miercuri, 31 august 2011

Cealaltă faţă a ecumenismului

Părintele D. Stăniloae, în acord cu teologii greci, a numit ecumenismul ca fiind pan-erezia secolului nostru, Cităm câteva din ideile sale: „Ecumenismul este produsul masoneriei; iarăşi vor să relativizeze credinţa adevărată. De ce să mai stau de vorbă cu ei, care au făcut femei preoţi, sunt de acord cu homosexualitatea...”.

Referitor la expresia „Biserici surori”. Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-catolică nu sunt Biserici surori. Nu există decât un singur Trup, adică o singură Biserică. Deci, noţiunea de Biserici surori este improprie.

Marele duhovnic Părintele Ilie Cleopa atrage atenţia asupra faptului că unirea tuturor creştinilor nu va fi posibilă fără post, rugăciune, smerenie, fără luminarea minţilor îmbunarea inimilor noastre de către puterea Sfintei Treimi.

Părintele Gheorghe Calciu – Dumitreasa prezintă, în articolele şi conferinţele sale, pericolul pe care îl reprezintă ecumenismul pentru credinţa ortodoxă, spunând: „Totalita-rismul se exprimă tot mai mult şi în viaţa Bisericii prin organizaţii internaţionale pretins ecumenice, care impun de fapt o nouă religie..., fără taine, fără ritual...”

Alt mare duhovnic al Bisericii Ortodoxe Române, Părintele Teofil Părăianu, afirmă că „ortodocşii văd posibilă unirea tuturor creştinilor numai prin încadrarea acestora în Biserica Ortodoxă...” Partea negativă a ecumenismului este că, în multe cazuri, dizolvă conştiinţa apartenenţei credincioşilor la Biserica din care fac parte... „până acum nu s-a rezolvat nimic şi că sunt puţine şanse să se realizeze ceva în viitor...”

Ecumenismul reprezintă una din multiplele faţete ale fenomenului de apostazie..., eliminarea rezistenţei opusă de credinţa ortodoxă.

„Calul troian” al civilizaţiei occidentale decadentă spiritual, eretică şi ecumenistă a fost adus la poarta Bisericii Dreptmăritoare. Acest „cal troian” ecumenist, introdus între zidurile Bisericii, va fi oficializat ca normă canonică şi de trăire.

Părintele Serafim Rose spune că ideologia care inspiră ecumenismul este o erezie a căror termeni sunt deja clar definiţi, ca: „Biserica lui Hristos nu există, nimeni nu se află în posesia adevărului absolut, iar Biserica se constituie în zilele noastre”. Tot el spune că ecumenismul va sfârşi în sincretismul unei religii „mondiale”.

Părintele Placide Doseille consideră că acel Consiliu Ecumenic al Bisericilor constrânge inevitabil Bisericile Ortodoxe să figureze drept confesiuni sau dominaţiuni printre celelalte.

Cristian Ivăniţă spune că întâistătătorii Bisericii noastre au datoria să manifeste discernământ şi tărie în apărarea valorilor ortodoxiei româneşti faţă de tendinţele eretice manifestate în întâlnirile ecumenice, prin trăire în duh şi adevăr a învăţăturii lăsate de Mântuitorul nostru Iisus Hristos Dumnezeu „să le descopere Evanghelia dreptăţii”, şi „să-i unească pe dânşii cu Sfânta Sa Sobornicească şi Apostolească Biserică”.

Pr. TEODOR CIOS

Vezi cartea Taina dreptei credinţe, Ed. Buna vestire Beiuş, 2005

Bibliografie:

Rev. „Rost”, Nr. 13/2004, p. 32-33;

Rev. „Rost”, Nr. 12/2004, p. 33;

Rev. Telegraful Român, Nr. 43/44/1983, p. 3;

Pr. Prof. I. Buga, Fiinţa înjunghiată, Bucureşti, 2002, p. 265;

Eusebiu Popovici, Istoria Bis. Univ. Ed. II-a, Bucureşti, 1928;

F. Comte, Dicţionar de creştinism, Bucureşti, 1999, p. 132.

marți, 30 august 2011

Icoana Kazanskaya sărbătorită între orădeni

În data de 29 august se împlinesc 2 ani de când icoana Maicii Domnului Kazanskaya a lăcrimat când se afla în curtea schitului de la Huta, lângă Beiuş. Evenimentul a fost sărbătorit la Biserica Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului din Oradea cu participarea unui sobor de preoţi condus de părintele Gherman de la manastirea Petru Vodă (jud. Neamţ) împreună cu preoţii parohi, peste 500 credincioşi din parohie şi pelerini veniţi să cinstească pe Maica Domnului la Oradea.

