Parintele Eftimie Mitra dezminte atacurile la persoana si calomniile aduse de catre schismaticul Nicolae Marius Constantin de la “vicariatul” clandestin din Valencia (Spania) in diversiunile postate pe site-ul “mitropoliei” private a lui Onufrie Pop de Bergamo.

    

    In articolul intitulat “Mitropolitul Onufrie Pop de Bergamo, victima unor forte obscure dintr-o asociatie «umanitara» intitulata ASTRADROM, filiala Bihor” schismaticul Nicolae Marius Constantin, aduce atacuri la persoana si calomnii unor membri ai asociatiei noastre, dar si celor care au acceptat sa ne sustina in demascarea falsilor clerici din diaspora. Articolul amintit nu este datat, stim insa ca a aparut la inceputul lunii martie. Multumim pe aceasta cale celor care ne-au sesizat de existenta acestuia. In 19 martie am trimis parintelui Eftimie Mitra link-ul cu diversiunea acestui schismatic cerandu-i cateva lamuriri.

Prezentam textele in care Eftimie Mitra a fost defaimat:

      “Insusi preotul Eftimie Mitra fiind certat cu Episcopul Sofronie Drincec de la Oradea si cu alti Arhierei dupa ce i-a denigrat si i-a facut haos in cadrul eparhiilor de unde a fost apoi alungat.”

      “Dupa publicarea acestor articole denigratoare, Patriarhia BOR, in cadrul Sinodului din februarie, a hotarat sa nu mai permita niciunui preot, sa faca afirmatii gratuite si nefondate pe internet sau in presa, in numele Bisericii, probabil ca i-a deranjat interviul preotului Eftimie Mitra, dat la ASTRADROM, fara binecuvantarea episcopului locului. Ciudata schimbare; dar acest detaliu arata sinceritatea celor care defaimeaza numele Mitropolitului Onufrie, Pop de Bergamo.”

      “Daca stam bine sa ne amintim, aceasta persoana “parinte” a fost exclus din Eparhia condusa de Episcopul Sofronie Drincec, pentru mai multe motive de necanonicitate, acum mutandu-se la o alta manastire din Episcopia Devei si Hunedoarei, dupa ce si-a croit drum prin problemele altor Eparhii.”

In cele ce urmeaza aratam si raspunsul parintelui Eftimie, primit in 21 martie 2015:

«Catre asociatia si redactia ASTRADROM,

In atentia presedintei asociatiei, d-ra Anca Avram,

Subsemnatul, Ieromonah Eftimie Mitra, in calitate de cetatean al Statului Roman va ofer urmatorul raspuns:

     Ca urmare a prezentarii de catre ASTRADROM a articolului semnat de un anume Nicolae Marius Constantin din Spania, pe site-ul asociatiei «Mitropolia Autonoma crestin Ortodoxa dupa vechiul calendar din Italia» va comunic ca l-am citit cu atentie. In ce ma priveste, personal, tin sa va spun ca autorul nu aduce dovezi in ceea ce afirma. Cele prezentate de el sunt atacuri la persoana si calomnii, motiv pentru care am tot dreptul juridic sa il actionez in instanta.

    Referitor la cele spuse de acesta mentionez ca nu am fost in mai multe eparhii, asa cun dansul afirma. Nu am facut “haos” in “alte eparhii” si nu am fost alungat din aceste “mai multe eparhii” din moment ce nu am fost inchinoviat in ele.

    In anul 1997 am intrat ca vietuitor la manastirea Petru Voda, unde nu am avut abateri canonice sau disciplinare. In 2001 m-am transferat in Eparhia Oradiei sub ascultare fata de PS Ioan Mihaltan si PS Petroniu Florea (vicar) unde nu am avut abateri canonice sau disciplinare. Mi-am iubit episcopii ca pe parintii mei duhovnicesti, facand ascultare de dansii intru toate.

    Dupa “plecarea” PS Ioan din Scaunul Episcopal al Oradiei am intrat sub ascultarea PS Sofronie. Mentionez ca atunci cand PS Sofronie a fost atacat (si in presa), la venirea sa in eparhie, dar si ulterior, am fost singurul preot din Bihor care i-am luat public apararea. Cand PS Sofronie a slujit cu greco-catolicii am luat atitudine pentru ca exemplul sau aducea un laxism si sminteala in gandirea ortodoxa a credinciosilor eparhiei Oradiei. Aceasta nu inseamna ca l-am “denigrat” sau am creat “haos”. In chestiuni de credinta mi-am aparat crezul, iar in alte chestiuni (care nu erau legate de crez) mi-am aparat episcopul, chiar cu riscul de a-mi strica relatiile cu anumiti prieteni din zona. Singurele mele neintelegeri cu PS Sofronie au fost legate de ecumenism. Acest lucru poate fi dovedit. Cand PS Sofronie a slujit cu greco-catolicii am intrerupt comuniunea cu el, nu l-am mai pomenit la slujbe, pomenindu-l doar pe patriarhul Daniel si pe mitropolitul Bartolomeu. Dupa ce acesta si-a cerut iertare in fata Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, si a fost iertat, l-am pomenit in continuare la fel ca la inceput.

