Sinaxa de la Volos cere Bisericii Greciei să nu cedeze în faţa presiunilor globaliste în plan religios. În acest context îi apreciază pe cei care, din motive de mărturisire, au oprit pomenirea ierarhilor ecumenişti.

Sinaxa clericilor şi monahilor din Grecia a condamnat sinodul din Creta şi a cerut Sinodului Local Elen să nu recunoască documentele controversate ale acestuia.

    Sinaxa de la Volos s-a întrunit, în luna septembrie a.c., pentru a discuta câteva teme de importanţă majoră. Printre acestea s-a discutat şi despre lucrările sinodului ecumenist din Creta, prilej cu care s-a emis un comunicat[1]. În acest document se arată devierile „sinodului” cretan şi se apreciază curajul mărturisitorilor care au întrerupt pomenirea ierarhilor eretici.

   În continuare vom prezenta varianta în limba română:

SINAXA CLERICILOR ȘI MONAHILOR ORTODOCȘI

e-mail: synaxisorthkm@gmail.com

SCRISOARE – ΜĂRTURISIRE DESCHISĂ CU REFERINȚĂ

LA “SINODUL” DIN CRETA

 “Sfântul și Marele Sinod” a cărui pregătire a durat mai multe decenii, a fost convocat și și-a desfășurat lucrările în Colimbari, Creta la 19-26 iunie anul curent.

Cu toate că scopul de bază a sinodului, conform declarațiilor organizatorilor, a fost întărirea și demonstrarea unității Ortodocșilor, din păcate s-a reușit exact opusul, divizarea și dispersarea atât la nivel de conducere (bisericească), cât și în rândul credincioșilor.

1.          Sinodul distruge unitatea și provoacă divizare.

Din cele 14 Biserici autocefale au lipsit 4 Biserici: a Antiohiei, a Rusiei, a Bulgariei, a Georgiei, iar dimpreună cu ele au lipsit bineînțeles și credincioșii pe care îi reprezintă - mai mult de jumatate din totalul credincioșilor Ortodocși. Lipsa acestor Biserici, de la sinod, nu a fost cauzată de motive precum: condiții nefavorabile în regiunile lor, conflicte armate, calamități naturale, epidemii ș.a., dar motivul lipsei a fost: văditul dezacord cu privire la regulamentul lucrărilor “sinodului” și o sumedenie de poziții antipatristice și antiortodoxe a textelor pregatite pentru discuție la acest “sinod”. S-a cerut competent amânarea “sinodului” pentru a se ajunge mai întâi la unanimitate – o condiție declarată ca fiind absolut necesară pentru convocarea sinodului, dar și pentru păstrarea unității, însă cu părere de rău această doleanță a bătut “la urechi care nu aud”, receptive, însă, din câte pare, la alte voci, care doresc divizarea Ortodocșilor și eroziunea autoconștiinței dogmatice a lor.

Din numărul total a episcopilor Bisericii Universale, majoritatea au lipsit, deoarece pentru prima dată în istoria Bisericii și în premieră anticanonică au fost selectați, conform unor criterii discutabile, un număr mic de episcopi, fiind disprețuită egalitatea arhiereilor și a fost divizat intenționat corpul episcopal prin: îndepărtarea episcopilor, prin excluderea problemelor, a nelinistilor, a întrebărilor,  și doleanțelor păstoriților.

Mai mult ca atât, în premieră și într-un mod inacceptabil nu s-a ținut cont nici de unitatea și egalitatea episcopilor care au luat parte la lucrările sinodului, odată ce au fost lipsiți de dreptul la vot. A încetat să mai fie valabilă, iarăși în premieră, în istoria sinoadelor dar și în tradiția canonică, egalitatea tuturor episcopilor.

