De ce ieromonahul Macarie Banu a intrat in conflict cu nepomenitorii din Romania. O scrisoare care aduce noi lamuriri.

Un nepomenitor care luptă împotriva schismei.

Situaţia nepomenitorilor din România este în direcţie greşită deoarece se îndreaptă spre schismă în mod foarte evident. Unul dintre nepomenitorii care s-a opus acestor tendinţe extremiste este ieromonahul Macarie Banu. Din acest motiv a fost ponegrit şi considerat „trădător” de către cei care întreţin duhul de tulburare şi îndeamnă la ruperea de Biserică prin oprirea comuniunii cu clericii din Biserica Ortodoxă. Deşi susţinătorii acestor concepţii sunt în scădere, gălăgia pe internet, prin anumite bloguri (pe care le întreţin) continuă cu acelaşi duh de tulburare şi agresivitate, contrar duhului Sfinţilor Părinţi care erau cu adevărat luptători pentru dreapta credinţă.

 Pentru că a fost calomniat şi atacat mereu cu aceeaşi agresivitate, părintele Macarie Banu s-a decis să arate public care este motivul real care stă la baza acţiunilor de calomniere a sfinţiei sale. Totodată se evidenţiază greşala celor care încearcă să îşi impună concepţiile folosindu-se de posibilitatea comunicării prin internet (facebook, whats’upp, wieber, bloguri etc.) prin articole sau comentarii. Cu regret o spunem, dar realitatea arată că, până în prezent, singurul dintre nepomenitori care luptă public împotriva schismei este părintele Macarie de la Schitul Oituz şi părintele Atanasie, de la acelaşi schit. Părintele Macarie susţine că orice greşală ar face în viaţă se poate repara, dar schisma şi erezia este fatală căci aceasta este o urmare a părerii de sine. În cele ce urmează, vom publica o scrisoare pe care sfinţia sa a scris-o domnului Ciprian Staicu, ca răspuns la atacurile insistente de pe blogul: „Prietenii Sfântului Efrem”. Conţinutul acesteia este valabil si pentru ultimul articol cu aceleaşi tendinţe, semnat de părintele Grigorie Sanda de la Lacul Frumos (jud. Vâlcea).

Scrisoarea este publicată integral, în rândurile de mai jos:

Nepomenitorilor care au oprit și comuniunea

„Am ajuns deci vrăjmașul vostru, pentru aceea că v-am spus adevărul?”

(Ep. Sf. Ap. Pavel către Galateni 4,16)

În articolul părintelui Ciprian Staicu „Cu durere, dar cu responsabilitate față de părintele Macarie Banu” este formulat un răspuns la documentul „Trezvie și iubire în mărturisirea dreptei credințe”, unde Sfinția Sa afirmă următoarele: „pomenirea episcopului cu cuget eretic te face părtaș la credința lui, deci ești în stare de erezie, adică de hulire a lui Dumnezeu”. Astfel, din moment ce dânsul a participat ca purtător de cuvânt sau translator atât la „Sinaxa de la Rădeni din 19 ianuarie 2017 - Sinaxa Preoților, monahilor și mirenilor nepomenitori ai ierarhilor ce au semnat documentele eretice în Creta”, precum și la „Sinaxa Panortodoxă din Grecia” din data de 4 aprilie 2017, cât și la „Sinaxa Națională a clericilor, monahilor și credincioșilor ortodocși care au întrerupt comuniunea cu ierarhii adepți ai pseudo-sinodului din Creta” din data de 18 iunie 2017, înseamnă că ceea ce afirmă și susține dânsul este de fapt gândirea tuturor celor care au organizat aceste sinaxe.

Citind cu atenție cele afirmate de Părintele Ciprian Staicu și făcând o analiză duhovnicească, logică și etică, se pot evidenția urmările grave ce rezultă din ea, acest mod de gândire nefiind în duhul Sfinților Părinți și conținând o mulțime de contradicții. Odată facută această afirmație de mai sus, care a fost susținută de mai multe ori, cu diferite ocazii, cei care au facut-o trebuie să aibă totală responsabilitate, asumându-și și consecințele care decurg din ea.

Prin urmare, este de mare folos pentru toți cei care în aceste vremuri tulburi ne frământăm și luptăm pentru a rămâne în Dreapta Credință, să cunoaștem clar urmările grave ce decurg din afirmațiile și atitudinile nepomenitorilor care au întrerupt și comuniunea. Deci, conform cu ceea ce s-a scris și se susține, ar însemna în mod eronat că:

1)      Toți preoții care pomenesc sunt eretici și hulitori.