În seara zilei de 28 august, începând cu orele 18,00, au avut loc slujbe închinate Maicii Domnului, priveghere cu litie, sf. Maslu iar în încheiere s-au făcut rugăciuni de dezlegări şi o impresionantă procesiune de înconjurare a bisericii. Procesiunea a avut loc pe întuneric, fiecare credincios având în mâini lumânări şi câte o iconiţă cu Maica Domnului Kazanskaya. Ziua următoare s-a săvârşit acatistul, şi celelalte slujbe după rânduială, iar începând cu ora 10,00, sfânta Liturghie.

Icoana Kazanskaya este considerată ca fiind ocrotitoare împotriva ereziilor. Se spune că acolo unde este această icoană nu este erezie iar dacă apare erezie sau compromis, în ce priveşte credinţa, pleacă din acel loc.

„Au fost clipe frumoase, pline de încărcătură duhovnicească – spune pr Gherman – şi mă bucur că în zona aceasta încă mai sunt asemenea locuri”.

Icoana Kazanskaya de la Oradea se sărbătoreşte în ziua de 29 august (când a lăcrimat) şi în Duminica Ortodoxiei deoarece este protectoarea împotriva ereziilor.

Vezi si:

sâmbătă, 27 august 2011

Ocultism sub masca crestina


Secta străjerilor în Bihor – o înşelare demonică

A apărut recent o nouă sectă numită străjerii lui Iisus Hristos. Pe lângă ereziile dogmatice ale sectei mai sunt şi altele de tip „duhovnicesc” anume de domeniul duhurilor ciudate: vindecări şi terapii prin conferinţe de post şi rugăciune etc. 

În Bihor şeful sectei e un anume Nelu Demeter care spune despre sine că a vindecat mulţi oameni, că a adus mulţi oameni spre Dumnezeu, mai ales spre secta pe care o păstoreşte, că se roagă pentru problemele oamenilor şi alte chestiuni sensibile ce prinde bine la naivi şi, uşor de atras spre secta sa. Surprinderea noastră e că domnul Demeter de când „propovăduieşte” despre sine că a vindecat oameni a început să aibă un nivel de trai mai ridicat ceea ce e în contradicţie cu smerenia şi sărăcia pe care o dă altora ca învăţătură. Cât despre modul de viaţă al pastorului Demeter pe toate le cataloghează ca fiind doar „păcatele tinereţii”.

În discursurile sale, domnul Demeter, într-un mod foarte convingător, face un amestec între cultul ortodoxşi cel sectar (mirungere, pomenirea de pomelnice etc.) ceea ce, în faţa unor necunăscători, dă impresia că predicatorul practică tradiţii vechi de creştinism, pe mulţi derutându-i. Cert este că, din istoricul sectei, nu cunoaşte nimeni mai nimic.

Despre aceşti „străjeri” vom reveni cu amănunte. Până atunci vedeţi şi:
http://apologeticum.wordpress.com/2011/08/24/%E2%80%9Cvase-alese%E2%80%9D-si-hristosi-mincinosi-%E2%80%93-inselaciunea-timpurilor-de-pe-urma-strajerii-satanei/






joi, 18 august 2011

Cum a luat fiinţă o parohie greco-catolică în Vâlcea

Un preot caterisit se răzbună conlucrând cu Biserica Greco-Catolică. De partea cealaltă Biserica Greco-Catolică acceptă orice fel de preot decăzut din treaptă mai ales dacă aduce cu el şi credincioşi dar şi când, folosindu-se de aceştia, nu pierde nici un prilej de a calomnia şi a ponegri Biserica Ortodoxă. Aceasta a dat nastere la conflictul interconfesional din comuna Pesceana alimentat de ambiţiile unui preot caterisit care profită din plin de naivitatea sau interesele lumeşti ale unor enoriaşi care l-au urmat. Starea „duhovnicească” a credincioşilor convertiţi la catolicism dar şi a preotului care îi incită, încă răspândeşte tulburare în zonă. În cele ce urmează vom relata cum şi pe ce temei s-a reuşit înfiinţarea unei parohii greco-catolice într-o comună din judeţul Vâlcea unde nu a fost niciodată nici un catolic:

Cazul Pesceana: circ sau balamuc?


“Teroare”, “încălcarea drepturilor omului”, ”grave persecuţii”, “conflict in­ter­con­­fesional”, “brutalităţi” şi alte cuvin­te dure au devenit sinonime cu Pescea­na (jud. Vâlcea), o localitate devenită celebră astăzi, deşi până deunăzi era total necunoscută de lumea largă. Un conflict social s-a transformat într-u­nul religios. După în­de­lungi cercetări, con­cluzia este că tot conflictul a plecat de la un singur om, iar ulterior a fost alimentat de vechi răfuieli româno-româ­ne.