          Hotărârile sinodale au fost votate doar de cei 10 Întâi-stătători prezenți, care după cum s-a exprimat cel care a fost prezent la “Sinod” episcopul sârb de Bașka, Irineu Bulovici, au procedat asemenea “colegiului papei”. În realitate este substituită instituția sinodală a Bisericii Ortodoxe, odată ce chiar și din partea  cercurilor patriarhale este susținută în mod vădit teza de inspirație papală precum că Întâistătătorul nu este “primus inter pares” (primul între egali), dar “primus sine paribus” (primul fără egali). O astfel de  provocare a egalității sinodale și penetrarea culturii monarhice papale, a avut loc în Colombari, Creta. În mod îndreptățit multi arhierei a Bisericii Ortodoxe Elene, în lumina unor astfel de conditii antisinodale, anticanonice, papistașe, autoritare și monarhice, s-au împotrivit să ia parte la acest “Sinod”, ca obiecte ornamentale, ca “glastre cu flori” sau membri de escortă a Întâistătătorilor. Dar iraționalitatea acestui decor antisinodal, care chiar de la început a avut semințele divizării și dispersării s-a arătat și în alte momente. Vom pomeni cele mai caracteristice exemple. Din cei 25 de reprezentanți ai Bisericii Serbiei, 17 au refuzat să semneze contraversatul text “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, dar odată ce a fost votat de Întâi-stătătorul Bisericii Sârbe, este considerat ca votat de către toți reprezentanții, trecand cu vederea faptul că majoritatea au fost împotrivă.

         Din partea Bisericii Ciprului 4 episcopi nu au votat respectivul text, dar pentru a nu fi observat vidul creat în locul iscăliturilor, arhiepiscopul Ciprului, fără autorizare din partea respectivilor episcopi, a substituit,  iscălind în locul lor.

         În Biserica Elenă, în timp ce a existat o hotărâre sinodală omofonă (a Bisericii Elene), de a fi propuse îndreptări semnificative care neutralizau în mare parte construcția ecumenistă a textului contraversat, Preafericitul Arhiepiscop Ieronim, fără autorizarea sinodului Bisericii  Elene i-a convins pe reprezentanți în afara sinodului și sau retras – excepție ÎPS Ieroteos de Nafpaktos – recunoscând eclesialitatea ereticilor eterodocși.

         Aceasta a fost unica luptă între Ortodoxie și erezie, ce a avut loc în Creta, iar Ortodocșii din păcate s-au predat ușor în fața panereziei Ecumeniste. Inlocuirea din textul sus pomenit a propoziției: “altor Biserici și confesiuni creștine”, care recunoștea ereziile drept biserici, cu propoziția “altor comunități și confesiuni creștine” a fost  propusă de Biserica Elenă, Sf. Munte și mulți episcopi a altor Biserici, care respingea pe bună dreptate folosirea termenului ”biserici” cu privire la eretici.

         Cu părere de rău Arhiepiscopul Ieronim și cei dimpreună cu el – excepție unul – au abandonat propunerea ortodoxă, fără autorizarea Sinodului Bisericii Elene, și au acceptat varianta contradictorie și în mare parte dificil de interpretat: “confesiuni și biserici eterodoxe” expresie care nici pe eretici nu ii multumeste – deoarece termenul “eterodox” anulează termenul ”biserici”, – dar  nici pe Ortodocși nu ii multumeste deoarece termenul “biserici” anuleaza termenul “eterodocși”. După cum corect a fost menționat de către raportori, dar și de către cei care au votat chipurile “concilianta și împăciuitoarea variantă”, ia în derâdere și pe unii și pe alții: pe Ortodocși care neagă  că ereticii sunt biserici dar și pe eretici care se consideră a fi biserici. Termenul “biserici eterodoxe” e ca și cum am spune: “fecioară desfrânată”, “bolnav sănătos”, “ateism cu frică de Dumnezeu”.

  

2.          Sinodul ecumenist – nimic comun cu Sinoadele Ortodoxe ale Bisericii.

        

Procedura convocării și lucrărilor ”Sinodului” - antisinodală, necanonică, antiortodoxă – a provocat rupturi și divizări în rândul celor 14 Biserici Autocefale, dar și în rândul episcopilor respectivelor Biserici, între Întâistătători și ceilalți reprezentanți ai sinoadelor Bisericilor locale și bineînțeles în rândul credincioșilor, care văd pe păstorii lor că nu se înțeleg între ei, se contrazic unii pe alții și fiind dezinformați se află în derivă. Dar mai rea este contradicția între Biserica contemporană și cea a Sfinților Apostoli, a Sf. Părinți a Uneia Sfinte Sobornicești și Apostolicești Biserici. “Sinodul” din Creta nu are nimic comun cu Sinoadele Bisericii Ortodoxe, Sinoade care urmează unul după altul, invocând unul pe altul, ca întruniri a unuia și aceluiași Sinod a Bisericii ca Trup Unic a lui Hristos care dăinuiește peste veacuri. Toate Sinoadele (ortodoxe) mărturisesc că urmează invariabilul postulat ortodox: “următori ai Sfinților Părinți” de a nu “schimba hotarele consfințite de Sfinții Părinți” că nu inovează, nu modifică, nu adaugă și nu înlătură nimic din ce au stabilit precedenții Sfinți Părinți. “Sinodul” din Creta a schimbat totul în modul convocării și lucrărilor lui, a rupt unitatea și continuitatea lui cu Sinoadele (ortodoxe) precedente și este un “altfel de sinod – unul diferit de precedentele” precum sincer și într-un mod lăudăros a recunoscut la acest “Sinod” Arhiepiscopul Albaniei, Anastasie. Cu adevărat, nu este un sinod ortodox, dar este unul ecumenist, nu al Bisericii (Ortodoxe), dar a panereziei Ecumenismului.

