Mărturie de credinţă ortodoxă a părintelui Sava Lavriotul la Oradea. O demascare curajoasă a sinodului din Creta şi a oficializării ecumenismului globalizant.

Conferinţa de la Oradea:

Părinţii athoniţi au impresionat publicul orădean prin sinceritate, curaj şi smerenie. 

Monahii athoniţi au fost duminică (9 oct. 2016) seara la Oradea întâlnindu-se cu credincioşi ortodocşi din oraş. Într-o atmosferă autentic ortodoxă, monahii au mărturisit în duhul dragostei şi al smereniei învăţătura Bisericii aşa cum o făceau Sfinţii Părinţi în vremurile de restrişte. Participanţii i-au oprit pe monahi la ieşire pentru a mai pune întrebări legate de subiectul conferinţei, parcă nedorind să se despartă de ei. Bihorenii i-au asemănat pe monahii athoniţi cu Sfântul Visarion Sarai care a mărturisit prin satele din Ardeal îndemnându-i pe oameni la păstrarea dreptei credinţe în perioada uniatismului impus de Habsburgi.

     Părintele Sava de la Mănăstirea Marea Lavră din Sfântul Munte (însoţit de monahi de la schitul Prodromu) a conferenţiat orădenilor despre sinoadele din istoria Bisericii Ortodoxe şi mântuirea pe care Dumnezeu a lăsat-o celor care au botezul autentic. S-a discutat şi despre sinodul care recent a avut loc în Creta, sinod contestat de către o parte însemnată a pleromei Bisericii Ortodoxe, dar şi de câteva patriarhii autocefale. Despre acest sinod IPS Hierotheos Vlachos a făcut referiri teologice care urmează să fie traduse şi în limba română. Prin aceste studii, mitropolitul grec arată devierile de la dreapta credinţă şi caracterul apostat al lucrărilor respectivului sinod.

     În acest context, părintele Sava Lavriotul amintea că „În istoria Bisericii noastre au existat mai multe sinoade la care, deşi au participat episcopi ortodocşi, conţinutul lor nu a fost ortodox. După studierea documentelor de la acest sinod s-a constatat că acesta nu a fost unul ortodox ci unul tâlhăresc”. Monahul athonit exemplifică câteva motive pentru care numeşte acest sinod tâlhăresc: acceptarea ereticilor (catolici şi protestanţi) ca biserici, neadoptarea tradiţiei patristice, procedurile organizării şi adoptării documentelor finale ale sinodului şi altele. S-a mai amintit că „Este singurul sinod care nu a condamnat vreo erezie, ci chiar dimpotrivă le acceptă prin câteva articole dintre care şi articolul 6”, referindu-se la documentul cel mai controversat intitulat „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine”.

     Invitaţii conferinţei au vorbit şi despre unirea bisericilor pe care o pregăteşte sinodul din Creta: „Unirea Bisericii nu este o unire în duhul ortodox. Şi noi vrem o unire şi ne rugăm pentru asta, dar să fie în duhul Sfinţilor Părinţi şi cei care s-au rupt să revină în Biserica de unde au plecat”. În acest sens s-a menţionat că prin sinodul din Creta s-a întărit aderarea Bisericii Ortodoxe la platforma protestantă numită „Consiliul Mondial al Bisericilor” (CMB). Ideile protagoniştilor acestui sinod, cei doi ierarhi ecumenişti, IPS Ziziulas al Pergamului şi ale patriarhului Bartolomeu de la Constantinopol, au fost regăsite în mare parte în deciziile finale: ecumenismul la nivelul familiei, teoria ramificaţiilor, teoria baptismală, oferirea posibilităţii schimbării posturilor conform unor decizii locale şi alte argumente teologice referitor la subiect.

      Despre intenţiile şi motivaţiile patriarhului Bartolomeu de a schimba canoanele Bisericii Ortodoxe, detalii în limba romana se pot găsi aici: 

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/08/de-la-athenagora-la-bartolomeu-pe-calea.html

https://www.youtube.com/watch?v=umj7VMXwtL0

     În prezentarea sa, monahul Sava Lavriotul a amintit că una dintre noutăţile aduse de acest sinod în istoria Bisericii este impunerea silită a deciziilor luate de către participanţii în Creta prin articolul 22, mult contestat de către o parte a pleromei Bisericii. Prin acest articol, cei care se împotrivesc deciziilor ecumeniste sunt consideraţi schismatici, chiar dacă rămân membri ai Bisericii Ortodoxe nedorind să părăsească Biserica.