Din aceasta se trage concluzia că preoții pomenitori nu ar mai avea Har, deci nu ar mai avea Taine valide, ceea ce se traduce în practică astfel:

-          toate Sfintele Liturghii ar deveni un spectacol liturgic și ar fi săvârșite fără prezența Mântuitorului Iisus Hristos, iar Sfânta Împărtășanie ar fi doar o simplă pâine, pentru că la epicleză nu s-ar mai pogorî Sfântul Duh;

-          Sfânta Taină a Botezului ar fi doar o spălare trupească de suprafață, pentru că apa nu s-ar mai sfinți, iar Taina Mirungerii nu ar mai transmite noului botezat darurile Duhului Sfânt, pentru că arhiereii care fac Sfântul Mir, o dată în an, nu ar mai putea sfinți untdelemnul, întrucât tot sinodul Bisericii Ortodoxe Române (B.O.R.) ar fi căzut în erezie și fără Har;

-          Sfânta Taină a Cununiei ar deveni doar un simplu ceremonial, în care cei doi tineri nu ar mai deveni un singur trup și n-ar mai primi binecuvântările cuvenite;

-          Sfântul Maslu nu ar mai avea puterea de vindecare, pentru că untdelemnul nu s-ar mai sfinți;

-          Sfânta Taină a Hirotoniei ar fi doar o punere formală a mâinilor arhiereului peste capul unui candidat, care nu ar primi nimic, nici Har, nici putere;

-          înmormântarea ar fi doar o aruncare în groapă, și nu o petrecere a unui suflet către Împărăția Cerurilor.

2)      Doar preoții care au oprit pomenirea nu sunt eretici și hulitori de Dumnezeu.

Din aceasta rezultă că doar preoții nepomenitori ar avea Har și doar în ei ar sta Sfânta Biserică, deci doar ei s-ar putea numi „singura biserică adevărată”. Acest lucru poate fi o explicație a faptului că preoții care au oprit pomenirea și au întrerupt și comuniunea, au recomandat imediat după pseudo-sinodul din Creta și încă recomandă oamenilor, să meargă sute de kilometri doar la preoții nepomenitori. Așadar, în viziunea lor, sute de mii de oameni ar trebui să participe la Sfânta Liturghie, să se boteze, să se cunune și să-și îngroape morții, doar la acești câțiva preoți nepomenitori, iar cei care nu au cum să ajungă la un preot nepomenitor sunt îndemnați să stea acasă fiind nevoiți să nu participe cu lunile la Sfânta Liturghie.

Sintetizând cele de mai sus rezultă fals că: toată Biserica ar fi în erezie, în afară de cei câțiva nepomenitori, înțelegându-se totodată că tot B.O.R.-ul (clerici și mireni), ar fi lipsiți de Har.

Se pun întrebările: Cum se poate spune în Sinaxe și în comunicate că este Har în B.O.R., iar pe de altă parte să se facă afirmații precum cea de mai sus, care contrazic flagrant existența Harului în B.O.R.? Cum se poate susține că nu s-a rupt comuniunea cu Biserica, când de fapt, se transmite indirect laicatului, monahilor și monahiilor de rând, să meargă doar la nepomenitori, deoarece numai ei mai au Har?

Totodată se deduce din afirmația inițială, că toți preoții care au continuat să-și pomenească ierarhii după pseudosinodul din Creta ar fi fost în stare de erezie, până în momentul în care au oprit pomenirea, deci toți preoții pomenitori ar fi devenit eretici, ar fi pierdut Harul, și toate Sfintele Taine săvârșite de către ei în această perioadă nu ar fi fost valide.
Aici, se cer răspunsuri la alte întrebări: Sunt conștienți preoții nepomenitori care au întrerupt comuniunea că majoritatea lor au fost o perioadă de timp, după evenimentul din Creta în postura de a-și pomeni episcopul, situație pe care tocmai ei o osândesc? Realizează ei că indirect se acuză chiar pe ei înșiși, deoarece când își pomeneau ierarhul ar fost în situația de a pierde Harul? Dacă au pierdut Harul, și au devenit eretici ei au căzut din treapta preoției și nu au mai putut rămâne nici măcar în treapta de simpli mireni? Să înțelegem că preoții nepomenitori au reintrat automat în posesia Harului după ce au aplicat oprirea pomenirii ierarhului locului?

De ce îi osândiți pe cei care nu au oprit pomenirea, atâta timp cât o vreme ați fost în aceeași situație și nu v-a osândit nimeni? De ce nu îi așteptați, cu dragoste și pe alți preoți, rugându-vă pentru ca și lor să li se dăruiască puterea și curajul mărturisirii, conștienți fiind că acest lucru nu ar știrbi cu nimic din intâietatea mărturisirii Sfințiilor Voastre?