         Așa a fost planificat (“Sinodul”) și așa încetul cu încetul a înaintat, fără a dezvălui în perioada pregătirilor scopul lui adevărat. Cei care dirijează cele cu privire la “unirea bisericilor”, care conduc spre o unire sincretistă cu nivelarea ereziilor cu Ortodoxia, a luminii cu întunericul, a adevărului cu minciuna, a lui Hristos cu Antihristul, au convins pe liderii Ortodocșilor, Papistașilor și Protestanților să nu pretindă exclusivitatea eclesiologică, dar să recunoască pe toți creștinii, oriunde ar fi botezați, în oricare confesiune si erezie s-ar afla – că sunt biserici și aparțin (fiecare în parte) de O BISERICĂ. Pentru protestanți cu eclesiologia lor fără hotare unde fiecare crede și face ce dorește, acest lucru nu a fost deloc dificil, și l-au aplicat mai întâi în “Consiliul Mondial al Bisericilor” la care am aderat și noi (ortodocșii), banalizând Mireasa lui Hristos, Una Sfântă Sobornicească și Apostolească Biserică, egalându-o cu cea mai de pe urmă erezie protestantă. Papistașii au renuntat la eclesiologia exclusivistă la Conciliul II Vatican, adoptând o eclesiologie lărgită, prin admiterea unor elemente eclesiologice în special in Biserica Ortodoxă, pe care au început să o numească “Biserică soră” și completând această eclesiologie (lărgită) prin recunoașterea primatului papal. Acum noi (ortodocșii) suntem Biserică incompletă (căreia îi lipsește ceva). Din acest motiv în dialogul teologic cu Roma unii reprezentanți (ortodocși) tind spre recunoașterea primatului papal deoarece se pare că se simt incompleți.

        

3.          Introduce o eclesiologie eretică.

         La acordul impus din afară, a părăsirii exclusivității eclesiastice, adică a faptului că numai noi ortodocșii constituim Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică, a reacționat Patriarhia Ecumenică încă de la începutul sec. XX. În enciclica patriarhală de la 1920 “Către Bisericile lui Hristos de pretutindeni”, se vede și din titlu, dar și din conținutul textului că este recunoscută eclezialitatea creștinilor care până atunci erau considerați eretici: monofiziților, papistașilor și protestanților. Această linie greșită a fost promovată mai ales de către patriarhul ecumenic Atenagora, care s-a angajat prin declarații și acțiuni concrete, de a recunoaște eclezialitatea ereticilor, dar și mai aprig susținător a acestei poziții s-a dovedit a fi actualul patriarh ecumenic Bartolomeu, care a format o comisie specială cu ajutorul căreia a efectuat chipurile actualizarea și îmbunătățirea vechilor texte presinodale, prin recunoașterea chiar și a botezului ereticilor, adică recunoașterea sinodală a Ecumenismului. De acolo se trage și reacția negativă la propunerea Bisericii Ortodoxe Elene de a fi înlocuit textul “altor biserici creștine” cu “altor comunități creștine”.

         Toate aceste teme evident nu pot fi abordate pe larg doar în cadrul acestei scrisori –mărturisiri deschise. Au fost analizate de către vrednici episcopi și cadre academice – trei dintre care iscălesc prezentul text – de conferințe științifice, întâlniri interortodoxe dar și în diverse publicații. Acei dintre episcopi care veghează și conștientizează marele pericol a divizării și schismelor în rândul păstoriților, ar trebui să dea o atenție deosebită “Sinodului” din Creta, la cea mai apropiată ședință a sinodului ierarhiei (în Bisericile locale).