Preot cu două neveste şi două concubine! Victor Tudor a funcţionat ca preot paroh la Parohia Predeşti, com. Pesceana, jud. Vâlcea, din data de 1 iunie 1990. Conform Episcopiei Râmnicului, “acesta a fost căsătorit cu numita Tudor Marioara, din august 1986, în urma acestei căsătorii rezultând un fiu. După o perioadă de convieţuire, cei doi s-au despărţit în fapt, după care au divorţat în anul 1994, minorul fiind încredinţat mamei, iar tatăl obligat să plătească pensie de întreţinere. Din ­anul 1993 şi până în 1998, acesta a trăit în con­cubinaj cu numita Fi­lip Cris­tina, medic în com. Scundu, jud. Vâl­cea, după cum reiese din declaraţia fostei soţii. Începând cu anul 1998, a ur­mat o altă aventură, cu numita Căpraru Gabriela, cu care s-a căsătorit la data de 21 octombrie 1999, divorţând însă în luna mai 2004, conform sentinţei civile nr. 2362 a Judecătoriei Vâlcea, din vina preotului. A urmat, conform declaraţiei celei de-a doua soţii, un alt concubinaj, cu o tânără de 19 ani”. Tot conform dosarului de la Epis­co­pie, iubăreţul preot nu s-a ţinut departe de po­litică. Din februarie 2004 a fost ales consilier local şi nu a demisionat, încălcând decizia Sf. Sinod al BOR de neimplicare în poli­ti­că. La dosar mai exis­tă probe că preotul a ţi­nut gestiunea după capul lui şi a fost trimis, în 15 iulie 2004, ca pe­deapsă, 15 zile la Mă­năs­tirea Frăsinei, însă a refuzat să se su­pu­nă. Mai mult, pe 1 noiembrie a resfinţit biserica alături de un preot care nu aparţine de B.O.R., mai exact fostul candidat la pre­şe­dinţia Ro­mâ­niei, Aurel Rădu­les­cu. Obo­sit probabil, Victor Tu­dor a plecat din 10 noiembrie 2004 şi până pe 10 decembrie 2004 în… Italia. Epis­co­pia Râmnicului sus­ţine că a dat “dova­dă de multă înţelegere, în spiritul de toleranţă creş­tină, sperând că preotul se va îndrepta”. Însuşi P.S. Ghera­sim, Episcopul Râm­nicului, ne-a declarat: “Nu am caterisit pe nimeni în cei 30 de ani de arhierie, dar în acest caz nu s-a mai putut”.


Drumurile duc la Roma! Esenţa conflictului este simplă. Preotul Victor Tudor a trecut de la Ortodoxie la cultul greco-catolic. “Totul a început ca urmare a unor sesizări venite din partea unui grup de enoriaşi, iar la Pesceana s-a luat măsura să fie trimis preotul Mihai Popescu ca preot II, pentru a-l ajuta pe preotul paroh Tudor să-şi acopere toată activitatea. Preotul Tudor nu era de găsit tot timpul, lucru ce nu trebuia să se întâmple în cazul său, acesta trebuind să se afle permanent în mijlocul credincio­şi­lor. Preotul Tudor nu l-a acceptat pe cel de-al doilea preot şi i-a instigat pe oameni împotriva acestuia”, ne-a declarat vicarul episcopiei, Emilian Greşenoiu. O parte din credincioşi l-au sprijinit pe preotul Victor Tudor şi au ame­ninţat că, dacă îl prind pe noul preot, îl vor lega de un brad! “Imediat ce, pe 19 ianua­rie, a primit citaţia Consistoriului Eparhial, realizând că va fi pedepsit, preotul Victor Tudor a recurs la strângerea de semnături pe un tabel, prin înşelă­ciu­ne, de la un număr de enoriaşi ortodocşi din moşi-strămoşi”. Ast­­fel, Victor Tudor a adunat semnături de la 358 de credincioşi şi a anunţat că trece, alături de ei, la cultul greco-catolic!


Cu bidonul de benzină în biserică! Pentru a calma spi­ri­tele, în data de 23 ianuarie 2005 un sobor de 10 preoţi, în frun­te cu P.S. Ghera­sim, episcopul locului, s-a deplasat la biserica din Predeşti, pentru o slujbă misionară, însă Victor Tudor s-a închis în biserică, împreună cu 30 de enoriaşi, pentru aproape 5 ore (răstimp în care preoţii şi episcopul de 91 de ani au slujit Sf. Liturghie în faţa bisericii în care era închis pr. Victor Tudor, pe un frig de 4 grade Celsius). Înăuntru, Victor Tudor a slujit o altă liturghie, având alături de el un bidon cu benzină, cu care a ameninţat că îşi va da foc în cazul în care va intra cineva peste el! Pe 25 ianuarie 2005, Consistoriul Eparhial al Episcopiei Râmnicului îi pronunţa caterisirea. În aceeaşi zi, presim­ţind ce se va întâmpla, Victor Tudor s-a depla­sat la Episcopie, unde şi-a prezentat demisia din postul de paroh şi din clerul Bisericii Ortodoxe Române! “Menţionez că această decizie de demisie am luat-o pentru a-i urma pe credincioşii mei din această parohie, deoarece aceştia au trecut în marea majoritate la Biserica Română Unită cu Roma, conform procesului verbal şi adresei către Primăria Pesceana, pe care le anexez”.