 În concluzie, dacă se acceptă ceea ce a afirmat părintele Ciprian Staicu, rezultă că atâta timp cât ați pomenit ierarhul locului după evenimentul din Creta, ați fost eretici, fără Har și hulitori de Dumnezeu, și v-ați pierdut preoția chiar și postura de mireni. V-a refăcut cineva mirungerea, ca să puteți intra ca mireni în „noua biserică adevărată” în care credeți că sunteți? V-a refăcut vreun arhiereu Taina Hirotoniei, ca să puteți opri pomenirea în calitate de preoți? Din câte știm nu există niciun arhiereu din B.O.R. sau din afara ei, care să vă susțină în aceste convingeri străine de învățătura Sfintei Biserici și a Sfinților Părinți, ba chiar și arhiereii care au luat atitudine publică împotriva pseudo-sinodului din Creta, nu au onorat cu prezența sinaxele organizate de preoții nepomenitori tocmai pentru motivul că aceștia îndemnau la ruperea comuniunii.

Considerându-ne în duhul canoanelor lăsate de Sfinții Părinți și conform tâlcuirilor corecte ale acestora, susținem cu tărie că oprirea pomenirii este doar un semnal de alarmă, un protest, nu modalitatea prin care luptăm împotriva ereziei. Împotriva ereziei luptăm prin mărturisirea fermă a Dreptei Credințe, prin rămânerea statornică în Sfânta Biserică Ortodoxă și prin osândirea tuturor ereziilor, care au fost osândite în decursul timpului, de către Sfinții Părinți, la Sinoadele Ecumenice, și, mai nou, prin osândirea panereziei ecumenismului.

Dacă oprirea pomenirii ar fi condiția „sine qua non” lăsată de Sfinții Părinți pentru a lupta contra ereziei, ar rezulta că, Canonul 15 I-II Constantinopol, ar trebui să fie aplicat obligatoriu, că preotul care a oprit pomenirea n-ar mai trebui să fie lăudat pentru că își face doar datoria, că preotul care n-a oprit pomenirea ar trebui caterisit pe loc ca eretic pentru că a acceptat prin pomenire deja erezia (ceea ce nu specifică canonul), iar arhiereul care propovăduiește erezia cu capul descoperit n-ar mai fi trebuit judecat de un Sinod, pentru că l-au judecat anticipat și osândit ca eretic toți cei care au oprit pomenirea.

„Îngrădirea de erezie” este o expresie pe care au folosit-o greșit stiliștii și pe care au asociat-o cu oprirea pomenirii. Atunci cum vă explicați că tocmai stiliștii, care la timpul lor au oprit pomenirea, au căzut în schismă și erezie, creându-și o „biserică” proprie, paralelă cu Biserica Ortodoxă Română? Corect se spune „aprindem lumina” și nu „ne îngrădim de întuneric”, „să facem căldură” și nu „să ne îngrădim de frig” deci „mărturisim Dreapta Credință” și nu „ne îngrădim de erezie”, „rămânem în Adevăr” și nu „ne îngrădim de minciună”.

Deoarece s-a considerat că doar oprirea pomenirii este îngrădire de erezie, această atitudine s-a transformat într-o stare asemănătoare cu cea a unui om întemnițat. Când s-a oprit și comuniunea, oprirea pomenirii a devenit asemenea unor cătușe, care cu cât te împotrivești mai tare, cu atât se strâng mai mult în jurul tău, limitându-ți continuu sfera de acțiune. Astfel, se observă că sinaxele care s-au organizat ulterior, în loc să fie din ce în ce mai extinse și să adune câți mai mulți mărturisitori ai Dreptei Credințe, care osândesc panerezia ecumenismului, au devenit tot mai restrictive, având acum ca singur criteriu de selecție doar oprirea pomenirii și întreruperea comuniunii.

„Deși sunt lăudați cei care întrerup pomenirea episcopului, aceștia nu au voie să rupă comuniunea cu restul Bisericii sau cu cei care încă îl pomenesc pe episcop până la sinodiceasca judecată, canonul lăsând loc și pomenirii episcopului care învață erezia până la judecarea sa de către sinod - și este firesc, deoarce episcopul își poate înțelege greșeala și se poate pocăi în fața sinodului).” (Pr. Matei Vulcănescu – „În ce condiții întrerupem comuniunea cu episcopul ce învață erezia? Cine o poate face? Cum se aplică Canonul 15 I-II Constantinopol?”)

