Profetiile parintelui Arsenie Boca

NOTA: Este de stiut ca toate proorociile atribuite Parintelui Arsenie Boca - nu numai cele incluse in selectia de aici, pe care le-am socotit cele mai credibile – provin nu din scrierile sale, ci din relatari ale unor martori/ ucenici, iar validitatea sau veridicitatea lor este strict in functie de fidelitatea cu care acestia au transmis marturiile lor. Le-am exclus pe cele care apartineau din start unor surse indoielnice sau cu iz neortodox (gen Radu Cinamar, scriitor de factura New Age, sau altele privitoare la Bucuresti- Noul Ierusalim). Nadajduim totusi ca cele de fata, certificate si de clerici care sunt urmasi duhovnicesti ai parintelui Arsenie, reprezinta marturii autentice si, in orice caz, avertismente si povatuiri de folos sufletelor noastre.

* Spunea odata cineva: „Parinte, Ceausescu strica bisericile”. „Nu el, ma, ci pacatele omenirii“ – i-a raspuns Parintele. (Maria Matronea, Sibiu)

*

* Odata, la Draganescu, am stat de vorba cu Parintele Arsenie in biserica si cand sa ies catre poarta, cam pe langa fantana, Parintele s-a oprit in fata mea si mi-a zis: „Mai, hai sa-ti spun tie ceva, ca stiu ca tu nu ma spui la nimeni”. Si continua: „Hai, sa-ti spun cum se va descotorosi Romania de comunism. Toate celelalte tari comuniste vor face pasnic trecerea de putere de la comunism la capitalism – ca si cand dai camasa de pe tine si iei alta camasa – numai Romania va face trecerea prin varsare de sange si vor muri multi”. L-am intrebat pe Parintele daca voi muri si eu. Atunci, sfintia sa s-a asezat catre Rasarit, cu mainile impreunate, ca si cand s-ar fi rugat (nu cum fac preotii, cu mainile in sus). A stat asa, cu fata catre cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, ca nu voi muri la revolutie, dar ca „asta” va muri in ziua de Craciun. L-am intrebat: „Care asta?”. „Asta, ma, care ziceti voi ca nu vi-l mai schimba Dumnezeu”. Am intrebat incet: „Ceausescu, Parinte?”. Dansul mi-a zis: „Da, ma, asta. Si voi muri si eu, cu vreo 3 saptamani inaintea lui”. (Biliboaca Matei, Savastreni)

*

* Un cumnat, Ovidiu, a fost inchis, pe vremea lui Ceausescu, pentru trecerea frauduloasa a granitei. Am fost cu sora mea, Nela, la Parintele Arsenie ca sa-i spunem. Parintele ne-a zis: „Sa-i para bine ca n-a fost puscat“. Apoi s-a intors catre lume si a zis: „Mai, sa stiti ca multi vor pleca din tara, dar putini se vor intoarce. Va veni vremea cand ar dori sa se intoarca si n-or mai putea, caci Romania va fi inconjurata de flacari”. Parintele nu prea era de acord sa-ti parasesti tara.

Inainte de revolutia din 1989 Parintele ne-a spus ca miroase a praf de pusca si asa a fost. Ne-a mai spus ca o sa ne pasca un mare cutremur si blocurile din Bucuresti vor ajunge ca si cutiile de chibrituri.

Parintele Arsenie a fost si ramane in inimile noastre ca un sfant. Acum mergem la mormantul Parintelui Arsenie si ne rugam acolo si de cate ori il chemam in rugaciune, el ne ajuta si ne ocroteste. (Viorica Farcas, 48 ani, Voila)

*

* Odata mi-a zis ca, intr-o noapte, catre ziua, ne vor ocupa trei tari: Ungaria, Bulgaria si Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or sa ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Si pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (Chis Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mures)

*

[...]

* Mi-a mai povestit cineva ca Parintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, sa nu-i pedepseasca, sa-i ierte ca si ei sunt creatia Lui si sa aiba mila de ei. Si l-a dus Dumnezeu pe Parintele Arsenie sa vada ce e pe acolo – prin America – si a zis Parintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu stiu. Nu cred ca l-a dus cu trupul. L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a vazut cu duhul, Parintele a pictat la Draganescu, deasupra scenei Invierii, mai multe cladiri moderne (turn) in flacari, reprezentare care ar putea fi profetica (vezi cele doua turnuri din „11 septembrie”).

*

Prea Sfintitul Daniil, la inmormantarea ParinteluiArsenie, a spus ca ar fi zis Parintele Arsenie asa: „Vor veni necazuri mai mari decat Muntii Fagarasului”. Ne-om duce la muntii Fagarasului si la dealul Prislopului sa se pravaleasca peste noi ca nu mai putem rezista («Atunci vor incepe sa spuna muntilor: Cadeti peste noi!, si dealurilor: Acoperiti-ne!» – Lc.23, 30). Si ne-om duce la morminte sa iasa afara si sa intram noi de vii ca nu mai putem rezista.

*

* Parintele a iubit mult Muntii Fagarasului; venea mereu pe la cabana Podragul si pe la Turnuri. Spunea Parintele: „Muntii Fagarasului si dealurile Prislopului va vor acoperi pe voi”.