Blajul ajunge în Vâlcea! Pe 30 ianuarie 2005, un număr de 14 preoţi ortodocşi au fost trimişi de Episcopia Râmicului la Pesceana, pentru a sluji o sluj­bă misionară şi a îndemna credincioşii să rămână la Ortodoxie. La faţa locului au des­co­perit că fostul preot, Tudor Victor, însoţit de protopopul greco-catolic de Blaj, Ion Făr­caş, şi de alţi 3 preoţi greco-catolici, au încercat să intre în biserica parohială la primele ore ale dimineţii, pentru a săvârşi serviciul religios, însă au fost opriţi de credincioşii ortodocşi. A izbucnit un scandal de proporţii, iar totul a degenerat într-un conflict social: de o parte adepţii fostului preot, care trecuseră la greco-catolici, de cealaltă ortodocşii. “În urma discuţiilor cu prelaţii greco-catolici şi cei câţiva susţinători, li s-a pus în vedere că biserica fiind ortodoxă, nu au nici un drept să slujească în ea, şi că nu au voie să facă prozelitism, întrucât în Pesceana nu a existat niciodată vreun greco-catolic”, povesteşte episco­pul ortodox. Scandalurile au conti­nuat lanţ, pentru că pe 6, 13 şi 20 februarie preoţi greco-catolici au încercat să intre cu forţa în Biserica Ortodoxă, lucru care nu a fost dus la îndeplinire datorită opoziţiei enoria­şi­lor. Cei 358 de credincioşi aşa-zişi “greco-catolici” nu reprezintă nici măcar 10% din totalul enoriaşilor. “Con­form rencesământului din anul 2002, comunitatea este sută la sută ortodoxă, iar în judeţul Vâlcea există numai un număr de 164 de credincioşi greco-catolici, toţi domiciliaţi în Râm­ni­cu Vâlcea”, ne informează vicarul Episco­piei ortodoxe.


Între body-guarzi şi “drepturile omului”! Totul a degenerat în violenţă, iar o firmă de body-guarzi a păzit aproape 2 luni biseri­ca şi cimitirul ortodox, pentru a nu fi ocupa­te de cei trecuţi la greco-catolicism. Partea ortodoxă a susţinut şi susţine că dacă unii din locuitorii comunei au trecut la greco-catolici, ar fi firesc să-şi facă biserică şi cimitir proprii, nu să încerce să le ocupe cu forţa pe cele ortodoxe. De cealaltă parte, greco-catolicii, în frunte cu fostul preot ortodox, susţin că la “la primărie, la farmacie, la şcoală, la locurile de muncă, creştinii greco-catolici au fost şi sunt discriminaţi pe faţă, din motive religioase”. În frunte cu preotul acum greco-catolic Victor Tudor, greco-cato­licii au protestat la Bucureşti, în faţa Senatului şi a Guvernului, acuzând “discrimi­narea religioasă” la care ar fi supuşi. Deşi Primăria şi autorităţile locale susţin că, în temeiul legii, au refuzat să accepte înfiinţarea cultului greco-catolic în Pesceana, dar mai ales funcţio­na­rea acestuia în lăcaşul ortodox, în joc a intrat şi Secretariatul de Stat pentru Culte, care, prin ministrul Adrian Lemeni, s-a gândit să facă pace, iar pe 24 mai 2005, la sediul Prefecturii Vâlcea, s-au întâlnit reprezentanţii autorităţilor statului şi ai celor două Biserici, pentru “aplanarea conflictului interconfesio­nal din Pesceana”. A fost semnat un protocol, dar a doua zi greco-catolicii au anunţat că nu îl pot respecta, iar circul a reînceput.


Cum devii greco-catolic peste noapte! “Eu unul nu pot înţelege cum Î.P.S. Lu­cian Mureşan, Mitropolitul Bisericii Unite cu Roma, a putut primi un preot caterisit, cu un comportament reprobabil, care nu face cinste niciodată vreunei instituţii!”, spune P.S. Gherasim. Ortodocşii vorbesc de prozelitism, pentru că în Vâlcea greco-catolicii nu au exis­tat niciodată, iar ceea ce se întâmplă acum este catalogat drept “prozelitism agresiv”. “Am dorit tot timpul să lucrăm în spiritul păcii şi al dialogului. Reprezentanţi ai Episcopiei Râmnicului au participat la sfinţirea locului con­strucţiei bisericii greco-catolice din Râm­ni­cu-Vâlcea şi chiar ne-am oferit să ajutăm la materializarea acestei idei pentru cei 164 de greco-catolici, câţi sunt în Vâlcea, conform rencensământului din 2002. Asta cu toate că preotul Marian Stoicănescu, fost ortodox, a fost preluat de greco-catolici, fără cer­ce­tarea activităţii sale anterioare. Acesta a avut un comportament nedemn de misiunea preoţească, delapidând parohia la care a funcţio­nat şi înşelând diverse persoane. Văzându-se încolţit de datoriile acumulate, a plecat în Italia, unde a continuat acelaşi practici, în cele din urmă fiind alungat şi de comunitatea românească din Milano. Atâta timp cât aceşti doi nu au făcut cinste slujirii preoţeşti în Biserica noastră, cu siguranţă nu vor face cinste nici Bisericii Unite cu Roma”, adaugă P.S. Gherasim.


De la 358 la… 15 membri! Şi celebrele tabele, cu cei 358 de credin­cioşi care au trecut la greco-catolici, au o poveste aparte. După verificări, autorităţile au descoperit că 33 de semnături aparţineau unor militari, altele mai multor minori, unor persoane plecate din ţară, unui deţinut, unui număr de 8 decedaţi şi 2 handicapaţi. Iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, prin rezoluţia din 26 mai 2005, nota că “în tim­­pul cercetărilor penale, o mare parte din cetăţenii care au semnat tabelele nominale au revenit şi, în declaraţiile date, au precizat că nu sunt de acord să treacă la cultul greco-ca­tolic, precizând că nu au cunoscut în totali­tate că semnăturile date însemnau de fapt o trecere la alt cult religios”. “Preotul Tudor a indus oamenii în eroare şi le-a promis foarte multe lucruri: excursii în Italia, la Roma, şi altele. Avem declaraţii de la oameni care şi-au retras semnăturile. Acum fostul preot nu mai are decât 15 persoane care îl urmează. Epis­copia a câştigat toate procesele intentate acestuia, dar el incită în permanenţă credincioşii şi vrea să pescuiască în ape tulburi”, încheie vicarul Episcopiei ortodoxe.


Florian Bichir

Articol preluat din revista “Puncte Cardinale” nr.7 din iulie 2005, pg. 8-9.

luni, 15 august 2011

Formulare tip pentru declansarea GREVEI FISCALE, prin neacceptarea semnaturii electronice si a cartii de munca electronice

  • O solutie impotriva SEMNATURII ELECTRONICE si a CARTII DE MUNCA in FORMAT ELECTRONIC
Acest material nu este decat pentru persoanele care isi inteleg menirea de crestin si roman, asa cum a spus pr. Iustin, cu responsabilitatea pentru generatiile viitoare. Adica doar pentru acei curajosi care spun NU sistemului de identificare electronica a persoanelor, sub forma evidentei si controlului economic absolut.


Prin acceptarea controlului total in care persoane si afaceri devin de buna voie numere in loc de nume, cand pasul urmator al acestei crize bursiere este desfiintarea bancilor, creearea unei banci mondiale unice si introducerea monedei unice la nivel global, banul electronic, crestinul care sta in pasivitate apreciind ca nimic nu intra in contradictie cu spiritualitatea lui va da seama pentru copiii nostri, care vor fi prinsi ca intr-o menghina de acest sistem, iar cipuirea propriu zisa a persoanelor va reprezenta o consecinta fireasca a mostenirii lasate de noi.

Asadar, semnalez ca circula variante de NOTIFICARI prin care persoane juridice obligate sa preia certificatul digital sau semnatura electronica precum si angajati care sunt obligati sa semneze de preluarea Carnetelor de munca pe format de hartie, deja au somat pe angajatori si institutiile responsabile ca nu inteleg sa fie de acord cu acest abuz care le ingradeste dreptul la exercitarea propriei credinte si care reprezinta un atentat la libertatea lor de constiinta.

Judecator Carmen Elena Paduraru

FOARTE IMPORTANT DE DISTRIBUIT!!!