 

Situația de criză actuală a Bisericii ar fi avut nevoie de sinaxe ale celor care luptă împotriva ecumenismului ca panerezie și atât, acestea cuprinzând atât nepomenitori, cât și pomenitori care să lupte fiecare cum poate în aceeași direcție. Oprirea comuniunii cu ceilalți membrii ai Bisericii i-a determinat astfel să se retragă din sinaxe pe toți cei care nu au acceptat acest duh zelotist.

Este neortodoxă sintagma „Sinaxa nepomenitorilor și a celor care au oprit comuniunea” (ATENȚIE: fiind vorba despre ultima „Sinaxa Națională de la Botoșani a preoților, monahilor și și credincioșilor ortodocși care au întrerupt comuniunea cu ierarhii adepți ai pseudo-sinodului din Creta” și ale ei „Liste de adeziune la Rezoluția Sinaxei clericilor, monahilor și credincioșilor ortodocși, care au întrerupt comuniunea cu ierarhii adepți ai pseudo-sinodului din Creta, desfășurată pe 18 iunie 2017, la Botoșani” - deci și întreruperea pomenirii și întreruperea comuniunii), deoarece se insinuează că oprirea pomenirii implică și oprirea comuniunii, iar aceste două condiții au devenit criteriu de bază, dogmă, pentru a fi în Dreapta Credinţă. Dacă un preot nu a oprit pomenirea la timp și nu semnează Lista de adeziune, atunci înseamnă că acesta nu mai este în Biserică; este eretic și nu mai are Har; nu se mai poate alătura și participa în viitor la „sinaxa nepomenitorilor”; nu va mai putea lupta cu erezia, pentru că este deja eretic? Aceasta, însă, este o mentalitate sectară, exclusivistă. Dacă aceste măsuri „antiecumeniste” nu se aplică acum și preoților care s-au aflat imediat după Creta în această situație, cum este și în cazul Sfințiilor Voastre, atunci înseamnă că sunteți subiectivi, puneți sarcini grele numai asupra altora, și că v-ați făcut în mod mincinos pe voi înșivă măsură și dreptar al Dreptei Credințe.

Dacă „sinaxa nepomenitorilor și a celor care au oprit comuniunea” a hotărât deja cine este eretic și cine nu, cine are Har și cine nu, cine face parte din „sinaxă” și cine nu, atunci înseamnă că, din punctul de vedere al membrilor „sinaxei”, un Adevărat Sinod nu-și mai are rostul. În realitate însă, „sinaxa” s-a erijat deja în Sinod, dar nu trebuie să uităm că Sfântul Maxim Mărturisitorul, deși a rămas singur în Dreapta Credință, nu s-a făcut pe sine Sinod.

Concluzia care reiese din cele redate mai sus, este că doar preoții care au oprit pomenirea și comuniunea sunt în Dreapta Credință, doar ei mai au Har și că „sinaxa nepomenitorilor și a celor care au oprit comuniunea” ar fi doar ea „ADEVĂRATA BISERICĂ”, ceea ce este un lucru fals.

Felul zelotist în care s-a dus lupta celor care au întrerupt pomenirea dar și comuniunea, a determinat confuzie în popor, a dus la demoralizarea preoților care ar fi dorit să lupte mai vădit împotriva ecumenismului și, nu în ultimul rând, a dus la distanțarea de nepomenitori a oricărui ierarh care ar fi dorit cu timpul să li se alăture. 

Atragem atenția Sfințiilor Voastre că încercând să luptați împotriva răului, prin îngrădire continuă, veți ajunge la noi și noi autoetichetări și nu veți mai ști care vă este identitatea. Din ortodocși ați ajuns ortodocși antiecumeniști, apoi antiecumeniști nepomenitori, apoi nepomenitori care au întrerupt și comuniunea, și în cele din urmă, izolându-vă în necomuniune, veți ajunge precum o sectă (care-și inventează în mod continuu reguli, crezând că deține singură adevărul și că doar membrii ei se mântuiesc, și că respectând doar regulile ei se poate obține Harul). Dacă se va continua așa, atunci Sinodul care se așteaptă, pentru a osândi panerezia ecumenismului, va fi nevoit să condamne și pe schismaticii care au oprit comuniunea cu toți membrii Bisericii.

