Noua
ordine mondială impusă de Grupul Bilderderg a vizat până de curând
privatizarea apei. În viziunea megalomană a Grupului, apa reprezintă un
bun care trebuie exploatat pentru a obţine profit, cu toate că
Organizaţia Naţiunilor Unite a menţionat apa ca un bun public. Oamenii
din mai multe colţuri ale lumii au început să se revolte. Din
Portugalia, până în Germania, India şi SUA. Speriaţi de o posibilă
escaladare la nivel planetar a acestui scandal, autorităţile de la
Bruxelles au bătut în retragere. Deocamdată.
Comisia Europeană a retras sectorul apei dintr-o propunere de lege europeană privind concesiunile. Motivul îl constituie temerile legate de o eventuală privatizare, în special în Germania, unde acest sector este gestionat de municipalităţi. “De luni de zile există informaţii referitoare la încercarea Comisiei, de privatizare a apei prin propunerea sa privind concesiunile”, a declarat comisarul european pentru piaţa internă şi servicii, Michel Barnier. Cetăţenii germani, revoltaţi de decizia de privatizare a sectorului apei au strâns aproape un milion de semnături pentru petiţia “Apa este un drept al omului” în cadrul “Iniţiativei cetăţenilor europeni”. Petiţia a fost introdusă prin Tratatul de la Lisabona şi permite unui număr de cel puţin 1.000.000 de cetăţeni ai UE să prezinte Comisiei Europene o propunere în vederea modificării legislaţiei europene într-un anumit domeniu.
Comisia Europeană a retras sectorul apei dintr-o propunere de lege europeană privind concesiunile. Motivul îl constituie temerile legate de o eventuală privatizare, în special în Germania, unde acest sector este gestionat de municipalităţi. “De luni de zile există informaţii referitoare la încercarea Comisiei, de privatizare a apei prin propunerea sa privind concesiunile”, a declarat comisarul european pentru piaţa internă şi servicii, Michel Barnier. Cetăţenii germani, revoltaţi de decizia de privatizare a sectorului apei au strâns aproape un milion de semnături pentru petiţia “Apa este un drept al omului” în cadrul “Iniţiativei cetăţenilor europeni”. Petiţia a fost introdusă prin Tratatul de la Lisabona şi permite unui număr de cel puţin 1.000.000 de cetăţeni ai UE să prezinte Comisiei Europene o propunere în vederea modificării legislaţiei europene într-un anumit domeniu.
Petiţia cere ca instituţiile europene şi
statele membre să fie obligate să se asigure că toţi oamenii au dreptul
la apă şi canalizare şi că alimentarea cu apă şi gestionarea resurselor
de apă să nu facă obiectul normelor pieţei interne, iar serviciile de
apă să fie excluse de la privatizare. “Este de datoria noastră să ţinem
cont de îngrijorările exprimate de un număr atât de mare de oameni.
Astfel, cea mai bună soluţie pare a fi eliminarea apei din domeniul de
aplicare a directivei privind concesiunile”, a afirmat comisarul
european Michel Barnier.
Speriat de amploarea iniţiativei
cetăţeneşti europene, comisarul european a fost obligat să facă un pas
în spate, deşi înainte era un susţinător înfocat al acestei măsuri.
Eurodeputata ecologistă germană Heidi Ruhle a spus că legea privind
concesiunile era o formă de presiune asupra statelor naţionale, astfel
încât apa lor să devină un bun privatizabil ca orice marfă şi scos la
vânzare. Interesul comisarului Michel Barnier a ieşit la iveală o dată
cu informaţiile privind aşa-numita “troikă” (formată din Comisia
Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional)
care a cerut explicit guvernelor Greciei şi Portugaliei să privatizeze
companiile de apă. Organizaţiile non-guvernamentale din Europa au cerut
într-o scrisoare eurocraţilor de la Comisia Europeană să explice de ce,
prin presiunile făcute asupra guvernelor Greciei şi Portugaliei, au
încălcat tratatul de aderare care le cerea să rămână neutri în ceea ce
priveşte politica de privatizare. Multă vreme, Comisia nu a dat niciun
răspuns.
