sâmbătă, 14 decembrie 2013

Idei de predici la duminica a XXVIII-a după Pogorârea Sfântului Duh ale PS Ioan Mihălțan al Oradiei


Duminica a douăzeci și opta după Pogorârea Sfântului Duh

Ev. Luca XIV, 16-24.
 
 
 

1.Dorința Mântuitorului a fost dintotdeauna să-i mântuiască pe toți. Dorință greu de plinit, recunoscută chiar de Mântuitorul „mulți chemați puțini aleși”, iar Sf. Pavel conștient și el de aceasta zice: „M-am silit să mântuiesc pe cei mai mulți”.

2.Se observă o mare diferență între dorința bunătății lui Dumnezeu și puțina noastră înțelegere a oamenilor față de această bunătate rămânând mereu mai mult în preocupările noastre, „într-un cerc strâmt” după expresia lui Mihai Eminescu.

3.Cina mare despre care se vorbește reprezintă marea taină a Sf. Împărtășanii pregătită de Domnul nostru Iisus Hristos.

4.„Totul este gata” înseamnă că tot ce a fot cu putință a făcut  Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Căci ce putea să facă decât să-și dea viața Sa pentru mântuirea lumii. Însăși ultimele Sale cuvinte  „săvârșitu-s-a” vor să dea de înțeles  în alt termen  „plinitu-s-a” adică tot ce a fost plănuit pentru mântuirea neamului omenesc.

5.Cât de mult ne asemănăm noi oamenii prin felul nostru de a fi, în dorințele noastre, în planurile noastre privind cele vremelnice nu veșnice.

6.De fapt toate înstrăinările noastre de la împărăția veșnică sunt cuprinse în cele trei mari patimi: pofta trupului, pofta ochilor, trufia vieții. Adică păcatele trupești lumești și diavolești.

7.Fiecare dintre noi nu se poate înstrăina de Dumnezeu decât prin aceste trei abateri. De aceea ne asemănăm, parcă am fi înțeleși.

8.Câtă amărăciune sufletească a trebuit să aibă Mântuitorul în ființa Sa când dorind binele cel mai mare, folosul și liniștea sufletească cineva în nepriceperea lui le refuză pe toate acestea.

9.În paginile Sf. Evanghelii se observă și o stare de nehotărâre, de necategoric în felul de a gândi. Se observă o formă de iertare, de scuză, dar nesinceră, neînțeleasă pentru că în momentul când cineva îți oferă ceva mai bun tu refuzi și alegi ce este mai puțin bun, dovedești o mare nepricepere și neînțelepciune.

10.Despre sfinți se spune în cărțile noastre de cult că lăsând ceea ce este mai rău au ales ceea ce este mai bun. Nu se observă acest fel de a fi la celor chemațila cină, ci din contră, lăsând ceea ce este mai bun au ales ceea ce este mai rău.

11.Nu se poate trece cu vederea prezența în această schimbare a dreptei judecăți, această răsturnare a scării valorilor de către duhurile rele, amăgitoare.

12.Dincolo de puterea omului, o veche putere amăgitoare peste veacuri. Dacă această putere n-ar fi fost asupra celor chemați ei s-ar fi bucurat de chemare și ar fi alergat la desfătarea ei.

13.Este explicabilă atitudinea de nemulțumire a celor ce vor să ne ajute și ne vor bine și răspunsul negative al nostru, ca și în cazul de față.

14.Desigur că nerăspunzând pozitiv la invitația la cină cei aleși, cum ar fi poporul evreiesc, Dumnezeu s-a îndreptat către neamuri, cum mărturisește Sf. Apostol Pavel.

15.Așa se explică faptul că au fost chemate la mântuire alte neamuri decât cele alese.

16.Dumnezeu în milostivirea Sa cea mare poartă grijă tuturor suferințelor și are îngăduință față de orice om.

17.În bunătatea Sa cea mare Dumnezeu totdeauna găsește loc pentru oricine și niciodată nu s-a întâmplat ca să se oprească bunătatea lui Dumnezeu, ca să nu aibă loc în inima oricărui om. Deci cuvântul  „mai este loc” vrea să însemneze că oricine și oricând are loc pentru mântuirea sufletului său în bunătatea lui Dumnezeu.

18.Nu există o gustare de liniște și bucurie sufletească în afară de ospățul harului Sf. Duh. Dacă toți cei chemați care n-au răspuns, adică n-au vrut să se îndestuleze de puterea harului dumnezeiesc al cinei, este logic și drept să nu aibă parte de bucuriile duhovnicești. Dumnezeu ne-a lăsat libera alegere, dar din nenorocire uneori nu alegem ce trebuie spre folosul nostru vremelnic și veșnic ci alegem poate chiar pieirea noastră. Să fim cu luare aminte la această alegere.

19.Cât este de principală dreapta judecată, adevărata valorificare a realităților existenței și cât de primejdioasă neascultarea. De aceea de la primul om până în zilele nostre nescultarea a dus multă suferință nouă oamenilor. Ne gândim mai întâi  la neacultarea noastră față de Dumnezeu, la neascultarea de părinți și de cei ce ne vor binele.

20.Pe drept cuvânt una dintre condițiile celor ce vor să se mântuiască și se călugăresc este ascultarea. Avem pilda Mântuitorului de ascultare față de Tatăl ceresc, a sfinților Bisericii  ce au mers pe aceași direcție și a celor cuminți și ascultători. Să luăm aminte!

(Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, p.143)

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.