vineri, 3 iulie 2015

Legile statului - instrument de deznationalizare a poporului roman.

    Daca comunistii au interzis prin lege sa vorbim despre legionari nu ne mira. De ce ne-ar mira daca si capitalistii ar face acelasi lucru tinand seama ca atat comunistii cat si capitalistii au acelasi stapan: diavolul.


     Politicienii romani isi fac "datoria" fata de puternicii zilei dand legi si ordonante prin care
generatiile viitoare sa uite sau sa nu cunoasca modelele adevarate de oameni cu dragoste de tara si Dumnezeu. 


     Redam mai jos un articol (scrisori publice), preluat de pe site-ul manastirii Petru-Voda prin care monahii acestui sfant locas trag un semnal de alarma asupra acestui fapt:


Ordonanţa totalitarismului


Astăzi, 24 iunie 2015, Camera Deputaţilor a votat fără nici un vot împotrivă o Ordonanţă împotriva fiinţei poporului român. Prin acel text, dacă cineva îndrăzneşte să vorbească în casa lui, cu familia lui, sau oriunde în societatea românească, despre Constantin Noica, Petre Ţuţea, Mircea Eliade, Nae Ionescu, părintele Arsenie Boca, George Manu, Radu Gyr, părintele Iustin Pârvu, Valeriu Gafencu, şi alte zeci de personalităţi de geniu ale culturii universale şi naţionale, este pasibil cu închisoarea de la 3 luni la 5 ani. Preluăm mai jos strigătul unui român cu frica lui Dumnezeu:
Prin pedepsirea libertăţii de gândire şi expresie cu închisoarea, modificarea actuală la OUG 31 / 2015 este premiza instaurării totalitarismului.
Prin interzicerea formelor libere de manifestare culturală şi spirituală, OUG 31 este premiza incriminării culturii româneşti şi calităţilor de „creştin” şi de „român”.
Anularea dreptului la cunoaştere şi conştiinţă este cea mai flagrantă încălcare a dreptului la existenţă.
Dacă în clasa politică românească mai există măcar o singură persoană cu demnitate, cu respect faţă de această ţară şi faţă de libertatea gândirii şi a exprimării, şi dacă revizuirea OUG 31 se voieşte a fi un gest constructiv, iar nu distructiv, oferim o contra-propunere de modificare la OUG 31 al propunerea ilegală a dlui Crin Antonescu, al cărui
text, votat ieri, este redat mai jos integral, cu italice. Am inserat cu litere boldate modificările propuse de noi. Toate notele explicative ne aparţin:

PROPUNERE DE LEGE
Art. I. – Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. l 07/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1.         Titlul se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Ordonanţă de urgenţă privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist [1], comunist [2], legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.”

NOTE:
[1] Fascism = corporatism de stat, adică forma actuală de guvernământ a majorităţii statelor lumii, inclusiv a României. Oare e posibil ca printr-o OUG să se interzică forma de guvernământ naţional şi supra-statal (U.E.)?!
[2] În întreg textul acestei OUG lipseşte singurul termen asupra căruia poporul s-a pronunţat unanim împotrivă acum 25 de ani şi de atunci până azi: cuvântul „comunist”. Mai mult, noţiunile de fascism, rasism, xenofobie şi promovarea cultului vreunui criminal sunt străine de realitatea acestui popor în marea sa majoritate şi în întregul istoriei lui, în care a luptat pentru principii creştine şi naţionale.
[3] Tribunalul de la Nurnberg a achitat legionarismul.
În cazul fascismului şi al comunismului, atât principiile cât şi faptele rezultate din ele sunt antiumane şi necesită interdicţie prin lege. În cazul legionarismului, atât principiile cât şi realizările acestuia au fost în primul rând filantropice şi profund morale. Actele de extremism puse în seama Mişcării Legionare nu au nici o legătură cu doctrina, metodele, şi ordinele scrise sau verbale ale ei. De aceea, o lege care confundă excepţia cu regula este invalidă.
1.         Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art.1. – Pentru prevenirea şi combaterea incitării la ură naţională, rasială sau religioasă [4], la discriminare şi la săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii, prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, comunist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelordovedite cu mijloacele judecătoreşti ale statului de drept că sunt cu adevărat vinovate [5] de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