NOTIFICARE REFUZ SEMNATURA ELECTRONICA

NOTIFICARE REFUZ CARTE DE MUNCA


sursa: SACCSIV

sâmbătă, 13 august 2011

Biserica ortodoxă şi ecumenismul

Organizaţia ce reprezintă Ecumenismul este Consiliul Ecumenic al Bisericilor, la care din 1948, au participat foarte puţini reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe.
Primul semnal ortodox la această iniţiativă de unire a creştinilor l-a dat Patriarhul ecumenic Athenagoras în 1950, care, printr-o enciclică, îndeamnă Bisericile Ortodoxe să participe cu prudenţă la Consiliul Ecumenic. Dar poziţia Ortodoxiei faţă de ecumenism s-a luat la Conferinţa Panortodoxă de la Rodhs din 1961. După această conferinţă mai multe Biserici Ortodoxe au intrat în CEB cu conştiinţa că Ortodoxia „nu mai poate adăuga ceva la esenţial la cea ce are deja, ci pentru a arăta şi celorlalţi creştini adevărata cale către unitate şi de asemenea, că Biserica Ortodoxă este singura adevărată Biserică”. Biserica Ortodoxă Română participă la cea de-a treia Adunare CEB, care a avut loc la New Delhi din 1961. La această conferinţă s-a renunţat la o orientare doctrinară protestantă şi s-a realizat afirmarea comună a relaţiilor fundamentale treimice a creştinismului.
Continuarea dialogului s-a desfăşurat apoi la Vancoouver în 1983 şi Canberra în 1991. Pe lângă unele progrese pe linia apropierii între creştini, aici s-au evidenţiat şi unele critici faţă de anumite grupuri de interese politice şi religioase ce urmăreau să folosească această mişcare pentru atingerea propriilor lor scopuri, ceea ce a făcut ca Bisericile Ortodoxe să privească cu scepticism dorinţele de unitate a creştinilor.
Biserica Ortodoxă Română şi-a expus punctul de vedere în legătură cu ecumenismul, cum ar fi:
- problema centrală a ecumenismului este eclesiologia.
- unirea dintre Bisericile Ortodoxe şi cele vechi orientale.
- ansamblul Bisericilor Ortodoxe are dreptul şi datoria să convoace cât mai repede un Sinod Ecumenic.
O observaţie critică la participarea Bisericii Ortodoxe Române la întrunirile ecumeniste este aceea că nu s-a făcut o consultare prealabilă a marilor duhovnici, precum şi a laicatului.
După toate aceste întruniri, Biserica Ortodoxă Română a constatat că nu se realizează nici un avans spre unitate, ba, dimpotrivă se adânceşte prăpastia dintre ortodocşi şi protestanţi pe măsură ce aceştia din urmă se îndepărtează tot mai mult de învăţătura Bisericii lui Hristos prin multe practici, sincretism religios, hirotonirea femeilor, relativizarea teologiei, practici sexuale aberante, etc.
Biserica Ortodoxă nu se retrage din acest organism, pentru că prin misiunea încredinţată ei de Mântuitorul Iisus Hristos are misiunea de a mărturisi Adevărul înaintea lumii non-ortodoxe (vezi rev. „Roost” Nr. 12/2004, p. 33).

Pr. Teodor Cios
"Taina dreptei credinţe", Ed. Buna vestire Beiuş, 2005.

luni, 8 august 2011

Homosexualitatea – Simbolul national al Olandei. Armata ia parte la parada gay

Membri ai fortelor armate olandeze au participat, sambata, la parada “Gay Pride”, desfasurata pe canalele din Amsterdam, transmite Fox News. Circa 80 de ambarcatiuni, intre care si barca armatei, au luat parte la evenimentul desfasurat pe faimosul canal Prinsengracht.

Sute de mii de spectatori s-au aliniat de-a lungul traseului pentru a saluta barcile impodobite asemenea unor care alegorice, in care se aflau homosexuali.

AP noteaza ca homosexualii s-au putut incadra fara restrictii in unitatile armate olandeze inca din anul 1974. Ei au un departament in cadrul Ministerului Apararii, care se ocupa de interesele lor de peste 25 de ani.

In ambarcatiunea militarilor olandezi s-a aflat si locotenentul Dan Choi, care a fost demobilizat din armata americana in 2010, dupa ce a incalcat politica “Don’t ask, don’t tell”, ce interzice soldatilor homosexuali din armata SUA sa vorbeasca despre orientarea lor sexuala, in caz contrar riscand sa fie exclusi din armata. Peste 12.000 de militari americani au fost concediati din acest motiv, de la intrarea legii in vigoare.

“Parada “Gay Pride” de sambata din Amsterdam a fost apogeul unui festival de o saptamana, care a inclus si “Jocurile Olimpice Gay”.

sursa: APOLOGETICUM

sâmbătă, 6 august 2011

Mănăstirea Mraconia - un loc al rugăciunii

Cuvântul slavon „mrac” – „mraconia” se traduce în limba română „loc ascuns” – „ascunziş”. Aceasta datorită faptului că în urmă cu sute de ani în acel loc era o mănăstire ascunsă după un munte.

Azi la Mraconia s-a înălţat o nouă mănăstire care este subordonată canonic de Episcopia Ortodoxă de Severin şi Strehaia.

Stareţa Mănăstirii este monahia Teodora Angheluţă


Azi, în apropiere de locul unde a existat vechea mănăstire, după căderea comunismului, s-a construit alta. Ctitorul noului aşezământ monahal este fostul preot din Dubova, Cristian Târtea. Neavând vieţuitori, Episcopia Severinului a trimis ca vieţuitoare şi stareţă, în acelaşi timp, pe maica Filofteia Brandea dar care nu a stat mult. Ulterior, Episcopia Severinului a rânduit alte două maici alături de care s-au mai adăugat şi altele. În prezent la Mraconia s-au construit chilii, şi s-au adus îmbunătăţiri.

