Idei de predici la Nașterea Mântuitorului a PS Ioan Mihălțan al Oradiei

Nașterii cea după trup a Domnului Dumnezeului

și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

 Ev. Matei II, 1-12.

1.Dacă atunci când Dumnezeu a creat lumea s-au socotit toate „bune foarte”și după păcatul omului întreaga lume creată s-a răzvrătit însemnează că este strânsă legătură între Dumnezeu și făpturi nu numai între Dumnezeu și om. Spre exemplificare atunci cînd s-a născut Mântuitorul au fost trimiși îngerii lui Dumnezeu să vestească păstorilor nașterea Domnului nostru Iisus Hristos.

2.Odată cu această veste a nașterii să le mărturisească și scopul acestei nașteri care nu era altul decât dorința vie de a se crea comuniune între Dumnezeu și oameni și între noi oamenii  - „pe pământ pace între oameni bunăvoire.”

3.În întreaga viață a Mântuitorului avem destule dovezi care mărturisesc această legătură între lumea creată și Dumnezeu.

4.Steaua pornește de la Răsărit ca să vestească Nașterea Mântuitorului, vântul ascultă de Mântuitorul și se oprește, valurile mării se liniștesc, Mântuitorul ca un stăpân trece peste valurile apelor.

5.La răstignirea Sa soarele se întunecă, pământul se cutremură. Iată strânsa legătură între făpturi, natură și Dumnezeu.

6.Nu numai făpturile se pleacă lui Dumnezeu ci toată știința despre lucruri, filosofia, pentru că acești trei magi reprezintă această știință; ei vin și se pleacă la picioarele Mântuitorului, dovedind că peste toată știința este stăpân Dumnezeu.

7.Toată această îndrumare a magilor stătea sub putere călăuzitoare a lui Dumnezeu. Toată povățuirea lor de a scăpa de sub mânia lui Irod spre a se întoarece în țara lor stă tot sub descoperirea puterii lui Dumnezeu.

8.Încercarea de a descoperi prin prooroci nașterea Mântuitorului cerută de Irod este întocmai dreaptă și adevărată mergând chiar cu precizarea locului și timpului unde s-a născut.

9.Faptul că „s-a tulburat Irod și tot Ierusalimul cu dânsul” – poporul cunoștea pe Irod și firea lui, se temeau că va aduce o nenorocire asupra lor cum s-a și întâmplat ucigând atâția prunci nevinovați.

10.Unele cuvinte din Sf. Scriptură îl numesc pe Irod vulpe. Mântuitorul însuși îl numește vulpe. Pe drept cuvânt pentru că vulpea reprezintă viclenia și în cazul de față Irod caută prin vicleșug să afle de la magi locul și timpul ca să-l poată ucide pe Mântuitorul, prefăcându-se că vrea și el să se închine Mântuitorului. Dar vicleșugul lui nu s-a putut ridica peste înțelepciunea pedagogiei dumnezeiești.

11.Din nou apare puterea răutății, a simțământului fără milă care a fost în stare să ucidă atâția prunci cu credința că va ucide și pe pruncul Iisus Hristos.

12.Și de data aceasta Dumnezeu și-a dovedit puterea și înțelepciunea sa în fața răutății oamenilor.

13.Faptul că se dovedește despre darurile aduse de magi Mântuitorului, ca cele mai prețioase nestemate – aur, smirnă și tămâie dovedește că nici una din bogățiile lumii acesteia nu pot fi socotite mai mult decât puterea iubirii dumnezeiești. Este semnificativ faptul că au fost așezate lângă picioarele lui Iisus.

14.Este folositor pentru noi ca oameni să ne încredințăm puterii ocrotitoare a lui Dumnezeu în orice moment al vieții noastre. Niciodată să nu ne temem de cei ce se ridică asupra noastră și contra puterii lui Dumnezeu după cuvântul sfânt: „Lui Dumnezeu cine-i va putea sta împotrivă?” El ne poate scoate din necazuri și primejdii din care nu ne poate scoate nici un om. Câte încercări s-au pus la cale contra Mântuitorului, unele incredibile, și cu toate acestea puterea lui Dumnezeu a fost mai presus de orice. Se cade a avea mai multă nădejde în această purtare de grijă a lui Dumnezeu pe cărările vieții noastre.

(Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, p.239)