NOTE:
[4] „Incitarea la ură” nu există din partea poporului român, popor prin definiţie paşnic şi ospitalier, plin de compasiune şi sacrificiu-de-sine.
[5] Ştiindu-se că toate victimele comunismului au fost judecate abuziv şi ilegal, ar fi o validare şi supra-continuare a abuzului şi a ilegalităţii a menţine acele judecăţi la adresa victimelor, care nu numai că nu au fost vinovate, nici dovedite de nici o infracţiune contra păcii şi omenirii, când chiar pentru pace şi pentru omenire sufereau. Că este una a promova pe Stalin sau pe Hitler, realmente vinovaţi de atari crime, şi alta este a cinsti memoria unui Petre Ţuţea de exemplu, despre nobleţea, abnegaţia şi măreţia căruia dă mărturie tot poporul.
1.         La articolul 2, literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„a) prin organizaţie cu caracter fascist, comunist, legionar, rasist sau xenofob se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, comuniste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, anti-afro-asianismul, anti-indo-arianismul, şi orice fel de împotrivire faţă de existenţa altor rase; ura sau fanatismul faţă de orice naţiune sau alt popor, inclusiv faţă de poporul român; incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice [6], naţionalismul extremist, precum şi globalismul extremist. În această categorie nu pot fi incluse organizaţiile cu sau fără personalitate juridică, întrucât Constituţia garantează dreptul la expresie şi dreptul la asociere, iar partidele şi mişcările politice, asociaţiile şi fundaţiile, societăţile reglementate de Legea nr. 3111990, re-publicată, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie să-şi justifice argumentat şi să dezbată public ideile pe care le profesează.

NOTE:
[6] Recurgerea la violenţă se petrece ca fenomen social spontan sau ca fenomen social necesitat, de pildă în cazul 1989, şi se întâmplă de obicei, atunci când drepturile poporului sunt flagrant şi constant încălcate. Asemenea fenomene sociale nu pot fi reglementate prin lege, fiind produs social. Oare revoluţionarii din ’89 ar trebui să facă închisoare? Dar cei din Braşov, din noiembrie 1987? Dar minerii din 1990 şi 1991 în ce categorie intră, când violenţele lor au fost cerute de preşedintele ţării?

Cât despre legionarism, este un fapt incontestabil că nu a existat niciodată nici un ordin legionar instigator la violenţă, toate ordinele tipărite şi verbale ale conducerii legionare au fost către pace şi non-violenţă; nici nu există în statutele legionare vreun principiu antiuman, sub orice formă.

Genocidul dictat şi realizat de Internaţionala Comunistă în secolul XX n-a generat nevoia scoaterii în ilegalitate a comunismului, nici uciderile în masă dictate public şi realizate de Partidul Liberal în 1907 nu s-au considerat o bază pentru a scoate în ilegalitate Partidul Liberal de astăzi, pentru simplul motiv că momentele istorice se judecă din perspectiva trăirii lor altfel decât retrospectiv, fiindcă faptele efective sunt supuse timpului, pe când principiile sunt atemporale. Tocmai de aceea nu se judecă faptele pe vreme de război şi răzmeriţă în aceeaşi oală cu principiile de viaţă pe timp de pace, nici statutele fără a ţine seama de totalitatea faptelor pe baza lor şi de preponderenţa reuşitei lor, etc.
1.         b) prin simboluri fasciste, comuniste, legionare, rasiste sau xenofobe se înţelege: drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum şi orice alte asemenea însemne, care promovează ideile, concepţiile sau doctrinele prevăzute la lit. a);
2.         La articolul 2, după litera d) se introduce o nouă literă, lit. d 1), cu următorul cuprins:
d 1) prin holocaust pe teritoriul României se înţelege persecuţia sistematică şi anihilarea evreilor dar şi a cetăţenilor de orice etnie care nu au subscris şi nu subscriu la doctrine totalitariste, holocaust sprijinit de autorităţile şi instituţiile statului român în perioada 1940- 1944 1938-1989.

