Decizia abuziva a IPS Ioachim asupra preotului traditionalist Elefterie Tarcuta afecteaza si credinciosii.

    IPS Ioachim Bacauanul a oprit de la slujire un preot pentru ca s-a impotrivit ecumenismului oficializat in Creta, prin oprirea pomenirii. Desi aceasta forma de protest impotriva ereziei este canonica si sustinuta de canoanele Bisericii Ortodoxe, IPS Ioachim incearca intimidarea preotilor si face abuz de functie luand masuri extremiste impotriva preotilor traditionalisti care se pronunta public impotriva ereziei decretate in Creta. Prin masura sa abuziva, IPS Ioachim, a lasat mai multi credinciosi ai eparhiei fara duhovnic. 

     In cele ce urmeaza vom posta o scrisoare a unui credincios ortodox pe care ierarhul de la Roman l-a lasat fara posibilitatea de a se spovedi la duhovnicul care doreste el:

CĂTRE IPS IOACHIM, ARHIEPISCOP AL ROMANULUI ŞI BACĂULUI

31 octombrie 2016

Înaltpreasfinţia Voastră,

Încep această scrisoare prin a Vă cere iertare dacă voi greşi cu ceva. Sunt un om lovit de boală, care cunoaşte suferinţa, fiind imobilizat la pat de 27 de ani. Cei care sunt în aceeaşi situaţie, sau în situaţii asemănătoare cu a mea, ştiu că doar rugăciunea şi sprijinul slujitorilor Bisericii ne ţin în viaţă şi ne ajută să nu cădem pradă deznădejdii, întâmpinând ziua de mâine cu încredere şi speranţă. 

L-am cunoscut pe Părintele Protosinghel Elefterie Tărcuţă în ziua în care a venit la (atunci) Episcopia Romanului şi mi-a devenit duhovnic. În toţi aceşti ani, Părintele m-a vizitat regulat, la domiciliu sau la spital, pentru spovedanie, împărtăşanie, sau o vorbă de mângâiere. Nu mi-a pretins niciodată nimic, de exemplu cheltuielile de transport, eu locuind la sat. Din contră, port în suflet toate momentele în care m-a ajutat cum nu m-a ajutat nimeni niciodată. 

Îl pun pe Dumnezeu mai presus de orice. În tot acest răstimp, rugăciunile tuturor celor apropiaţi mi-au dat putere să supravieţuiesc, însă Părintele are un loc special în viaţa şi în inima mea, la fel ca şi în ale multor altor fii şi fiice duhovniceşti, unii aflaţi pe patul de suferinţă ca şi mine. 

Vă rog să primiţi această scrisoare ca pe un apel făcut în numele tuturor acelora care s-au despărţit dureros de Duhovnicul lor de-o viaţă şi care acum sunt nespovediţi, neîmpărtăşiţi şi nemângâiaţi. După atâţia ani, Părintele Duhovnic a ajuns să facă parte din familia noastră, pe care ne-o dorim reîntregită. Apelez la bunăvoinţa, înţelegerea şi mila Înaltpreasfinţiei Voastre pentru a-l aduce înapoi pe Părintele Elefterie Tărcuţă, sau cel puţin mai aproape de noi pentru a ne putea alina suferinţele.   

Din câte am citit şi am ascultat din Ortodoxie, am înţeles că şi iertarea face parte din viaţa noastră şi că nu putem noi greşi pe cât de mult poate Dumnezeu ierta. De aceea îmi cer din nou iertare dacă am greşit cu ceva şi Vă mulţumesc pentru îngăduinţa de a citi aceste rânduri. 

Mă rog la Dumnezeu să ne ajute şi să ne lumineze pe toţi!

Cu fiască supunere, 

Vasile Baciu