Mănăstirea Izbuc atacă pe la spate ASTRADROM

Stareţul Mihail Tărău şi monahii de la Mănăstirea Izbuc (jud. Bihor) s-au „supărat” pe ASTRADROM fiindcă a „îndrăznit” să publice fără binecuvântarea sa si a PS Sofronie scrisorile lui Dacian Bradea şi a dat în vileag abaterile canonice şi neortodoxe ale ierarhului orădean. Reacţia înaltelor feţe bisericeşti nu a fost una „pe faţă” ci una vicleană, ca „babele în târg”.

În urma publicărilor unor abateri morale, canonice şi de la învăţătura Bisericii Ortodoxe a unor înalte feţe bisericeşti din cadrul Episcopiei Oradiei au apărut şi reacţiile de „rigoare”. PS Sofronie şi exarhul de Bihor, arhimandritul Mihail Tărău, au început să trâmbiţeze pe la „colţuri” că ASTRADROM funcţionează ilegal şi „sunt cei mai mari duşmani al ortodoxiei”, „nu au binecuvântarea mea sau a preasfinţitului”, „lupi în piei de oi”, „vor să ducă oamenii la pierzare” sau „sunt securişti şi lucrează în ascuns” etc. I-am ruga pe înalţii prelaţi să dovedească cele spuse „şoptit” la urechile babelor şi, dacă au puţină coloană vertebrală, să o spună în mod oficial.

Spunem acestea deoarece tot mai multe persoane din Oradea şi Beiuş ne contactează spunându-ne ce mai aud din gurile „binecuvântate” ale înaltelor feţe bisericeşti din Bihor. „Părintele Mihail de la Izbuc mi-a spus că sunteţi duşmanii Bisericii Ortodoxe şi duceţi oamenii la rătăcire” ne-a spus ieri o altă persoană care frecventează mănăstirea Izbuc. Să râdem sau să plângem?

Le spunem diversioniştilor care scot astfel de „înţelepciuni” că ASTRADROM s-a înfiinţat printr-o hotărâre judecătorească şi funcţionează în conformitate cu legile în vigoare ale Statului Român. Stareţul Mihail e „supărat” că nu i-am cerut acordul pentru publicarea articolelor de pe blogul nostru. Îl întrebăm pe preacuviosul stareţ de la Izbuc: cum vă permiteţi să pretindeţi dreptul de cenzură asupra activităţilor ASTRADROM şi a departamentului nostru de presă?

În ce priveşte „rătăcirea” de care ne acuză preacuviosul părinte Mihail l-am ruga să ne-o spună direct şi să dovedească cele afirmate. Pentru cei care vor să se convingă cât de sincer a fost stareţul Mihail când a vorbit astfel despre noi le propunem să cerceteze activităţile asociaţiei noastre şi se vor lămuri.

Dacă tot veni vorba de „rătăcire” îi amintim părintelui exarh Mihail că din partea ASTRADROM nu a participat nimeni la „sfinţirea” aghiasmei mari de Bobotează, împreună cu greco-catolicii, în timp ce sfinţia sa a fost în primele rânduri alături de PS Sofronie. Cine e cel care duce oamenii la rătăcire părinte exarh? Aţi văzut pe cineva de la ASTRADROM huzurându-se în maşini de lux cum faceţi sfinţia voastră? Noi ducem o viaţă modestă chiar dacă nu am depus votul sărăciei... Cu toate că nu suntem monahi, nu ne permitem o viaţă aşa de „dulce” cum trăiesc monahii de la Izbuc. Ce exemplu ne oferiţi preacuvioase părinte stareţ? Ce putem învăţa noi „rătăciţii” de la sfinţiile voastre? Credeţi că un om de rând şi-ar putea permite traiul pe care îl aveţi domniile voastre la Izbuc? Şi totuşi cine e cel căzut în înşelare? Deocamdată ne oprim aici, iar dacă va fi cazul vom reveni cu mai multe... Promitem. Nu avem ce ascunde!