*

Parintele a fost si este un sfant intre noi. O femeie i-a spus: „Parinte, cand o fi la judecata, sa ne treci cu gramada”. Parintele a zis zambind: „ N-ai spus rau, mai”. A trecut de multe ori pe la noi prin sat. Unii il cunosteau, altii nu-l cunosteau, dar Parintele spunea: „Oamenii la voi sunt cam rai, dar totusi, fac milostenie multa si asta ii ajuta”. (Olimpia Fuciu, Ucea de Sus)

*

* Eram cu Parintele Arsenie si l-am intrebat: „Ce sa facem Parinte, ca acum este foarte rau”. Parintele zice: „Va veni si mai rau”. Zic: „Parca toate sunt otravite. Nici nu ne mai vine sa mancam”. „Ma, faceti semnul sfintei cruci pe tot ce mancati: apa, ceai, cafea, prajitura, fructe, bautura, mancare, paine. De ar fi dat chiar si cu otrava, Sfanta Cruce anuleaza tot ce este otravit”. (Maria Matronea, Sibiu)

*

* Zicea Parintele Arsenie, parca pentru toti romanii: „Imi pare rau de voi ca sunteti slabiti in credinta. Veti cadea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu va fie frica pentru a va salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt ingaduite de Dumnezeu, Care este tovarasul de drum al fiecaruia, de la nastere pana la moarte. Vor cadea si cei alesi. Imi pare rau ca sunteti cei de pe urma. Va vor cerne. Vor pune impozite, taxe si alte ingradiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Manis, 81 ani, Codlea)

*

* Faceam serviciul in Brasov, la uzina Astra. Odata a venit Parintele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfantului Nicolae din Schei), unde a participat la slujba. Atunci a spus: „Trebuie sa ne intarim spiritualiceste, ca altfel viata noastra este moarta, chiar daca ne merge numele ca traim. Luati exemplu de la Stefan cel Mare, care cu o mana de oameni intariti spiritualiceste, tinea pe tatari la Nistru si pe turci la Dunare”. (Nicolae Streza, 84 ani, Fagaras)

*

* Imi spunea parintele Bunescu ca Parintele Arsenie se ducea in miez de noapte la biserica, ingenunchea in intuneric langa masa sfantului altar si doua-trei ore se ruga pentru poporul roman. (Pr. Bunea Victor, Sibiu)

***

* Spunea Parintele Arsenie sa ne spovedim si impartasim mai des, ca va sosi timpul cand se va lua Sfanta Liturghie la cer si nu se va mai savarsi pe pamant“. (Septimia Manis, 81 ani, Codlea)

  extrase din: Noi marturii despre parintele Arsenie Boca, editie ingrijita de Ioan Cismileanu,






sursa : www.razbointrucuvant.ro

Recrutare obligatorie?

PROFETIA Parintelui Justin Parvu: “MAI SUNT 12 LUNI de libertate si vine urgia”
La cipuri? La razboi? Sau la inceputul durerilor, dureri ce vor include si cipurile si razboiul si tot ce inseamna pregatirea instaurarii NOII ORDINI MONDIALE?
Sfantul Lavrentie de Cernigov ne avertiza:
„Va fi un asemenea război mare încât atât de mulţi se vor pierde că vor rămâne foarte puţini care vor supravieţui, dar cei ce vor rămâne nu vor putea scăpa decât dacă se vor adăposti prin crăpăturile pământului, prin peşteri. In acest război se vor distruge atâtea state încât până la urmă vor mai rămâne doar două sau trei. Atunci ei se vor hotărî să-şi aleagă un singur împărat peste tot pământul. În ultimele timpuri, la sfârşit, va începe prigoana împotriva adevăraţilor creştini, care vor trebui să scape fugind„
Iar stalpul new age Alice Bailey recunostea:
„NOUA ORDINE MONDIALA trebuie sa fie destinata pentru o lume care a trecut printr-o criza distrugatoare. NOUA ORDINE MONDIALA trebuie sa puna bazele pentru o viitoare lume, posibila doar dupa o perioada de timp de recuperare si reconstructie.”
Situația tensionată din Ucraina determină autoritățile române să acționeze, motiv pentru care în Monitorul Oficial a fost publicat modelul certificatului medical pe care toți tinerii sunt obligați să-l dețină la recrutare, în perioada stării de război.
Astfel, potrivit prevederilor legale, în cazul mobilizării sau a războiului, sunt obligați să îndeplinească serviciul militar toți bărbații apți, cu vârste cuprinse între 20 și 35 de ani.
[…]
Acest ordin este semnat de către: ministrul Apărării Naționale – Mircea Dușa, ministrul Justiției – Robert Marius Cazanciuc, directorul Serviciului Român de Informații – George Maior, directorul Serviciului de Protecție și Pază – Lucian Pahonțu, ministrul Afacerilor Interne – Radu Stroe, ministrul Sănătății – Nicolae Banicioiu, directorul Serviciului de Informații Externe – Teodor Meleșcanu, directorul Serviciului de Telecomunicații Speciale – Marcel Opriș.

sursa : http://saccsiv.wordpress.com/2014/05/01/romania-recrutare-obligatorie/

Degeaba nu vrei să mergi la război. Războiul vine la tine!

Am văzut o mulţime de reacţii după anunţul că în caz de război bărbaţii vor fi recrutaţi obligatoriu. Majoritatea acestor reacţii sunt de genul: eu nu vreau să merg la război pentru că nu vreau să mor pentru Ponta, Băsescu, Voiculescu etc. Alt argument este ceva de genul: ce poate face un om obişnuit cu un AKM în faţa unor soldaţi profesionişti? – mai bine îmi văd de treabă şi stau acasă. Trebuie să-i dau dreptate lui Moise Guran de această dată: defetismul online este extrem de toxic.