Surse de la Bruxelles spun că există un
lobby puternic al unor companii transnaţionale făcut asupra Comisiei
Europene în vederea emiterii unei directive pentru concesiunea şi
privatizarea bunurilor şi serviciilor publice care erau până acum
considerate vitale pentru populaţie. Una dintre aceste companii este şi
Nestle. Fostul ei preşedinte, austriacul Peter Brabeck-Letmathe, a
stârnit un scandal internaţional acum câţiva ani prin declaraţiile
şocante pe care le făcea în faţa presei. Letmathe afirma fără ocolişuri
că apa este un bun ca oricare altul, că nu este un drept al omului şi,
ca orice bun, trebuie privatizat.
“Azi oamenii cred că tot ce vine din
natură este bun. Asta reprezintă o mare schimbare deoarece destul de
recent am învăţat că natura poate fi nemiloasă. Omul se află acum în
poziţia în care să poate asigura o balanţă naturală, dar în pofida
acestor lucruri avem şi o deviză… că tot ce provine din natură este bun.
După 15 ani de mâncat produse modificate genetic în Statele Unite nu am
întâlnit niciun caz de îmbolnăvire din cauza consumării lor în termenul
de valabilitate şi totuşi în Europa suntem atât de speriaţi că ni s-ar
putea întâmpla ceva şi asta este ipocrizie mai mult decât orice altceva.
Apa este, desigur, cea mai importantă materie primă pe care o avem
astăzi în întreaga lume. Este o întrebare dacă ar trebui să privatizăm
rezerva de apă a populaţiei şi sunt opinii diferite legate de acest
subiect. Este prima pe care eu o consider extremă şi este reprezentată
de ONG-uri care ne bombardează cu mesaje prin care declară apa … un
drept public. Asta înseamnă că orice fiinţă umană ar trebui să aibă
acest drept, să aibă acces la apă, şi asta e o soluţie extremă. O a doua
variantă este aceea că apa este considerată produs ca oricare altul şi
ca orice alt produs ar trebui să aibă o valoare de piaţă. Personal, eu
cred că este mai bine să dăm unui produs o valoare pentru a ştii cu
toţii că el are o valoare şi atunci să luăm măsuri specifice pentru acea
parte a populaţiei care nu are acces la apă şi aici sunt mai multe
posibilităţi”, a declarat fostul CEO al Nestle.
Compania Nestle a declanşat mai multe
scandaluri în lume. În Pakistan, unde a secătuit izvoarele subterane
pentru a vinde marca sa de apă îmbuteliată, “Pure Life”. O poveste
similară a avut loc în Nigeria, unde preţul unei singure sticle de apă
îmbuteliată depăşeşte venitul zilnic al unui cetăţean nigerian. Nestle
deţine sau arendează 50 de izvoare din întreaga Americă. Totodată,
Nestle controlează o treime din piata internă pentru apă îmbuteliată din
SUA. Un exemplu al problemelor pe care Nestle le cauzează este
Colorado, unde 80% dintre cetăţenii oraşului Aurora se opuneau prezenţei
companiei. Pe parcursul următorului deceniu, aceasta ar urma să extragă
2,5 miliarde de litri de apă din Raul Arkansas pentru a o vinde mai
apoi sub marca “Arrowhead Springs”. Mai mult, sticlele din plastic
ne-biodegradabil sunt poluanţi majori şi rămân toxice timp de un
mileniu. Potrivit Watch Corporate, Nestle face un profit de 35 de
miliarde de euro în fiecare an din vânzările de apă îmbuteliată la nivel
mondial.
Autor: Eduard Pascu
Sursa: Ziua News
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.