NOTE:
Orice suferinţă este resimţită în mod unic, imposibil de dezavuat: înaintea Legii ea este considerată egală pentru orice rasă, naţiune, etnie, sex sau vârstă, în orice timp şi în orice loc. Suferinţa românilor nu este nici mai mică decât a evreilor, nici mai mare, ci pur şi simplu ea ESTE, atât pentru unii, cât şi pentru ceilalţi. Ca orice lucru de esenţă, suferinţa nu primeşte termen de comparaţie înafara sa, prin urmare în faţa legii nu primeşte tratament special suferinţa unui român sau suferinţa unui neromân, fiecare cetăţean fiind tratat cu respect egal.
Nu există în literatura legislativă universală modernă un precedent legislativ care să acorde statut special unei singure categorii sociale ca fiind îndreptăţită de compătimire, în timp ce tuturor celorlalte, nu. Precedentul există doar în utopii sinistre precum „Ferma animalelor” de G. Orwell sau în regimuri de tip apartheid.
De pildă, deşi mii de români au fost persecutaţi în lagăre pe teritoriul actualei Rusii, nu există în Rusia o lege prin care să fie băgaţi la închisoare ruşii care nu recunosc persecuţia românilor, fiindcă de obicei legile se dau pentru realităţi interne, iar nu pentru cele externe, pentru care există alte metode diplomatice de reglementare a unor principii de pace.
1.         Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 4.
(1) Confecţionarea, vânzarea, răspândirea, precum şi deţinerea, în vederea răspândirii, de simboluri fasciste, comuniste, legionare, rasiste ori xenofobe se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani amendă în contravaloarea fondurilor investite, şi interzicerea unor drepturi (rugăm precizaţi care?).
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi utilizarea în public a simbolurilor fasciste, comuniste, legionare, rasiste sau xenofobe.
(3) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută la alin. (1) sau (2), dacă este săvârşită în interesul artei, ştiinţei, cercetării, educaţiei şi religiei [7], şi interesul este exprimat în sensul protecţiei drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale ale omului şi al prevenirii şi combaterii incitării la ură naţională, rasială sau religioasă, la discriminare şi la săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii.” ***
*** Acest articol a fost cu totul suprimat în varianta votată de plenul Camerei Deputaţilor în 24 iunie 2015. (!)

NOTE:
Simbolul legionar principal este Crucea. Nu poate fi interzisă Crucea!
[7] Includerea domeniului religios este imperios necesar. Sfinţii care au fost legionari aparţin patrimoniului spiritual în cadru eclesiastic şi orice manifestare religioasă precum icoane, acatiste, paraclise, rugăciuni, troiţe, cântări, parastase, predici, fac parte din dreptul garantat de constituţie pentru libertatea religioasă. Interdicţia de a-i venera pe Sfinţi pentru că au avut conştiinţă politică e o încălcare flagrantă a dreptului de libertate religioasă, o revenire la mentalitatea Cezarilor anticreştini ai primelor secole, o barbarie sinistră.
1.         Articolul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 5. – Fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, crime de război sau crime contra umanităţii, precum şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, comuniste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a), se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani amendă în contravaloarea fondurilor investite şi interzicerea unor drepturi (rugăm precizaţi care?).
1.         Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:
 „Art. 6.
(1) Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului suferit de oricare categorie umană (orice rasă, etnie sau naţionalitate care a suferit genocid) ori a efectelor acestuia, să se facă doar argumentând cu dovezi istorice clare, iar dacă se face doar tendenţios, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani cu amendă.

