Preotul Constantin Necula - apărător al feţelor bisericeşti şi luptător împotriva corupţiei.

În slujba cui?

    Preotul Constantin Necula, consilier al Mitropolitului Laurenţiu Strezea şi profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, în ultima perioadă, a intrat în lista feţelor bisericeşti controversate din BOR. În plan teologic este acuzat că duce o campanie de susţinere a globalizării în plan religios şi de propovăduire a ereziei ecumeniste, iar în plan social este acuzat de susţinere ascunsă a Partidului Naţional Liberal (PNL).

Mai in gluma, mai in serios, cu "umorul" sau specific, prof. Constantin Necula a evitat sa raspunda la unele intrebari din sala, dar in schimb inducea participantilor la conferinta  ideea ca Biserica ar trebui revigorata deoarece canoanele ei sunt specifice perioadei de inceput a Bisericii. Pr. Necula propune un alt suflu de viata bisericeasca, intr-un duh mai lumesc, diferit de cel al sfintilor parinti. In acest context un rol important il are schimbarea mentalitatii credinciosilor ortodocsi conform noilor tendinte globaliste.

VIDEO: Fragmente din conferinta pr Constantin Necula la Catedrala Episcopală din Oradea, 14 februarie 2017

   Marti, 14 februarie, la invitatia PS Sofronie Drincec, părintele Constantin Necula de la Sibiu a ținut la Catedrala Episcopală din Oradea o conferință cu tema "Familia, laboratorul educației pentru Înviere". Miercuri, 15 februarie, a conferentiat la Stei.

   Am primit din partea unor creștini îngrijorați din auditoriu niște filmări din cadrul acestei conferințe care ne fac și pe noi să ne întrebăm asupra "duhului ortodox" care străbate discursul părintelui Necula. 

Fără alte comentarii vă prezentăm mai jos două fragmente:

Un discurs emblematic pentru susţinerea sinodului din Creta.

Crâmpeie din viaţa bisericească contemporană.

     Discurs denigrant din faţa Sfântului Altar condimentat cu sofisme mincinoase lipsite până si de efortul minim de a articula logic un mesaj, fie el chiar rău intenţionat. Monahii athoniţi prin mărturisirea din cadrul conferinţelor, pe de o parte tulbură liniştea creştinismului european, chiar mondial, adică pacea ecumenismului sincretist antiortodox, iar pe de altă parte „sapă la rădăcina Bisericii străbune, mama poporului român”, după cum susţin unii oficiali ai BOR. Pentru a convinge auditoriul, cu viclenie, renunţă chiar la corectitudinea limbajului politic, el însuşi distanţându-se de atitudinea oficială cu privire la emigranţi. Acum a primit ordin ca aşa-zişii „duşmani ai Bisericii şi ai Neamului”, monahii athoniţi, să fie spulberaţi. Îl ajutăm ca mărturisirea dânsului să fie publică, aşa cum îşi doreşte. Acestea sunt argumentele potrivnice dezbaterilor din conferinţele părinţilor athoniţi. Să le ascultăm, să le analizăm cu luare aminte şi cu frică.

Mărturie de credinţă ortodoxă a părintelui Sava Lavriotul la Oradea. O demascare curajoasă a sinodului din Creta şi a oficializării ecumenismului globalizant.

Conferinţa de la Oradea:

Părinţii athoniţi au impresionat publicul orădean prin sinceritate, curaj şi smerenie. 

Monahii athoniţi au fost duminică (9 oct. 2016) seara la Oradea întâlnindu-se cu credincioşi ortodocşi din oraş. Într-o atmosferă autentic ortodoxă, monahii au mărturisit în duhul dragostei şi al smereniei învăţătura Bisericii aşa cum o făceau Sfinţii Părinţi în vremurile de restrişte. Participanţii i-au oprit pe monahi la ieşire pentru a mai pune întrebări legate de subiectul conferinţei, parcă nedorind să se despartă de ei. Bihorenii i-au asemănat pe monahii athoniţi cu Sfântul Visarion Sarai care a mărturisit prin satele din Ardeal îndemnându-i pe oameni la păstrarea dreptei credinţe în perioada uniatismului impus de Habsburgi.

Un ierarh bihorean al carui glas a ramas in istoria Bisericii Romane actual si pilduitor. Cuvant tinut in parlamentul Romaniei de catre PS Roman Ciorogariu.

 

„A intrat frica în noi? Nu mai cutezăm să vorbim despre naționalism?”