Rămânem fermi pe poziția care am avut-o dintru început și osândim panerezia ecumenismului, așteptând un Adevărat Sinod Ortodox care să își exercite autoritatea. Condamnăm pseudo-sinodul tâlhăresc din Creta, dar așteptăm întoarcerea la pocăință a ierarhilor semnatari cât și a celor care sunt de acord cu hotărârile luate în cadrul acestuia. Am oprit pomenirea ierarhului locului care a semnat în Creta, dar nu am rupt comuniunea cu Sfânta Biserică, cu clericii care deși n-au oprit pomenirea au cuget ortodox.

Nu suntem de acord cu atitudinea pacifistă și lipsită de fermitate a „tuturor reprezentanțiilor celor 20 de Mănăstiri din Sfântul Munte Athos, adunați în Sfânta Sinaxă Dublă Extraordinară” din data de 17/30 iunie 2017, unde au recunoscut ca „mare și sfânt pseudo-sinodul din Creta”. De la Sfântul Munte întreaga lume ortodoxă aștepta un cuvânt puternic, clar și luminos ca o rază de soare în întuneric, însă după atâta timp de așteptare s-a primit un comunicat total lipsit de duhul mărturisitor al Dreptei Credințe, ceea ce a dezamăgit și mai mult pe cei care sperau la o  luminare din inima ortodoxiei.

 Însă nu putem accepta nici atitudinea zelotistă a unor monahi aghioriți conduși de Părintele Sava Lavriotul. Aceștia au adus și în țara noastră un duh de răzvrătire și au deviat lupta împotriva ecumenismului influențând pe cei care au oprit pomenirea până într-acolo încât i-au convins să rupă și comuniunea. În conferințe și sinaxe au spus la început că mai este Har în Sfânta Biserică, apoi potrivindu-se în duh cu zelotiștii din România, au spus că este Har, dar Sfintele Taine sunt valide doar pentru cei inconștienți (neștiutori, bătrâni, copii), iar într-un final au afirmat că este Har dar cei conștienți să nu mai meargă în Bisericile unde se pomenesc ierarhii, ci doar la nepomenitori deoarece numai acolo sunt Taine valide și nu se împărtășesc spre osândă. La început s-au prezentat în România ca fiind reprezentanții a sute de monahi aghioriți, iar cu timpul au ajuns să semneze comunicatele doar câțiva dintre aceștia. Unde sunt sutele de monahi din Sfântul Munte pe care Părintele Sava a spus că îi reprezintă? De ce nu semnează în documente alături de Sfinția Sa, dacă știm cu toții că în vremurile în care este afectată Dreapta Credință și cei mai mari pustnici ies pe față la luptă și întăresc poporul?

Astfel, doar analizând o singură frază dintr-un material scris de cel care se consideră „primul care am fost judecat de ereticii ecumeniști și încununat, din voia lui Dumnezeu, pentru mărturisirea dată” (respectiv, Pr.Ciprian Staicu), au ieșit la iveală, de fapt, o mulțime de abateri de la Adevăr, care nu reflectă altceva decât starea reală care se ascunde în spatele comunicatelor sinaxelor și, deopotrivă, lipsa dragostei și a discernământului.

Vă îndemnăm frățește: să reveniți la comuniunea cu Sfânta Biserică, cu frații preoți care mărturisesc ortodox deși n-au oprit pomenirea, să readuceți poporul în Sfânta Biserică și să lupte din interiorul ei prin trezvie și mărturisire continuă; vă rugăm să aveți răbdare și smerenie până când un Adevărat Sinod va lua deciziile corecte după voia Domnului impotriva panereziei ecumeniste, și ieşind din neiubirea de aproapele să vă rugați pentru toți fiii Sfintei Biserici: „Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh”. (Ep. Sf. Ap. Pavel către Efeseni 6,12)

Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu. Amin!

Data: 12.07.2017

Cu dragoste frăţească întru Domnul Iisus Hristos,

Ieromonah  Macarie Banu

Ieromonah  Atanasie Parfeni

O carte care arată detalii despre tendinţele schismatice ale unor nepomenitori din România poate fi găsită accesând aici: http://psaltirea.ro/files/Trezvie_si_iubire.pdf

Sursa: psaltirea.ro

Nota noastră:

Susţinem tot ce scriu cei doi părinţi în această scrisoare, cu excepţia că noi nu recunoaştem preoţia domnului Staicu, nu din „răutate” aşa cum insinuează dânsul, ci pentru că atâta timp cât consideră invalid botezul unui preot ortodox şi a rupt comuniunea cu preoţii din Biserica Ortodoxă (considerând că doar cei din gruparea sa sunt „adevărata” Biserică), caterisirea sa este validă.

Detalii vedeţi aici: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2017/07/o-scurta-analiza-caterisirii-fostului.html