Idei de predici la Soborul Maicii Domnului ale PS Ioan Mihălțan al Oradiei

Soborul Maicii Domnului.

Ev. Matei II, 13-23.

1.Mereu în Sf. Scriptură și în rânduielile cultului apare purtarea de grijă a lui Dumnezeu vestită prin îngeri ca și în cazul de față.

2.Deosebita purtare de grijă reiese chiar și în ceasuri grele privind pe Mântuitorul Iisus Hristos.

3.Dacă ne gândim la nemulțumirea noastră sufletească de ce ne îngăduie Dumnezeu atâta suferință se cade să venim la judecata dreaptă și anume: n-a cruțat pe Fiul Său de grele suferințe și atunci ce pretenție săa vem noi păcătoșii plini de răutate și slăbiciune. Să cugetăm mai adânc: o femeie nou-născută să fie expusă să facă un așa lung drum cu mijloace primitive nu cu cele tehnice din lumea de azi. Rămânem oarecum în fața unei mari taine și ne punem întrebarea: dacă Dumnezeu n-a scutit pe Fiul Său de astfel de suferințe, nici pe Maica Lui, ce pretenții să avem noi cu atâtea slăbiciuni?

4.Pe lângă acestea trebuie să luăm în considerare marea precauțiune și prudență pe care Dumnezeu o întreprinde în evenimentele vieții Mântuitorului și ale noastre.

5.Foarte interesantă este și acțiunea de ascultare, supunere a lui Iosif față de poruncile primite de la Dumnezeu, care-l priveau pe Mântuitorul.

6.Sf. Scriptură nu ne expune cu amănunte viața Mântuitorului, a Născătoarei în Egipt care n-a fost de scurtă durată și nici fără greutăți.

7.Tot cu precauțiune este și chemarea din nou acasă, dar făra să se așeze unde a fost născut.

8.Câtă lipsă de milă aduc patimile răzbunătoare. Cum să ucizi atâția prunci nevinovați?

9.Interesant e faptul că toate aceste evenimente din viața Mântuitorului au fost prezise  de prooroci și s-au împlinit întocmai.

10.N-au rămas însă nelipsiți cei ce au fost contra Mântuitorului și au căutat să-i facă rău: Irod, Ponțiu Pilat.

11.Sărbătoarea celei de-a doua zi de Crăciun închinată Soborului Maicii Domnului este semnificativă: după Mântuitorul cine ar mai putea fi sărbătorită decât numai Maica Domnului.

12.Apoi urmează, cum este logic, cinstirea sfinților aflați pe o altă treaptă de sfințenie.

13.Se pare că tot ce se spune în Sf. Evanghelie sărbătoarea celei de-a doua zi de Crăciun vrea să scoată în evidență strânsa legătură între Mântuitorul și Maica Sa, suferințele pe care le-a suportat Născătoarea de Dumnezeu în purtarea de grijă față de Fiul ei. Deci nu e vorba de simple teorii, ci de implicații foarte serioase legate de viața Mântuitorului Iisus Hristos. Numai prezentarea acestor dureri și întoarcerea din Egipt reprezintă marea dragoste și legătura dintre Mântuitorul Iisus Hristos și Născătoarea de Dumnezeu, de aceea se cuvine să se închine Născătoarei o zi de în prejma Nașterii Lui.

14.O meditație mai serioasă asupra suferințelor noastre și a suferințelor sfinților și Născătoarei de Dumnezeu ar putea duce la mai multă modestie, smerenie și lipsă de pretenție și mai ales dacă acceptăm că prin tot ceea ce face Dumnezeu, neînțelese de noi urmărește binele nostru.

15.Să fim încredințați că chiar dacă nu înțelegem, totuși și prin suferință Dumnezeu vrea binele nostru.

16.Să nu fim cârtitori contra încercărilor pe care Dumnezeu le trimite asupra noastră și să răbdăm și să credem că tot ceea ce face Dumnezeu este spre binele nostru.

 (Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, p.243)