Roman Ciorogariu, fost Episcop al Oradiei, discurs ținut în Senatul României pe 18 noiembrie 1923:

„Domnilor senatori,

Prezentarea cărții "Să nu ne răzbunați" la Oradea si Beius

Mesajul părintelui Moise Iorgovan pentru bihoreni 

                                                        - o prezentare a cărții "Să nu ne răzbunați"

     Filmul de mai sus a fost difuzat la conferința cu tema "Sa nu ne razbunati" din Beius (4 martie) si Oradea (5 martie). Deoarece monahul Moise nu a putut veni in Bihor, am gasit ca fiind o solutie de ultima ora sa ii facem o inregistrare pe care s-o oferim participantilor la conferinta. Astfel ne-am deplasat la Alba-Iulia, pentru a-i lua un interviu.

     Tinand seama de modul in care face expunerea, dar si de informatiile cuprinse in aceasta inregistrare consideram ca acestea sunt binevenite pentru fiecare dintre cei care vor sa cunoasca cateva aspecte nevazute (nestiute) despre viata romanilor de peste Prut.

     In lipsa parintelui Moise, dupa audierea de mai sus, la Oradea, prezentarea cartii a fost facuta de profesorul Radu Romînaşu de la Facultatea de Istorie din Oradea si fostul detinut politic Roman Danila din Arad (originar din Mizies-Bihor). Alaturi de cei doi invitati au mai fost prezenti si studenti basarabeni ai Universitatii din Oradea.

    Speram ca, in cat mai scurt timp, sa putem vedea si inregistrarea conferintei de la Oradea pe care intentionam sa o postam integral.

Conferinţa integrala poate fi vizionata accesand link-ul de mai jos:
http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=192442414514739888#editor/target=post;postID=761179597852907963

secretar ASTRADROM - Anca Budău

Atasat la carte exista si un DVD cu trei filme documentare alcatuite din marturii ale martorilor. Acestea pot fi vazute accesand link-ul:
http://vremurivechisinoi.blogspot.ro/2012/12/sa-nu-ne-razbunati-film-documentar.html

Cateva detalii despre aparitia volumului:
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/06/14/monahul-moise-iorgovan-sa-nu-ne-razbunati-sfintii-inchisorilor/

O statuie a voievodului Menumorut in Oradea…

În Oradea se intenționează amplasarea unei statui imense a voievodului Menumorut.

Locația se pare a fi intersecția dintre bulevardele Decebal si Dacia.

Autoritățile Orădene încă nu au dat toate avizele pentru amplasarea acesteia.

Dacă acest proiect va fi posibil, rămâne de văzut.

ASTRADROM propune ca, în vederea realizării acestui proiect, să fie consultați și istoricii din zonă a căror păreri dorim să fie făcute publice.

În cele ce urmează vom reda un articol al lui Horea Dumitru Oprea preluat de pe blogul “Istorii regăsite”. Aici se prezintă, conform mențiunii lui Anonimus, felul în care Menumorut a abdicat în fața cotropitorului Arpad:

Anonymus despre formaţiunile politice găsite de unguri în Transilvania

Trimişii lui Arpad, Usubuu şi Veluc, […] venind în fortăreaţa Bihor, au salutat pe ducele Menumorut […]. La urmă însă […] au pretins teritoriul numit mai sus. Ducele Menumorut i-a primit însă cu bunăvoinţă, şi dându-le diverse daruri, a treia zi le-a cerut să se întoarcă la ei acasă. Totuşi, le-a dat răspuns, zicându-le:

„Spuneţi-i lui Arpad, ducele Ungariei, stăpânul vostru, datori îi suntem ca un prieten unui prieten, în toate care îi sunt necesare, fiindcă este om străin, şi de multe duce lipsă. Teritoriul însă pe care l-a cerut bunăvoinţei noastre nu i-l vom ceda niciodată, cât vom trăi. Ne-a părut rău că ducele Salanus i-a cedat un foarte mare teritoriu, fie din dragoste, după cum se spune, fie de frică, ceea ce se neagă. Noi însă nici din dragoste, nici de frică, nu-i cedăm din pământ, chiar şi cât cuprinde un pumn, deşi a zis că este dreptul lui. Şi vorbele lui nu ne tulbură inima, deşi ne-a arătat că descinde din neamul regelui Attila, care se numea biciul lui Dumnezeu, şi chiar dacă pe calea violenţei a răpit acest teritoriu de la strămoşul meu, dar acum însă graţie stăpânului meu, împăratul din Constantinopol, nimeni nu poate să mi-l smulgă din mâinile mele“. Şi zicându-le acestea, le-a dat permisiunea să plece.

Atunci Usubuu şi Veluc, solii ducelui Arpad, s-au dus grabnic la stăpânul lor, şi, sosind, au transmis lui Arpad ce a spus Menumorut. Iar ducele Arpad şi nobilii săi aflând aceasta s-au aprins de mânie, şi au ordonat ca îndată să se trimită o armată împotriva lui. […] Menumorut a fost cuprins de o atât de mare groază încât n-a mai îndrăznit să-şi ridice mâna, căci toţi locuitorii se temeau de ei foarte mult.

