Un ierarh ecumenist premiază un "apostol" al practicării avorturilor şi al căsătoriilor între homosexuali.

Hristos ignorat de un ierarh al Patriarhiei de Constantinopol

 

   Pe 15 octombrie 2016, Patriarhia Ecumenica, prin Arhiepiscopul Demetrios al Americii, a inmânat, la New York, Ordinul "Drepturile Omului" - Atenagoras, guvernatorului Andrew Cuomo, in incinta New York Hilton.

  Mentionam ca ÎPS Demetrios este unul dintre cei care sustin cu inversunare documentele ecumeniste aprobate la sinodul din Creta. 

10 motive impotriva avortului

                                                                  statuia copilului nenascut

Oamenilor le e greu să fie fericiţi pentru că văd trecutul mai frumos decât a fost, prezentul mai rău decât este şi viitorul mai dificil decât va fi.

Cel care recurge la avort face asta pentru a scăpa de probleme... mai bine spus face asta crezând că va scăpa de probleme! Și vai, câtă amăgire…
Avea o viata si niste planuri iar aparitia unui copil ii da peste cap toate planurile si asa alege sa-l omoare.

Motivele anti -avort


1) Implică tragedia
Uneori, circumstanțele unei sarcini sunt tragice. Poate că femeia a fost violată. Poate că fătul a fost diagnosticat cu o afecţiune. Sau sănătatea femeii ar putea fi pusă în pericol. Însă o tragedie nu acoperă o alta. Nu ştergem efectele unui viol ucigând un copil. Nu vindecăm un bebeluş luându-i viaţa. Şi nu putem evita toate problemele de sănătate evitând realitatea unei alte fiinţe umane.
Femeile care au fost violate trebuie îngrijite cu compasiune. Dar grijă plină de compasiune nu include executarea pruncului. Părinţii care se confruntă cu un diagnostic prenatal dificil trebuie să primească dovezi clare şi să fie direcţionaţi spre persoane cu experienţă. Ei nu trebuie forţaţi să aleagă avortul, ci să li se dea șansa de a sfida şansele mici ce li se oferă. Femeile cu sarcini de mare risc trebuie tratate de personal medical calificat. Însă tratamentul nu trebuie să includă uciderea deliberată a copilului.
2) Se distrug vieţi inocente
Ştiinţa nu poate fi mai clară de atât. Fiinţele umane nenăscute sunt vii, irepetabile şi unice. Din momentul fertilizării – cunoscută mai bine drept concepere – o nouă viaţă umană prinde viață. Punând capăt acestei vieţi nu se distruge „potenţialul”. Se ia pur şi simplu o viaţă. Am face bine să înţelegem ramura ştiinţei moderne care dezvăluie natura umană a celor nenăscuţi.
3) Încalcă drepturile civile
Drepturile civile sunt încălcate atunci când oamenii sunt privaţi de drepturile lor de bază, în mod discriminatoriu. Copiii nenăscuţi sunt privaţi de viaţă – un drept fundamental – doar pentru că se află în pântecele mamei şi datorită stadiului lor de dezvoltare. Acest lucru este discriminatoriu, inuman şi crud.
4) Pedepseşte suflete nevinovate
Un copil nu merită să moară pentru păcatele părintelui său. Un copil de cinci ani nu poate fi ucis pentru că tatăl său este un violator. Nu ar trebui să fie permis ca un copil nenăscut, de cinci luni, să fie ucis pentru acelaşi motiv.
Un copil nu merită să moară din cauză că mama sau tatăl lui au fost iresponsabili. Un copil este întru totul nevinovat. Un copil nu a hotărât ca părinţii lui să facă sex sau să folosească metode contraceptive ineficiente. Un copil nenăscut este întotdeauna nevinovat şi nu ar trebui pedepsit niciodată.
5) Poate dăuna femeilor
Poveştile din viaţa reală nu contenesc să demonstreze că avortul dăunează femeilor. Vătămarea ia multe forme – mentală, emoţională, relaţională şi fizică – şi, în unele cazuri, viaţa femeii se pierde odată cu avortul. Acestea pot, de asemenea, să îşi piardă fertilitatea sau să crească şansele pierderilor de sarcină, după efectuarea unui avort.