„Supărarea” cea mare a sfinţiei sale a început când ASTRADROM a publicat două scrisori deschise semnate de secretarul asociaţiei „Vârf de piatră seacă”, Dacian Bradea. În aceste scrisori, semnatarul se adresa preasfinţitului Sofronie informându-l de fapta „ortodoxă” a stareţului Mihail pe Piatra Petranilor. Apropoo... Cu a cui „binecuvântare” monahii de la Izbuc au săvârşit actul „măreţ” de pe Piatra Petranilor? Ne-am fi bucurat dacă preacuviosul stareţ s-ar fi căit îndreptându-şi comportamentul. De data aceasta chiar că ne-am „înşelat”! Stareţul nostru nu s-a căit ci mai degrabă „a început a lucra tot mai în ascuns”. Bârfele nu sunt pentru oameni verticali ci pentru babe, părinte stareţ.

Până una alta va-m ruga să aveţi tăria ca atunci când ne mai „binecuvântaţi” să o faceţi pe faţă. Aşa ar fi corect. Nu?

Marius Pop

În imaginile de mai jos poate fi observat părintele Mihail Tărău de la Izbuc slujind de Bobotează împreună cu PS Sofronie alături de episcopul Greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea.

Îl întrebăm pe preacuvioşia sa: cine este cel care a trădat Biserica Ortodoxă?

„Minunea” de pe Piatra Petranilor: crucea furată a apărut în mod "miraculos".

Scrisoarea publicată de ASTRADROM prin care secretarul asociaţiei „Vârf de piatră seacă”, Dacian Bradea, se adresa PS Sofronie înstiinţându-l de un furt de cele sfinte a avut un rezultat, cel putin parţial. Faptaşii au adus crucea furată, dar nu au adus si antimisul. Sperăm ca o vor face. Cei care au abuzat de funcţiile eclesiaste, participand la această faptă, au fost înaintaţi justiţiei. Crucea dispărută din dulap, în urma „vizitei pastorale”, a apărut în mod miraculos într-o noapte pe iarba de lângă chilia părintelui Visarion. Era învelită într-un celofan.

Deoarece făptaşii nu recunosc prezenţa lor la această „misiune pastorală”, Dacian Bradea recurge la imaginile (si inregistrarile) făcute în ziua cu pricina (pe care deocamdata nu le-a facut publice). Înregistrarea e o dovadă clară a faptelor ascunse săvârşite de mai marii ierarhici bihoreni, prin care se poate dovedi minciuna si impostura de care dau dovadă. Cu siguranţă că dacă PS Sofronie ar fi acceptat dialogul cu clericii nemulţumiţi din cadrul eparhiei, nu s-ar fi ajuns la astfel de „dezbateri” publice. Se pare că, pentru cei cărora nu li se permit discuţii „ca în familie”, ultima şansă de a fi auziţi de mai marii Episcopiei Oradiei, este o astfel de „discuţie publică”. Nu doreşte nimeni să se ajungă aici, dar sperăm că, dacă nu din motive de conştiinţă, măcar de consecinţele „neascunderii” faptelor să se facă dreptate, cu atât mai mult cu cât sunt multe altele ce s-ar putea să iasă la iveală... şi poate cât de curând, nu?

Apropiaţii stareţului Mihail Bujor Tărău, de la manastirea Izbuc, susţin că totul e o minciună inventată de unele surse de informare, în timp ce faptele dovedesc contrariul. Aceştia mai susţin că „din smerenie” chipurile, nu se intenţionează să se dea un răspuns acestei situaţii. Ne întrebăm oare tot din smerenie cuvioşii făptaşi se justifică spunând în cercurile apropiate că „nu suntem vinovaţi, cineva are ceva cu noi”? Am aşteptat, şi încă mai aşteptăm o declaraţie responsabilă (oficială) a stareţului Mihail sau a superiorilor săi ierarhici. Menţionăm că vorbele „pe la colţuri” nu sunt o dovadă a nevinovăţiei, ci dimpotrivă dovedesc o lipsă de responsabilitate şi neasumare corectă a propriilor fapte.