     În contradicţie cu tema principală a sinodului din Creta, invitaţii susţin că într-un sinod de asemenea anvergură trebuiau discutate probleme importante ale Bisericii în contextul zilelor noastre cum ar fi: New Age, ezoterism, masonerie, secularism şi altele care sapă la temelia învăţăturii ortodoxe: „Aceste subiecte – spun monahii athoniţi – au fost evitate cu desăvârşire de către ierarhii care au mers în Creta. Chiar dimpotrivă au deschis uşile Bisericii spre concepţiile religioase globaliste”.

     În încheierea cuvântării, monahul Lavriot a făcut o comparaţie între sinoadele din vechime şi acest sinod, citind şi din Enciclica celor patru patriarhi din 1848, care aveau o poziţie fermă în apărarea ortodoxiei, total diferită cu patriarhii actuali care au semnat în Creta. Astfel părintele Sava spunea: „Unde se schimbă învăţătura se schimbă şi credinţa, iar erezia este blasfemie la adresa Duhului Sfânt. Credinţa nu avem voie să o schimbăm. Trebuie să o lăsăm urmaşilor noştri fără să schimbăm nimic”.

     Între întrebările din sală (scris şi verbal) s-a evidenţiat interes faţă de subiectul autorităţii duhovniceşti cum ar fi al PS Longhin Jar, episcop de Bănceni, de naţionalitate română, dar şi legat de validarea botezului la eretici, autoritatea ierarhilor şi lucrarea harului la aceştia în condiţiile căderii lor în apostazie, mântuirea în Biserica Ortodoxă şi altele. În continuare vom puncta câteva dintre răspunsurile invitaţilor (detalii se vor putea găsi direct din înregistrările video):

-       PS Longhin este om duhovnicesc şi mărturisitor. Din punct de vedere canonic a luat o decizie corectă.

-        Botezul eretic nu trebuie recunoscut chiar dacă e în numele Sfintei Treimi pentru că este eretic: „Sfântul Nicodim Aghioritul spune că botezul latinilor nu este valid. Nu are har. Dacă un papistaş vrea să vină la ortodoxie trebuie să se boteze. Ei nu au Botez, au stropire”. La una dintre întrebări părintele Sava face o diferenţiere între botezul din necesitate, în caz de prigoană sau conjuncturi dificile în care botezul nu poate fi administrat canonic, şi vremurile de pace în Biserică când nu sunt motive canonice să se generalizeze excepţiile, din comoditate sau influenţe străine de învăţătura Bisericii Ortodoxe.

-          „Ierarhii care au participat la sinod au har, din moment ce încă nu au fost caterisiţi”

-         „Au existat mulţi episcopi eretici. Imaginaţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă lumea i-ar fi urmat. Unde un episcop mărturiseşte Adevărul acolo este Biserica”.

-         „Să nu avem răutate, să nu fim fanatici, să mărturisim din dragoste pentru Dumnezeu şi pentru oamenii care caută Adevărul”

-         Despre tăcerea preoţilor în biserici spune că aceasta rămâne la conştiinţa fiecăruia: „Sinodul ne obligă să recunoaştem ecumenismul oficial. Preoţii ar trebui să nu recunoască acest sinod, să-l respingă”

-          „Cerem un alt sinod care să condamne acest sinod eretic”.

-     Referitor la nepomenirea ierarhilor care au mărturisit ecumenismul, prin viu grai, fapte şi semnătură, parintele Sava spune că aceasta este o măsură de apărare a credinţei şi delimitare de erezie: „Să o facem în scop mărturisitor. Preoţii care pomenesc ierarhii eretici admit ca erezia ierarhului respectiv să se răsfrângă şi asupra credincioşilor pe care îi păstoreşte, iar aceştia, în timp vor adopta şi ei aceste erezii”. Monahii atoniţi au amintit şi de canoanele bisericeşti explicând în ce condiţii se poate opri pomenirea superiorilor ierarhici. În acest sens a amintit de canonul 15 de la sinodul I-II (anul 861) al Sfântului Fotie cel Mare, patriarh al Constantinopolului.