Nici una din aceste luări de poziţie nu ţine seama de o chestie simplă. Nimeni nu te întreabă dacă vrei să mergi la război. Războiul pur şi simplu vine peste tine şi fiecare om dovedeşte din ce este făcut cu adevărat. În cazul unei invazii moartea nu mai alege: defetişti, trădători, pacifişti – toţi mor la grămadă. Vrei – nu vrei, tot mori. Degeaba spui că nu vrei să mori pentru Ponta sau Băsescu. Plus că un om simplu cu un AKM în mână poate face destul de multe, depinde cât este de hotărât.

O armată, oricât de slabă ar fi, îl pune cât de cât pe gânduri pe orice invadator. În 1878 armata română nu a cedat în faţa ameninţărilor ruşilor. La fel în 1944 – existenţa armatei române i-a ţinut cât de cât în şah pe sovietici, le-a dat de lucru, i-a îngrijorat. În decembrie 1989 sovieticii tare ar fi vrut să acorde puţin sprijin loviturii de stat – însă s-au găsit ofiţeri care să spună că deschid focul asupra oricărui militar străin care trece graniţa. Cu nişte pacificatori sovietici în ţară în decembrie 1989 evenimentele din Transnistria s-ar fi putut desfăşura în Transilvania, puţin mai la vest. Regele Carol I le-a spus ruşilor în 1878 că armata română poate fi înfrântă, dar nu dezarmată – şi aşa a fost de atunci încoace. Nu este cea mai puternică armată din lume, îi lipsesc multe utilaje, însă armata română pune pe oricine pe gânduri, cât de cât.

Iar fără armată şi fără oameni dispuşi să lupte, restul românilor devin victime, viitori sclavi. Spre aducere aminte câteva imagini din războiul din Georgia, de acum câţiva ani.

sursa :www.george-damian.ro

Demonizarea sufletului prin yoga- parintele Vladuca

NEW AGE “ORTODOX”. Recenzia cartii “ADEVARATA FERICIRE” de Ioan Grigoras: un amestec toxic de SPIRITISM si HIPNOZA cu MINUNI, MOASTE si personalitati duhovnicesti ale ORTODOXIEI

Am primit pe mail aceasta atentionare argumentata despre cartea lui Ioan Grigoras, Adevarata fericire, Ed. Aureo, ce este, din nefericire, popularizata si in unele biserici, profitandu-se de naivitatea unor clerici: 

V-am semnalat în urmă cu puțin timp despre lansarea în biserici ortodoxe din municipiul Beiuș a cărții prof.dr. Ioan Grigoraș intitulată “Adevărata fericire” (Editura Aureo, Oradea, 2014), după ce în urmă cu doi ani lansase “În căutarea fericirii”, o carte în care amesteca învățături ortodoxe cu cele de tip new-age, yoga, reiki etc., despre care site-ul dvs. a scris pe larg.

Din capul locului vă precizez că nu sunt teolog, doar creștin-ortodox practicant. Articolul apărut pe site-ul dvs. referitor la “În căutarea fericirii” m-a făcut circumspect în ceea ce privește această a doua carte a domniei sale, lansată, din nou, în biserici ortodoxe din municipiul nostru, după Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Din păcate, nu s-au putut pune întrebări la așa-zisa lansare, eu personal nu mi-am cumpărat cartea, doar am împrumutat-o ulterior de la un cunoscut pentru a face câteva observații asupra conținutului, având unele dubii mai ales asupra bibliografiei.

Domnul profesor a mai făcut și o lansare oficială la Muzeul din Beiuș, dar, datorită programului de la serviciu, nu am putut participa la acea lansare pentru a pune câteva întrebări, deși nu apucasem să citesc cartea la acea dată.

Bineînțeles că autorul a precizat că o parte din încasările provenite din vânzarea cărții le va dona pentru biserica aflată în construcție, probabil și pentru a sensibiliza credincioșii participanți la Sfânta slujbă de a cumpăra cartea domniei sale.

Interesant este că lucrarea a fost tipărită la o editură orădeană, nu la Editura “Bunavestire” a Protopopiatului Ortodox din Beiuș. Din alte surse am aflat că d-l profesor n-ar mai frecventa biserica ANL, unde slujește Părintele Protopop Ioan Nat Balint, cel care l-a sprijinit cu lansarea primei cărți (să-și fi dat seama Părintele Protopop de greșeala făcută cu prima carte ?). Nu s-a precizat dacă a avut binecuvântarea protopopului pentru a lansa cartea în bisericile ortodoxe din urbea beiușeană sau autorul a profitat de bunăvoința preoților parohi, care nici nu citiseră cartea, probabil crezând că au de a face cu o lucrare profund ortodoxă și care au presupus că d-l prof. dr. Grigoraș luase binecuvântarea protopopului.

O altă precizare pe care o fac este aceea că nu știu exact dacă domnul profesor mai practică sau nu reiki, deși este de religie ortodoxă. Nu am putut intra în dialog cu profesorul, deoarece erau în jurul său persoane care luau autografe la cumpărarea cărții, iar, în plus, se cântau pricesne la strană, fiindu-mi imposibil un dialog.

