Să
facem ceea ce putem noi, ca să facă şi Dumnezeu ceea ce noi nu putem face. Lucrurile ce se pot face de oameni, să nu le cerem de la
Dumnezeu
– Părinte, oare cum poate înţelege cineva întotdeauna pană la ce punct
trebuie să acţioneze omeneşte?
– Aceasta se vede din
capul locului. Dar chiar să fi avut intentia să facă ceea ce putea să facă
şi n-a făcut-o pentru că ceva l-a împiedicat, Dumnezeu îl va ajuta în clipa cea
grea. Iar dacă n-a avut intenţia, deşi a avut curaj, Dumnezeu nu va ajuta. Ţi
se spune, de pildă, să pui seara zăvorul la uşă şi tu nu-l pui, pentru că-ti
vine greu, şi spui că va păzi Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că ai încredere în
Dumnezeu dacă nu pui zăvorul, ci nu-l pui pentru că îţi vine greu. Cum oare va
ajuta atunci Dumnezeu? Adică să-l ajute pe leneş? Atunci când spun
cuiva să pună zăvorul şi nu-l pune, numai pentru neascultarea lui trebuie
pedepsit.
Orice poate omul să facă omeneşte, trebuie să facă, iar ceea ce nu poate, să lase la Dumnezeu. Iar dacă face mai mult decât ceea ce poate, dar nu din egoism, ci din mărime de suflet, deoarece crede că nu s-a epuizat tot ceea ce poate face omeneşte, aceasta o vede Dumnezeu şi Se înduioşează. Dumnezeu, pentru ca să ajute, vrea să vadă mai întâi străduinţa noastră personală. Vezi, Noe s-a chinuit 100 de ani ca să facă Corabia. Tăia lemnele cu fierăstraie de lemn. Afla alte lemne mai tari şi le făcea fierăstraie. Oare nu putea face Dumnezeu ceva ca să se termine Corabia mai repede? Le-a spus însă cum să o facă şi după aceea le-a dat putere. De aceea să facem ceea ce putem noi, ca să facă şi Dumnezeu ceea ce noi nu putem face.
A venit cineva la
Colibă şi mi-a spus: “De ce călugării stau aici şi nu merg în lume să ajute
poporul?”. Dacă ar fi mers afară în lume să ajute poporul, ai fi spus: «De
ce umblă călugării prin lume?». Acum, când nu merg, spui de ce nu merg”. După
aceea îmi spune: “De ce călugării merg la medici şi nu-i ajută Hristos şi
Maica Domnului ca să se facă bine?“. “Această întrebare mi-a mai pus-o şi
un medic evreu”, i-am răspuns. “Acesta nu-i evreu”, mi-a spus unul care era
împreună cu el. “N-are importanţă că nu este evreu. Întrebarea este însă
evreiască. Şi vă voi spune răspunsul ce l-am dat evreului, deoarece este
un caz asemănător. «Tu, ca evreu ce eşti trebuia să ştii pe de rost Vechiul
Testament», i-am spus. «Acolo la Proorocul Isaia se spune că Dumnezeu i-a
adăugat încă 15 ani de viaţă împăratului Ezechia deoarece era foarte bun. A
trimis pe proorocul Isaia, care a spus împăratului: “Dumnezeu îţi mai
dăruieşte încă 15 ani de viaţă, pentru că ai distrus crângurile închinătorilor
de idoli. Cât despre rana ta – împăratul avea o rană – Dumnezeu a spus să pui
pe ea o turtă de smochine, şi te vei face bine“. Dacă Dumnezeu i-a hărăzit
încă 15 ani de viaţă, oare nu putea să-i vindece şi acea rană? Insă aceea s-a
tămăduit cu o turtă de smochine». Lucrurile ce se pot face de oameni, să
nu le cerem de la Dumnezeu. Să ne smerim înaintea oamenilor şi să le cerem
ajutorul.
Până la un punct omul
va acţiona omeneşte, după care se va încredinţa lui Dumnezeu. Este lucru
al egoismului să încerce să ajute cineva în ceva care nu se poate face
omeneşte. În multe cazuri în care omul insistă să ajute, văd că aceasta se face
din lucrarea ispititorului, ca să-l netrebnicească. Eu, când văd ca nu se
ajută o situaţie prin mijloace omeneşti – mai mult sau mai puţin înţeleg până
la ce punct poate ajuta omul şi de la ce punct după aceea trebuie să le lase în
seama lui Dumnezeu – atunci îmi înalţ mâinile spre Dumnezeu, aprind două
lumânări, îi las problema lui Dumnezeu şi îndată se rezolvă. Dumnezeu ştie că
n-o fac din lenevie.
De aceea, atunci când
ni se cere ajutorul, trebuie să distingem şi să ajutăm în cele în care
putem. In cele în care nu putem, să ajutăm cel puţin cu o rugăciune sau
prin a le încredinţa numai lui Dumnezeu. Şi aceasta este o rugăciune tainică.
_________________
Sursa : Cuviosul
Paisie Aghioritul, «Trezire duhovniceasca» (Volumul II), Editura
Evanghelismos, Bucuresti, 2003
Bine zice sfântul părinte Paisie Aghioritul. Să se roage în Ceruri pentru noi păcătoșii!
RăspundețiȘtergere