De curând a fost publicată o carte ce a stârnit atât interesul
părinţilor, cât şi al medicilor: „Vaccinurile:
Prevenție sau boală? O nouă patologie pediatrică”, scrisă de medicul
clujean Christa Todea-Gross. Lucrarea aduce câteva mari provocări pentru sistemul
medical românesc din ultima jumătate de secol: au rezolvat într-adevăr
vaccinurile marile epidemii sau este aceasta o ipoteză care s-a dovedit
nefondată? Sunt companiile care le produc sincer preocupate de bolile oamenilor
sau există un interes economic în promovarea feluritelor vaccinuri? 
Am încercat, în interviul
luam doamnei Dr. Todea-Gross, să obţinem câteva răspunsuri concise la
aceste întrebări, care nădăjduim să stârnească îndeajuns interesul cititorilor pentru
a le aprofunda în cartea domniei sale.
- Vă întreb
direct: care sunt efectele vaccinurilor asupra copiilor? De ce vaccinurile
provoacă tot felul de reacţii adverse?
- Termenul medical corect este
cel de „reacţii adverse postvaccinale”, care sunt numeroase,
mai mult sau mai puţin grave, unele recunoscute de către medicină,
altele nu. Sunt recunoscute în mod oficial doar acele reacţii adverse
care apar în primele patruzeci de zile de la vaccinare (excepţie făcând
vaccinul antituberculos BCG) şi nu voi insista asupra lor, fiind descrise în
carte.
Cele mai severe reacţii adverse,
denumite de către medicii din Occident „complicaţii postvaccinale”, nu
sunt recunoscute în mod oficial şi debutează după această perioadă. Aceste
complicaţii nu sunt altceva decât bolile sistemului imun: alergiile,
bolile alergice, bolile autoimune şi bolile maligne (limfoame, leucemii). Deşi
bolile maligne sunt cele mai grave, pe primul loc ca frecvenţă rămân bolile
autoimune, care sunt boli severe, cronice şi nevindecabile, dintre care enumăr
câteva:
- bolile autoimune digestive: alergia la
lapte de vacă, alergia la gluten, boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică,
diabet zaharat tip 1 etc.;
- bolile autoimune reumatologice: ARJ la
copil (artrita reumatoidă juvenilă), PR (poliartrita reumatoidă) la adult;
- bolile autoimune hematologice: anemia
Biermer, anemii hemolitice, trombocitopenie etc.;
- boli autoimune cutanate: psoriazis,
vitiligo;
- bolile autoimune neurologice: sindromul
Guillain-Barré, scleroza multiplă, epilepsie, paralizii de nervi cranieni
(urmate de surditate, orbire sau lipsa vorbirii), encefalite, meningite,
sindrom ADHD, autism etc.
Cea mai gravă complicaţie postvaccinală este
decesul. „Sindromul morţii subite la sugar” este o astfel de complicaţie
şi s-a dovedit că este dată de vaccinul DTP.
Cauzele „reacţiilor adverse
postvaccinale”
Eşecul vaccinurilor este
determinat de mai multe cauze, pe care le putem împărţi în trei grupe.
În primul rând, aş vorbi despre principiul
vaccinării. Acesta este un principiu fals, artificial, la care
organismul uman nu se poate adapta. De ce? Fiindcă „mecanismele de funcţionare”
ale sistemul imun al omului nu sunt „aplicabile” în cazul unui vaccin. Sistemul
nostru imun este asemenea unei maşini care funcţionează după anumite reguli
stricte, precise, stabilite şi adaptate în decursul a mii de ani… De două
secole, noi încercăm să reprogramăm un mecanism perfect, dar nu reuşim, fiindcă
este imposibil. Sacrificiul unei astfel de „încercări” a fost prea
mare: distrugerea lentă şi sistematică a celei mai puternice arme de
supravieţuire a organismului uman – sistemul imun. În concluzie,
principiul vaccinării este unul simplist şi ineficient, fiind un model
„artificial”, bazat pe alte legi decât cele naturale, la care, după cum o
dovedesc studiile şi practica medicală, sistemul nostru imun nu se
adaptează, ci se îmbolnăveşte.