Câteva considerații asupra cărții :

1. Autorul continuă să facă trimiteri și la prima sa carte, pe care dânsul presupune că am fi citit-o, amintindu-i numele de câteva ori. Așadar se pare că d-l prof. dr. nu s-a lepădat de prima sa lucrare, dovedită clar eretică, ceea ce ar alimenta faptul că nu a renunțat nici la așa-zisele practici vindecătoare reiki…

2. Însuși titlul cărții, la fel ca și cel al primei sale cărți, pare neinspirat după părerea mea, având un iz de religii orientale, care te duce cu gândul la “nirvana”, la “iluminare”, pe când creștinul ortodox ar trebui să caute mântuirea, nu fericirea. Totuși, la un moment dat, autorul vorbește și despre mântuire în carte, dar, din nou fără a spune clar și răspicat cititorilor că nu există mântuire în afara Bisericii Ortodoxe! N-ar fi chiar un aspect negativ titlul cărții dacă ne gândim la “Jurnalul fericirii” al Părintelui Nicolae Steinhardt. Poate că sunt eu subiectiv, dar nu-mi sună deloc bine fericirea din titlu.

3. De data aceasta, probabil datorită criticilor primite la prima carte, autorul se ferește să folosească termeni specifici învățăturilor yoga (ex. chakra), încercând să îmbrace cartea într-o formă ce s-ar vrea “creștină” (ecumenistă aș zice eu [sincretista, mai bine spus - n.n.]), dar nu ortodoxă, întrucât nicăieri în carte nu ni se spune despre Ortodoxie că este singura credință mântuitoare. Sunt amintite la începutul lucrării minuni specifice doar Ortodoxiei, fără însă a se preciza deloc că acestea se petrec numai la ortodocși: pogorârea Sfintei Lumini la Ierusalim în noaptea de Înviere, arătarea pe cer a unei cruci de lumină de la Golgota până la Muntele Măslinilor la Ierusalim, prezența binefăcătoare a sfinților, a sfintelor moaște (fiind amintiți Părintele Ilie Lăcătușu și Părintele Calciu), minunea apei sfințite, schimbarea cursului râului Iordan la Bobotează, norul de pe Tabor. Repet, nicăieri nu ni se spune că acestea au loc doar în Ortodoxie.

Se vorbește și despre o minune din spațiul italian, anume preschimbarea Sfintei Euharistii în carne și sânge în Lanciano, în jurul anului 700, când Imperiul Roman de Apus era încă ortodox.

4. Bibliografia cuprinde cărți ortodoxe scrise de mari personalități ale Ortodoxiei(Ieromonah Arsenie Boca – “Cărarea împărăției”, “Ucigașa Cetate”, Arhimandrit Ioanichie Bălan – “Părintele Paisie Duhovnicul”, Arhimandit Vasilias Bocoianis – “Cum să trăiești o viață lungă și binecuvântată”, Arhimandrit Serafim Alexiev – “Ceasurile de dinaintea plecării sufletului de pe pământ”, Sfântul Nectarie din Eghina – “Cunoaște-te pe tine însuți sau despre virtuți”, Mitropolitul Irineu Mihălcescu (fost mason și apoi demascator al ei, fiind asasinat) – “Teologia luptătoare”, “Psaltirea”) , dar și cărți eretice, asupra cărora voi scrie în continuare.

5. “Cum să rezolvăm 7 forme de stres letal și să descoperim cinci cauze ale tuturor bolilor” -  Institutul pentru Principii de Bază ale vieții, Box One, Oak Brook, Illinois, 2008 este prima carte din bibliografia pe care eu o consider dăunătoare unui creștin ortodox. Căutând pe net despre acest institut, prescurtat I.B.L.P., evident non-ortodox, aflăm că a  fost fondat de Bill Gotherd. Acest așa-zis lider și fondator al acestui grup, este învinuit de hărțuire sexuală, dublu standard și control total al celor care îl urmează. Ar fi problema domniei sale, dar iată ce spune un fost membru înșelat al acestei grupări, pe care o putem numi fără a greși sectă :

- Bill Gotherd a creat un mod unic de interpretare al Bibliei, care nu lasă loc pentru alternative. Aceasta duce la spălare pe creier și condiționare psihologică a credincioșilor care își ghidează viața după aceste “principii”.

- “Teologia” lui Bill Gotherd are multe greșeli pentru că folosește o hermeneutică greșită. Nevoia sau dorința lui de a pune viața creștină în formule sau pași de urmat l-a dus la interpretări eronate și periculoase pentru sănătatea credincioșilor!

În plus, aflăm că în anii ‘80 fratele lui Bill, Steve Gotherd, care era vice-președinte al I.B.L.P.  s-a folosit de puterea și influența lui și a profitat de lipsa de apărare psihologică a fetelor tinere din Institut și a întreținut relații sexuale cu câteva dintre ele, pe o perioadă de cel putin 5 ani. 

Iată deci din ce operă citează d-l Grigoraș în mare parte a lucrării sale. Vă dați seama ce duh i-a călăuzit pe cei doi frați Gotherd în scrierea lucrării, după ce au abuzat bietele fete amăgite de secta lor!

(Sursa [de proventienta neoprotestanta - n.n.] : http://emizarnescu.wordpress.com/2014/03/14/scandalul-bill-gotherd-si-institutul-in-principii-de-viata/ )

6. Un alt autor citat de Ioan Grigoraș în bibliografia sa este C.S. Lewis – “Creștinismul redus la esență“. Despre C.S. Lewis pot spune că a aparținut de Biserica anglicană, după ce a cochetat și cu catolicismul. Din câte îmi dau seama este foarte apreciat în mediile neo-protestante. Deci nimic de a face cu ortodoxia. [nota noastra: prezenta unui autor ca C. Lewis nu ar fi daunatoare decat daca ar fi folosit in sens doctrinal-normativ. In sens literar, pilduitor, nu e spre paguba, dovada chiar Jurnalul fericirii al lui N. Steinhartd.]