6) Dăunează relaţiilor şi familiilor
De fiecare dată când cineva din familie moare, restul familiei este afectat. Acest lucru este valabil şi în cazul avorturilor. Un copil real, viu şi de neînlocuit a fost ucis, iar părinţii şi fraţii sunt afectaţi. Multe femei care avortează doar pentru a-şi convinge iubitul să rămână cu ele descoperă că sunt părăsite oricum, la scurt timp după avort. Avortul nu este niciodată răspunsul pentru o relaţie de succes şi plină de iubire.
7) Nu dispare niciodată
Oricât am încerca, nu putem şterge niciodată efectul avortului. Avortul răpeşte – ucide – o fiinţă umană nevinovată. Timpul nu şterge urma crimei şi nici nu uşurează realitatea de drept. Avortul este o tragedie cruntă şi este o alegere ce n-ar trebui făcută niciodată. O asemenea alegere îşi pune amprenta asupra noastră pentru totdeauna.
8) Se creează noi probleme
Unii oameni au convingerea că făcând un avort şi punând capăt vieţii unui copil își vor soluţiona problemele. În viitorul apropiat poate părea că problemele au dispărut. Poate că varianta facultăţii devine o opțiune mai uşoară, poate că părinţii nu vor afla niciodată că fiica lor a fost însărcinată sau poate că o aventură rămâne nedescoperită. Dar de fapt, avortul doar maschează problemele – nu le găseşte o rezolvare. Multe femei termină facultatea şi în acelaşi timp dau viaţă copiilor lor. Mulţi părinţi sunt mult mai deschişi şi iubitori decât au crezut fiicele lor că este posibil. Iar adevărul este mai bun decât o minciună, atunci când preţul pentru minciună este viaţa unei persoane nevinovate. În final, despre asta este vorba cu adevărat: problemele noastre nu îşi găsesc rezolvarea prin uciderea unei persoane nevinovate. Doar pentru că este ceva legal, nu înseamnă că este şi moral. Şi doar pentru că este adesea o alegere secretă, nu înseamnă că nu îşi va pune amprenta asupra ta pentru totdeauna.
De multe ori, părinţii resimt o mare presiune, fără a li se fi deschis ochii cu privire la marele dar care le-a fost oferit...
9) Se evita responsabilizarea
Avortul este uneori un instrument de a ascunde cu uşurinţă o aventură de-o noapte sau o relaţie ce a mers prost. Totuşi, atunci când doi adulţi iau decizia de a se implica într-o activitate ce presupune conceperea copiilor, aceşti adulţi trebuie să îşi asume responsabilitatea. Metodele contraceptive pot eşua. Cel mai bun planning poate să se destrame. Dar responsabilitatea nu trebuie evitată cu preţul vieţii unui copil nevinovat.
Şi oamenii responsabili sunt nevoiţi să ia decizii grele câteodată. Sincronizarea poate părea defectuoasă, iar circumstanţele pot fi dificile. Însă asta nu justifică uciderea unei persoane nevinovate. A alege să creşti un copil te face responsabil. A alege să adopţi un copil te face responsabil. Însă a alege avortul şi a priva un bebeluş (care deja există) de viaţă este ceva iresponsabil şi greşit, în mod iremediabil.
10) Nu este eliberator
Ca şi femeie ce se consideră drept o feministă, găsesc că este îngrozitor faptul că avortul este considerat un „drept al femeilor”. Nu este „dreptul” meu să îmi ucid pruncul. Nu ar trebui ca eu să fiu singura persoană care are puterea să comande execuţia copilului meu de mâna unui medic de avorturi. A-mi lăsa bebeluşul să aibă parte de o moarte prin aspirarea coloanei sale vertebrală într-un tub, prin smulgerea membrelor sale sau prin oprirea inimioarei prin intermediul otravei, nu defineşte puterea sau sentimentul de eliberare. Aceste opţiuni nu ar trebui să fie nicidecum opţiuni. Ele reprezintă crunte tragedii pentru toţi cei implicaţi şi nu ar trebui permise într-o ţară civilizată. Femeile nu au parte de libertate cu preţul sângelui copiilor lor.Toate femeile ar trebui să conştientizeze ce înseamnă exact avortul.