În cele ce urmează vom relata o a doua scrisoare a secretarului asociaţiei „Vârf de piatră seacă”, proprietara terenului unde s-au petrecut evenimentele. la sfarsitul scrisorii se poate vizualiza inregistrarea reconstituirii. Dacian Bradea se adresează, din nou, public PS Sofronie:

Prea Sfinţite Părinte Episcop,

Având în faţa ochilor crucea părintelui Visarion suntem convinşi de eficacitatea rugăciunilor PS voastre. Ne unim umila rugăciune cu ele şi aşteptăm ca şi antimisul dispărut să apară în acelaşi mod miraculos. Dacă cumva nu ştiţi, vă aducem la cunoştinţă că părintele Visarion şi-a găsit crucea pe câmp, învelită într-o bucată de celofan. Lipsind în continuare acel antimis şi neprimind nicio explicaţie pentru abuzul săvârşit de oamenii PS voastre, am optat pentru soluţionarea acestei probleme în justiţie. În continuare însă, ne arătăm disponibilitatea de-a accepta ca întregul conflict să fie mediat de PS voastră.

La trei săptămâni de la precedenta scrisoare, oamenii se coagulează în grupuri adverse, fie crezând că totul e doar o calomnie, fie aducându-ne mărturia unor fapte de-o gravitate asemănătoare. Deasupra oricăror opinii însă, antimisul încă lipseşte, există acte care atestă drepturile asociaţiei noastre asupra acelui spaţiu şi e cert că subalternii PS voastre au fost acolo. Aceşti oameni şi-au lăsat amprenta vocii în pereţii camerei şi-n aparatul de înregistrat şi au zâmbit când au fost fotografiaţi. De aceea îmi iau libertatea de-a vă sugera cine este vinovatul, cel puţin moral, al celor petrecute la data de 3 aprilie pe Piatra Petranilor.

Mai bine de o săptămână de la vizita părintelui exarh, am încercat să fac o legătură între sărutul frăţesc pe care mi l-a dat la plecare şi dispariţia acelor obiecte. Neînţelegerea m-a făcut să-mi focalizez gândurile asupra persoanei sale şi asupra acelui biblic sărut. Aşa am ajuns să vă scriu despre nuntă. Nu despre nunta din Cana Galileii, ci despre nunta părintelui stareţ, arhimandrit şi exarh Marcel-Bujor Tărău. Neavând onoarea să particip, am luat cunoştinţă despre cele întâmplate de la naşul mare, Moise Nica, protopopul de Ineu, cu care am purtat o discuţie cu reportofonul pe masă. Pentru a da mai multă veridicitate acelor afirmaţii, m-am deplasat şi la Seleuş, unde nuntaşii de acum 17 ani mai povestesc încă despre circul de pe lume. Las amintirile să vorbească, dar dacă vă veţi arăta interesat, vă pot pune la dispoziţie înregistrări audio ale acestor discuţii.

La miezul nopţii s-a făcut strigare mare şi tânărul mire Bujor a părăsit petrecerea, urmat de toţi invitaţii săi. Nu s-a mai făcut nici cinstea, mireasa la rându-i plecând cu invitaţii ei. Firesc, după câteva luni de zile, s-a produs şi divorţul. Trecând însă peste aceste fapte de un grotesc pe care nici pana lui Damian Stănoiu nu-l poate egala, am reţinut o frază definitorie pentru persoana părintelui Tărău: Nu i-o mai dat nici la fătuţa asta, nici poze, nici… absolut nimic, nimic, nimic. Nici cum s-or luat la biserică, nimic, nimic… El o luat tot”.

Am observat că presa s-a grăbit să eticheteze drept furt ceea ce s-a întâmplat pe 3 aprilie. Cred că este o afirmaţie injustă – furtul este un act conştient – părintele Tărău a luat doar ceea ce consideră că i se cuvine. În această categorie intră pozele de la nuntă sau antimisul şi crucea unui călugăr subordonat ierarhic. Astfel de acte însă, chiar spălate prin taina spovedaniei, descalifică un om pentru tot restul vieţii şi cu atât mai puţin îl recomandă pentru ascensiunea monahală. Nu cred să fie pe lumea aceasta tată care să-şi dorească un asemenea ginere şi mă îndoiesc de siguranţa sufletelor încredinţate grijii sale.

