luni, 27 februarie 2012

Postul Paştilor

Câteva consideraţii despre Postul cel Mare, de folos pentru cei ce vor să ţină predania veche a Bisericii lui Hristos.

Postul Paştilor se mai numeşte şi al Patruzecimii sau al Păresimilor şi fiindcă e cel mai lung şi mai aspru dintre toate posturile Bisericii, în popor mai e numit şi „Postul Mare”. Biserica primară a rânduit acest post pentru o cuviincioasă pregătire a celor ce urmau a primi Taina Sfântului Botez şi mai ales ca un mijloc de pregătire sufletească a creştinilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a comemorării anuale a Patimilor şi a Învierii Domnului. Ne mai aduce aminte şi de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitorul înainte de a-Şi începe activitatea de propovăduire.

Mărturii despre acest post avem din primele veacuri ale creştinismului ca fiind instituit încă din perioada Sfinţilor Apostoli. Până în secolul al III-lea nu se postea la fel peste tot. Unii ţineau mai aspru, alţii mai blând, alţii mai lung, iar alţii mai scurt; cel mai lung şi mai aspru ţinându-se la Ierusalim (de 8 săptămâni) şi în Apus (de 4 săptămâni).

Începând cu sfârşitul secolului al III-lea, acest post a fost împărţit în două perioade distincte: „Postul Păresimilor” (al Patruzecimii), numit şi prepascal, care ţinea până la Duminica Floriilor, şi „Postul Paştilor”, numit şi pascal, care era extrem de aspru şi ţinea o săptămână, din Duminica Floriilor până în cea a Învierii. În secolul al IV-lea, Sfinţii Părinţi de la Sinodul I Ecumenic hotărăsc uniformizarea datei Paştilor spunând: „Paştile să se serbeze în prima Duminică cu lună plină după echinocţiul de primăvară” conform canonului 7 Apostolic care spune: „Dacă vreun episcop sau prezbiter sau diacon, va sărbători Sfânta zi a Paştilor cu iudeii, înaintea echinocţiului de Primăvară să se caterisească”.

Aşadar, la Sinodul I de la Niceea (an 324) Biserica a adoptat definitiv practica veche a Bisericii din Antiohia a postului total de 7 săptămâni precum şi data serbării Paştilor păstrată neschimbată până azi doar în creştinismul răsăritean.

În acest post se lasă sec în seara Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai (Duminica brânzei), iar ultima săptămână, numită şi „Săptămâna Patimilor” care este cea mai aspră şi ne aminteşte de vinderea, prinderea, judecata şi executarea Mântuitorului de către evrei.

Despre felul în care se posteşte în acest post, „Pravila bisericească” a lui Nicodim Sachelarie spune:

„În Sfânta Patruzecime, în ziua dintâi a săptămânii celei dintâi, adică luni, nicidecum nu se cade a mânca. Aşişderea şi marţi. Iar miercuri după săvârşirea dumnezeieştii liturghii celei mai înainte sfinţite, se pune pe masă şi mâncăm pâine caldă şi mâncare caldă din seminţe şi se dă apă caldă cu miez (ciorbă sau zeamă de fructe – n.n.). Iar cei bolnavi care nu pot să păzească cu post negru primele două zile şi bătrânii mănâncă pâine şi beau apă după vecernie, marţi”.

„Iar în sâmbete şi în duminici dezlegăm numai la untdelemn şi vin iar întru celelalte cinci zile ale săptămânii postim până seara şi mâncăm mâncare uscată afară de sâmbăta şi duminica. Iar peşte în acest post nicidecum nu îndrăznim să mâncăm afară de prăznuirea Bunei Vestiri şi de Duminica Stâlpărilor”.

„În joia canonului celui mare dezlegare la vin şi untdelemn. În vinerea acatistului, la vin şi la untdelemn. În sfânta şi marea joi dezlegare la vin şi untdelemn”.