În al doilea rând, numărul mare de vaccinuri,
administrate într-un timp foarte scurt unui organism imatur şi cu un sistem
imun incomplet maturizat. Un medic din Occident afirma că un vaccin administrat
unui sugar echivalează cu treizeci de vaccinuri administrate unui adult în
decurs de o zi… Un adult nu ar putea suporta o asemenea agresiune, dar un sugar
trebuie s-o facă! Consecinţele le vedem…
În al treilea rând, combinaţia de vaccinuri. Să
ne întoarcem puţin în timp. În Germania (şi în toate ţările europene,
de altfel), în anul 1972 existau numai cinci vaccinuri la sugari! Toate
vaccinurile erau administrate separat. Este motivul pentru care
organismul reuşea să facă faţă unei asemenea agresiuni, iar îmbolnăvirile
nu erau atât de frecvente şi atât de grave. În anul 1975 încă nu se
ştia de sindromul ADHD! În 1976 creşte numărul vaccinurilor la
doisprezece şi este pentru prima dată când se administrează simultan două vaccinuri.
În continuare a crescut numărul vaccinurilor la paisprezece, apoi la
treizeci şi două! În 1995 se foloseşte trivaccinul DTP (trei vaccinuri
combinate), apoi tetravaccinul (patru vaccinuri combinate). În 2006 s-a ajuns
la patruzeci de vaccinuri la un singur copil şi se introduce pentru prima dată
hexavaccinul la sugar (şase vaccinuri simultan!). Din acest an, frecvenţa
sindromului ADHD creşte foarte mult. La fel şi autismul.
În România, numărul de vaccinuri administrate
sugarului până la vârsta de 1 an este în număr de douăzeci şi nouă, iar până la
9 ani – treizeci şi patru de vaccinuri (fără să socotim şi vaccinurile
opţionale!). Combinaţia de şase vaccinuri se administrează şi
sugarilor din România la vârsta de 2, respectiv 6 luni, iar sindromul ADHD şi
autismul sunt deja destul de răspândite între copiii români. Un singur vaccin
conţine un singur antigen (viral, bacterian etc.) şi o cantitate mai mică de
adjuvanţi şi conservanţi, deci o cantitate mai mică de substanţe neurotoxice
(mercur, aluminiu) sau alergice (proteine animale, antibiotice
etc.). Combinaţia mai multor vaccinuri a dus inevitabil la înmulţirea efectelor
neurotoxice şi alergice, cu efectele dezastruoase pe care le vedem…
- Care credeţi că este cel mai periculos vaccin?
– Cel mai toxic vaccin este cel care are cele mai
multe combinaţii de vaccinuri şi cei mai mulţi conservanţi şi adjuvanţi
neurotoxici (aluminiu, mercur): hexavaccinul de la 2 luni şi combinaţia
de opt vaccinuri de la 1 an.
Dar, în acelaşi timp, nu putem simplifica matematic
o reacţie postvaccinală. Spre exemplu, vaccinul BCG singur poate
provoca o tuberculoză primară pulmonară ori extrapulmonară gravă, sau otite
purulente, care duc la pierderea auzului. Vaccinul DTP (trivaccin)
poate provoca „sindromul morţii subite la sugar”, iar exemplele pot continua.
Repetarea aceluiaşi vaccin reprezintă un alt pericol. Are loc o hiperimunizare,
prin formarea unui titru (o cantitate) mult prea mare de anticorpi – aşa cum se
întâmplă în cazul vaccinului DTP, care se administrează de patru ori (!) până
la vârsta de 1 an, cu provocarea unor boli alergice şi apoi a bolilor
autoimune: eczema atopică, alergia la lapte de vacă, astm bronşic etc.
Toate acestea se întâmplă din cauza dezechilibrului
sistemului imun, prin stimularea unilaterală a imunităţii umorale, în
detrimentul celei celulare. Dacă este întreruptă la timp
vaccinarea şi tratată corespunzător boala alergică, copilul se vindecă.