Luther spunea că minciuna este asemenea unui bulgăre de zăpadă, care creşte cu cât se rostogoleşte mai mult. Opriţi bulgărele, Prea Sfinţite, înainte de-a se preschimba în avalanşă! Legile omeneşti se schimbă mereu, dar Legea lui Dumnezeu rămâne aceeaşi. În acest moment, menţinerea pe această funcţie a părintelui Tărău presupune încălcarea canoanelor bisericeşti. Recitiţi, dacă timpul vă permite, canoanele apostolice 25, 61 şi 62, canoanele 9 şi 10 de la cel dintâi Sinod ecumenic, canoanele 1, 2, 3, 9, 12 Ancira, canoanele 9 şi 10 Neocezareea, canoanele 73 şi 89 ale Sfântului Vasile ce Mare…

Peste câteva zile veţi sfinţi biserica din Petrani alături de alţi cinci ierarhi. Oricare dintre aceştia sau oricare din credincioşii prezenţi i-ar putea spune părintelui Tărău: Prietene, cum de ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? (Mt XXII, 12). Căutaţi o soluţie şi readuceţi ordinea canonică în eparhie! Însuşi părintele Tărău a afirmat în nenumărate rânduri, în discuţia din 3 aprilie, că trebuie să ne supunem canoanelor. Sunt sigur că o va face cu bucurie, conştient că altfel s-ar face pricină de sminteală tuturor celorlalţi preoţi şi credincioşi, cât şi numeroşilor internauţi care au luat cu asalt site-urile spre a se pune chezaşi sănătăţii morale din eparhie. Figura angelică şi delicateţea aproape feminină care-l caracterizează pe părintele Tărău, ar face însă cinste oricărei strane din mănăstirile eparhiei. Cred că doar oportunitatea unei ascensiuni monahale de care nu este vrednic întunecă viaţa duhovnicească profundă cu care şi-ar putea alina sufletul. Mă simt obligat şi să precizez că taina nunţii nu exclude viaţa monahală. Râmânând în rândurile din spate, orice creştin poate alege această cale, în orice moment al vieţii sale. Ascensiunea însă poate interveni doar dacă cei doi soţi au căzut de-acord să urmeze viaţa monahală, evident în mănăstiri diferite, sau în caz de deces a unuia dintre ei – Cuvioasa Teodora de la Sihla şi ÎPS Streza de la Sibiu ilustrează în mod admirabil aceste două variante.

Înţelepţii lumii afirmă că exercitarea puterii dă măsura unui om. Dar vina pentru eventualele excese o poartă cei care i-au încredinţat-o. Călugării care au acţionat asemeni unui organ de represiune dintr-un stat totalitar se aflau pe o proprietate care nu aparţine Bisericii, având girul exarhului, prezent şi el. Exarhul acţionează sub ascultarea episcopului, aşa că aştept încă să aflu dacă aţi ştiut sau nu de cele ce urmau să se întâmple. Într-un articol publicat în Realitatea bihoreană pe 2 aprilie 2007 eram entuziasmat de hotărârea PS voastre de-a face auzit glasul Bisericii în afara zidurilor sale. Nu s-a întâmplat mare lucru, dar la cinci ani de la acele declaraţii, am simţit bocancul Bisericii strivindu-ne sufletele. Într-o clipă ni s-au deschis urechile spre murmurele preoţilor din eparhie. Sunt mulţi, PS voastră poate le ştie numărul şi contează pe resemnarea lor, dar celor care spun că nu s-a auzit de episcop depus de Sfântul Sinod, le pot replica că cele care sunt cu neputinţă la Sfântul Sinod sunt cu putinţă la Sfântul Dumnezeu.

Dacian Bradea

OBS.