„În duminicile Sfintei Patruzecimi afară de cea a Stâlpărilor, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile… La masă mâncăm fiertură cu untdelemn, iar nu peşte. Şi de se va întâmpla bem cu măsură şi vin pentru slava lui Dumnezeu, câte două pahare; aşişderea şi seara câte două pahare”.

„În miercurea înjumătăţirii postului, la masă nu se cuvine a dezlega la untdelemn şi vin că, mai vârtos, zi de plângere este iar nu de bucurie”.

„De va cădea Buna Vestire în săptămâna Patimilor se dezleagă la peşte afară de vineri şi sâmbătă când se dezleagă numai la untdelemn şi vin în cinstea praznicului”.

„De s-ar întâmpla Buna Vestire în Joia cea mare sau vinerea cea mare, nu păcătuim dacă gustăm vin şi peşte”.

„Buna Vestire în oricare din zilele Sfântului Post şi până la duminica Stâlpărilor de se va întâmpla, dezlegăm la peşte şi vin şi mâncăm odată în zi, iar sâmbăta şi duminica de două ori. În săptămâna cea mare, de se va întâmpla până în Joia mare dezlegăm la vin şi la untdelemn. Iar Vinerea cea mare numai la vin”.

Deoarece unii obişnuiau a duce carnea, ouăle şi brânza până în pronaos pentru a le sfinţi s-a hotărât: „Cum că pravoslavnicii carne în Biserică n-aduc. Iar ouăle şi brânza aduse fiind, se pun în pridvor iar în Biserică nicidecum nu se cuvine a aduce… cum că, carne şi prinosul cel alb nu este paşte, nici mielul precum zic oamenii şi primesc dintru dânsele cu toată evlavia şi că dintr-un oarecare sfinţenie se împărtăşesc, ci ele sunt ca o proastă aducere. Căci nu se poate aduce aceasta ca întru jertfa lui Dumnezeu, ci numai ca o blagoslovenie spre mâncare…”

(text preluat din cartea “Postul la români” de ieromonah Eftimie Mitra, editura “Episcop Nicolae Popovici”, Oradea 2005, pg. 23-26.)

vineri, 24 februarie 2012

Episcopul Gurie a criticat desfrâul oficializat

"Vai celor ce spun amarului dulce şi dulcelui amar" (prorocul Isaia)


Desfrâul, si păcatul în general, a devenit o stare de normalitate pentru lumea "civilizată". Combătut de învăţătura Bisericii, desfrâul este considerat un fel de a iubi în timp ce virtuţile sunt considerate "un capitol din gândirea Evului Mediu".



Episcopul Gurie al Devei şi Hunedoarei a publicat pe siteul Episcopiei o scrisoare deschisă pentru primarii din eparhia pe care o păstoreşte. În scrisoare este criticată oficializarea desfrâului sub forma căsătoriei de o zi (numită de edili: "căsătorie de probă") în timp ce, ierarhul îndeamnă pe mai marii oraşelor hunedorene să fie modele pentru cei pe care îi conduc.
Scrisoarea nu se adresează unui primar anume ci tuturor în egală măsură, fiind vizaţi în mod deosebit cei care deja au săvârşit această desacralizare a tainei cununiei.

Pentru amanunte recomandăm să se citească scrisoarea deschisă pentru toţi primarii din cuprinsul eparhiei Devei si comunicatul de presă emis ulterior legat de acest subiect.

Vedeţi şi:
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/02/24/ps-gurie-al-devei-si-hunedoarei-dragobetele-jalnic-concubinaj-al-desfranarii-protest-fata-de-casatoria-de-proba-oficiata-de-primarii-din-eparhie/

duminică, 19 februarie 2012

Urmaşii separatişti ai Mitropolitului

TEXT-EVENIMENT
“Urmaşii separatişti ai Mitropolitului”,
un articol scris de teologul Radu Preda la un an de la moartea ÎPS Bartolomeu Anania

CLUJ. La exact un an de la moartea ÎPS Bartolomeu Anania, teologul Radu Preda, unul dintre ucenicii săi de suflet, ne face onoarea de a ne încredinţa un text scris în memoria primului Mitropolit al Clujului.
Din păcate, contextul bisericesc este unul în care moştenirea ierarhului atât de iubit de clujeni să fie pusă în pericol de câţiva dintre cei pe care el i-a ocrotit şi încurajat.
Diagnosticul pus de Radu Preda, titularul catedrei de Teologie Socială de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a UBB, este, din acest motiv, de o luciditate necruţătoare.
(Redacţia ORA de Cluj)

Urmaşii separatişti ai Mitropolitului

de RADU PREDA

În amintirea Mitropolitului Bartolomeu
la un an de la începutul călătoriei spre Împărăția lui Dumnezeu

În urmă cu mai bine de cinci ani, odată cu înfiinţarea noii mitropolii de la Cluj, am fost printre puţinii care, la faţa locului, încercam să arăt, cu riscurile de rigoare, că procedura adoptată este periculoasă. Am făcut experienţa traumatizantă de a dori să slujesc Biserica mea cu luciditate în plină atmosferă euforică. Așa cum se ştie, lupta păguboasă dintre Cluj şi Sibiu a ţinut câteva luni prima pagină a ziarelor, acuzaţiile curgând în ambele direcţii. Deciziile recente privind “rearondarea” Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului îmi confirmă, din păcate, temerile. Pentru a fi limpezi, să distingem cel puţin între două planuri.
Pe de o parte, confirmarea vocaţiei mitropolitane a Clujului a fost o reuşită ca atare. Altminteri, dacă nu se petreceau evenimentele din 2005, actul de recunoaștere al noii poziţii eclesiale a centrului clujean ar fi fost amânat sine die, motiv să vedem în decizia sinodală de reorganizare a teritoriului canonic al Ardealului un moment pe bună dreptate istoric. El nu este însă singular în istoria Bisericii. Pentru a da un exemplu la îndemână, mutarea capitalei Ţării Românești la Bucureşti va atrage după sine inclusiv mutarea scaunului mitropolitan, Târgoviştea rămânând cu amintirea vechii sale glorii. Raţiunea importanţei administrative va determina, cu secole înainte, inclusiv ridicarea Constantinopolului la rangul de prim scaun al Orientului creştin bizantin, o decizie de “eclesiologie politică” discutată intens inclusiv azi, mai ales de către adepţii teoriei celor trei Rome. Evident, există şi cazuri de contra-timp între istoria bisericească și cea profană. Concret, în vreme ce Curtea de Argeş îşi va pierde treptat importanța, Piteștiul va creşte demografic, economic și administrativ, sediul episcopal rămânând însă cetatea lui Basarab. La fel se vor dezvolta legăturile dintre Caransebeş şi Reşiţa sau dintre Huşi şi Vaslui, centrul administraţiei publice nefiind același cu centrul bisericesc. Mai există și ecuația în care, precum la Braşov, în ciuda importanței urbei, al optulea oraș ca mărime, treburile eclesiale sunt conduse de la Sibiu. Similar, Alba Iulia este mai importantă din punct de vedere bisericesc decât un oraş precum Târgu Mureş. În spaţiul non-ortodox, ceva asemănător se petrece în raportul de forţe dintre Blaj şi Alba Iulia (pentru greco-catolici) sau, în străinătate, între Lyon şi Paris, primatul catolic al Franței fiind în continuare în primul oraş, chiar dacă cu titlu onorific, sau între reşedinţa de jure a primatului Ungariei, Esztergom, și capitala Budapesta. Cu alte cuvinte, revenind la Cluj, dincolo de patriotisme locale și alte inflamaţii penibile, importanța orașului de pe Someș a devenit în ultimul secol evidentă. Nu este vorba de a confunda argumentele canonice și istorice, deosebit de consistente, cu cele privind numărul populației sau al blocurilor. Discuția este exclusiv pastorală, un oraș devenit între timp important din punct de vedere demografic, decisiv într-o regiune, trebuind să se bucure din partea Bisericii de o atenţie pe măsură. Cum am tot spus şi în 2005, reorganizarea teritorială a unei Biserici nu poate ilustra doar sensibilităţile istoriei, de multe ori concurente, ci necesităţile prezentului, misiunea fundamentală fiind aducerea lui Hristos în mijlocul oamenilor de azi şi de mâine.
Pe de altă parte, să nu uităm cum s-a ajuns la alcătuirea noii mitropolii de la Cluj, în 2005. Foarte pe scurt, după alegerea succesorului Mitropolitului Antonie în persoana Episcopului Laurențiu de Caransebeş, episcopii din Ardeal, cu excepţia celui de Harghita şi Covasna, au constatat că niciunul nu a votat cu cel cărora urmau să le fie sufragrani. În ciuda faptului că Biserica Ortodoxă din România este unica în Ortodoxia universală care menţine structura mitropolitană, aşa cum a fost aceasta articulată în secolele III și IV, nici vechiul Statut al BOR, dar nici actual, nu disting cu claritate între alegerea episcopului şi cea a mitropolitului. Or, chiar dacă nu mai are atribuţiile pe care le prevedea dreptul canonic bizantin, mitropolitul prezidează totuşi sinodul mitropolitan, motiv ca, la alegerea acestuia, adunările eparhiale din episcopiile sufragrane să aibă votul decisiv. În spiritul comuniunii și al consensului frăţesc, mitropolitul face corp comun cu sufragranii săi, cu episcopii din acel sinod. Întreaga eclesiologie ortodoxă este bazată pe acest sens al sinodalităţii ca expresie a unităţii în diversitate. Iată de ce, alegerea împotriva sufragranilor a PS Laurenţiu pentru Sibiu a pus fundamental sub semnul întrebării posibilitatea funcționării sinodalităţii la nivel mitropolitan. Soluția a părut să fie înfiinţarea unei structuri mitropolitane din care noul mitropolit ales era exclus. Spun că a fost doar aparent o soluţie deoarece, iată, a creat un precedent periculos de soluţionare a unor conflicte personale cu instrumente instituționale. De acest precedent fac uz inclusiv cei care, acum, doresc “rearondarea” mitropoliei de la Cluj, fără a mai fi însă în situația care a generat noua mitropolie. Un detaliu semnificativ: la votul Sfântului Sinod din 4 noiembrie 2005 privind înființarea noii mitropolii, PS Laurențiu a votat pentru! Au fost doar două voturi împotrivă: cel al între timp răposatului episcop Damaschin și cel al actualului patriarh.
Defectul “tehnic” de la înfiinţarea mitropoliei clujene este compensat cu asupra de măsură de însăşi recunoașterea statutului mitropolitan al centrului geografic şi cultural al Transilvaniei. Iată de ce punerea sub semnul întrebării a existenţei Mitropoliei Clujului este nu doar un atac la adresa memoriei vrednicului de pomenire mitropolit Bartolomeu, dar mai ales un gest profund anti-pastoral. Principial, echilibrarea din punct de vedere teritorial a celor două mitropolii ardeleneşti este o dorință până la un punct legitimă. Ceea ce este mai puțin de înţeles este modul cum se produce o asemenea reaşezare, grăbită şi evident marcată de presiunea plăcerii necamuflate de a plăti unele poliţe. Abia instalat la Alba Iulia, după două decenii de vicariat la Cluj, bucurându-se de respectul constant al Mitropolitului Bartolomeu, fapt rar în raporturile dintre titulari și vicari, Arhiepiscopul Irineu se precipită spre Sibiu. Gestul lui este cu atât mai inoportun, cu cât cel pe care l-a moștenit a fost, tot timp de două decenii, arhipăstor în orașul unirii. Din orice unghi am privi situația, IPS Irineu confirmă “vocația” ereziarhă, faptul că este în posesia unui depozit inepuizabil de resentimente și frustrări. Figură tristă, incapabil să întrețină raporturi firești, umane, cu cei din jur, acest ierarh ilustrează dramatic patologia aferentă inter-regnului episcopatului de mâna a doua. Și mai greu de înțeles, la limita inacceptabilului, este dorința, deja consemnată printr-o decizie a Adunării Eparhiale, a episcopiei Oradiei de a intra în jurisdicția Mitropoliei Ardealului de la Sibiu. Motorul acestei mișcări este episcopul Sofroniu, încurajat la vremea sa de însuși Mitropolitul Bartolomeu. Cum recunoștința este tradusă în termeni vindicativi, același Sofroniu, având în comun cu Irineu porniri ereziarhe similare, nu va pregeta să muște mâna care l-a hrănit. Prin acțiunile lui, el este inventatorul traseismului mitropolitan. Ambițios fără idealuri și luptător fără miză, vlădica Sofroniu întruchipează abjecția carieristică a parvenitului intelectual și spiritual, cultivând compensatoriu un delirant cult al personalității. Așa cum Irineu nu a pregetat să maculeze memoria Mitropolitului Bartolomeu, de a cărui longevitate era disperat (sic!), Sofroniu nu a pregetat să își alunge înaintașul, episcopul Ioan Mihălțan, din reședință. Priveliștea celor doi este, într-adevăr, tristă. Nu ai cum să nu te amărăști văzând cum oameni chemați să propovăduiască Evanghelia sfârșesc prin a fi caricatura modelului de păstor și copia din ce în ce mai fidelă a lupului.
Deciziile din ultima vreme de la Alba Iulia și Oradea, la care se adaugă cea de la Deva, invocă o hotărâre luată la ședința reunită a sinoadelor mitropolitane din Ardeal din 16 decembrie 2011. Comunicatul oficial de presă nu menționează însă nimic despre o astfel de turnură. Ceea ce înseamnă că, la Alba Iulia și la Oradea, s-a mizat pe menținerea în necunoaștere a opiniei laice și publice. Concret, ierarhii știau ce se va întâmpla în următoarele săptămâni, dar nu au comunicat nimic credincioșilor. Nu au dus lipsă de mijloace, Pastoralele de Crăciun fiind un vehicol ideal de informare a pleromei Bisericii locale. Nu, ierarhii nu au spus nimic. Au abuzat astfel de Adunările Eparhiale, punându-le în fața faptului împlinit și falsificând cu bună știință voința laicatului. O astfel de manieră de lucru compromite, că vrem sau nu, încrederea în ierarhie și accentuează impresia că aceasta acționează politicianist, nu părintește. Acum, unica speranță este la Sinodul din februarie și, să nu ne ascundem, la patriarh. Reorganizarea pe latura de sud a Ardealului, da. Bihorul, nu. În funcție de cum o să decidă, ierarhii îşi vor onora slujirea sau, obedienţi altei agende decât celei bisericeşti, vor confirma faptul că deficitul de legitimitate nu este caracteristic doar clasei politice. Dumnezeu să îi lumineze!

Sursa : http://oradecluj.oradestiri.ro/text-eveniment-urmasii-separatisti-ai-mitropolitului-un-articol-scris-de-teologul-radu-preda-la-un-an-de-la-moartea-ips-bartolomeu-anania/cultural/2012/01/31/


vezi si link-l : http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-6/traseistul-domnului-ps-sofronie-vrea-sa-se-rupa-de-cluj-ca-sa-ajunga-mitropolit-la-timisoara-99622.html

luni, 13 februarie 2012

Valentine's days - o sarbatoare păgână!

Iată suntem în prag (ajun) de Valentine's days şi în loc să-i sărbătorim pe Sfinţii noştri din data de 14 februarie şi să le citim viaţa. facem tocmai invers!

Părinţii, atenţie !!! nu vă lăsaţi copiii să ia parte la o sărbătoare păgână căci şi voi alături de educatorii şi învăţătorii sunteţi păstori ai sufletelor acelor copilaşi şi veţi răspunde în faţa lui Dumnezeu şi veţi avea păcat!!! iar de veţi da dovadă de adevăraţi creştini mare Slavă veţi avea în împărăţia lui Dumnezeu. Amin!

Valentine's Day CICĂ este Ziua Îndrăgostiților în tradiția occidentală, care se sărbatorește pe data de 14 februarie.

În România, sărbătoarea tradițională pentru iubiți este Dragobete care este sărbătorit pe 24 februarie. Este numit după un personaj din folclorul românesc care se presupune că ar fi fiul Babei Dochia. Etimologic, o parte din numele de Dragobete poate fi găsit și în cuvântul romanesc dragoste.

România a început să sărbătorească și Valentine's day, deși deja avea prin Dragobete o sărbătoare tradițională. Aceasta a dus la un val de critici din partea mai multor grupuri, persoane reputate, instituții. Organizația naționalisă Noua Dreaptă condamnă sărbătorirea Valentine's day în România ca fiind o activitate superficială, comercialistă, un kitsch importat din Occident. ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_%C3%AEndr%C4%83gosti%C8%9Bilor)

Dar ca sa vedeti ca toate acestea sunt influente occidentale si doresc cu orice pret sa stearga ce e frumos si placut lui Dumnezeu citiţi in linkul de mai jos:

http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/01/halloween-joaca-de-a-diavolul-pr-tudor-ciocan-si-cristi-curte-la-sfatul-inteleptului-audio-despre-re-paganizarea-societatii-cum-trebuie-sa-ne-ajutam-copiii-sa-reziste-in-lume-si-sa-se-fereas/