7. Cireașa de pe tort este autoarea Sylvia Browne, citată de d-l Grigoraș împreună cu Lindsay Harrison – “Viața în lumea de dincolo”. Despre Sylvia Browne aflăm amănunte pe site-ul www.divin.ro ( un site care amestecă toate ereziile posibile zen, yoga, tao, șamanism, astrologie, chiromanție, numerologie, alchimie etc.), unde ni se spune că este medium renumit, maestru spiritual și autoare carismatică. În cartea citată, relatează experiențe din trecut, ședințe de hipnoză, explicând procesul de tranziție din această lume terestră în cea spirituală, dar și cel de reîntrupare pe pământ, atunci când circumstanțele o cer! Totală rătăcire! Mai mult, Sylvia Brown și-a fondat propria biserică, numită Society of Novus Spiritus, în 1986, la Campbell, California, cu o religie inventată de ea, amalgamată din creștinism, iudaism, islamism, hinduism, budism etc.!

8. Într-un capitol intitulat “Cele 49 de porunci ale Mântuitorului Iisus Hristos” (eu știam doar de 10), autorul preia masiv învățăturile lui Bill Gotherd din cartea despre care am vorbit mai sus, “Cum rezolvăm 7 probleme de stres letal”, vorbind despre “legile ce lucrează în om, legile care generează sănătatea trupului, ce este stresul, puterea gândurilor și cuvintelor și sistemul nostru imunitar, legătura dintre convingerile inimii și boală, determinarea valorii nutriționale a alimentelor consumate de gândurile și cuvintele noastre, Duhul Sfânt și puterea ce o dă cuvintelor și gândurilor noastre, rolul sistemului limbic în organismul uman, reacții negative provenite din stres, cele 7 boli sufletești și efectul lor asupra celor 7 sisteme biologice ce alcătuiesc ființa umană”. 

Autorul ne propune pentru remediu câte o rugăciune, spre deosebire de prima sa lucrare unde ne propunea poziții de meditație și respirație, nefiind clar de cine sunt scrise aceste rugăciuni. Or fi de autor sau de Bill Gotherd, rătăcitul șef al acelui pompos institut, deși pot părea ortodoxe nu le-am găsit nicăieri (cel puțin pe net, poate mă lămuriți dvs.):

- rugăciune împotriva mâniei

- rugăciune împotriva vinovăției

- rugăciune împotriva poftelor trupești

- rugăciune împotriva amărăciunii

- rugăciune împotriva lăcomiei

- rugăciune împotriva temerilor

- rugăciune împotriva invidiei

[nota noastra: neavand textele rugaciunilor, nu ne putem da seama despre provenienta lor, poate unele sunt chiar din cartile de rugaciuni ortodoxe; chiar si asa, modalitatea de a fi recomandate e profund antiortodoxa - ca un fel de invocatii magice care "rezolva" problema. Rugaciunile nu sunt mantre, nu au putere in ele insele, asa cum e in spiritualitatea orientala, ci doar in masura in care devin dialog intre persoane, intre om si Dumnezeu.]

La fel, nu am găsit “Rugăciunea fericirii”, aflată în deschiderea cărții, poate știți dvs. mai multe pe această temă!

9. În capitolul intitulat “Adevărata noastră casă”, autorul spune:

“Imaginea lumii de dincolo este întipărită în mintea noastră spirituală, o lume uimitor de frumoasă. Dorul de această lume este atât de puternic încât în timpul somnului călătorim spre ea de 2-3 ori pe săptămână, dar mintea este legată să nu ne mai amintim nimic din ce am văzut acolo. Din fericire frumusețea lumii de dincolo este reflectată adeseori și pe pământ și invers, imagini terestre sunt recreate dincolo, tocmai pentru a face legătura dintre cele două dimensiuni”.

Probabil autorul a aflat aceste lucruri din ședințele de hipnoză ale Sylviei Browne.

Tot în acest capitol, autorul nu spune clar despre existența Raiului și Iadului, dar totuși admite că

“un suflet care a trăit departe de credință în lumea aceasta, în momentul morții nu va putea percepe lumina de la capătul tunelului care ne poartă spre această lume și acest suflet va ajunge la ceea ce putem numi eufemistic cerul cel rău, unde se întinde un abis al întunericului, lipsit de Dumnezeu, deci lipsit de iubire, de bucurie, un fel de vid atotcuprinzător”.

Adică nu există Iad? Ci doar un vid atotcuprinzător? O viziune clar non-ortodoxă, inspirată probabil din filozofiile orientale.

Un alt paragraf interesant:

“În cartea anterioară, În căutarea fericirii, vă vorbeam despre puterea gândului cel care stă la baza a tot ce construim pe pământ. În viața noastră pământeană nu ne dăm seama cât de puternică este puterea gândului. În cealaltă lume totul este diferit, căci gândul proiectat va căpăta substanță și realitate. Sunt de asemenea mărturii că trupul care ne va reprezenta în lumea de dincolo este cel de la vârsta de 30 de ani”.

Care puteri ale gândului – telepatii, telekinezii? Va fi o reîncarnare cu trupul de la 30 de ani? E absolut clară influența care răzbate din acest citat.