Când a auzit Menumorut că Usubuu şi Veluc, cei mai buni războinici ai ducelui Arpad, vin contra lui cu o puternică armată, precedată de secui, s-a temut foarte mult şi contra lor nu a îndrăznit să le iasă în cale […]. Atunci, lăsând liberă mulţimea de ostaşi în fortăreaţa Bihor, ducele Menumorut, cu soţia şi fiica sa, au fugit din faţa lor, şi a încercat să se adăpostească în pădurea Ygfon. Usubuu şi Veluc, şi toată armata lor, au început să înainteze călări împotriva fortăreţei Bihor, şi şi-au aşezat tabăra lângă râul Iuzos. Iar în a treia zi, orânduindu-şi armatele, au plecat spre castrul Belland, şi din cealaltă parte ostaşii strânşi din diferite neamuri au început lupta împotriva lui Usubuu şi a lui Veluc. Secuii şi ungurii au ucis mulţi oameni prin lovituri de săgeţi. Usubuu şi Veluc au masacrat cu balistele 125 de ostaşi. Şi s-au luptat între ei douăsprezece zile şi din soldaţii lui Usubuu au fost ucişi 20 de unguri şi 15 secui. A treisprezecea zi însă, după ce ungurii şi secuii au umplut şanţurile fortăreţii şi voiau să pună scări pe ziduri, ostaşii ducelui Menumorut, văzând îndrăzneala ungurilor, încep să se roage de aceste două căpetenii militare şi, deschizându-le fortăreaţa, au venit în picioarele goale rugându-se înaintea lui Usubuu şi Velec, şi punându-le acestora sentinele, Usubuu şi Velec ei înşişi au intrat în fortăreaţă şi au găsit acolo multe avuţii ale ostaşilor. Şi auzind aceasta Menumorut de la vestitorii scăpaţi cu fuga a fost cuprins de o mare teamă şi a trimis soli la Usubuu şi Velec cu diverse daruri, şi i-a rugat ca ei înşişi să fie favorabili păcii şi să lase pe solii săi să meargă la ducele Arpad, pentru a-l anunţa că Menumorut, care iniţial, prin solii săi, cu o inimă bulgărească, i-a comunicat că refuză de a-i da vreo palmă de pământ, în prezent, prin aceiaşi soli, învins şi prosternat, nu stă la îndoială pentru a-i da tot teritoriul, şi lui Zulta, fiul lui Arpad, pe fiica sa. […]

Iar ducele Arpad, când a auzit că fiica lui Menumorut este de aceeaşi vârstă cu fiul său, Zulta, n-a amânat cererea lui Menumorut şi a acceptat pe fiica lui ca soţie pentru Zulta, cu teritoriul promis lui, şi, trimiţând delegaţi la Usubuu şi Velec, le-a dat împuternicirea să celebreze căsătoria şi să primească pe fiica lui Menumorut ca soţie pentru Zulta şi pe fiii locuitorilor, luaţi ca ostateci, să-i aducă cu ei şi ducelui Menumorut să-i dea fortăreaţa Bihor.

Icoana Kazanskaya sărbătorită între orădeni

În data de 29 august se împlinesc 2 ani de când icoana Maicii Domnului Kazanskaya a lăcrimat când se afla în curtea schitului de la Huta, lângă Beiuş. Evenimentul a fost sărbătorit la Biserica Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului din Oradea cu participarea unui sobor de preoţi condus de părintele Gherman de la manastirea Petru Vodă (jud. Neamţ) împreună cu preoţii parohi, peste 500 credincioşi din parohie şi pelerini veniţi să cinstească pe Maica Domnului la Oradea.

În seara zilei de 28 august, începând cu orele 18,00, au avut loc slujbe închinate Maicii Domnului, priveghere cu litie, sf. Maslu iar în încheiere s-au făcut rugăciuni de dezlegări şi o impresionantă procesiune de înconjurare a bisericii. Procesiunea a avut loc pe întuneric, fiecare credincios având în mâini lumânări şi câte o iconiţă cu Maica Domnului Kazanskaya. Ziua următoare s-a săvârşit acatistul, şi celelalte slujbe după rânduială, iar începând cu ora 10,00, sfânta Liturghie.

Icoana Kazanskaya este considerată ca fiind ocrotitoare împotriva ereziilor. Se spune că acolo unde este această icoană nu este erezie iar dacă apare erezie sau compromis, în ce priveşte credinţa, pleacă din acel loc.

„Au fost clipe frumoase, pline de încărcătură duhovnicească – spune pr Gherman – şi mă bucur că în zona aceasta încă mai sunt asemenea locuri”.

Icoana Kazanskaya de la Oradea se sărbătoreşte în ziua de 29 august (când a lăcrimat) şi în Duminica Ortodoxiei deoarece este protectoarea împotriva ereziilor.

Vezi si: