Se afișează postările cu eticheta crima. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta crima. Afișați toate postările

sâmbătă, 27 februarie 2016

Vaccinurile sunt o "preventie" care imbolnaveste sau, uneori, chiar ucide - o marturie a dr. Christa Todea-Gros despre interesele introducerii vaccinurilor



De curând a fost publicată o carte ce a stârnit atât interesul părinţilor, cât şi al medicilor: „Vaccinurile: Prevenție sau boală? O nouă patologie pediatrică”, scrisă de medicul clujean Christa Todea-Gross. Lucrarea aduce câteva mari provocări pentru sistemul medical românesc din ultima jumătate de secol: au rezolvat într-adevăr vaccinurile marile epidemii sau este aceasta o ipoteză care s-a dovedit nefondată? Sunt companiile care le produc sincer preocupate de bolile oamenilor sau există un interes economic în promovarea feluritelor vaccinuri?
 
  


Am încercat, în interviul luam doamnei Dr. Todea-Gross, să obţinem câteva răspunsuri concise la aceste întrebări, care nădăjduim să stârnească îndeajuns interesul cititorilor pentru a le aprofunda în cartea domniei sale. 



vineri, 13 noiembrie 2015

Demascarea diversiunilor din presa bazate pe lozinca sorosista: "Vrem spitale nu catedrale". Marturia preotului Vasile Birlean(u), care a fost la clubul Colectiv in noaptea incendiului.

     Presa din Romania a instigat o parte a populatiei impotriva Bisericii Ortodoxe. Reprezentantii Bisericii au fost luati cu asalt (prin surprindere) de atacurile presei. Anumite raspunsuri spontane ale unor preoti au fost interpretate tendentios de unii reprezentanti ai mass-mediei.

     In emisiunea REALITATEA SPIRITUALA din 8 noiembrie 2015 de la "Realitatea TV" moderata de George Grigoriu, preotul Vasile Birlean(u) povesteste ce a facut in noaptea incendiului cand a ajuns la clubul Colectiv. In emisiune a fost si arhimandritul Ciprian Gradinaru.






Clubul Colectiv si incendiul care trezeste suspiciuni. Masacru sau accident?

joi, 22 octombrie 2015

Polonia impotriva avorturilor - oficial, prin lege.



 

Instanța constituțională din Polonia a emis joi, 8 oct 2015, o decizie importantă în favoarea dreptului la obiecția de conștiință în practica medicală.




Astfel, curtea (Trybunał Konstytucyjny) a recunoscut că restrângerea dreptului medicilor și celorlalți profesioniști din domeniul medical poate fi făcută exclusiv în situații în care există o nevoie urgentă de a preveni moartea sau vătămarea gravă a sănătății femeii ca urmare a sarcinii. Prin contrast, este neconstituțional să se solicite medicilor să acționeze contrar conștiinței lor

vineri, 29 noiembrie 2013

Despre pomenirea sinucigaşilor la slujbele Bisericii Ortodoxe



Canoanele bisericii ortodoxe nu acceptă pomenirea sinucigașilor la vreo slujbă.

Preoții care pomenesc sinucigașii cad sub osândă.



Pomenirea sinucigașilor după o perioadă de câțiva ani e în contradicție cu învățătura Bisericii Ortodoxe. Aceasta este o practică ocultă venită din păgânism.

Uciderea de sine este cel mai mare păcat pe care îl poate săvârşi o persoană deoarece prin acest gest omul protestează împotriva existenţei sale.
Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe nu îngăduie să îi pomenim la nici o slujbă pe cei ce şi-au luat viaţa. Din păcate unii preoţi îngăduie pomenirea la slujbe a sinucigaşilor şi, ceea ce e mai grav, sfidează învăţăturile Bisericii îndemnând pe alţii să pomenească sinucigaşii după şapte ani de la săvârşirea faptei. Credicioșii care fac aşa ceva cad sub osânda Bisericii împreună cu preoţii părtaşi la această învăţătură. Această practică vine din păgânism. Adepți ai religiilor asiatice, care cred în reîncarnare, susțin că omul după șapte ani de la deces se poate reîncarna pentru a începe o altă viață pământească. Erezia a pătruns între creștini cu ajutorul superstițiilor.
Părintele Iustin Pârvu de la mănăstirea Petru Vodă spunea despre un sinucigaș: Nu îl putem pomenii pentru că a refuzat să își ducă până la capăt crucea dată de Hristos. Părintele Cleopa Ilie de la mănăstirea Sihăstria spunea: “Dacă nu a vrut să trăiască pe pământ cum să mai trăiască în Cer?”. Afirmațiile celor doi duhovnici par a fi dure, dar, dacă privim cu ochi realiști, exprimă un adevăr pe care unii încearcă să îl ignore înșelându-se pe sine și odată cu aceasta pe cei din preajma lor.
Canoanele Bisericii Ortodoxe spun clar şi limpede că ucigaşul de sine nu are voie să fie pomenit la nici o slujbă şi nici nu e voie să fie înmormântat în cimitir. (vezi detalii: „Pravila Bisericească de la Govora”, ediţia 1640, pg. 101, apud. „Pravila Bisericească” a Sfântului Nicodim Sachelarie, ed. Seminarul Monahal Cernica, 1940, despre sinucigaşi).
Orice om de se va arunca pe sine, de voia lui, dintr-un ţărmure (înălţime –n.n.) jos şi va muri, sau într-o apă, sau dintr-o piatră, sau se va junghia pe sine însuşi, sau în ce chip de moarte, sau cu o funie se va spânzura; unul ca acela să nu se îngroape ca creştin, nici să-i cânte, ci să-l lepede pe dânsul ca pe un spurcat. Iar de va fi făcut aceasta pentru Dumnezeu, să nu se cruţe că nişte bunătăţi ca acelea şi moarte n-a învăţat Dumnezeu pe nimenea. Iar de-i va fi făcut lui altcineva aceasta, pe acela să-l cânte şi să-l îngroape, şi pomeniri să-i facă ca tot creştinului (P.B.G., 1640, pg.121, apud. idem). Aşadar, din cele prezentate mai sus, reiese clar că nu avem voie să pomenim deloc pe sinucigaşi, nici pe aceia care se aduc pe sine jertfă lui Dumnezeu – aceasta fiind o înşelare deavolească. Nicăieri, în nici un canon sau învăţătură a Bisericii, nu se pomeneşte cum că sinucigaşul ar putea fi pomenit după şapte ani sau după vreo rânduială anume decât cel care e bolnav psihic neavând discernământ.
Canonul 14 al Sfântului Timotei Alexandrinul spune în acest sens: „...clericul trebuie să lămurească, dacă s-a făcut aceasta ieşit din minţi fiind. Căci de multe ori rudeniile celui ce a pătimit aceasta, vrând să obţină aducerea jertfei şi rugăciune pentru el, minţesc, şi zic că era ieşit din minţi. Uneori însă a făcut aceasta datorită tratamentului jignitor al oamenilor, sau altminteri oarecum din scârbă şi pentru acesta nu trebuie să se aducă jertfă; că însuşi de sine ucigaş este. Deci, clericul trebuie să cerceteze cu deamănuntul ca să nu cadă sub osândă”. După cum se observă din acest canon, clericul care face slujbe pentru un sinucugaş, înafară de a fi bolnav psihic, cade sub osânda Bisericii.
Pravila Bisericească de la Govora, Pravila Bisericească a Sfântului Nicodim Sachelarie, Canoanele Bisericii Ortodoxe reprezintă autoritatea indiscutabilă a Bisericii Ortodoxe şi cine nu le respectă necinstesc însăşi Biserica, fie ei clerici sau mireni.
ieromonah Eftimie Mitra

vineri, 5 august 2011

Despre copiii lepădaţi

Altă durere pe care o aveţi voi mamelor, taţilor, sunt copii lepădaţi. Acesta este un păcat strigător la cer. Este uciderea la mijloc. Nu este cu nimic mai uşoară. Ascultaţi toţi cu luare aminte: sângele lor cere răzbunare. Nu vei avea noroc nici cu ceilalţi copii, ci numai plâns şi jale. Răzbunarea sângelui vărsat se face fără milă: ori îţi ia Dumnezeu şi pe ceilalţi copii, ori vor cere ei însăşi capul mamei.