Probabil tot din ședințele de hipnoză ale Sylviei Browne, d-l Grigoraș ne informează mai apoi că, în lumea de dincolo, vom vorbi în limba aramaică, la fel precum a vorbit Iisus Hristos în perioada petrecută pe pământ.

10. Bineînțeles că lucrarea are și părți bune, autorul îndemnându-ne la rugăciune, dar nu înțeleg de ce d-l profesor nu s-a limitat la bibliografia strict ortodoxă, amestecându-le de data aceasta cu autori străini cel puțin dubioși, după cum am amintit mai sus.

Ca o concluzie finală, impresia mea este că lansarea cărții nu ar fi trebuit să aibă loc într-o biserică ortodoxă, datorită spiritului orientalo-ecumenist [sincretist] al cărții, bibliografiei eretice și falsei impresii că lucrarea s-ar adresa creștinilor ortodocși, fără însă a se pomeni pe parcursul cărții cuvintele ortodox sau ortodoxie! Teama mea cea mare este că domnul profesor nu s-a lepădat încă de reiki sau s-a lepădat și a trecut la spiritism și hipnoză! 

Lumina Sfântă a Învierii să se pogoare asupra tuturor! Hristos a Înviat!

Cu respect,

Fratele Mihail

sursa: Razbointrucuvant

Re-înmormântarea Pr. Gheorghe Calciu sau BOR îngropându-şi (sistematic) talanţii.

Materialul de faţă aştepta de ceva vreme să fie scris şi publicat. Până la urmă, decizia a venit în ziua de Sf. Gheorghe, odată cu contemplarea, pe Facebook, a unei fotografii în care pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa apare alături de promoţia 1976 a Seminarului Teologic din Bucureşti (pentru cine nu ştie cine a fost pr. Calciu, vezi:(ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Calciu-Dumitreasa). Peste doi ani, părintele avea să fie arestat pentru cele „Şapte cuvinte către tineri”, mărturisitoare de Hristos, într-o lume subjugată de către un regim tiranic, ateu. 

Textul meu exprimă un punct de vedere asupra unei istorii pe care o găsesc (cel puţin) halucinantă. Oricine este liber să fie de acord, după cum oricine este liber să nu fie de acord cu observaţiile şi cu concluziile mele, pe care, însă, la rândul meu, sunt liberă să le exprim. 

La sfârşitul anului trecut, trupul părintelui Gheorghe Calciu, descoperit cu aspect de sfinte moaşte (întregi), păstrat şi după citirea rugăciunilor arhiereşti de dezlegare (vezi observator.tv/social/razboi-pe-trupul-parintelui-gheorghe-calciu-114232.html ) a fost re-îngropat sub pretextul dorinţelor familiei şi mai ales sub cel al unui „testament” (datat 28 octombrie 2006, vezi Parintele Calciu. Scrisorile testament catre Parintele Justin Parvu) care ar fi aparţinut părintelui. 

Curios este că: 

„Testamentul” din 28.10 concurează un alt document (datat 12 noiembrie 2006, aşadar posterior celui din 28.10, vezi rostonline.org/rost/dec2006/pr-calciu.shtml), ambele conţinând (şi) dispoziţii privind îngroparea părintelui. O comparaţie între cele două texte poate, însă, lesne conduce la ideea că ele nu aparţin uneia şi aceleiaşi persoane. 

Dacă analiza este ajutată şi de o alăturare a „testamentelor” cu alte texte aparţinând pr. Calciu (vezi, d. ex.: Parintele Gh. Calciu: Prefer sa mor aici fara niciun compromis pagină din care se ajunge şi la alte materiale, precum şi textele disponibile la parintelecalciu.wordpress.com/) „testamentul” din 28.10 devine din ce în ce mai suspect de a aparţine mai degrabă vreunui redactor de texte protocolar-fariseice de prin vreo cancelarie, sau altcuiva cu “abilităţi” similare, decât părintelui Gheorghe. 

Cuvintele pr. Gheorghe Calciu se supun în mod constant unuia şi aceluiaşi stil, coerent, limpede, ferm, lipsit de orice falsetto curtenesc (după cum era şi omul). Testamentul din 12. 11 cadrează şi el cu acest stil. Cel din 28.10 nu, arătând mai degrabă a fabricaţie care, în încercarea de a imita stilul pr. Calciu, a eşuat izbitor într-un produs de „poetică de curte” adaptată nişei ecleziale (se poate presupune că autorul real al textului nu a avut cum să-şi iasă din propria piele).

Pentru cei care vor aduce observaţia că aceste comentarii ale mele pot fi (des)calificate ca pur subiective, adaug nişte detalii: 

Pe lângă cele enumerate mai sus, autorul „testamentului” din 28.10 a produs şi un nonsens duhovnicesc de proporţii. 

Despre ce este vorba?

 În „testamentul” din 28.10, „autorul” spune că, dacă va fi găsit întreg, la dezgropare, să i se citească rugăciunile de dezlegare şi apoi rămăşiţele să fie re-înmormântate, căci întregimea trupului său va fi fost o falsă minune, lucrare a satanei. Aşadar, subiectul şi-a profeţit…neputrezirea (care se întâmplă doar din pricini înfiorătoare), deci… profetul era un blestemat, care, însă, cu… smerenie şi cu dragoste îşi admite condiţia de blestemat, dorind să preîntâmpine posibilitatea de a fi făcut idol, spre rătăcirea fraţilor săi ortodocşi! 

?????!!!!!! 