Dacă se continuă vaccinarea, observăm că are loc o trecere de la o boală
alergică la una autoimună mai uşoară (alergie la lapte de vacă), apoi la altă
boală autoimună mai gravă (alergie la gluten) etc. De fapt, sistemul imun
clachează şi în final se instalează o boală autoimună gravă, fie la 1,5-2 ani
(ADHD, autism, astm bronşic), fie la 6-7 ani (diabet zaharat, ARJ), sau chiar
în adolescenţă (scleroza multiplă, poliartrita reumatoidă, boala Crohn,
rectocolita ulcero-hemoragică, diabet zaharat tip 1 etc.). Vaccinurile au
bătaie lungă, de ani de zile, chiar zeci de ani…
Tot mai mulţi părinţi refuză vaccinarea
- S-a schimbat
mentalitatea părinţilor în ceea ce priveşte vaccinurile?
– Mentalitatea părinţilor a început să se schimbe
treptat, odată cu informarea acestora pe diverse căi, principala cale fiind
Internetul. Nu sunt singura persoană din ţară care a postat articole despre
vaccinuri pe site-uri, iar părinţii, cunoscători de limbi străine, au
putut să se informeze şi din alte surse despre pericolul vaccinurilor pentru
sănătatea copiilor. Cartea pe care am scris-o vine să lămurească aspectele
variate legate de vaccinuri, dar să dea şi soluţii.
Rezultatul este evident: tot mai mulţi părinţi
refuză vaccinarea copiilor lor, iar recent, apariţia unor reacţii adverse
destul de severe după vaccinul BCG la nou-născuţi (cunoscute şi până acum, dar,
poate din lipsa informării, părinţii nu le-au mai sesizat organelor competente)
a dus la pierderea încrederii în efectul pozitiv al vaccinurilor. Faptul că
părinţii copiilor afectaţi au ajuns în instanţă pentru a-şi cere drepturile
care le-au fost încălcate este un pas înainte în România – pe mine mă bucură cu
adevărat acest lucru, pe care, de altfel, l-am accentuat şi în introducerea
cărţii.
- De ce credeţi că totuşi unii părinţi îşi vaccinează în
continuare copiii, în ciuda atâtor materiale care au apărut împotriva vaccinurilor?
– Mentalitatea părinţilor nu poate fi schimbată
peste noapte… Este adânc înrădăcinată în conştiinţa oamenilor falsa idee că
bolile copilăriei sunt foarte periculoase şi trebuiesc prevenite cu orice preţ,
când de fapt este adevărat exact contrariul: bolile copilăriei sunt afecţiuni
uşoare, la care sistemul imun foarte flexibil al copilului se adaptează uşor
şi, în câteva zile, acesta se vindecă complet, fără complicaţii. Pe de altă
parte, vaccinarea nu previne aceste boli, ci le amână pe mai târziu, când sunt
mai greu suportabile, din cauza unui sistem imun mai rigid şi când pot apărea
complicaţii, fără să pună însă viaţa omului în pericol. Trebuie să existe un teren
susceptibil (boli cronice, deficienţe imune, tratamente
greşite cu antibiotice sau tratamente care scad imunitatea etc.), pentru ca
bolile copilăriei să provoace complicaţii la sugari. Cu atât mai mult, la
aceşti sugari, vaccinurile pot provoca reacţii adverse grave.
Pentru majoritatea părinţilor este un şoc să afle
că vaccinurile sunt dăunătoare şi nu benefice! Nici nu au cum, fiindcă medicii
înşişi sunt dezinformaţi sistematic în timpul facultăţii şi ulterior, când
practică medicina. Zilnic primesc întrebări din partea părinţilor care nu ştiu
ce decizie să ia. Este motivul pentru care am scris cartea, folosind aproape în
exclusivitate bibliografie străină. Sunt convinsă că vom avea, cu timpul, tot
mai mulţi copii nevaccinaţi şi sănătoşi. Nu-i putem sacrifica de dragul unor
interese financiare…
- Dar cum pot fi prevenite bolile copilăriei, dacă se
renunţă la vaccinuri?
- Ele nu trebuiesc prevenite!