         Asa cum stim eclesialitatea papistașilor a fost recunoscută deja de către unii reprezentati ortodocsi la dialog în rușinosul și trădătorul text de la Balamand, Liban (1993), în dialogul cu Romano-Catolicii, iar eclezialitatea Protestanților și Monofiziților la adunările generale ale așa zisului “Consiliu Mondial al Bisericilor” în Porto Alegre Brazilia (2006) și Pusan Coreea de Sud (2013). Faptul ca “Sinodul” din Creta a evitat de a se expune pe marginea conținuturilor dialogurilor teologice (nu a condamnat aceste texte) dar și a participării noastre (a ortodocșilor) la ”Consiliul Mondial al Bisericilor” – ba dimpotrivă, cel mai grav este că această participare este laudată (nn. considerandu-se  acest Consiliu  o platforma de dialog care aduc “Bisericile” mai aproape unele de altele in vederea refacerii unitatii pierdute – ceea ce însemnă un dialog ce nu are baze ortodoxe, ci baze protestante) – ne arată că în realitate există o dorinţa de recunoaștere (indirectă) a faptului  că eterodocsii au Har, Taine, succesiune Apostolică (Balamand), (n.n. dar si teoria Bisericilor incomplete).

       “Sinodul” din Creta se face astfel aliat și promovator a panereziei Ecumeniste, contrar tuturor sinoadelor (ortodoxe) precedente a Bisericii care în loc să recunoască eclezialitatea ereziilor, le-au condamnat și le-au anatematizat. Cuvântul erezie nu se întâlnește în textele “Sinodului” absolut deloc, iar propunerii Sfântului Munte de a fi interzise rugăciunile în comun cu ereticii nu i-a fost acordată nici o atenție. Prin urmare, nu numai că în ceea ce ține de procedura convocării și lucrărilor, dar și în ceea ce ține de hotărârile luate – mai ales recunoașterea Ecumenismului și a ereziilor drept biserici – întâlnirea unui număr oarecare de episcopi în Creta, nu poate fi caracterizată – numită nici ca Sinod, nici Sfânt, nici Mare.

         “Sinaxa clericilor și monahilor” luptă pentru a descuraja înaintarea panereziei ecumeniste prin inițiative istorice: compunerea și răspândirea în 2009 a ”Mărturisirii de credință împotriva Ecumenismului”, a textului cu referire la “Noua eclesiologie a patriarhului Ecumenic Bartolomeu” (2014), (a Marturisirii de la Schitul Romanesc „Prodromu” adoptata de Sinaxa de la Volos), ș.a. Care au fost iscălite de arhierei, sute de clerici și monahi și zeci de mii de credincioși. Cu puțin timp înainte de convocarea ”Sinodului” din Creta am coorganizat împreună cu Mitropoliile de Gortina și Megalopoli, a Mitropoliei Glifadei, Mitropoliei de Kithira și Mitropoliei de Pireu o mare conferință științifico-teologică la data de 23 Martie 2016 în Pireu cu tema: “Sfântul și Marele Sinod. Mari pregătiri fără așteptări”, deasemenea au fost organizate o serie de întâlniri interortodoxe înainte și după ”Sinod” cu reprezentanți ai patriarhiei Bulagariei și Georgiei, și de asemenea cu Mitropolia Moldovei a Bisericii Ortodoxe Ruse.

4.          Încetarea pomenirii.

        

         Motivul pentru care am purces la întocmirea acestei scrisori-marturisire, cu posibilitatea de a fi iscălită și de către cei care sunt de acord, este să rugăm pe ierarhi să nu accepte/valideze hotărârile “Sinodului” din Creta, care după cum am arătat, nu are nimic comun cu sinoadele ortodoxe ci dimpotrivă este un ”Sinod” antiortodox și ecumenist. Pentru prima oară un text sinodal a Bisericii Ortodoxe caracterizează ca pozitiv ecumenismul, și este salutată participarea ortodocșilor la mișcarea ecumenistă. Cerem, în primul rând, să fie respins și anulat contraversatul text “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” deoarece modificările propuse nu au fost acceptate și nu au fost votate de mulți episcopi în Creta. Unde este unitatea omofonă cu referință la temele ce țin de credință? Atunci când sunt recunoscute drept biserici ereziile și ne rugăm în comun cu ereticii, acestea nu sunt teme ce țin de credință? Să fie analizată posibilitatea convocării unui nou Sinod Panortodox cu proceduri și hotărâri ortodoxe, “Sinodul” din Creta să fi considerat drept o adunare presinodală a episcopilor și să fie schimbate hotărârile lui.

