Idei de predici de Sf. Arhidiacon Ștefan ale PS Ioan Mihălțan al Oradiei

Sfântul Arhidiacon Ștefan

Ev. Matei XXI, 33-44.

1.Darurile pe care le primim de la Dumnezeu trebuiesc chivernisite,  bine gospodărite, deci nu ne rezumăm numai la faptul că am primit daruri ci trebuie să le gospodărim prin truda noastră omenească.

2.Pentru darurile pe care le primim de la Dumnezeu avem și o responsabilitate.

3.Evanghelia de azi prin tot ce arată ea, vrea să ne dovedească că sunt puține darurile ce le revarsă Dumnezeu asupra noastră ca rod al dragostei pentru noi. Sunt rodul dragostei dumnezeiești, dar noi ca oameni în slăbiciunile minții noastre nu prea suntem conștienți de darurile ce le primim de la Dumnezeu.

4.Mai mult chiar, în loc de recunoștință pe care se cade să o purtăm ne răzvrătim uneori, cârtim contra lui Dumnezeu și tot în întunecimea minții noastre chiar vrem să facem rău. Am răspuns binefacerilor Mântuitorului cu ura răstignirii.

5.Desigur că Dumnezeu văzând răutatea noastră și lipsa de recunoștință aplică uneori dreptatea Sa dumnezeiască ca și în cazul Evangheliei de față, dar nu cu răutatea unor distrugeri, ci ca o înțelepciune dumnezeiască pentru îndreptarea celor răzvrătiți.

6.Ca să ne facă să înțelegem că puterea este în mâna lui Dumnezeu și în comparație cu noi puterea este fără asemănare.

7.Spre deosebire de noi, sfinții Bisericii și mucenicii ca și în cazul de față Sf. Arhidiacon Ștefan, au știut să folosească darurile pe care Dumnezeu le-a împărtășit. Folosul a constatat în aceea că s-au străduit să se asemene lui Dumnezeu în cel mai înalt grad. Desigur nu fără lupte și transpirații duhovnicești, dovedind oamnenilor de rând că în ceea ce privește desăvârșirea duhovnicească se pot plini mult mai multe decât credem noi.

8.Cazul Sf. Ștefan dovedește aceasta și în drumul său spre desăvârșire s-a asemănat așa de mult cu Mântuitorul încât ridicându-se din loviturile pietrelor care i-au sfârtecat trupul a putut rosti rugăciunea rostită de Mântuitorul la răstignire ca o dovadă a dragostei nețărmurite: „Doamne nu le socoti lor păcatul acesta.” De aceea se recunoaște că Sf. Ștefan e primul martir al Bisericii lui Hristos.

9.În cărțile de cult ale Bisericii se spune: „Ieri stăpânul a venit la noi cu trup, astăzi sluga iese din trup și cu pietre se ucide. ”

10.Martirul este ființa omenească care dă dovadă de puterea credinței. Martirul nu teoretizează credința ci o întrupează, o trăiește. Puterea credinței ce stăpânea pe Sf. Ștefan era foarte mare și mai puțin crezută de către noi oamenii. Cu toate că era lovit de mulțimea pietrelor, avea fața plină de lumină; era mărturisirea unei credințe tari neșovăielnice și autentice.

11.N-a fost singurul martir Sf. Ștefan în veacurile primare ale creștinismului, ci au fost cete de martiri care și-au dat viața pentru credința lor în Hristos Iisus.

12.Aruncați la fiarele sălbatice în circul din Roma ei mergeau cântând la moarte. Ce putere a credinței!

13.Lucru incredibil pentru Nero cel nebun care nu putea înțelege ce înseamnă puterea credinței pentru că era străin de ea din cauza păcatelor sale.

14.În apostolul care s-a citit la slujbă sunt prezentate toate suferințele și chinurile  ce le-au purtat martirii Bisericii, se spun cuvinte ca acestea că „lumea nu era vrednică de ei”.

15.Mai mult, martirii au fost mari cunoscători ai vieții veșnice, trăind în bună parte puterea, frumusețile și folosul vieții veșnice. Ei credeau în Hristos nu pentru că li s-a spus, nici că li s-a citit despre viața veșnică ci pentru că au trăit frumusețea ei. Nu este așa de simplu ca cineva să aibă convingerea pentru care este în stare să moară. Puternice trebuie să fie aceste convingeri ca să-ți dai viața pentru ele.

16.Se vorbește mereu în Sf. Evanghelie despre o asemănare a Mântuitorului cu piatra, piatra ca temelie a casei, piatra care nimicește, care distruge. Dacă avem credința că piatra din capul unghiului este Mântuitorului Iisus  Hristos și dacă în zidirea casei această piatră este foarte principal pentru consolidarea clădirii și a temelie casei, cu atât mai mult puterea Mântuitorului Iisus Hristos este piatra de temelie vieții noastre duhovnicești, piatră pe care ne putem baza planurile vieții noastre, piatră cu putere de întărire pentru noi.

17.Încercarea noastră omenească de a ne baza pe alte puteri, alte nădejdi decât pe piatra cea din capul unghiului este o încercare zadarnică și fără nici o siguranță de rezistență contra atâtor valuri ce le aduce viața peste noi.

18.Exemple sunt destule în viața de toate zilele. Bine este dar să luptăm pentru a nu ne amăgi cu nădejdi slabe, ci să ne întărim  în puterea credinței noastre în Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în a cărui nădejde să călătorim pe cărările vieții convinși fiind că nu este putere peste puterea lui Dumnezeu cu care vom putea învinge toate săgețile diavolești întinse asupra noastră cu vicleșug după exemplul sfințilorși martirilor Bisericii și a Sf. Arhidiacon Ștefan pe care să-l rugăm să se roage lui Dumnezeu pentru întărirea credinței noastre.

(Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, p.247)