Sursă: LiveActionNews 

Lectia unui copil mucenic

Poate nu toata lumea stie ca sfanta mucenita pe care am praznuit-o astazi, imediat dupa Sfantul Mare Ierarh Nicolae, era un simplu copil, o fetita de 12 ani ucisa chiar de… parintii ei. Este o ocazie nimerita pentru a ne problematiza si a constientiza, prin cuvintele aceluiasi minunat parinte Nicolae Tanase cu privire la boala uriasa, la cancerul duhovnicesc care mistuie de cel putin doua decenii, pana la nimicire, neamul nostru si care, duhovniceste, nu ne prevestesc nimic altceva decat dezintegrarea. Este vorba de pruncuciderile mascate sub numele de… intreruperi de sarcina sau de “mijloace contraceptive”, care, in realitate, lichideaza fara mila viata deja conceputa a unui prunc, aflat in stadiul de embrion sau de fat. Intr-un cuvant: avortul, direct sau indirect, vazut sau nevazut.
Aparent s-ar spune ca suntem un popor extrem de credincios. Fiecare mare sarbatoare sau sfant praznuit, cu sfinte moaste, aduna mii si uneori chiar zeci sau sute de mii de inchinatori. Si ieri, si astazi, moastele Sfantului Nicolae si cele ale Sfintei Filofteia au strans in jurul lor mii de oameni. Ceea ce, daca am judeca pripit si superficial, cu cuget trupesc, am putea spune ca este foarte bine. Sigur ca evlavia si ravna, daca sunt sincere, sunt datatoare de bucurie si nadejde, sigur ca este bine ca macar suferinta, disperarea si frica ii aduc pe romani mai aproape de Dumnezeu. Si asta nu este ceva de batjocorit si de blasfemiat, asa cum fac tot mai veninos si mai intetit, canalele media, obsedate sa arate cu degetul “inapoierea medievala” a “fraierilor” de romani ortodocsi, care, vezi Doamne, sunt atat de prosti incat, in loc sa se apuce sa caute solutii cu mintea lor ca sa traiasca mai bine sau… sa plece cu totii din tara, stau cu orele in frig ca sa pupe niste simple oase…
Problema este, totusi, daca afluxul de credinciosi denota o credinta autentica sau daca, nu cumva, tinand cont de explozia uciderilor in masa, a gandirii lumesti si a rautatii generalizate pe care le vedem zi de zi in jurul nostru, o mare parte din acesta isi are zidurile cladite pe temelia minciunii, a autoamagirii primejdioase pe care o denunta parintele Nicolae: “Nu este posibil sa umplem si bisericile, si clinicile de omorat copiii”. Nu este posibil sa cinstim pe sfintii lui Hristos, iar pe El insusi sa-L prigonim, si pe cei prea mici si fara aparare dupa chipul Lui sa-i ucidem… Asa cum nu este posibil sa lupti, chipurile, pentru Hristos dupa principiul “scopul scuza mijloacele”, viclenind, barfind, uneltind, inseland, calomniind, batjocorind, semanand otrava urii si a violentei. Sau, pe de alta parte, asistand pasiv, cu un egoism si o lasitate crancene, dintr-o comoditate camuflata in  “dorinta de linistire”, la nedreptatile facute semenilor nostri si la formele monstruoase, demonice, de asa-zisa “marturisire” care prolifereaza sub ochii nostri, murdarind numele Ortodoxiei.
Din pacate, adevarul este ca pentru foarte multi credinta este mai degraba o forma de superstitie, de ritual utilitarist, un sentiment religios vag si amestecat cu gandire magica, cu credinte si practici vrajitoresti, orientale sau cu… orice poate sa “ajute” si sa ne faca viata mai buna, sa ne… implineasca dorintele. In rest, viata noastra obisnuita nu are nicio legatura cu Dumnezeu si cu poruncile Sale, cu Viata Sa.  Curvim in tot felul, ne distram cat putem sau ne lasam copiii sa curveasca, “sa-si traiasca viata”, “sa fie in randul lumii”, sa fie cat mai la moda, cat mai lumesti si cat mai nepasatori... In loc sa daruim si sa jertfim pentru ceilalti, furam si suntem “smecheri”, in loc sa ne interesam de cei care sufera si sunt neajutorati, noi cautam sa ne aranjam, sa ne capatuim cat mai bine pe noi, sa ne facem loc cu coatele, calcand si pe cadavre, daca se poate.
Pentru altii, iarasi, “Ortodoxia” este numai un alibi ideologic sub acoperirea caruia cred ca isi pot manifesta nestingheriti toate frustrarile si toata grosolania sau cred ca pot da curs nestingherit legiunilor de demoni pe care i-au lasat sa locuiasca si sa-si faca de cap inlauntrul lor, spumegand si parjolind tot ce misca. De atata “explozie” de credinta si ravna… abia mai putem respira unii de altii…
Si atunci, daca nu avem credinta adevarata, daca evlavia noastra este o minciuna, cand “roadele” faptelor noastre o vadesc amarnic, la ce ne putem astepta?
sursa:   www.razboiintrucuvant.ro