A se observa că dispoziţia privind re-îngroparea trupului se referă la situaţia în care acesta s-ar fi risipit, în urma rugăciunilor de dezlegare, condiţie pe care Dumnezeu nu a binevoit a o îndeplini, “încăpăţânându-Se” (în continuare) să arate sfânt pe presupusul blestemat. Altfel spus, re-înmormântarea sfinţitului trup al părintelui Gheorghe nici măcar nu respectă, de fapt, o dispoziţie dietară, fie ea şi cuprinsă în zisul „testament” din 28.10, ci reprezintă, încă o dată, un „bizar” exces de zel. 

[Ca o (altă) „curiozitate”, „testamentul” din 28.10 parafrazează Evanghelia, în sprijinul ideii de a se respinge "falsa minune" a nedescompunerii trupului părintelui, dar, din toate câte se găsesc în scrierea sfântă, face aluzie tocmai la... cuvintele arhiereilor şi fariseilor, cerând pază pentru mormântul Domnului! Vezi „Diavolul s-ar putea folosi de această mitologie populară spre a împiedica putrezirea trupului meu şi atunci ar putea fi rătăcirea din urmă mai mare ca cea dintâi” (“Testamentul” din 28.10) versus. „Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat, Zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă: După trei zile Mă voi scula. Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure şi să spună poporului: S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi” (Mt, 27, 62-64)] 

Până una, alta: 

Dincolo de orice “studiu” pe texte, şi de textele însele (chiar presupunând- din punctul meu de vedere prin reducere la absurd- că “testamentul” buclucaş, din 28.10, ar aparţine, totuşi, pr. Calciu, care l-ar fi scris- iarăşi din punctul meu de vedere- într-un moment de stranie inconsecvenţă de stil şi perspectivă) realitatea imediată, palpabilă, grăieşte singură, pentru sine. Acelea, care au fost îngropate, erau sfinte moaşte! După cum mărturisesc întâmplări, imagini, oameni. Însă totul a ajuns să arate ca un caleidoscop în care lumea s-a întors cu susul în jos şi onorabile (?!) instituţii şi persoane se joacă de-a “uite sfântul, nu e sfântul”. 

[Nu detaliez cine s-a pretat la acest spectacol nedemn, mi-e silă şi mi-e milă să fac asta. Oricum, cred că prin ceea ce au făcut şi-au deschis atare “socoteli” cumplite cu Cel de Sus încât ar fi superfluu şi chiar indecent să mai fie (re)arătaţi şi comunităţii. Dumnezeu să-i miluiască, pentru rugăciunile sfântului pe care l-au batjocorit.] 

Trebuie să spun că mă învârt în jurul acestui subiect de ceva vreme. În decembrie 2013 habar nu am avut ce se petrece. Dintr-o serie de motive mai mult sau mai puţin bizare nu am televizor şi nici timp să urmăresc decât ocazional ciudăţeniile care se mai petrec în BOR. Doar recent, odată cu înfiinţarea blog-ului şi a contului de fb am devenit mai atentă (nu se ştie pentru câtă vreme, în funcţie de înprejurări). Am aflat, aşadar, de-abia în februarie despre cum… au fost ascunse în pământ moaştele unui sfânt mărturisitor, sub neverosimile pretexte. Am vrut să scriu ceva despre această nebunie colectivă, dar pentru o vreme m-a oprit consternarea. În faţa anumitor lucruri amuţeşti. 

Istoria Bizanţului spune că, la cererea cu totul neruşinată şi neroadă a împăratului Iustinian II Rhinotmetos de a binecuvânta…dărâmarea unei biserici (pe al cărei loc bazileul dorea să ridice o construcţie pentru o demă de la Hipodrom) patriarhul Callinicos i-a răspuns că el nu ştie decât rugăciuni la întemeierea de biserici şi, silit fiind să citească, totuşi, ceva, a citit o rugăciune oarecare, pe care a încheiat-o cu “Slavă Ţie, Doamne, care ai răbdare multă, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor”. După cum comentează istoricul S. B. Daşkov, “Mulţi au considerat demolarea bisericii ca pe o manifestare a esenţei satanice a basileului”. 

Oare ce se citeşte la dosirea în pământ a unui sfânt?! Şi de ce fel de esenţă este o atare faptă? 

Personal, consider că povestea aceasta, a re-îngropării unor sfinte moaşte, sub anume pretexte, o concurează pe cea despre monahul care a copt un ou pe cheie, încât necuratul s-a recunoscut depăşit în ingeniozitatea întru răutate, zicând că el, demonul, doar l-a îndemnat să se lăcomească la oul acela, partea cu coptul pe cheie nefiind, însă, patentul întunecimii sale, ci ideea omului. Cu amendamentul că această comparaţie rezistă doar în privinţa „mărinimiei” implicate, elaborările oamenilor nefiind, în situaţia de faţă, la fel de ingenioase precum tehnologia coacerii oului pe cheie, ci mai degrabă reversul. 

Consider, de asemenea, că s-au depăşit măsuri înfricoşătoare. De mult strigă la Cer lepădarea de harul lui Dumnezeu pe care o facem refuzând înscrierea în sinaxar a noilor mărturisitori şi mucenici care au pătimit în perioada comunistă. Dar… să îngropi cu dinadinsul moaştele unui sfânt mărturisitor! 

Mai consider şi că, dacă Cel de Sus ne va lăsa pradă consecinţelor faptelor de acest fel comise în această biserică locală, onest ar fi să nu am nimic de spus, ci să-mi plec capul şi să îndur binemeritatele urgiile, oricare ar fi ele. 

