Idei de predici la duminica a XXVII-a după Pogorârea Sfântului Duh ale PS Ioan Mihălțan al Oradiei

Duminica a douăzeci și șaptea după Pogorârea Sfântului Duh

Ev. Luca XIII, 10-17.

1.Faptul că Mântuitorul lua parte la slujbele de la sinagogă nu denotă că aproba ziua sâmbetei, a Legii vechi, ci El lua parte pentru poporul ce se aduna la ziua sâmbetei și faptul că se spune „că-i învăța pe ei”, cu siguranță nu-i învăța legea Vechiului Testament, ci noua învățătură propovăduită de El.

2.Aproape totdeauna unde era prezent Mântuitorul în jurul Lui se adunau mulțime de suferinzi, ca și în cazul de față cu femeia gârbovă.

3.Se vorbește că femeia avea un duh de slăbiciune. Poate e vorba de un duh de slăbiciune legat de partea fizică sau de un duh diavolesc, cum spune Mântuitorul.

4.Se poate face totuși o legătură între slăbiciunea trupească și cea sufletească și nu se poate face o netă separare între partea spirituală și partea fizică.

5.Foarte interesant e faptul puterii de cunoaștere și pătrundere a Mântuitorului în ceea ce privește viața omului cu toate frământările, cu realitățile, cu suferințele lui în timp și ani, ca și încazul femeii gârbove din Evanghelie.

6.Ne duce gândul la o pedagogie a lui Dumnezeu asupra oamenilor care ne lasă uneori în grele încercări și grele suferințe și nu puțini ani – în cazul aceasta 18 - și numai când socotește El pune capăt acestei suferințe pedagogice.

7.Pare de necrezut după atâta chin, suferință, să devii sănătos printr-o simplă atingere din partea Mântuitorului. Aceasta este partea văzută, dar partea nevăzută a puterii dumnezeiești este mult mai puternică, mult mai adâncă.

8.Din nou o legătură între duhovnicesc și material, între vremelnic și veșnic.

9.De necrezut este pentru noi câtă putere întunecată are ura care nu are justificare. Nu se pornește dintr-o justificare îndreptățită ci de data aceasta se pornește alături de facerea de bine. Nu-i logic, nici drept să porți mânie unui binefăcător, dar aceasta e o dovadă cât întunecă mintea puterii urii și apoi și mai mult întunecimea ei caută o justificare chiar din punct de vedere creștinesc.

10.Justificarea pe care ura o scoate în evidență estea așa de întunecată încât se uită că osândește pe cineva a cărui fapte le săvârșește și cel ce urăște. Uităm că ei călcau legea prin plinirea unei trebuințte vremelnice( adăparea și legarea boului) și ei nu le observau acestea dar căutau să scoată în evidență o faptă bună pe care căutau să o osândească.

11.Sub puterea urii se ascunde o mare fățărnicie care-i tulbura mult pe Mântuitorul. De ce? Pentru că fățărnicia este străină și de dreptate și de iubire pe care căutau să le înfățișeze  formal, văzut, dar care lipseau din adâncul inimii lor.

12.În toată Sf. Scriptură începând de la primul om și terminând cu Apocalipsa fățărnicia este mereu prezentă și în același timp mereu osândită de Dumnezeu. De ce? Pentru că fățărnicia este un obstacol în fața comuniunii atât cu Dumnezeu cât și cu oamenii și unde nu-i comuniune nu-i folos și unde-i prezentă fățărnicia lipsește frățietatea. De aceea Mântuitorul a mustrat așa de aspru fățărnicia.

13.Mântuitorul ia apărarea femeii văzând atâta ură nedreaptă a lor și vrea să le dea o lecție a scării valorilor.

14.Semnificativ este faptul că au înțeles această munstare a Mântuitorului Iisus Hristos și „s-au rușinat”. Un mare success duhovnicesc există atunci când o mustrare este înțeleasă și cei mustrați își recunosc greșeala că de obicei așa cum reiese din paginile Sf. Scripturi cei mai mulți dintre cei mustrați nu-și recunosc greșeala și caută să și-o justifice.

15.Să judecăm drept când greșim și când suntem mustrați să ne recunoaștem greșeala, să ne pară rău. Astfel vom avea parte de iertare înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.

 (Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999,p.140)