         Înțelegem că nu este atât de simplu de făcut acest lucru și înțelegem interesele celor puternici care se bucură de hotărârile ecumeniste și primii pași de recunoaștere a Ecumenismului și disculparea ereziei. Noi suntem datori să îndeplinim datoria noastră, iar la cârma Bisericii stă Hristos. Accentuăm că mulți dintre clerici, monahi și laici s-au scandalizat și sunt gata să întrerupă pomenirea episcopilor care vor accepta hotărârile acestui “Sinod”, conform Sfintelor Canoane 31 al Sf. Apostoli și al 15-lea al Sinodului I-II de la Constantinopol (861), fără a cădea sub incidența pedepsei, dar dimpotrivă să fie lăudați pentru că are loc un protest “lecuitor” care apără Biserica de pericolul ereziilor și a schismelor. Deja unii au înaintat la întreruperea pomenirii, iar pe Sf. Munte, absolut îndreptățit, mulți dintre monahii de la chilii si pesteri, avand in vedere ca  episcopul direct al lor este și liderul și predicatorul ecumenismului, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, părinţii athoniţi nu mai vor să pomenească numele lui la sfintele Liturghii si slujbe. Săvârșesc o mare greșală canonică și eclesiastică acei care în loc sa laude, condamnă pe monahii si clericii care țin la tradiția patristică, canonică și aghioritică.

                  

5.          Rolul și responsabilitatea membrilor Bisericii Ortodoxe.

         De-a lungul istoriei bisericești multiseculare binecredinciosul popor a lui Dumnezeu a fost apărătorul și păstrătorul adevărurilor credinței noastre ortodoxe, este judecătorul corectitudinii și valabilității hotărârilor oricărui sinod, credincioșii sunt aceia care priveghează și cu ajutorul conștiinței dogmatice și eclesiastice acceptă sau resping hotărârile sinoadelor.

         Acelaș lucru se întâmplă și cu “Sinodul” din Creta care a eludat ecleziologia ortodoxă, a anulat sinodalitatea, a calcat în mod brutal hotărâri ale Sinoadelor Ecumenice și locale, a ignorat și respins tradiția patristică și teologică a Bisericii noastre Ortodoxe.

         Suntem chemați cu toții, ca mădulare a plinătății Bisericii noastre să nu tăcem ci dimpotrivă să exprimăm conștiința noastră ortodoxă dar și îndreptățita indignare cu privire la cele întâmplate la “Sinodul” din Creta.

 Cu stimă și respect,

Pentru ”Sinaxa clericilor și monahilor ortodocși”

Arhim. Atanasie Anastasiu, Proegumenul Sf. Mănăstiri Marea Meteoră

Arhim. Sarandis Sarandos, clericul parohei Adormirea Maicii Domnului, Amarusio, Atiki

Arhim. Grigorie Hadzinicolau, Egumenul Sf. Mănăstiri Sf. Treime Gadzea, Volos

Prot. Gheorghie Metalinos, Profesor emerit a Facultății Teologice Universitatea din Atena

Prot. Teodor Zisis, Profesor emerit a Facultății Teologice Universitatea din Tesalonic

Septembrie 2016

NOTĂ:

      Clericii, monahii și laicii care susțin această mică depunere de mărturisire ortodoxă o pot face scriind: ” Sunt de acord cu Scrisoarea-Omologie deschisă cu referire la ”Sinodul” din Creta și iscălesc”, numele, familia, profesia (în cazul clericilor sau monahilor statutul/funcția) și să fie trimise la una din următoarele adrese:

   ·e-mail: synaxisorthkm@gmail.com

   ·Ediția “To Palimpsiston” Țimiski 128, 546 21 Tesalonic

   ·Sinaxa Romeilor Ortodocși “Fotis Condoglu” C.P. 107 421 32 Tricala

Sursa: https://katanixis.blogspot.gr/2016/09/blog-post_159.html

 

---

[1] La acea sinaxă, s-a mai discutat despre problema religiei în şcoli şi alte probleme care au apărut în ultima perioadă, în Biserica Greciei. În prezentul text s-a tradus doar ceea ce se referă la pseudo-sinodul din Creta, restul fiind chestiuni de importanţă locală. Textele cuprinse între paranteze au fost adăugate de traducător pentru a explica sau nuanţa anumite expresii folosite în documentul grecesc.