PS Ignatie de la Huși arată cum Andrei Caramitru bate câmpii dând impresia că e grozav.
Andrei Caramitru, fiul actorului Caramitru, bate câmpii fără noimă atacând mereu Biserica Ortodoxă. Acesta este unul dintre susținătorii homosexualității și (fără să ne surprindă) este membru USR. Se știe despre USR că dă impresia în fața opiniei publice că ar fi fără de pată, în timp ce liderii acestei formațiuni politice au la activ acuzații grave de corupție. Pe lângă toate acestea, USR este un dușman înfocat al Bisericii, dar și un copil fidel al sistemului globalist.
Acestui Anderi Caramitru, PS Ignatie îi asociază sintagma de "nepot vitreg al ideilor iluministe".
Detalii vedeti mai jos:
De fapt, nu are nici măcar claritatea logică a unui iluminist, care
știe să asocieze corect noțiunile și ideile. Astfel, devine nepot vitreg
al ideilor iluministe aruncate în plină degringoladă progresistă a
neomarxiștilor de astăzi. Adică, a leftiștilor teleghidați, care în
numele toleranței devastează cu ura lor anti-clericală, anti-Biserică,
anti-valori tradiționale tot ceea ce le iese în cale. Andrei Caramitru,
în bună tradiție neomarxistă, desprinde credința de spiritualitate,
crezând că “bunătatea, ajutorul pentru altul” sunt “valori clare în
viață” în constrast cu “regulile bisericii (post, slujbe) etc”. Pentru
profani, este bine de precizat că în Biserică nu avem reguli, ci un mod
de viață conform cu Evanghelia și Tradiția. Postul, participarea la
slujbele Bisericii nu sunt reguli, ci un mod de viață care conține în
sine și bunătatea, și milostenia, și capacitatea de a nu-l urî pe cel
care gândește altfel decât tine.
Dacă ar fi “reguli”, atunci ar trebui impuse tuturor, inclusiv lui
Andrei Caramitru, care (bănuiesc) este ortodox (aici mă exprimi retoric,
pentru că nu am căderea să chestionez un aspect care ține de viața
interioară a fiecărui om). Ceea ce ar denatura cumplit spiritualitatea
ortodoxă, care are drept ADN libertatea omului. Nu ți se impune nimic.
Dacă dorești, în virtutea credinței pe care o ai, îți asumi modul de
viață conform cu această credință. Dacă nu vrei, rămâi un ortodox
nominal, inodor și incolor. De asemenea, Ortodoxia nu poate fi redusă
doar la rugăciune și post, așa cum reducționist gândește Andrei
Caramitru. Din fericire, avem și noi, printre lecturile biblice de prim
rang, parabola samarineanului milostiv, care ne ofera determinarea
necesară să unim rugăciunea cu dragostea față de cei nevoiași. Și am
convingerea că Biserica aplică punctual și consecvent, prin proiectele
sale sociale de anvergură, atenția față de cei aflați în privațiuni
materiale. Subliminal (sau explicit), dacă am priceput bine, Andrei
Caramitru vrea să transmită faptul că cei care cred în “valorile clare
în viață” sunt aprioric mai buni și mai imuni la corupție decât
ortodocșii care “respectă cu sfințenie regulile bisericii” și pot deveni
mult mai vulnerabili la corupție. Este ca și cum ai spune că un
antreprenor, care manevrează banii, în virtutea acestui fapt poate
deveni mult mai vulnerabil la corupție decât cel care este un bugetar cu
un salariu minim pe economie.
Din pacate, în această abordare a lui Andrei Caramitru sesizez lupta
de clasă între altruiștii cu “valori înalte” și ortodocșii cu “regulile
bisericii”. Mai mult decât atât, credința pentru Andrei Caramitru
înseamnă “spectacol” orchestrat de “intermediari” între om și
divinitate, ceea ce atrage după sine, să mă ierte Andrei Caramitru dacă
gândesc în prelungirea ideilor sale, inutilitatea acestor intermediari,
adică a clericilor. Dacă sunt inutili, de ce să-i mai vedem defilând
prin fața noastră? Poate le asigurăm dispariția lor fizică din spațiul
public, atâta vreme cât își justifică existența prin “putere”, care are
drept finalitate “organizații ierarhice și financiare”. Nu vi se pare că
suntem în plină luptă de clasă, reîncarnându-l pe Marx în teoriile
acestea? Și ca un punct final. Îi recomand lui Andrei Caramitru să
citească mult mai atent textul citat din Biblie, nu ca un credincios, nu
ca pe o carte inspirată, ci ca pe orice carte și va descoperi uimit că
nicăieri nu se spune că trebuie să ne rugăm “direct” lui Dumnezeu,
pentru că nu am avea nevoie de “intermediari” (cel puțin acesta este
contextul în care este folosit acest adjectiv).
sursa: https://www.marginaliaetc.ro/episcopul-ignatie-al-husilor-andrei-caramitru-nepotul-vitreg-al-ideilor-iluministe/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.