 Interviu din 05.12.2009, la Radoi Romania Cultural,  cu parintele Nicolae Tanase, paroh in Valea Plopului, Prahova, membru fondator al Asociatiei PROVITA

- Noi suntem intr-un fel campionii Europei la o astfel de faradelege din punct de vedere ortodox. Cum credeti ca s-a ajuns, sau se impaca astfel de lucruri: 87% ortodocsi si campioni la avorturi?

- Din populatia romaneasca suntem 98%. Din intreaga populatie suntem 87% ortodocsi.

- Din etnia romaneasca…

- Spun asta pentru ca adesea se vorbeste ca se inmultesc tiganii. Trebuie sa admiram tiganii pentru gandirea lor pentru viata, si sigur sa fim impotriva unor practici de-ale lor: lipsa de munca, furtul, injuraturile, vrajile sau ce mai fac ei aiurea. Dar lucrul acesta este un lucru pentru care trebuie sa-i admiram. Solutia nu este sa-i condamnam pe ei ca se inmultesc. Solutia este sa ne inmultim si noi.

Kosovo a avut 2% musulmani si 98% ortodocsi in urma cu 250 de ani. Dupa 250 de ani procentul s-a inversat, a aparut scandalul, si a aparut si razboiul. Spunem asta si ne aflam in preajma Craciunului, si Sfantul Ierarh Nicolae este ocrotitor al copiilor si al familiei – deci ne-nasterea duce la razboi, daca mai e cazul, cand e cazul; pentru ca, de obicei,  ne-nasterea duce la disparitie. Adica te pierzi, ca natie, ca popor, credinta.

- Dar cum credeti ca s-a ajuns aici? Ca procentul e zdrobitor. Suntem ortodocsi, crestini ortodocsi si totusi unul dine cele mai incriminate pacate in Biserica este avortul, iar noi il facem.

- Cum s-a ajuns aici? Mintindu-ne, adormindu-ne constiinta. Suntem mintiti in primul rand de medici, si in al doilea rand de preoti.

- Preotii mint!?…

- Preotii mint la acest capitol.

- Adica, ca doar nu spun ca nu-i pacat?

- Nu, dar nu opresc de la Sfanta Impartasanie, nu dau canon, nu tuna si fulgera in fata altarului impotriva avortului, nu spun oamenilor: “iubiti credinciosi, aveti cancer“. Ce inseamna cancer? Aveti acest mare pacat al avortului. Tratati-va! Cum? Cu medicamente si metode specifice acestie boli. Si permit credinciosilor sa ia aspirina. La cancer nu trebuie aspirina. O iei degeaba, si atunci la capitolul acesta noi mintim oamenii. Noi preotii. Adica suntem ingaduitori cu un pacat care nu are justificarea in capitolul material.

- Cum e de exemplul furtul, sa zicem, nu?

- Deci avorturile se fac din comoditate si din lipsa de credinta. Acestea sunt cele doua cauze ale avortului. Nu exista a treia cauza. A treia cauza intotdeauna este inventata, si anume aspectele materiale. Dovada: cei cu stare buna, cei cu bogatie au putini copii.