NOTE:
Impunerea unui tabu, fără a cere argumentarea cu dovezi, fără dreptul la proces, e o anulare a Instituţiei Justiţiei. Nu făceau la fel comuniştii când băgau pentru zeci de ani la închisoare un om doar pentru că a spus o glumă despre Stalin, sau a pronunţat cuvântul „verde”? Orice om are dreptul la a-şi argumenta în stare de libertate cuvintele şi faptele. Oare vor fi băgaţi la puşcărie fără proces miile de maghiari de naţionalitate română care neagă că românii au suferit vreodată în Transilvania, sau şefii PCR care neagă că în comunism a suferit vreun cetăţean? Afirmaţiile pot fi făcute şi din neştiinţă, şi din uşurătate, şi din concluzii la lecturi, şi din fapte cunoscute, şi din zvon, şi din curiozitate, etc. Deci cum să fie aruncat în închisoare un om pentru o vorbă?! Nici în Vechiul Testament nu se pedepsea un om înainte de a fi auzit şi judecat.
Am menţionat un text religios fiindcă aici OUG 31 devine text extremist-religios, părăsind orice prerogativă legală, prin aceea că se impune o dogmă cu forţa, sub ameninţarea cu închisoarea (şi cine ştie cu mai ce!). Istoria, cultura, ştiinţa şi politica nu impun dogme, ci propun teorii pe care societatea le trece prin filtrul raţiunii şi le acceptă ca urmare a argumentării. Nici religia nu impune, ea doaroferă o dogmă care este apoi asumată benevol. Recunoaşterea holocaustului numai asupra evreilor şi pedeapsa cu închisoarea pentru punerea acestuia sub semnul nevoii de argumentare raţională nu diferă deloc de Inchiziţie sau de metodele lui Hitler, şi este un extremism flagrant, care transformă în literă de lege intoleranţa practicată acum de califatul islamic contemporan.
Holocaustul asupra transilvănenilor între anii 1698-1918 şi 1939-1945 sau asupra basarabenilor în anii ’40 nu e ocrotit de lege. Holocaustul asupra românilor anticomunişti între anii ’40-’89 nu e ocrotit de lege. Giganticul holocaust asupra naţiunii române de după ’89 (falsa revoluţie, mineriade, alegeri şi referendumuri măsluite, eugenie programată, etc.), nu e ocrotit de lege, ba, mai mult, toate aceste suferinţe sunt trecute cu vederea, ba chiar în mod ostentativ negate în majoritatea discursurilor publice aprobate şi finanţate de stat, atitudine anti-statală ce denotă o totală lipsă de respect sau empatie. Dar chiar dacă cineva nu recunoaşte aceste fapte istorice incontestabile prin care a trecut poporul român, fapte pentru care există din abundenţă mărturii (de la oasele celor ucişi, la mii de pagini de mărturii scrise), şi chiar dacă demonstrează deci o asemenea necunoaştere, obtuzitate sau dispreţ, în vigoarea dreptului la exprimare liberă, libertate plătită cu preţul atâtor vieţi, tot n-ar trebui întemniţat, ci pur şi simplu informat, educat, iar dacă refuză adevărul şi promovează maliţios calomnii şi cruzimi, e mai just să fie exilat, dacă nu respectă societatea unde trăieşte.
Impunerea unei dogme printr-o lege punitivă este un abuz de ordin fanatic-religios, un afront la adresa Raţiunii care are dreptul să judece dovezi şi să exprime concluzii pro şi contra, şi un abuz asupra conştiinţei care are dreptul la a crede în ce dogmă doreşte.
(2) Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a genocidului, a crimelor contra umanităţii şi a crimelor de război, astfel cum sunt definite în dreptul internaţional, în Statutul Curţii Penale Internaţionale şi în Carta Tribunalului Militar Internaţional înfiinţat prin Acordul de la Londra, la data de 8 august 1945, şi recunoscute ca atare printr-o hotărâre definitivă a Curţii Penale Internaţionale, a Tribunalului Militar Internaţional înfiinţat prin Acordul de la Londra, la data de 8 august 1945, a Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, a Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda sau a oricărui alt tribunal penal internaţional înfiinţat prin instrumente internaţionale relevante şi a căror competenţă este recunoscută de statul român, ori a efectelor acestora, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

NOTĂ: Întrucât OUG 31 revizuit neagă decizia Tribunalului de la Nurnberg, cei ce au creat-o şi o votează înseamnă că primesc pedeapsa cu închisoarea, în conformitate cu ea?

(3) Săvârşirea faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) prin intermediul unui sistem informatic constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani trebuie reglementată de organisme competente în conformitate cu adevărul istoric şi cu argumentările raţionale, respectând cadrul juridic şi drepturile omului, astfel încât să nu fie anulate libertatea de cunoaştere şi de exprimare şi libertatea presei.

NOTĂ: Oare ce va fi mai greu: instaurarea sistemului de supraveghere poliţienească a tuturor formelor de comunicare virtuală a tuturor cetăţenilor şi demonstrarea efectivă (nu inventată, ca-n dosarele comuniste), că ar fi vinovaţi (o asemenea performanţă legală ar fi o premieră mondială!), sau găsirea unei struţo-cămile între je suis charlie şi je ne suis pas charlie de către statul „român”?
1.         Articolul 12 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Art.12. Se interzice ridicarea sau menţinerea în locuri publice, cu excepţia muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative referitoare la persoanele demonstrate legal că sunt vinovate de săvârşirea infracţiunilor contra păcii şi omenirii.

NOTĂ: Cei ucişi au dreptul la memoria celor vii, şi invers. Interzicerea memoriei este un abuz asupra conştiinţei.