Ştiţi bine că aceasta se întâmplă, la multe, atunci pe loc. Iar aceasta aşa se tocmeşte că altă supărare vei avea în casă, că îţi pierzi cumpătul şi uiţi de marea milă a lui Dumnezeu, ce o are cu toţi păcătoşii, şi se apropie diavolul de tine şi îţi bagă în cap gândul să-ţi iei lumea în cap şi să-ţi faci capătul. Acesta este glasul împotriva tuturor celor care fac aşa. Mare ispitire păţesc mamele care fac aşa, care au ucis copii. Iar dacă vrei să scapi, tu şi ceilalţi copii pe care i-ai făcut, trebuie să pui în loc tot aţâţi copii ai altor femei sărace şi să-i botezi (iar dacă nu, ia-i şi botezaţi gata) şi să îngrijeşti de dânşii ca de copiii tăi, cu îmbrăcăminte, cu încălţăminte, faină, bani de şcoală, până ce sunt în stare să-şi câştige pâinea şi ce scoţi din copiii tăi, aceia să iasă şi din aceia. Iar toate necazurile pe care le vei avea în vremea aceasta, fie pentru ei, fie de la ei, să le rabzi pe toate, nădăjduind în mila lui Dumnezeu, că îţi va ierta păcatul, căci prin răbdare ispăşeşti păcatul. Iar milostenia, cu osteneală, biruie înaintea judecăţii.

Acesta este un cuvânt de mângâiere pentru voi, dar faceţi întocmai, căci faţă de Dumnezeu nu te poţi plăti cu minciuni. Şi-ţi va spune diavolul că ai dat destul, aşa numai ca să te bage dator, ca să-i fii şi lui datornic şi să nu-ţi plăteşti faţă de Dumnezeu datoria. Să înveţi pe cele tinere să nu facă şi ele aşa cum ai făcut tu, pentru că tu ştii cu câtă înfrigurare pătimeşti în sufletul tău.

Vrei copii puţini, nu lăsa bărbatul să se atingă de tine. Insă ca să puteţi face lucrul acesta, trebuie să vă înfrânaţi cu postul, iar eu zic cu foamea. Căci trupului acesta de noi nu-i pasă, dacă ne bagă în focul iadului. De aceea, ar trebui ca nici nouă să nu ne pese de poftele lui, ci să le mai ucidem cu postul.

Te sfătuieşte bărbatul ca să ucizi copiii? Sfatul este ucigaş, nu-l asculta, ci mai bine rabdă să fii alungată de la casa lui şi Dumnezeu va vedea osteneala ta şi nu te va părăsi, ci te va milui, de vei fi vrednică în toate acestea se încurcă oamenii care nu postesc, căci aceştia sunt izbiţi de toate relele, care de la stomac încep, iar eu vă spun că şi de la brâu în jos.

Prin urmare, să vă pocăiţi şi să nu mai păcătuiţi. Să alergaţi la spovedanie curată şi la Sfânta împărtăşanie, căci altfel nu vine ocrotirea lui Dumnezeu asupra voastră şi asupra avutului vostru. Nu uitaţi însă că postul este poarta iar patrafirul este uşa. Iar, cu acestea, vine ocrotirea vie a lui Dumnezeu, fără de care nu putem face nimic, «"Mărturisi-voi Domnului fărădelegea mea, " şi îndată a ridicat pedeapsa păcatului meu » (Psalm 31, 5). Asupra noastră atârnă pedeapsa păcatului şi urmează să-l ispăşim şi să-l scoatem din obicei. "De aceea, toată sluga să se roage la vreme, chiar potop de ar veni să nu-l poată potopi’’. Vedeţi cum trebuie să vă fie aşezământul minţii, al inimii şi al trupului vostru? Curăţite. Căci Dumnezeu nu păzeşte trup spurcat, inimă şi minte cu vicleşug; iar dacă ne îndreptăm, zilele se înseninează şi ne vom bucura.

Dacă veţi fi şi împlinitori, nu numai ascultători, se vor urni necazurile din loc şi nici eu nu am bătut toaca la urechile surzilor.

(Caietul Părintelui Petru Vanvulescu; p. 77-78)

Părintele Arsenie Boca, Ridicarea căsătoriei la înălţime de Taină,

Editura Agaton, 2003, pag. 50-51.