții pot face astfel de fapte bune pentru copiii lor.
12. Smerenia este sigur mântuitoare.
13. Ce fapte bune a făcut vameșul, tâlharul, dar s-au mântuit datorită valorii smereniei.
14. De ce smerenia e mântuitoare și folositoare? De ce a lăudat-o Mântuitorul? De ce a pus-o Sfântul Antonie ca o condiție sigură de mântuire? Pentru că smerenia asigură pacea familiei și societății. Pricinile de ceartă vin din lipsa smereniei.
15. Toate faptele fariseului n-au cântărit cât smerenia vameșului. Iată o disproporție între cantitativ și calitativ.
16. Calitativul smereniei a depăşit cantitativul faptelor bune.
17. Autentic exemplu de smerenie e Mântuitorul de la naștere până la cruce.
18. Cum ne-am putea lăuda gândindu-ne la patimile din tinerețile noastre. Chiar dacă ne apropiem de Dumnezeu ajungem la smerenia admirației.
19. Deci este o smerenie a părerii de rău privind la viața noastră, apoi o smerenie a admirației, deci nu putem ieși din smerenie ori că gândim la noi, ori la Dumnezeu. Se pare că așa a alcătuit Dumnezeu viața noastră pentru a ajunge la ușa smereniei.
20. Nu ne-am născut că noi am vrut, nu ni se împlinesc planurile ce le facem, nu facem cele sfint cum trebuie, deci toate ne îndeamnă spre ușa smereniei.
21. Cosmosul privindu-l cu tainicele sale măreții în comparație cu noi ne îndeamnă la smerenie. Kant: ”cerul înstelat și legea morală din om”.
22. Să-l preamărim pe Dumnezeu în adânc de smerenie cu recunoștință, să-L rugăm din adânc de smerenie să ne ierte păcatele și fărădelegile noastre strigând din adânc de smerenie: ”Dumnezeule milostiv fii mie păcătosului”.
23. Nu există o ceată a fariseilor și una a vameșilor, în fiecare din noi este ceva și din fariseu și din vameș, să încercăm să cultivăm și să creștem “vameșul” din noi.
24. Fariseul “plin de sine” Dumnezeu are grijă ca să-L lecuiască de mândrie prin acea pedagogie divină.
25. Un vameș - poate cădea în descurajare și atunci Dumnezeu îl întărește, nu-l lasă.
2. Condiţie principală pentru prietenie.
3. Condiţie principală pentru comuniune.
4. Sinceritatea duce neapărat la modestie, smerenie.
5. Mândria e dovada lipsei de sinceritate.
6. Putem încerca să fim nesinceri față de oameni dar nu și față de Dumnezeu Atotștiutorul.
7. Fariseul nu s-a cercetat bine pe sine, a uitat că și faptele bune nu au fost făcute numai de el.
8. La orice faptă bună contribuie și Dumnezeu – ne-a dăruit sănătate.
9. Fapta bună nu garantează mântuirea întotdeauna. De ce? Pentru că o faptă bună trebuie făcută cu sinceră iubire. E greu să plinești o astfel de faptă bună.
10. De cele mai multe ori fapta bună e făcută cu interes. Pe drept cuvânt Sfântul Pavel spune: “nu din fapte ca să nu se laude cineva”.
11. Poate părinții pot face astfel de fapte bune pentru copiii lor.
12. Smerenia este sigur mântuitoare.
13. Ce fapte bune a făcut vameșul, tâlharul, dar s-au mântuit datorită valorii smereniei.
14. De ce smerenia e mântuitoare și folositoare? De ce a lăudat-o Mântuitorul? De ce a pus-o Sfântul Antonie ca o condiție sigură de mântuire? Pentru că smerenia asigură pacea familiei și societății. Pricinile de ceartă vin din lipsa smereniei.
15. Toate faptele fariseului n-au cântărit cât smerenia vameșului. Iată o disproporție între cantitativ și calitativ.
16. Calitativul smereniei a depăşit cantitativul faptelor bune.
17. Autentic exemplu de smerenie e Mântuitorul de la naștere până la cruce.
18. Cum ne-am putea lăuda gândindu-ne la patimile din tinerețile noastre. Chiar dacă ne apropiem de Dumnezeu ajungem la smerenia admirației.
19. Deci este o smerenie a părerii de rău privind la viața noastră, apoi o smerenie a admirației, deci nu putem ieși din smerenie ori că gândim la noi, ori la Dumnezeu. Se pare că așa a alcătuit Dumnezeu viața noastră pentru a ajunge la ușa smereniei.
20. Nu ne-am născut că noi am vrut, nu ni se împlinesc planurile ce le facem, nu facem cele sfint cum trebuie, deci toate ne îndeamnă spre ușa smereniei.
21. Cosmosul privindu-l cu tainicele sale măreții în comparație cu noi ne îndeamnă la smerenie. Kant: ”cerul înstelat și legea morală din om”.
22. Să-l preamărim pe Dumnezeu în adânc de smerenie cu recunoștință, să-L rugăm din adânc de smerenie să ne ierte păcatele și fărădelegile noastre strigând din adânc de smerenie: ”Dumnezeule milostiv fii mie păcătosului”.
23. Nu există o ceată a fariseilor și una a vameșilor, în fiecare din noi este ceva și din fariseu și din vameș, să încercăm să cultivăm și să creștem “vameșul” din noi.
24. Fariseul “plin de sine” Dumnezeu are grijă ca să-L lecuiască de mândrie prin acea pedagogie divină.
25. Un vameș - poate cădea în descurajare și atunci Dumnezeu îl întărește, nu-l lasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.