Modul violent în care regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu s-a prăbușit în decembrie 1989 a determinat liniile generale politice în care țara va rămâne cantonată în următorii 30 de ani. Practic, cele două mari forțe care s-au confruntat au fost formațiunea constituită în jurul lui Ion Iliescu în zilele preluării puterii și contestatarii ei. În toate alegerile prezidențiale, cu o singură excepție în 2000, s-au regăsit în finală doar candidați ai celor două tabere, iar majoritățile parlamentare și guvernările au gravitat tot în jurul celor două curente.
De aici nesfârșita discuție despre decembrie 1989. Teoria revoluției a fost cea oficială, a puterii instaurate de Ion Iliescu în după amiaza și seara zilei de 22 decembrie. În felul acesta era legitimată întreaga construcție a Frontului Salvării Naționale și a ceea ce a urmat după în traseul acestei formațiuni politice. Adversarii trebuiau să anuleze acest avantaj net. De unde insistența pentru a demonta teoria oficială și a acredita ideea loviturii de stat. Zgomotul a acoperit încercările de a discuta numai pe baza documentelor și a înțelegerii evenimentelor din România în contextul marilor schimbări istorice ale anului 1989 la nivel mondial.
Nicolae Ceaușescu nu a conceput că puterea lui personală și regimul comunist ar putea fi vreodată contestate. Iar dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, era perfect legitim să ordone reprimarea violentă a populației. Ordinele sale au fost executate de toate instituțiile de forță. Pe linie politică și de stat, toți cei implicați au acceptat misiunile trasate de Ceaușescu și au acționat cu violență extremă. Atunci ar fi fost momentul unei lovituri de stat, ceea ce ar fi salvat sute de vieți la Timișoara și la București. Dar nu s-a întâmplat așa. Generalii au fost complici și nu au avut curajul să genereze o acțiune împotriva conducătorului. Au lăsat lucrurile să curgă, până când Ceaușescu a fugit de pe acoperișul Comitetului Central, în timp ce revoluționarii pătrunși în clădire alergau pe scări să-l prindă.
Plecarea elicopterului a însemnat sfârșitul regimului Ceaușescu. Revoluția începută la Timișoara se încheia la București. În acest interval, deși ar fi putut avea loc, nu s-a întâmplat nicio lovitură de sat. Dacă zecile și sutele de mii de oameni n-ar fi ieși în stradă, Ceaușescu nu ar fi fost răsturnat. După 22 decembrie, puterea a fost acaparată. Și, da, se poate spune că a fost o lovitură de stat, împotriva Revoluției.
Sursa: revista Historia nr. 215
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.