Art. II
1) Legea nu se aplică retroactiv.
2) Legea nu reiterează condamnările abuzive şi deja ispăşite. Dimpotrivă, foştii deţinuţi politici dovediţi a fi fost nevinovaţi de crimele de care au fost pe nedrept acuzaţi vor fi reabilitaţi.
Art. III
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 107/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
_______________________________________________________________

SCRISOARE DESCHISĂ PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI

Stimate Domnule Preşedinte Klaus Iohannis,
Vă rugăm ca, în temeiul Drepturilor Omului, al legislaţiei internaţionale şi naţionale în vigoare, al hotărârii Tribunalului de la Nurnberg, să abrogaţi propunerea de revizuire a OUG 31, pentru principii precum libertatea de conştiinţă, de cunoaştere, de expresie, de asociere, de adevăr istoric, de manifestare religioasă, de educaţie civică, şi de multe alte drepturi constituţionale încălcate de acest text legislativ.
Vă rugăm să încurajaţi cercetarea întemeiată, argumentată, românească şi internaţională, precum şi dezbaterile în plan academic şi mass-media pe subiectul istoriei României, atât a celei străvechi cât şi a celei moderne, din respect faţă de cunoaştere.
Este abominabil ca printr-o Ordonanţă să se scoată în ilegalitate cea mai înaltă cultură românească din istoria de 7000 de ani atestată pe aceste meleaguri. Această revizuire este o crimă împotriva spiritualităţii universale şi actul de sinucidere al acestui popor.
O societate liberă şi dreaptă nu se ascunde de trecut, ci îl cercetează cu obiectivitate şi şi-l asumă, învăţând să se îmbunătăţească prin cunoaştere, nu prin necunoaştere.
Vă rugăm să facilitaţi accesibilitatea dosarelor reale şi nemodificate ale Securităţii din perioada de până în 1989, atât ale celor persecutaţi de regimul comunist, cât şi ale celor care au fost colaboratori ai regimului, ca poporul să cunoască faptele reale ale istoriei acestei ţări, şi pentru ca astfel să fie cât se poate de clar cine sunt eroii şi cine sunt criminalii.
Vă rugăm să opriţi ilegalizarea abuzivă şi discriminarea la nivel de stat a aspectului spiritual religios şi să asiguraţi respectarea dreptului de liberă credinţă, expresie şi conştiinţă a fiecărui cetăţean. Este inadmisibil ca într-un stat de drept, într-un regim numit democratic, să se exercite discriminări şi incriminări ilegale asupra conştiinţelor majorităţii populaţiei.
Revizuirea din 2015 a OUG 31 / 2002 anulează trecutul, prezentul şi viitorul spiritual al României, iar dumneavoastră sunteţi ales şi investit pentru a le apăra. Dacă desfiinţaţi spiritul acestui popor, cui veţi mai fi Preşedinte? Unor oameni fără valori, fără suflet, fără cultură, fără virtuţi, unor roboţi fără conştiinţă, fără demnitate, fără dreptul de a exista?
Poporul român rabdă îndelung, rabdă pentru că ştie că Dumnezeu îl ocroteşte, şi tocmai de aceea nu poate accepta să se sinucidă.
Poporul român iubeşte libertatea, iar libertatea înseamnă Adevăr.
Domnule Preşedinte, apăraţi existenţa românească în lume! Lumea respectă un lider în măsura în care liderul îşi respectă supuşii.
Domnule Preşedinte, apăraţi Valoarea prin care istoria vă va respecta!
Fiecare om e muritor cu trupul, dar cu sufletul este nemuritor, iar judecata conştiinţei îl va arăta pe fiecare înaintea lui Dumnezeu şi înaintea tuturor oamenilor cât a stimat sau nu sfinţenia şi omenitatea. Dar înainte de momentul judecăţii fiecărui om şi a fiecărui neam, conştiinţa personală ne e fiecăruia judecător. Domnule Preşedinte, miliarde de oameni vă privesc acum, omenirea  de astăzi, dar şi milioanele de români care au murit apărându-şi ţara, iubind-o, sporind-o, înălţând-o prin viaţa, faptele, visele lor. Milioane de eroi ai gândului, ai câmpurilor de luptă, ai artelor, ai rugăciunii, toţi vă privesc: oare veţi arunca trecutul în nefiinţă, prezentul în temniţă iar viitorul în neştiinţă? Nicidecum!
Fiţi Preşedintele pe care l-au dorit românii, pe care l-au votat cu atâta speranţă. Nu fiţi dictatorul unei lumi fără cunoaştere, fără virtute, fără lumină! Fiţi nu cel ce vi se cere să fiţi de către cei ce urăsc acest popor. Fiţi cel ce vi se cere să fiţi de către cei ce v-au ales, cu lacrimi, cu inima plină, vrând un viitor mai bun pentru copiii lor, nu închisoarea şi beciul securităţii pentru cei ce vor să trăiască, să vorbească şi să se roage liber într-o ţară pe care au primit-o cu jertfa strămoşilor lor.
Aşa să vă ajute Dumnezeu!
_______________________________________________________________


SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PATRIARHUL ROMÂNIEI
Prea Fericite Părinte Patriarh al României,
Astăzi, la prăznuirea bucuriei naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Camera Deputaţilor a votat revizuirea OUG 31/2002, prin care cetăţenilor României li se anulează dreptul la libertatea religioasă, la libertatea cunoaşterii, la libertatea expresiei şi la libertatea de conştiinţă, impunându-i-se fie acceptarea unor tabu-uri care îi încalcă libertăţile, fie pedeapsa cu închisoarea. Prin aceasta se revine în mod oficial la prigoana anti-creştină a cezarilor de acum 2000 de ani.
Prea Fericite Părinte,
Aşteptăm nu doar un cuvânt de întărire şi mângâiere în acest moment cumplit al istoriei Bisericii. Aşteptăm să luaţi toate măsurile necesare pentru a împiedica aprobarea acestui text extremist, anti-creştin şi anti-român.
Prea Fericite Părinte,
Vă rugăm din suflet să porunciţi, în puţinul timp rămas până la promulgarea sau anularea prezidenţială, introducerea de ectenii pentru pacea şi libertatea Bisericii, pentru luminarea minţii conducătorilor şi un îndemn patriarhal ferm şi fierbinte pentru pocăinţa poporului lui Hristos.
Să vă dea Dumnezeu sănătate şi putere de mărturisire a credinţei!
_______________________________________________________________