-       „Dumnezeu vrea mântuirea tuturor. Dumnezeu dă posibilitatea tuturor să se mântuiască. În Sfânta Evanghelie spune că cine nu se botează nu se poate mântui. Hristos a dat posibilitatea tuturor să se boteze ortodox. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, nu a noastră”

-     „Principiul de primat papal în Biserica Ortodoxă a fost introdus de episcopul Ziziulas al Pergamului, o teologie papistă, nepatristică. În mare parte ideile lui au fost regăsite în documentele finale semnate de unii ierarhi care au participat în Creta”. Acest principiu al primatului patriarhilor se regăseşte şi în unele articole a documentului „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine” fiind unul dintre motivele pentru care papa Francisc a felicitat lucrările sinodului din Creta. (Menţionăm că la lucrările acestui sinod au participat, ca observatori, reprezentanţi ai Vaticanului şi a unor secte protestante –n.n.)

-          „Acest sinod este legat de conceptul de globalizare, de o nouă ordine mondială, de antihrist”.

-         „Nu locul, ci fapta ne mântuieşte”.

-         „Sinodul a fost pus la cale de către CIA (serviciile secrete americane)”.

-       A vorbit şi despre prigoana celor care se împotrivesc sinodului din Creta: „Cei care se împotrivesc sunt pe calea cea bună. Cei care acceptă nu au dovezi teologice. De aceea, în loc să dea răspuns concret, aruncă cu noroi în noi spunând că suntem fanatici, extermişti, schismatici. PS Longhin e denigrat deşi are o viaţă sfântă”.

-         „Schisma o crează cei care au schimbat dogmele”

-         „Mărturisirea credinţei este obligatorie. Pentru asta nu e nevoie de binecuvântare”.

-       „Suntem într-o epocă în care doar ortodocşii sunt prigoniţi. Toţi ceilalţi au drepturi, dar noi nu”.

-         „Până la o condamnare oficială, putem merge la slujbe unde sunt pomeniţi ierarhi eretici”.

-    „Hristos este dragoste şi Adevăr. Să iubim întreaga lume, dar în Duhul Adevărului, nu să schimbăm adevărul pentru o dragoste privită cu ochi lumeşti. Chiar de ne vor numi fanatici, extremişti sau schismatici. Noi trebuie să spunem Adevărul din dragoste pentru Hristos!”.

     Reprezentanţii ASTRADROM aflaţi la locul evenimentului au anunţat că există o scrisoare adresată Sinodului BOR şi episcopului locului prin care se cere o revizuire a deciziilor delegaţiei române prezente în Creta. Scrisoarea este susţinută de credincioşi ortodocşi din Eparhia Oradiei prin semnătură. Tabelele de semnături vor fi înaintate public conducerii Episcopiei Oradiei. Până în prezent s-a depăşit numărul de 1.000 de semnatari.

     Săptămâna care urmează, părinţii athoniţi vor merge la Piatra Neamţ (marţi), Iaşi (miercuri), Roman (joi), Braşov (vineri) şi Bucureşti (sâmbătă). Duminică se vor întoarce în Grecia, mergând la mănăstirile lor din Sfântul Munte Athos. Părinţii români au adus cu ei binecuvântarea lui gheronda Gavriil (urmaş al părintelui Paisie Aghioritul), al părintelui Iulian de la Prodromu şi a altor părinţi athoniţi, mari duhovnici ai Athosului, care au decis să mărturisească Adevărul lui Hristos, acum în vremurile când ni se impune „tăcere”. Referitor la aceasta doresc să fac remarca unei doctoriţe aflate în sală, care la sfârşitul conferinţei mi-a spus: „Dacă nu-l mai avem pe părintele Iustin Parvu, Dumnezeu ne trimite alţi părinţi din afară”.

prof. Cristian Marc

Din partea organizatorilor de la Oradea:

Datorită faptului că sala a fost plină, unii dintre cei care au dorit să participe la conferinţă nu au reuşit să intre. Numărul participanţilor fiind peste aşteptările noastre şi posibilităţile financiare pentru închirierea unei săli mai mari au fost motivele pentru care am ales această sală. Ne cerem scuze, şi promitem că, în curând vom pune pe internet înregistrarea integrală a conferinţei. Părinţii athoniţi au promis că vor mai veni la Oradea. Pe viitor vom încerca să găsim posibilităţi de a obţine o sală mai încăpătoare. Mulţumim pentru înţelegere.