Îndrăznesc însă, către mila lui Dumnezeu, pururea îmblânzind dreptatea Lui, şi Îl rog, cerând mijlocirile Preacuratei şi ale tuturor Sfinţilor Noi Mucenici şi Mărturisitori, în ale căror rânduri pomenesc zilnic şi pe Sfântul Gheorghe Calciu, să ne dea minte în capetele ameţite de iluziile lumii acesteia şi să nu pierim aşa, ca proştii, după cât sânge a curs, pentru Hristos, pe pământurile acestea, nu mai departe de veacul trecut. 

Doamne preaînalte, “bun, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, Căruia îi pare rău de răutăţile oamenilor”, pe ce “bec” plin de lumină necreată se va mai călca, oare, şi când, şi la ce vor duce toate acestea, până la urmă?

Oana Iftime & Alexandru Iftime

sursa: Apologeticum

O tânără musulmancă, a fost CUSUTĂ la gură şi ochi

O femeie musulmancă a fost cusută la gură şi la ochi de către compatrioţii ei pentru că şi-a declarat dragostea pentru Iisus Hristos.

Știrea de mai jos e mai mult decât șocantă… Ea demonstreaza uneori cat de intolerante pot fi unele religii. In esenta, stirea a fost preluata de pe site-ul de limba araba erspress.com

Iată ce aflăm de acolo:

O fata tanara care se angajase in Palmelkh, Arabia Saudita, a avut indrazneala de a spune “Iisus Hristos este Mântuitorul meu personal”.

Acest lucru i-a infuriat pe multi superiori de la locul ei de munca, asa ca s-a ordonat sa i se coase gura, pentru a o opri sa-si mai exprime public dragostea ei pentru Hristos. In plus, au cusut-o si la ochiul stang, ca un supliment de pedeapsa. Procesul a fost nu numai inuman, dar si neigienic. Firul de plastic cu care a fost cusuta continea substante chimice periculoase, caci singurul scop a fost acela de a provoca in mod intentionat infectie.

Aceasta poveste a fost confirmata de organizatiile pentru drepturile omului, caracterizand-o drept o reflectare a sistemului “mortal” al Arabiei Saudite privind Drepturile Omului, precum si o incalcare flagranta a drepturilor femeilor.

Ceea ce se intampla in Arabia Saudita este mai mult decat scandalos. Credinta fiecaruia, chiar proclamata in gura mare, trebuie sa fie libera; nimeni nu are dreptul si nu ar trebui sa aiba vreodata in impunerea cuiva a credintei sau religiei. Unii musulmani din ziua de astazi (ma refer la cei “ultraortodocsi”) traiesc ca in Evul Mediu si nu pot intelege ce inseamna cu adevarat libertatea.

Izvorul Tamaduirii

Izvorul Tamaduirii - praznic inchinat Maicii Domnului

In fiecare an, in prima vineri dupa Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Izvorul Tamaduirii. Este un praznic inchinat Maicii Domnului, menit sa arate rolul Fecioarei Maria in lucrarea mantuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tamaduirii aminteste de o serie de minuni savarsite la un izvor aflat in apropierea Constantinopolului.

Potrivit traditiei, Leon cel Mare, cu putin timp inainte de a ajunge imparat, se plimba printr-o padure din apropierea Constantinopolului. Intalneste un batran orb care ii cere sa-i dea apa si sa-l duca in cetate. Leon va cauta in apropiere un izvor, dar nu va gasi.

La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunandu-i: "Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape! Patrunde, Leone, mai adanc in aceasta padure si luand cu mainile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui cei intunecati". Leon va face ascultare si astfel, va gasi un izvor din care ii va da orbului sa bea. Ii va spala fata cu aceasta apa, iar orbul va incepe sa vada. 

Dupa ce a ajuns imparat, Leon a construit langa acel izvor o biserica. Mai tarziu, imparatul Justinian (527-565), care suferea de o boala grea, s-a vindecat dupa ce a baut apa din acest izvor. Ca semn de multumire a construit o biserica si mai mare. Aceasta biserica a fost distrusa de turci in anul 1453.

De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli si a tamaduit diferite rani si suferinte.

Credinciosii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetati a Constantinopolului), se pot inchina in biserica Izvorului Tamaduirii. Actuala constructie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea unde exista pana astazi izvorul cu apa tamaduitoare din trecut.

De Izvorul Tamaduirii, se sfintesc apele

Crestinii ortodocsi vin in aceasta zi la biserica pentru a lua parte la slujba de sfintire a apei, cunoscuta si sub numele de Aghiasma Mica.

In vorbirea populara, aghiasmei i se mai spune si aiasma. Cuvantul aiasma vine de la iazma. In DEX, cuvantul iazma, iezme, cu sensul de "aratare urata si rea, naluca, vedenie", este indicat ca si in DLR cu etimologie necunoscuta.

Se cere o explicatie in legatura cu sensul cuvantului iasma-iazma, de "aratare urata si rea, naluca, vedenie", contrar sensului originar de "apa sfintita". Explicatia este urmatoarea.

Dupa ce preotul a sfintit apa, ii stropeste pe credinciosi in timp ce se canta troparul: "Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau". Astfel, s-a retinut in popor ca scopul urmarit prin aiasma este de a alunga "aratarea urata si rea", adica duhul cel rau.

sursa: www.crestinortodox.ro