Viaţa noastră a devenit o continuă
alergare. Suntem prinşi într-o mulţime de activităţi, ne dorim să reuşim
cât mai multe, toate acestea cel mai des le facem de dragul copiilor. Adesea, însă,
suntem atât de obosiţi şi epuizaţi, încât nu mai vorbim cu ei, nu-i mai
încurajăm şi nu le spunem cât de mult îi iubim.
Cât de
multe nu am face pentru copiii în plan material, să nu uităm că ei au nevoie să
fie ascultaţi, iubiţi şi apreciaţi.
Îmbraţişaţi-i
cât mai des, acordaţi-le mai multă atenţie, pentru ca să simtă că într-adevăr
sunt foarte importanţi în viaţa voastră.
Iată doar câteva lucruri pe care le-aţi putea
spune copiilor în fiecare zi:
"Te iubesc" . Ar fi minunat să nu existe zile, în
care nu le-am spus aceste cuvinte. În viaţă se vor întâmpla momente
diferite, vor exista clipe când copiii nu vor lua cele mai corecte decizii,
însă ei trebuie să fie siguri, că noi îi vom iubi mereu.
"Sunt fericită că eşti copilul meu". Și așa e într-adevăr! Copiii sunt o sursă
inepuizabilă de fericire și iubire. Este foarte important ca şi ei să cunoască acest lucru. Nu așteptați până
când vor absolvi liceul sau se vor căsători. Spuneţi-le acum.
"Eşti minunat". Fiecare dintre noi este diferit. Fiecare
este unic şi irepetabil. Şi pe fiecare dintre noi Dumnezeu ne-a înzestrat cu
daruri minunate. Ajutaţi-vă copiii să înţeleagă menirea şi chemarea sa.
"Îmi place că ştii
să...". Observăm
uşor greşelile şi neajunsurile celor din jur, inclusiv ale copiilor noştri. Ar fi bine să ne învăţăm să apreciem şi
ceea ce fac bine.
"În fiecare zi îi mulţumesc lui Dumnezeu ca exişti în viaţa
mea." Dacă vă rugaţi împreună cu copiii, puteţi să adaugaţi
şi cuvintele de mulţumire către Dumnezeu, pentru copiii pe care vi i-a dat. De asemenea, rugați-vă pentru sufletele
lor, mai ales atunci când le este greu.
"Am încredere în
tine." Nu
ar trebui să ne supraveghem mereu copiii, trebuie să le oferim independenţă şi
încredere. Spune-le că aveți încredere în ei și respectaţi-le deciziile.
"Știu că poţi! " Copiii foarte uşor se descurajează când
ceva nu le reuşeşte. Trebuie să-i încurajăm să nu abandoneze, mai ales dacă e
necesar mai mult efort.
Copiii
sunt o binecuvântare, o minune, acea bucurie care ne luminează viața. Ar fi
bine ca şi ei să simtă și să cunoască acest lucru. Să-i oferim fiecărui
copil bucuria de a trăi cu şi în dragoste.
Copiii să fie educați în frica de Dumnezeu, mai puțin giugiuliți și răsfățați. Să știe și să conștientizeze că viața derivă doar din Dumnezeu, iar pentru aceasta sunt datori să asculte în primul rând de Dumnezeu, care este Izvorul tuturor Bunătăților, că fără El nu pot face nimic.
RăspundețiȘtergereAsa este, dar trebuie si parintii sa se comporte cu ei astfel incat sa nu-i demoralizeze. Mai mult decat atat, pe langa aspectul religios, mai este si aspectul intelectual si psihic care se formează din copilărie.
ȘtergereSpun asta din experienţa de mamă ortodoxă practicantă.
UmbraSerii:
RăspundețiȘtergereUps ... nu ma asteptam ca un blog destul de echilibrat si serios sa publice asemenea enormitati:
1. Nici unul dintre cele 7 puncte, asa cum sunt formulate, nu are legatura cu o educatie crestin ortodoxa a copiilor. De fapt, in naivitatea ei, autoarea promoveaza un pozitivism fad, specific psihopedagogiei vestice atee. Probabil ca s-a uitat la prea multe filme americane, sau se inspira de prin situri/bloguri "de doamne subtiri", nu prea duse la biserica, dar la curent cu tot ceea ce este feminist ... (si mai putin feminin).
2. Genul de abordare propus este specific parintilor cu un copil (maxim 2), care nu au timp sa le arate dragostea nonverbal si atunci le trantesc in fuga cate un "I love you" - sau o alta variatie dintre cele 7 - (la care se raspunde automat cu acelasi "I love you mom/dad"). O fi si asta un mod de a educa ... pozitiv ... dar rezultatele obtinute de vestici nu prea incurajeaza replicarea in familia ortodoxa.
3. Pentru cine nu a aflat inca: crestinismul este o religie Hristocentrica. Ia vedeti un pic cate dintre maretele 7 "lucruri de spus zilnic" (!) au o astfel de centrare. Pana si fomularea "În fiecare zi îi mulţumesc lui Dumnezeu ca exişti în viaţa mea" are o tenta egocentrica, iar explicitarea prin rugaciunea cu/pentru copii pare mai degraba defazata ...
In fine, cu atata propaganda in zilele noastre este probabil tentant sa cauti si alte repere, iar asta se poate sesiza si in predicile unor preoti bine cotati la public.
Dar noi stim, ca tot Hristos si Biserica sa sunt piatra de hotar si nu cred ca este vreo dilema (fie ea si in ceea ce priveste educarea copiilor) pe care Sfanta Scriptura si sfintii parinti, alaturi de duhovnicul nostru sa nu ni le poata dezlega. Ce ziceti, de exemplu de Sf Ioan Gura-de-aur ?