    Nu am nici o suparare personala cu PS Sofronie, iar la plecarea mea din eparhie, mi-am cerut scuze public, in cadrul predicii de la Nimaiesti unde am spus: “imi cer iertare de la PS Sofronie, de la parintele exarh si de la preotii si credinciosii Eparhiei Oradiei, daca le-am pricinuit vreo suparare”. Singurele neintelegeri cu preasfintia sa au fost legate de subiectul ecumenismului. In ce priveste parerea mea personala fata de ecumenism mi-o pastrez si in prezent, aceasta fiind in conformitate cu a multor mari duhovnici si Sfinti Parinti contemporani ai Bisericii Ortodoxe.

     In anul 2011 m-am inchinoviat in Eparhia Devei si Hunedoarei, unde nu am avut abateri canonice si disciplinare. Din momentul iesirii din Eparhia Oradiei si pana in momentul intrarii in Eparhia Devei nu am mai apartinut altor eparhii.

     Cred ca ce am spus este suficient. Cele afirmate de “preotul” roman necanonic din Spania le cataloghez ca fiind simple barfe asemenea babelor de pe ulita, care cauta sa denigreze pe cineva pentru a primi credibilitate. Acest lucru este caracteristic acestor schismatici si consider ca alte vorbe sunt de prisos.

Cu respect si consideratie, ieromonah Eftimie.»

 Articol din presa locala (“Crisana” 17 sept 2007) in care parintele Eftimie il apara pe PS Sofronie Drincec  http://www.crisana.ro/stiri/social-15/sofroniu-si-prietenii-sai-44762.html#rate_article

    Schismaticul Nicolae Marius Constantin din Spania spune ca sursele citate in articolele noastre din ziarul ZIUA nu sunt credibile: “Publicatia care a facut aceste legaturi calomnioase, iata ca este desfiintata in prezent, iar multe dintre afirmatiile lui Silviu Alupei au fost contestate de foarte multa lume in spatiile virtuale, dupa cum se poate gasi si cautand pe Google”. Am cautat pe google dar nu am gasit nimic. Presupunem ca domnul Nicolae Constantin e sincer, macar de aceasta data! Ne poate trimite cineva macar vreun link sa vedem si noi asa-zisele “contestatii”? Asocierea este penibila. Ziarul ZIUA a falimentat dupa ce a fost cumparat de catre un alt proprietar, care avea interesul sa elimine acest cotidian din presa scrisa romaneasca. Asocierea “desfiintarii” acestui cotidian cu articolele citate de noi nu sunt intr-un context real.

    Intr-un alt paragraf face o referire la o emisiune de la postul OTV care nu are legatura cu subiectul, sursa pe care noi nu am citat-o: “Iata ca ei citeaza de bun ceea ce CANA a sanctionat de fals”. Aceasta este o alta minciuna a schismaticilor din “mitropolia” clandestina a lui Onufrie Pop. Nu exista nici o sanctiune asupra articolelor citate de noi din cotidianul ZIUA, semnate de jurnalistul Silviu Alupei, referitoare la “Biserica KGB” si legaturile lui Octavian Bindiu Pop cu Ioan Preoteasa. Pe aceasta cale ASTRADROM cere sa fie facute publice aceste “sanctiuni” fata de sursele citate din ziarul ZIUA, daca acestea exista cu adevarat. Daca nu poate fi aratat macar un document cat de mic in acest sens (sau o alta dovada) rezulta ca afirmatiile falsului “preot” de la Valencia sunt minciuni prin care acesta incearca sa se disculpe in fata unor personae care nu cunosc realitatea din tara. Cine a citit articolele noastre poate observa ca nu exista nici o sursa in care sa fie mentionat OTV, ci doar articole din ZIUA. Raspunsul ziaristului Silviu Alupei poate fi gasit aici: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2015/03/schismaticul-nicolae-constantin-marius.html