ORDONANŢA ROŞIE
Politica este ştiinţa şi arta de a crea, menţine şi apăra principii de viaţă socială, aşadar cine participă la viaţa socială – toate instituţiile şi toate persoanele dintr-un stat – sunt datoare „să facă politică” la superlativ, nu din inerţie. Nu e principiul democraţiei, ci principiul însăşi vieţii sociale. Politica nu-i un supradrept rezervat unei caste – abstracte sau aleatorii. Dincolo de utopiile propuse de ateismul de după căderea Imperiului Bizantin, fiecare om are o putere autentică asupra societăţii. Puterea corupe numai pe cei slabi de caracter, pe cei care o văd ca scop în sine. Nu există, de fapt, doar cele trei-patru puteri în stat; fiecare om are putere, fiecare instituţie, fiecare idee, fiecare faptă: Educaţia, Arta, Ştiinţa, Biserica, Armata, toate pot atinge conştiinţele tuturor. Desigur, contează cum se face politica, dar nu se poate contesta, nici nu se poate incrimina faptul că se face, cu atât mai puţin când faptele ei sunt bune.
Veacul acesta de inversări de sensuri ale oricărei structuri – de la concept, la limbaj, la gest, la… politică – ajunge la nebunie prin înseşi mecanismele unui raţionalism-iraţionalism cu care operează legislaţia, din dorinţa de a tot face pe plac omului autodeificat. Fire paradoxală, omul nu poate să-şi rezolve antinomiile prin legi născocite, dacă nici legile revelate nu i le-au rezolvat fără efortul personal. Cu toate astea, merge din inerţie către disoluţie, tot justificându-şi iraţional neputinţa raţionalităţii, sau raţional putinţa iraţionalităţii.
Drama momentului istoric e confirmată oriunde privim: de exemplu, în elucubraţia „perfectării” Ordonanţei de Urgenţă 31 – care era bine întocmită în anul 2002 – şi care brusc, fără să fie nevoie de ea de fapt, revine în trombă în atenţia camerei decizionale. Ce era aşa de urgentissim în destructurarea aproape finalizată a României? Structura sufletească! Sufletul îi deranjează pe stăpânii sclavilor care, deşi-s sclavi buni, obedienţi şi trăgători la jug, au totuşi o inimă. Ei bine, inima aceasta îi deranjează pe stăpâni, care preferă robi-robotizaţi, nu doar robi-animale.
Nu e de mirare: Creştinismul, ca forţă incontestabilă şi invincibilă de Libertate şi Cunoaştere, a fost întotdeauna o frică pentru despoţi. De altfel, nici acum nu e blamat direct – ar fi un detriment electoral (dacă mai contează), şi nu e prea clar care e intenţia născocirilor inovatoare din OUG 31/2002 revizuit, dacă, presaţi pe jugulară de FMI, DNA şi alte crize multilateral dezvoltate, au simţit nevoia ca, deşi nu mai există de mai bine de 70 de ani Mişcarea Legionară, totuşi s-o ofenseze retrospectiv, nesatisfăcută de faptul că ea nu există, nici de sutele de mii de morţi cu care generaţia trecută şi-a plătit îndrăzneala de a visa la libertate. De remarcat e că legea nu precizează ce este legionarismul şi în baza căror cercetări ştiinţifice şi realităţi istorice este damnat, şi era de amintit nu definiţia aberantă din DEX, ci definiţia pe care o dau documentele vremii respective, în abundenţă: legionarismul este asumarea, uneori chiar cu preţul vieţii personale, a condiţiei simultane de a fi creştin şi român, sau pe scurt: a fi om. De aceea, nici măcar statul comunist în cea mai bolşevică perioadă a sa n-a îndrăznit să emită o lege oficială împotriva legionarismului, fiindcă nu s-ar mai fi putut numi pe sine socialist dacă incrimina… socialul! Dacă fasciştii, naziştii, bolşevicii, au urât până la crimă, legionarii au iubit până la jertfa de sine. Osemintele lor stau mărturie de câte torturi au îndurat, ca să apere principiile Evangheliei, ale bunătăţii, iertării şi dragostei. Cum să pui în aceeaşi balanţă categorii atât de antagonice? Înlocuirea argumentării paşnice şi raţionale cu tabuul şi puşcăria e un act totalitar. „Să-ţi iei ţara înapoi” asta înseamnă, s-o iei înapoi către totalitarism?
Cu toate acestea, nostalgia nu i-a părăsit nu pe foştii deţinuţi din ML, care niciodată nu s-au regrupat, ci pe adversarii lor – dovada e că OUG 31 este expresia legislativă a marxismului, ca doctrină de stat în România anului 2015: „Românii sunt un popor fără istorie, destinat să piară în furtuna revoluţiei mondiale. Ei sunt suporteri fanatici ai contra-revoluţiei şi vor rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă prin ea însăşi, un protest contra unei măreţe revoluţii istorice. Dispariţia [românilor] de pe faţa pământului va fi un pas înainte.” – Friedrich Engels, ianuarie 1848. Mergea şi un citat din opera d-lui Patapievici sau a altor anti-români de profesie, dar Engels jigneşte mai puţin.
De-ar fi avut ca necesitate combaterea comunismului, faţă de care conştiinţa şi realitatea românească are o aversiune plătită cu 25.000.000 de ani de condamnări, ispăşiţi de victimele comunismului şi cu 500.000 de morţi în „holocaustul roşu”, o modificare a OUG 31 ar fi fost punctul de pornire pentru un real progres de gândire juridică şi civică. Ar fi fost cu adevărat Schimbarea, Eliberarea. Dar nu.