- Adica fac multe avorturi.

- Fac multe avorturi in multe feluri, pentru ca avortul nu se face numai prin chiuretaj. Cifra asta pe care o avem acuma ca statistica in 20 de ani, dar nu o avem in 20 de ani, o avem numai in 19. Deci deja populatia omorata a depasit populatia actuala a Romaniei. Deci avem peste 20 de milioane, noi, poporul roman am avortat. Dar asta este statistica oficiala. Dar mai sunt pe atatea avorturi facute in cabinete particulare si neinregistrate, si mai sunt de vre-o trei ori [pe atat] avorturi facute la 14 zile de la conceptie, prin sterilet si prin pastilute, prin asa zisa contraceptie chimica, dar nu e contraceptie este contagestiva.

Deci in momentul in care inotam in sange pana la gat, ne e greu sa ne bucuram de Craciun, cum s-ar zice nu prea mai avem dreptul, pentru ca avortul nu este altceva decat prigonirea lui Hristos. Cand auzim in Evanghelie ca Irod a omorat 14 mii de prunci, cand auzim in istorie ca Hitler a omorat, a gazat, a facut… se produce in sufletul nostru o revolta foarte puternica, dar constatam in ca Irod, Hitler, si altii, chiar si Stalin, nu ca ar zice ca a omorat 80 de milioane, dar e foarte putin ce au omorat ei fata de ce omoram noi in Romania si nu numai. Este de neexplicat, adica nu poti sa explici ca un popor care l-a avut pe Brancoveanu cu 11 copii, prigonit pentru inmultirea neamului, condamnat si prigonit pentru inmultirea neamului, sa recurga la atata crima. Nu este posibil sa umplem si bisericile, si clinicile de omorat copiii.

(…) Biserica se implica politic, indemnand oamenii la gandire, indemnand oamenii sa se orienteze dupa valorile morale, dupa valorile culturale, dupa valorile religioase. Tine treaza aceasta constiinta, nu face nimic Biserica sub aspect partinic, pentru ca Hristos nu a fost partinic, si atunci n-are nimic comun prezenta unui preot intr-un partid sau altul, sau cu un indemn sau altul, desi uneori se intampla. Intotdeauna Biserica, daca a scapat caii – biserica sub aspect administrativ vorbesc, ca Biserica ca institutie divino-umana e infailibila – cand a scapat caii intr-o parte sau alta intotdeauna in istorie a gresit in amestecul politicii. De aceea politicienii gresesc cand ne condamna, ca de ce nu ne amestecam, sau chiar credinciosii. “Parinte de ce nu va amestecati? De ce nu faceti dumneavoastra? De ce nu ne spuneti dumneavoastra?“, si noi raspundem “nu asta este misiunea si directia noastra. Noi ne ocupam de cu totul altceva“. Dar si aspectele politice sunt ale Bisericii in masura in care noi putem sa supervizam aceasta stare morala in politica, desi se poate vorbi foarte greu de morala politicii, poate ar trebui sa se faca teze de doctorat intregi despre morala in politica, ca despre politica morala s-a scris indeajuns.

Iata deci ca, privind in trecut eu cred ca nu am facut decat obisnuitul si acesta cu scapari, si privind in viitor ar trebui sa sfarsim, si sfarsitul nostru pe care-l scontam este daca aruncam copii crescuti, in societate, in echilibru”.

Despre copiii lepădaţi

Altă durere pe care o aveţi voi mamelor, taţilor, sunt copii lepădaţi. Acesta este un păcat strigător la cer. Este uciderea la mijloc. Nu este cu nimic mai uşoară. Ascultaţi toţi cu luare aminte: sângele lor cere răzbunare. Nu vei avea noroc nici cu ceilalţi copii, ci numai plâns şi jale. Răzbunarea sângelui vărsat se face fără milă: ori îţi ia Dumnezeu şi pe ceilalţi copii, ori vor cere ei însăşi capul mamei.

