Duminica a douăzeci și opta după Pogorârea Sfântului Duh
Ev. Luca XIV, 16-24.
1.Dorința Mântuitorului a fost
dintotdeauna să-i mântuiască pe toți. Dorință greu de plinit, recunoscută chiar
de Mântuitorul „mulți chemați puțini aleși”, iar Sf. Pavel conștient și el de
aceasta zice: „M-am silit să mântuiesc pe cei mai mulți”.
2.Se observă o mare diferență
între dorința bunătății lui Dumnezeu și puțina noastră înțelegere a oamenilor
față de această bunătate rămânând mereu mai mult în preocupările noastre, „într-un
cerc strâmt” după expresia lui Mihai Eminescu.
3.Cina mare despre care se vorbește reprezintă marea taină a
Sf. Împărtășanii pregătită de Domnul nostru Iisus Hristos.
4.„Totul este gata” înseamnă că tot ce a fot cu putință a făcut Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Căci ce
putea să facă decât să-și dea viața Sa pentru mântuirea lumii. Însăși ultimele
Sale cuvinte „săvârșitu-s-a” vor să dea de înțeles în alt termen „plinitu-s-a” adică tot ce a fost plănuit pentru mântuirea
neamului omenesc.
5.Cât de mult ne asemănăm noi oamenii prin felul nostru de a
fi, în dorințele noastre, în planurile noastre privind cele vremelnice nu
veșnice.
6.De fapt toate înstrăinările noastre de la împărăția veșnică
sunt cuprinse în cele trei mari patimi: pofta trupului, pofta ochilor, trufia
vieții. Adică păcatele trupești lumești și diavolești.
7.Fiecare dintre noi nu se poate înstrăina de Dumnezeu decât
prin aceste trei abateri. De aceea ne asemănăm, parcă am fi înțeleși.
8.Câtă amărăciune sufletească a trebuit să aibă Mântuitorul
în ființa Sa când dorind binele cel mai mare, folosul și liniștea sufletească
cineva în nepriceperea lui le refuză pe toate acestea.
9.În paginile Sf. Evanghelii se observă și o stare de
nehotărâre, de necategoric în felul de a gândi. Se observă o formă de iertare,
de scuză, dar nesinceră, neînțeleasă pentru că în momentul când cineva îți
oferă ceva mai bun tu refuzi și alegi ce este mai puțin bun, dovedești o mare
nepricepere și neînțelepciune.
10.Despre sfinți se spune în cărțile noastre de cult că
lăsând ceea ce este mai rău au ales ceea ce este mai bun. Nu se observă acest
fel de a fi la celor chemațila cină, ci din contră, lăsând ceea ce este mai bun
au ales ceea ce este mai rău.
11.Nu se poate trece cu vederea prezența în această schimbare
a dreptei judecăți, această răsturnare a scării valorilor de către duhurile
rele, amăgitoare.
12.Dincolo de puterea omului, o veche putere amăgitoare peste
veacuri. Dacă această putere n-ar fi fost asupra celor chemați ei s-ar fi
bucurat de chemare și ar fi alergat la desfătarea ei.
13.Este explicabilă atitudinea de nemulțumire a celor ce vor
să ne ajute și ne vor bine și răspunsul negative al nostru, ca și în cazul de
față.
14.Desigur că nerăspunzând pozitiv la invitația la cină cei
aleși, cum ar fi poporul evreiesc, Dumnezeu s-a îndreptat către neamuri, cum
mărturisește Sf. Apostol Pavel.
15.Așa se explică faptul că au fost chemate la mântuire alte
neamuri decât cele alese.
16.Dumnezeu în milostivirea Sa cea mare poartă grijă tuturor
suferințelor și are îngăduință față de orice om.
17.În bunătatea Sa cea mare Dumnezeu totdeauna găsește loc
pentru oricine și niciodată nu s-a întâmplat ca să se oprească bunătatea lui
Dumnezeu, ca să nu aibă loc în inima oricărui om. Deci cuvântul „mai este loc” vrea să însemneze că oricine și oricând are loc
pentru mântuirea sufletului său în bunătatea lui Dumnezeu.
18.Nu există o gustare de liniște și bucurie sufletească în
afară de ospățul harului Sf. Duh. Dacă toți cei chemați care n-au răspuns,
adică n-au vrut să se îndestuleze de puterea harului dumnezeiesc al cinei, este
logic și drept să nu aibă parte de bucuriile duhovnicești. Dumnezeu ne-a lăsat
libera alegere, dar din nenorocire uneori nu alegem ce trebuie spre folosul
nostru vremelnic și veșnic ci alegem poate chiar pieirea noastră. Să fim cu
luare aminte la această alegere.
19.Cât este de principală dreapta judecată, adevărata
valorificare a realităților existenței și cât de primejdioasă neascultarea. De
aceea de la primul om până în zilele nostre nescultarea a dus multă suferință
nouă oamenilor. Ne gândim mai întâi la
neacultarea noastră față de Dumnezeu, la neascultarea de părinți și de cei ce
ne vor binele.
20.Pe drept cuvânt una dintre condițiile celor ce vor să se
mântuiască și se călugăresc este ascultarea. Avem pilda Mântuitorului de
ascultare față de Tatăl ceresc, a sfinților Bisericii ce au mers pe aceași direcție și a celor
cuminți și ascultători. Să luăm aminte!
(Text preluat din PS Ioan Mihălţan,
episcopul Oradiei „Idei din Sfintele Evanghelii pentru
predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe
Române a Oradiei, 1999, p.143)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.