Noua mănăstire de la Mraconia este aşezată pe malul stâng al Dunării astfel încât valurile bat în fundaţia de piatră de sub ziduri. Văzându-o de pe apă ai impresia că eşti în faţa unei mănăstiri din Muntele Athos ca Dionisiu, Dochiariu, Xenofontos sau Grigoriu clădite pe stâncile ce opresc valurile fără a se clinti cu nimic de mii de ani.

Azi responsabila mănăstirii este monahia Teodora Angheluţă venită aici, de la mănăstirea Sfânta Treime din Gorj. Maica Teodora a fost instalată ca stareţă, în martie 2010, din ascultare faţă de PS Nicodim al Severinului şi Strehaei. Episcopul de Severin are toată încrederea că „noua stareţă, împreună cu celelalte vieţuitoare, vor contribui la întărirea vieţii duhovniceşti în zonă” astfel încât evenimentele triste din trecutul acestor locuri să nu fie o piatră de poticnire pentru credinciosul dornic de mântuire.

Firesc este ca orice mănăstire sa fie locuită de monahi sau monahii, după cum este rânduit de forurile competente eclesiastice. Autorităţile ierarhice bisericeşti au decis ca, mănăstirea Mraconia, să fie populată de călugăriţe. Conform canoanelor ortodoxe, atât în mănăstirile de călugări, cât şi în cele de călugăriţe, slujirea altarului este încredinţată unui preot care a depus voturile monahale numit ieromonah. Deocamdată, din lipsă de personal, până când Episcopia Severinului va desemna un ieromonah, slujitor al Sfântului Altar de la mănăstirea Mraconia este preotul de mir Cristian Târtea (ctitor). Acesta, la cererea sa, este şi salariat al mănăstirii.

Sub îndrumarea duhovnicească a maicii Teodora, la manastirea Mraconia vieţuiesc încă patru maici. Acestea săvârşesc slujbele după rânduiala monahală aşa cum au fost rânduite de către Sfinţii Părinţi, citesc zilnic din Vieţile Sfinţilor sau alte cărţi duhovniceşti şi participă la ascultările mănăstirii cu smerenie. În biserică, când participi la slujbe, simţi cum o pace duhovnicească te pătrunde ascultând o maică citind din cărţi sau ascultând citirea psalmilor sau a canoanelor sfinţilor pomeniţi în ziua respectivă.

Stând de vorbă cu stareţa Teodora am avut ocazia să cunosc multe lucruri frumoase despre viaţa de mănăstire, despre lupta duhovnicească a monahului şi a creştinului în general: „în viaţă – spunea maica Teodora – omul trebuie să se apropie de Dumnezeu iar dacă nu reuşeşte atunci să-L cheme pe El să vină la noi. Cu siguranţă nu va întârzia să ne găsească, doar să vrem să-L chemăm”.

În biserică se lucrează la pictura pereţilor interiori (frescă) şi se intenţionează schimbarea acoperişului căci cel vechi e slab realizat.

prof. Valeria Neculce

Vedeţi şi:

http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-mraconia-67832.html

http://ocaledeschisapentruromania.blogspot.com/2011/08/manastirea-maraconia.html

vineri, 5 august 2011

Despre copiii lepădaţi

Altă durere pe care o aveţi voi mamelor, taţilor, sunt copii lepădaţi. Acesta este un păcat strigător la cer. Este uciderea la mijloc. Nu este cu nimic mai uşoară. Ascultaţi toţi cu luare aminte: sângele lor cere răzbunare. Nu vei avea noroc nici cu ceilalţi copii, ci numai plâns şi jale. Răzbunarea sângelui vărsat se face fără milă: ori îţi ia Dumnezeu şi pe ceilalţi copii, ori vor cere ei însăşi capul mamei.

Ştiţi bine că aceasta se întâmplă, la multe, atunci pe loc. Iar aceasta aşa se tocmeşte că altă supărare vei avea în casă, că îţi pierzi cumpătul şi uiţi de marea milă a lui Dumnezeu, ce o are cu toţi păcătoşii, şi se apropie diavolul de tine şi îţi bagă în cap gândul să-ţi iei lumea în cap şi să-ţi faci capătul. Acesta este glasul împotriva tuturor celor care fac aşa. Mare ispitire păţesc mamele care fac aşa, care au ucis copii. Iar dacă vrei să scapi, tu şi ceilalţi copii pe care i-ai făcut, trebuie să pui în loc tot aţâţi copii ai altor femei sărace şi să-i botezi (iar dacă nu, ia-i şi botezaţi gata) şi să îngrijeşti de dânşii ca de copiii tăi, cu îmbrăcăminte, cu încălţăminte, faină, bani de şcoală, până ce sunt în stare să-şi câştige pâinea şi ce scoţi din copiii tăi, aceia să iasă şi din aceia. Iar toate necazurile pe care le vei avea în vremea aceasta, fie pentru ei, fie de la ei, să le rabzi pe toate, nădăjduind în mila lui Dumnezeu, că îţi va ierta păcatul, căci prin răbdare ispăşeşti păcatul. Iar milostenia, cu osteneală, biruie înaintea judecăţii.