Dimpotrivă, este indicat ca toţi copiii să facă bolile copilăriei.
Aceste boli joacă un rol important în formarea unui sistem imun sănătos al
copilului, iar imunitatea dobândită în urma acestor boli este îndelungată,
deseori pentru întreaga viaţă. Totodată, studiile arată că imunitatea dobândită
în urma bolilor copilăriei joacă un rol important în prevenirea altor boli
grave: sindrom nefrotic, tumori, leucemie etc. Or, acest adevăr nu li se spune
părinţilor! Fetiţele care trec prin aceste boli naturale până la vârsta de
14-16 ani vor avea o imunitate suficientă şi pentru copii, când vor deveni
mame. Prin vaccinare, imunitatea se pierde mult mai repede, iar copiii vor fi
expuşi intranatal sau postnatal acestor boli, care le pot provoca malformaţii,
respectiv complicaţii. Aş dori să mai spun faptul că vaccinurile pot provoca
uneori chiar boala pe care ar trebui s-o prevină!
- Exista totuşi vreun vaccin care ar trebui făcut?
– Nu. Motivele le-am explicat mai devreme, când
am vorbit despre cauzele reacţiilor adverse ale vaccinurilor. Studiile arată că
numărul consultaţiilor copiilor vaccinaţi este net superior celor nevaccinaţi.
Dr. G. Buchwald afirma pe bună dreptate că în viitor, după ritmul în care are
loc vaccinarea sugarilor, singurii copii cu adevărat sănătoşi vor mai fi doar
copiii nevaccinaţi!
În decurs de 30 de ani, toţi copiii vor
suferi de o boală alergică
- Care sunt
consecinţele pe termen lung asupra sănătăţii populaţiei, dacă se continuă cu
vaccinurile în acelaşi ritm?
– Statisticile arată că, la ora actuală, în
ţările dezvoltate (fără ca situaţia să fie diferită de cea din România!), unul
din doi copii suferă de alergie, tot al treilea copil suferă de eczemă atopică
şi unul din zece de astm bronşic. Nici una dintre aceste boli nu are un
tratament etiologic, ci doar unul simptomatic – adică ameliorează simptomele,
dar nu vindecă. Se preconizează că în decurs de 30 de ani toţi copiii vor
suferi de o boală alergică. Nu vor mai suferi de banalele boli ale copilăriei,
tratabile şi vindecabile în 3-7 zile, ci vor suferi o viaţă întreagă de boli
cronice, ireversibile, de cele mai multe ori debilizante!
Dar nu trebuie să ne uităm atât de departe… Deja
putem vorbi la ora actuală de o epidemie de autism în România în
rândul copiilor, iar o mare parte din cazurile de sindrom ADHD nu sunt
diagnosticate. Ca urmare, numărul lor este cu mult mai mare decât cel oficial.
Numărul cazurilor de boli neurologice postvaccinale creşte de la o zi la alta.
Vaccinurile din copilărie au deschis o „poartă” şi pentru alte boli cronice,
nevindecabile: peste un milion de români suferă de o boală rară… Statisticile
arată că 75% dintre pacienţii cu boli rare sunt copiii, conform datelor
Alianţei Naţionale pentru Boli Rare din România. Acestea pot fi boli autoimune,
boli toxice şi infecţioase, boli pulmonare, leucemii sau alte cancere rare etc.
Legătura dintre aceste afecţiuni rare şi vaccinuri o fac numeroase studii din
Occident.
Este nevoie de o mare reformă în medicina
preventivă. Programul naţional de vaccinare, din nefericire, constituie o
prevenţie care îmbolnăveşte şi uneori chiar ucide.
- Relataţi-ne, vă rog, câteva din cazurile întâlnite în
activitatea dumneavoastră în care copiii au avut de suferit de pe urma
vaccinurilor…
– Primele cazuri ar fi chiar proprii mei copii:
doi băieţi şi o fată… Dar prefer să vorbesc despre cazuri mai recente, la modul
general, nu individual, datele fiind confidenţiale. Am văzut toată gama de boli
autoimune şi neurologice la copiii vaccinaţi: alergii alimentare, astm bronşic,
sindrom ADHD, autism, vitiligo, psoriazis, diabet zaharat tip 1 etc.