Ştiţi bine că aceasta se întâmplă, la multe, atunci pe loc. Iar aceasta aşa se tocmeşte că altă supărare vei avea în casă, că îţi pierzi cumpătul şi uiţi de marea milă a lui Dumnezeu, ce o are cu toţi păcătoşii, şi se apropie diavolul de tine şi îţi bagă în cap gândul să-ţi iei lumea în cap şi să-ţi faci capătul. Acesta este glasul împotriva tuturor celor care fac aşa. Mare ispitire păţesc mamele care fac aşa, care au ucis copii. Iar dacă vrei să scapi, tu şi ceilalţi copii pe care i-ai făcut, trebuie să pui în loc tot aţâţi copii ai altor femei sărace şi să-i botezi (iar dacă nu, ia-i şi botezaţi gata) şi să îngrijeşti de dânşii ca de copiii tăi, cu îmbrăcăminte, cu încălţăminte, faină, bani de şcoală, până ce sunt în stare să-şi câştige pâinea şi ce scoţi din copiii tăi, aceia să iasă şi din aceia. Iar toate necazurile pe care le vei avea în vremea aceasta, fie pentru ei, fie de la ei, să le rabzi pe toate, nădăjduind în mila lui Dumnezeu, că îţi va ierta păcatul, căci prin răbdare ispăşeşti păcatul. Iar milostenia, cu osteneală, biruie înaintea judecăţii.

Acesta este un cuvânt de mângâiere pentru voi, dar faceţi întocmai, căci faţă de Dumnezeu nu te poţi plăti cu minciuni. Şi-ţi va spune diavolul că ai dat destul, aşa numai ca să te bage dator, ca să-i fii şi lui datornic şi să nu-ţi plăteşti faţă de Dumnezeu datoria. Să înveţi pe cele tinere să nu facă şi ele aşa cum ai făcut tu, pentru că tu ştii cu câtă înfrigurare pătimeşti în sufletul tău.

Vrei copii puţini, nu lăsa bărbatul să se atingă de tine. Insă ca să puteţi face lucrul acesta, trebuie să vă înfrânaţi cu postul, iar eu zic cu foamea. Căci trupului acesta de noi nu-i pasă, dacă ne bagă în focul iadului. De aceea, ar trebui ca nici nouă să nu ne pese de poftele lui, ci să le mai ucidem cu postul.

Te sfătuieşte bărbatul ca să ucizi copiii? Sfatul este ucigaş, nu-l asculta, ci mai bine rabdă să fii alungată de la casa lui şi Dumnezeu va vedea osteneala ta şi nu te va părăsi, ci te va milui, de vei fi vrednică în toate acestea se încurcă oamenii care nu postesc, căci aceştia sunt izbiţi de toate relele, care de la stomac încep, iar eu vă spun că şi de la brâu în jos.

Prin urmare, să vă pocăiţi şi să nu mai păcătuiţi. Să alergaţi la spovedanie curată şi la Sfânta împărtăşanie, căci altfel nu vine ocrotirea lui Dumnezeu asupra voastră şi asupra avutului vostru. Nu uitaţi însă că postul este poarta iar patrafirul este uşa. Iar, cu acestea, vine ocrotirea vie a lui Dumnezeu, fără de care nu putem face nimic, «"Mărturisi-voi Domnului fărădelegea mea, " şi îndată a ridicat pedeapsa păcatului meu » (Psalm 31, 5). Asupra noastră atârnă pedeapsa păcatului şi urmează să-l ispăşim şi să-l scoatem din obicei. "De aceea, toată sluga să se roage la vreme, chiar potop de ar veni să nu-l poată potopi’’. Vedeţi cum trebuie să vă fie aşezământul minţii, al inimii şi al trupului vostru? Curăţite. Căci Dumnezeu nu păzeşte trup spurcat, inimă şi minte cu vicleşug; iar dacă ne îndreptăm, zilele se înseninează şi ne vom bucura.

Dacă veţi fi şi împlinitori, nu numai ascultători, se vor urni necazurile din loc şi nici eu nu am bătut toaca la urechile surzilor.

(Caietul Părintelui Petru Vanvulescu; p. 77-78)

Părintele Arsenie Boca, Ridicarea căsătoriei la înălţime de Taină,

Editura Agaton, 2003, pag. 50-51.