Acesta este un cuvânt de mângâiere pentru voi, dar faceţi întocmai, căci faţă de Dumnezeu nu te poţi plăti cu minciuni. Şi-ţi va spune diavolul că ai dat destul, aşa numai ca să te bage dator, ca să-i fii şi lui datornic şi să nu-ţi plăteşti faţă de Dumnezeu datoria. Să înveţi pe cele tinere să nu facă şi ele aşa cum ai făcut tu, pentru că tu ştii cu câtă înfrigurare pătimeşti în sufletul tău.

Vrei copii puţini, nu lăsa bărbatul să se atingă de tine. Insă ca să puteţi face lucrul acesta, trebuie să vă înfrânaţi cu postul, iar eu zic cu foamea. Căci trupului acesta de noi nu-i pasă, dacă ne bagă în focul iadului. De aceea, ar trebui ca nici nouă să nu ne pese de poftele lui, ci să le mai ucidem cu postul.

Te sfătuieşte bărbatul ca să ucizi copiii? Sfatul este ucigaş, nu-l asculta, ci mai bine rabdă să fii alungată de la casa lui şi Dumnezeu va vedea osteneala ta şi nu te va părăsi, ci te va milui, de vei fi vrednică în toate acestea se încurcă oamenii care nu postesc, căci aceştia sunt izbiţi de toate relele, care de la stomac încep, iar eu vă spun că şi de la brâu în jos.

Prin urmare, să vă pocăiţi şi să nu mai păcătuiţi. Să alergaţi la spovedanie curată şi la Sfânta împărtăşanie, căci altfel nu vine ocrotirea lui Dumnezeu asupra voastră şi asupra avutului vostru. Nu uitaţi însă că postul este poarta iar patrafirul este uşa. Iar, cu acestea, vine ocrotirea vie a lui Dumnezeu, fără de care nu putem face nimic, «"Mărturisi-voi Domnului fărădelegea mea, " şi îndată a ridicat pedeapsa păcatului meu » (Psalm 31, 5). Asupra noastră atârnă pedeapsa păcatului şi urmează să-l ispăşim şi să-l scoatem din obicei. "De aceea, toată sluga să se roage la vreme, chiar potop de ar veni să nu-l poată potopi’’. Vedeţi cum trebuie să vă fie aşezământul minţii, al inimii şi al trupului vostru? Curăţite. Căci Dumnezeu nu păzeşte trup spurcat, inimă şi minte cu vicleşug; iar dacă ne îndreptăm, zilele se înseninează şi ne vom bucura.

Dacă veţi fi şi împlinitori, nu numai ascultători, se vor urni necazurile din loc şi nici eu nu am bătut toaca la urechile surzilor.

(Caietul Părintelui Petru Vanvulescu; p. 77-78)

Părintele Arsenie Boca, Ridicarea căsătoriei la înălţime de Taină,

Editura Agaton, 2003, pag. 50-51.

miercuri, 3 august 2011

Suveranitatea României şi integrarea UE

Cucerirea României de către marile puteri mondiale
  • Prin împrumuturile de la băncile mondiale România a renunţat singură la suveranitate

În urmă cu mai bine de 15 ani părintele Iustin Pârvu spunea că, prin integrarea în Uniunea Europeană, România îşi va pierde treptat independenţa naţională ajungând la cheremul marilor puteri mondiale. „Prin datoriile pe care ni le facem, împrumuturi şi alte obligaţii nu facem altceva decât să ne facem singuri slugile străinilor” a spus duhovnicul Iustin de la mănăstirea Petru Vodă. În acea perioadă „iluminaţii” de pe la diferite gazete ca „Dilema”, „22” etc. spuneau că ortodocşii au o mentalitate redusă şi înapoiată.

De curând Ministrul de Finanţe german a spus că rezolvarea datoriilor pe care unele state le au faţă de Uniunea Europeană constă în renunţarea la suveranitate:.

http://www.realitatea.net/statele-cu-datorii-ar-trebui-sa-renunte-la-suveranitate-spune-ministrul-german-de-finante_857224.html#ixzz1TaOpY3GK

Când, în urmă cu 15-20, de ani duhovnicii noştrii ne avertizau de acest mare pericol naţional au fost luaţi în derâdere tocmai de către „iluminaţii” care azi, cu multă nonşalanţă, dau norme de gândire unei societăţi îmbolnăvite şi împovărate de învăţăturile acestora, mari analişti şi formatori de opinii. Iată că azi cuvintele acestor duhovnici se dovedesc a fi reale dar... cam târziu.

Mai putem face ceva?

Marius Avramovici,

Timişoara, 1 august 2011

Despre cum România a renunţat la suveranitate prin Constituţie vedeţi şi link-ul de mai jos:

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2011/06/romania-un-stat-suveran.html