Nu voi intra în amănunte, fiindcă mi se va spune
că nu pot dovedi legătura dintre vaccin şi aceste boli. Ea poate fi însă dovedită
prin proba terapeutică, şi anume prin aplicarea unui tratament (încă
necunoscut în ţară, dar care se aplică în Occident încă din anul 1990) care
ameliorează net aceste boli şi uneori le vindecă (aşa cum am precizat şi în
carte, la capitolul 3). Medicina alopată este neputincioasă în faţa unor astfel
de afecţiuni cronice, unele foarte grave. Am văzut cum aceşti copii, prin
eliminarea metalelor grele din organism (mercur) cu ajutorul unui tratament
specific, s-au vindecat. Numeroasele studii au arătat cum mercurul din
vaccinuri provoacă boli autoimune neurologice grave precum autism, ADHD ş.a.,
care, fiind tratate la debut, pot fi ameliorate net şi uneori pot fi vindecate.
Acelaşi tratament, alături de un regim alimentar, poate vindeca eczemele atopice,
psoriazisul la debut, alergiile alimentare, astmul bronşic alergic ş.a.
Ceea ce lipseşte deocamdată la noi în ţară este studiul
comparativ dintre copiii vaccinaţi şi cei nevaccinaţi. Ar fi o altă dovadă
că vaccinurile sunt cauza frecventă a bolilor sistemului imun, respectiv bolile
alergice, autoimune şi maligne. La copiii nevaccinaţi, bolile
alergice şi autoimune sunt extrem de rare (date de alergiile părinţilor,
intoxicaţiile cronice ale părinţilor cu metale grele etc.). Boli precum
autismul şi sindromul ADHD practic lipsesc la copiii nevaccinaţi.
- Ştim că în străinătate părinţii au dat în judecată
spitalele pentru astfel de situaţii. La noi s-au întâlnit astfel de cazuri?
– Nu, dar am înţeles că zilele acestea mamele
copiilor care suferă în urma vaccinului BCG au dat în judecată Ministerul
Sănătăţii – acesta este un început promiţător! Aşa cum am specificat şi în
carte, părinţii nu sunt informaţi asupra reacţiilor adverse ale vaccinurilor.
De asemenea, este grav încălcat dreptul pacientului când, în maternitate (şi nu
numai), copii sunt vaccinaţi fără a se cere acordul în scris al mamei. Mama
trebuie să semneze dacă este de acord sau refuză vaccinurile, inclusiv cele
două din maternitate: BCG şi anti-hepatitic B. Prin încălcarea dreptului la
consimţământul informat, mama poate da în judecată conducerea spitalului.
- Ce ar trebui sa facă părinţii care refuză să-şi
vaccineze copiii, mai ales când primesc tot felul de ameninţări din partea
personalului medical?
– Părinţii, indiferent dacă refuză sau nu vaccinurile,
trebuie să îşi cunoască drepturile de cetăţean, drepturile de pacient şi cele
de tutore ale unui minor. Astfel, dacă le sunt încălcate unele din aceste
drepturi de către medicul de familie, este indicat să-l schimbe. Dacă nu există
această posibilitate, părinţii pot depune o plângere sau, în ultimă instanţă,
pot da în judecată persoana care-i ameninţă sau conducerea instituţiei
(grădiniţă, şcoală, spital).
Din nefericire, intimidarea părinţilor rămâne în
continuare o armă foarte eficientă la noi în ţară când este vorba de vaccinare.
Lucrurile trebuie să se schimbe la un moment dat, fiind vorba de sănătatea
copiilor noştri. După ce copilul se îmbolnăveşte, nu se mai face de obicei
legătura dintre vaccin şi boală, „reacţiile adverse” sunt considerate „normale”,
iar părintele se vede neputincios şi părăsit într-o lume medicală indiferentă…
A consemnat Raluca Tănăseanu
Doamne ajuta pentru cat mai multi marturisitori si parinti cu mintea luminata !
RăspundețiȘtergere