Bradea Dacian a înregistrat convorbirea cu pr Visarion, în care relateaza cum a gasit crucea furata din interiorul clădirii. Pr. Visarion mentionează că antimisul, primit în dar de la Patriarhul României Nicodim Munteanu, nu a apărut. Crucea furată era o cruce de arhimandrit si in cazul în care nu era readusă putea fi purtată doar de cineva cu acelasi rang, tot de un arhimandrit. Menţionăm că reconstituirea a fost înregistrată cu telefonul (format MP4). Poate fi urmărită aici:

Prima scrisoare poate fi găsită aici: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2012/04/scrisoare-deschisa.html

Exarhul Manastirilor din Bihor pus in fata unor acuzatii penale impreuna cu calugari din manastirea Izbuc

Marţi, 03 aprilie 2012, un grup de clerici din zona Beiuşului avându-i coordonatori pe protopopul Beiuşului, pr. Ioan Nat Balint, şi exarhul, Mihail Bujor Tărău, au făcut o "vizită canonică" la locul de pe Piatra Petranilor unde s-a început ridicarea unei cruci şi al unui paraclis. PS Sofronie a fost informat de construirea acelei cruci pentru care a dat binecuvântarea, dar pentru paraclis a refuzat sa acorde acceptul său, nejustificându-şi răspunsul (referitor la acest aspect ASTRADROM are unele menţiuni pe care le va face publice în viitor). Alături de protopop şi exarh au fost prezenţi şi alţi preoţi din împrejurimi, dar care spun că "nu suntem împotriva cu ce se face acolo, dar nu vrem sa ne punem rău nici cu mai marii noştri"

Proiectul ridicării Crucii de pe Piatra Petranilor a fost iniţiat de asociaţia culturală "Vârf de piatră seacă" care este şi proprietarul terenului, prin concesiune. În cele ce urmează vom da publicităţii o scrisoare primită la sediul ASTRADROM din partea secretarului asociaţiei sus amintite, Dacian Bradea:

Preasfințite Părinte Episcop,

Deși ultima săptămână din Postul Paștelui presupune un anumit subiect de meditație, îmi iau libertatea de-a vă propune un altul. Închipuiți-vă că niște necunoscuți ar da buzna în casa mamei PS voastre și, după două ore de acuze și batjocură, ar pleca subtilizând premiile de excelență pe care le-ați obținut în clasele primare. Un fapt asemănător, de această dată real, s-a petrecut cu bătrânul călugăr care trăiește de anul trecut pe Piatra Petranilor. În data de 4 aprilie, un grup de zece călugări și preoți, avându-l în frunte pe părintele exarh Mihail Bujor Tărău (staret al manastirii Izbuc - n.n.), a venit în perimetrul concesionat Asociației culturale Vârf de Piatră Seacă pentru construirea acelei cruci metalice despre care știți deja. După plecarea lor, bătrânul acesta de vârsta mamei PS voastre plângea ca un copil, acuzând lipsa unui antimis și a unei cruci cu pietre prețioase și lanț de aur, vestigii ale celor 79 de ani petrecuți în mănăstire. O cruce și un antimis - o bucată de metal și o bucată de pânză, ambele încăpute în buzunarele celor care au venit să-i vorbească în mod mincinos despre Iisus Christos. Lacrimi - dezamăgirea unui bătrân ai cărui ani de slujire monahală dublează anii de viață ai PS voastre. Prețioase sau nu, mărgăritarele părintelui Visarion au ajuns în buzunarele acelor călugări.

Întrucât părintele exarh s-a arătat interesat de ceea ce se face în acel loc, pretinzând că nu știe nimic de adresa nostră din decembrie anul trecut (actul în cauză a fost expediat în data de 12 decembrie 2011 și suntem în posesia unei confirmări de primire a lui pe data de 14 decembrie. Acolo vă erau reamintite discuțiile din anii precedenți legate de înălțarea acestei cruci, înființarea unei tipografii și fondarea unui azil de bătrâni), am recurs la această modalitate de comunicare pentru a exclude apariția unei alte disfuncționalități. Mă voi limita, în continuare, la nararea faptelor acelei zile, fiind dispus să dau ulterior lămuriri legate de situația acestei asociații culturale la care funcționez ca secretar.