duminică, 5 februarie 2012

16 AUGUST 2012 / 6 SEPT 2012

16.INTALNIRE IN GARA SUCEAVA LA ORA 16, TRAVERSARE GRANITA, CAZARE LA M.BANCENI 100KM
17.M.BANCENI - LAVRA POCEAEV 240KM
18.LAVRA POCEAEV(SF.IOV SI AMFILOHIE) - KIEV 350KM
19.KIEV( LAVRA PECERSKA) - CERNIGOV(SF.TEODOSIE, LAVRENTIE SI FILARET) - M.OPTINA (STARETII SI NOII MUCENICI) noaptea pe drum
20.M.OPTINA - CIMITIRUL KURILOVO(MORMANTUL SF. EVGHENIE RODIONOV) - MOSCOVA(SF.MATRONA, SF.PATRIARH TIHON, MORMANTUL PATRIARHULUI ALEXEI II, SF.PATRIARH ALEKSEI, CATEDRALA NASTERII DOMNULUI, PIATA KREMLINULUI, BISERICA VASILE BLAJENII, BISERICA FECIOAREI DIN KAZAN) 220KM
21.MOSCOVA
22.MOSCOVA - MUROM (2 MANASTIRI, O BISERICA MIR , SF.IULIANA LAZAREVSKAIA, SF.PETRU SI FEVRONIA,SF.CTIN,TEODOR SI MIHAIL) - M.DIVEEVO(SF.SERAFIM DE SAROV SI CELE 7 SFINTE INTREGI, CARAREA MAICII DOMNULUI, IZVORUL SFANTULUI) 470KM
23.M.DIVEEVO - M.ORANKI (AICI AU FOST UCISI 11.000 DE CALUGARI DE CATRE BOLSEVICI) 200KM
24.M.ORANKI - M.IVANOV(SF.VASILE SI ALEXIE) - IAROSLAV(SF.IGNATIE BRIANCIANINOV)
25.IAROSLAV - ROSTOV (SF.DIMITRIE, IACOB SI AVRAAMIE) - SERGHIEV POSAD 400KM
26.LAVRA SF.SERGHIE DIN RADONEJ (SF.SERGHIE, MAXIM GRECUL, FILARET AL MOSCOVEI, NICON, ALTE SFINTE MOASTE) - MOSCOVA - NOVGOROD noaptea pe drum 780KM
27.CATEDRALA DIN NOVGOROG (SF.EP.NIKITA, SF.ANA) - M.SVIRSCOE (SF.ALEXANDRU DIN SVIR) 290KM, noaptea pe drum
28.VAPOR SPRE INSULA MANASTIRE SOLOVAT -CAZARE IN MANASTIRE
29.SOLOVAT
30.SOLOVAT iesire dupa masa , noaptea drum spre portul Valaamului 500KM
31.INSULA MANASTIRE VALAAM iesire dupa masa, noaptea drum spre Sankt Petersburg 470KM
01.SANKT PETERSBURG(SF.IOAN DIN KRONSTADT, SF.XENIA, CATEDRALA SF.PETRU SI PAVEL , ALTE BISERICI,LAVRA SF.ALEXANDRU NEVSKI)
02.CATEDRALA DIN GATCINA(SF.MARIA DIN GATCINA) - VIRITA(SF.SERAFIM DIN VIRITA) - M.PSKOV 360KM
03.M.PSKOV(SF.MARCU, VASSA, CORNELIE, IONA) - drum de iesire din Rusia spre Ukraina, noaptea pe drum - CERNIGOV - KIEV 1200KM
04.KIEV(SF.IONA, TEOFIL NEBUN PT HRISTOS,ANASTASIA, ELENA,OLIMPIADA, DIMITRA)
05.KIEV - M.BANCENI - SUCEAVA 650KM

PROGRAMUL POATE SUFERI MODIFICARI MINORE.
INFORMATII SI INSCRIERI LA TELEFON 0745045208, RODICA
PRET 900 EURO, INCLUDE INVITATIA, VIZA, ASIGURAREA MEDICALA, TRANSPORT CU AUTOCAR SI VAPOARE, CAZAREA. ESTE INCLUSA O MASA.
ACTE NECESARE: PASAPORT VALABIL PANA IN MARTIE 2013, XEROX DUPA CARTEA DE IDENTITATE, POZA TIP PASAPORT PANA IN 15 IULIE 2012.

joi, 2 februarie 2012

Comemorarea Valeriu Gafencu - 11 februarie 2012

Asociatia PREZENT va asteapta sambata 11 februarie 2012, ora 11:30 sa il comemoram pe Valeriu Gafencu si pe fostii detinuti politici cazuti in timpul detentiei in temnita din Targu Ocna printr-un parastas savarsit la Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena aflata in Cimitirul in care a fost ingropat trupul lui Valeriu si unde camarazii sai au ridicat o frumoasa Troita.
Mentionam ca anul acesta devansam comemorarea deoarece in data de 18 februarie va avea loc pomenirea mortilor cunoscuta popular cu numele de "mosii de iarna”.
Ca in fiecare an, manifestarea este sprijinita de familia lui Valeriu Gafencu si de fostii detinuti politici care au impratasit acelasi crez romanesc.

In functie de numarul doritorilor vom asigura transport cu microbuz/autocar din Bucuresti. In acest sens ii rugam pe cei interesati de transport sa ne anunte cat de curand posibil pentru a putea rezerva din timp mijlocul de transport potrivit. Pentru orice alte detalii nu ezitati sa ne contactati.

Astazi 24 ianuarie 2012 se implinesc 91 de ani de la nasterea lui Valeriu Gafencu.
Asociatia PREZENT!
Costel Condurache 0726 314475 - asociatiaprezent@yahoo.com

http://valeriugafencu.wordpress.com/