După ce neagă concluzia Procesului de la Nurnberg, anulând autoritatea forului decizional al ţărilor participante şi aducându-le astfel o vădită ofensă, modificarea nu incriminează extremismul real, cum e de exemplu comunismul, ci… pe anticomunişti! „Aducerea la zi”  a OUG înseamnă reiterarea abuzurilor asupra libertăţilor garantate de Constituţie şi de conştiinţă? Ce contează că au murit milioane de români dorind un singur lucru – „libertate!” -, când românii care n-au plecat care încotro pot încăpea foarte bine în puşcării mai mici decât în Marea Puşcărie?…
Cum se împacă obtuzitatea cu modernismul în acelaşi articol de lege? La fel cum se împacă utopia cu realitatea într-un slogan precum „democraţie”, când majoritatea românilor alege ceva, iar minoritatea absolută decide exact invers (de exemplu introducerea actelor de identitate electronice) – un cubism politic, în care o ceafă triplă susţine o frunte minusculă, fără ochi, adică nu fiinţa naţională în metastază, ci fiinţa antinaţională în acelaşi luciferic elan uzurpator.
Noul text al Ordonanţei de Urgenţă 31 surprinde şi prin redundanţă – măsurile legale se justifică atunci când există un pericol real, trecut sau viitor. Extremismul în România este inexistent nu fiindcă ar fi ilegal, ci fiindcă e incompatibil cu firea iertătoare, blajină, suferitoare, iubitoare şi înţelegătoare a românilor. Cultul săvârşitorilor de genocid poate o fi existând în alte ţări ale lumii „civilizate”, dar nu în România, sătulă de dictatori ucigaşi, lipsită de orice manifestare extremistă, şi deci unde profilaxia este neavenită şi chiar ofensivă. Extremismul în România e, de un secol încoace, inventat de „ocupanţi” în colaborare cu „infiltraţi” (se pot folosi alte epitete în ambele cazuri). Un exemplu spinosul caz, neelucidat, al lui Horia Sima, singurul „legionar” care nu numai că n-a murit ucis de bolşevici, nici n-a suferit torturile de un sfert de veac îndurate de ceilalţi 2.000.000 de români care nu considerau „extremism” să fii anti-bolşevic, acel „legionar” care pare să nu fi incomodat, simultan, nici unul din serviciile secrete ale marilor puteri (dealtfel pe ideile sale s-a fondat latura ascunsă a FBI-ul); tot prin implicarea sa s-au săvârşit crimele extremiştilor fals numiţi legionari, puse apoi în spinarea unui popor întreg). (Sigur, se putea alege un exemplu care să stârnească mai puţină agitaţie în toate taberele, dar unde mai e folosul eliberator al dezbaterii?).
În fine: fiindcă, incapabilă de gândire nuanţată, groaza iraţională faţă de normalitate a unui tip de globalism extremist, arătat prin fapte palpabile de genocid şi prin devize vizibile pro-genocid, nu poate distinge diferenţa capitală între patriotism şi naţionalism. Această frică a autorilor revizuirii OUG 31 este o atitudine care n-are nimic a face cu progresul sau cu civilizaţia. Dacă globalismul, cu sensul lui nobil de ecumenicitate, ar promova o unitate globală bazată pe respect, filantropie, dragoste, ar fi creştin, iar nici într-un caz marxist.
În loc de a cerceta cu mai multă destindere şi obiectivitate şi mai puţină spaimă bolşevică, într-o epocă în care toate eforturile merg către punerea în perspectivă a istoriei, a culturii, a fenomenelor sociale, a ideilor practice şi abstracte (iar aceasta cu largheţe), când toate ţările fac show de respectarea persoanei şi a statului de drept, în România, ţară de avangardă din punct de vedere a experimentelor pe oameni făcute de marile puteri, se iţeşte ritmic câte o lege care, pretextând vreun progres, îl răstoarnă.
Sigur, aceste spasme anti-umaniste vin ca replică la cele ultra-umaniste. E o oscilaţie previzibilă între două lucruri nenaturale. Ciudăţenia nu trebuie nici analizată prea mult, ca nu cumva să maculeze cercetătorul sau ca seriozitatea s-o valideze, dar nici nu trebuie clasată fără înţelegerea justă cauzelor. În aceasta constă progresul real al civilizaţiei.
Dimpotrivă: în evidenţa continuităţii vechiului totalitarism, cetăţeanul pavlovian al Societăţii In-formative primeşte orice ştire pe un fond de o atât de deplină apatie, de o atât de asumată disperare, încât nu pare a reacţiona decât adâncindu-se în ele. Cu toate acestea, miezul de simţire şi gândire a românimii, fie că moare de foame fizică în ţară, fie că moare de foame spirituală înafara ţării, nu rămâne inertă la atentatele împotriva libertăţii pentru care s-a murit cu miile – în 48-64 elita, în 64-89 oamenii de cultură, în 89 tineretul, iar de atunci încoace bătrânii, bolnavii, şi… well, sfinţii.
Modificarea OUG 31 – ca multe alte legi din universul nihilist pre-apocaliptic – pune şi ea semnul egal între crimă şi virtute, iar prin asta se desconspiră ca dictată de alte realităţi decât cele guvernate de raţiune şi adevăr, de interesele şi libertăţile garantate poporului român de Dumnezeu mai mult decât de farafastâcurile „drepturilor” omului. Şi totuşi, în pofida prerogativelor totalitare pe care le tolerează cu exasperant masochism cetăţenii României, departe de o posibilă evadare in corpore într-un scepticism apolitic, poate mai speră la revenirea la tihnei mioritice, deşi ciobănaşul pururi ameninţat cu moartea de bacii apatrizi nu prea mai are exerciţiul contemplaţiei. Sau dacă-l are, se vede că, intuind vremurile, îl ocroteşte cam prea abitir. Astfel, unii mai scapă, prin lecturi şi tăceri asidue sau prin isihasmul cel mai suav, de reeducarea ubicuă.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.