Dicuția cu părintele exarh, Mihail Tarau, a durat câteva minute, după care l-am poftit să vadă anexele construcției. În acel moment am observat doi dintre călugării care-l însoțiseră ieșeau din paraclisul improvizat pentru nevoile călugărului despre care știți deja din pomenita adresă. Răspunsul sfidător pe care mi l-au dat a fost doar începutul unui spectacol de factură medievală care a presupus răsfoirea cărților de cult, verificarea veșmintelor liturgice și lansarea unui interogatoriu ale cărui întrebări nu mai aveau legătură cu canoanele bisericești sau cu legile bunului simț: -Are călugărul flotant? Aveți autorizație de construcție? spunea un călugăr care a refuzat să-și decline identitatea și care, la cererea insistentă de a părăsi încăperea, a rămas așezat, perturbând discuția care se purta între călugărul locului, părintele arhimandrit Visarion, apărut între timp, și părintele exarh.

Întrucât aceste lucruri pot fi greu de imaginat, dacă vă exprimați dorința, vă putem pune la dispoziție o înregistrare audio, în format digital, a acelor momente. Făcând abstracție de intervențiile obraznice ale călugărului-inchizitor și de greutatea de-a articula a părintelui Visarion, care a intrat în cel de-al optzeci și cincilea an de viață, cei prezenți au avut ocazia să participe la reînchegarea biografiei celui care și-a început primenirea la șase ani în mănăstire și a continuat pe treptele monahismului până spre vârsta aceasta comparabilă cu a patriarhilor biblici. Țara Sfântă, Ierusalimul și Egiptul se înșirau alături de mănăstiri cunoscute din țara nostră, smulgând admirația și stima declarată a părintelui exarh. Un veșmânt țesut cu fir de aur, primit în dar în 1947 de la P.F. Nicodim Munteanu, cel de-al doilea patriarh al României (născut în Pipirig și consătean cu părintele Visarion) se alătura slujirii de arhimandrit primită de la PS Valerian al Oradei (pe care l-a îngrijit până în ultimele clipe).

Către sfârșitul întrevederii, părintele Visarion a reintrat în paraclis, de unde s-a întors răvășit, afirmând că lipsește un antimis (fără moaște, deci inutilizabil pentru liturghie). Toată lumea a negat că l-ar fi luat, deși doar părintele exarh Mihail și doi dintre călugări au intrat în altar. Întrevederea s-a încheiat cu sărutul frățesc de care a avut parte părintele Visarion de la vizitatori, dar imediat după plecarea acestora, părintele a început să plângă, afirmând că-i lipsește și o cruce cu lanț de aur, pregătită pentru îngropăciune. Zilele care s-au scurs de-atunci nu i-au potolit durerea, luând în calcul și întocmirea unei plângeri penale. Deocamdată însă, așteaptă rezultatul intervenției PS voastre și speră să fie înapoiate obiectele sustrase din locul său de închinare.

Pentru ca lucrurile să fie clare, precizez că preoții mireni participanți, cu sau fără voia lor, la această descindere sunt desupra oricăror bănuieli; au fost și sunt în continuare bineveniți în acest loc. Călugării însoțitori ai părintelui exarh, cei care coborând din mașini se declarau nemulțumiți că aici e proprietate personală, în cunoștință de cauză deci, au acționat în acest mod potrivit altor locuri și timpuri.

Înaintea sărbătorilor pascale facem apel la înțelepciunea PS voastre, rugându-ne și rugându-vă să readuceți pacea în acest colț de rai al Țării Beiușului.

Dacian Bradea

Detalii despre iniţiativa ridicarii acestei cruci gasiti accesand linkul: http://www.crisana.ro/stiri/social-15/cea-mai-mare-cruce-din-bihor-va-fi-ridicata-in-tara-beiusului-76715.html#rate_article

Articol preluat in presa locala: http://www.crisana.ro/stiri/eveniment-14/doi-calugari-de-la-izbuc-si-exarhul-manastirilor-din-bihor-acuzati-de-furt-122227.html#show_comment