    In felul in care domnul Nicolae M. Constantin prezinta “mitropolia” de Bergamo, un necunoscator al problemei tinde sa creada ca aceasta asociatie este canonica din punct de vedere religios. Nu a contestat nimeni ca asociatia intitulata “Mitropolia Autonoma crestin Ortodoxa dupa vechiul calendar din Italia” nu ar fi recunoscuta de catre statul laic profan. S-a mentionat doar necanonicitatea acesteia din punct de vedere religios, nefiind recunoscuta de nici o patriarhie ortodoxa din lume. Fata de care sinod este supusa aceasta “mitropolie”? Fata de care patriarhie canonica ortodoxa? Fata de nici una. Asa-zisa “mitropolie” nu este subordonata nici unei Biserici Ortodoxe din lume. Este o asociatie recunoscuta de un stat ateu care dezbina Biserica Ortodoxa canonica. Schismaticii Filaret Denisenco de la Kiev, Filaret Pancu din Republica Moldova, Onufrie Pop de Bergamo si Avondios de Como sunt fosti clerici caterisiti de Biserica Ortodoxa care acum se razvratesc si isi creaza propriile structuri pseudo-ortodoxe prin care sa insele pe cei care nu le cunosc “bunele” intentii. Pana in prezent Onufrie Pop de Bergamo nu a adus nici o dovada prin care sa arate ca este recunoscut de vreo Patriarhie Ortodoxa sau de vreun Sinod al unei Biserici Ortodoxe canonice. Astfel nu este recunoscut nici de Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol.

    In articolul schismaticului roman din Valencia la care facem referire s-au facut multe diversiuni, chestiuni ireale sau altele luate din context, asupra acestora vom reveni. Mentionam ca un articol similar a mai fost postat pe site-ul sectei lui Onufrie, dar ulterior a fost sters. Asemenea si un interviu in care schismaticul Onufrie de Bergamo se justifica spunand ca are multe ranguri din timpul cand era preot in BOR. Mentionam ca in multe situatii astfel de ranguri si distinctii se dau la cerere, iar in cazul fostului preot Olivian Bindiu Pop, acestea nu mai sunt valabile deoarece nu mai face parte din Biserica Ortodoxa. In acel interviu Onufrie amintea de o carte, al carei autor este controversatul Florian Bichir, intitulata “Surghiunit pentru credinta”, aparuta la Timisoara, editura Mitron, in anul 2011. Acesta are legaturi vechi cu Onufrie de Bergamo, facandu-i lobby in presa romaneasca. Din informatiile pe care le detinem, uneori a scris si sub pseudonim. Vom reveni cu detalii.

prof. Cristian Marc

Nota redactiei:

1. ASTRADROM nu este si nici nu a fost asociatie “umanitara”. Conform statutului de functionare poate face si actiuni caritabile, dar nu acesta este scopul principal. Suntem inregistrati si recunoscuti oficial de catre Statul Roman, prin hotarare judecatoreasca, din anul 2009. ASTRADROM are dreptul sa administreze un organ de presa propriu. Mai multe detalii pot fi gasite pe blogul nostru. 

2. Referitor la o decizie a Patriarhiei Romane din cadrul Sfintului Sinod din februarie nu stim nimic. Ne vom interesa daca aceasta decizie exista, si daca ni se adreseaza. Nu credem ca Patriarhia Romana are interesul sa musamalizeze inselaciunile acestor schismatici si razvratiti fata de Biserica Ortodoxa cu atat mai mult cu cat in comunicatul din 13 ianuarie 2015 Biroul de Presa al Patriarhiei declara secta din “Milano si Aquilea” (din care s-a desprins ultima data Onufrie Pop), ca fiind necanonica si clandestina. Detalii vedeti aici: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2015/01/atentie-la-lupii-in-blana-de-oaie.html

3. Amintim aici si cursurile Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti in care Onufrie Pop de Bergamo este prezentat ca fiind un fals “ierarh” care functioneaza in clandestinitate in diaspora romaneasca: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2015/01/secte-desprinse-din-biserica-ortodoxa.html

4. Schismaticul Nicolae M. Constantin spune ca suntem “intortochiati”. Afirmatiile noastre de pana in prezent sunt foarte clare:

- Octavian Bindiu Pop a fost Caterisit de Biserica ortodoxa.

- A facut parte din secta unui alt cleric caterisit din Republica Moldova: Filaret Pancu, care a fost racolat de Filaret Denisenco de la Kiev.

- Are o asociatie pe care o numeste “mitropolie”. Aceasta este recunoscuta de un stat laic (profan), dar nu de Biserica Ortodoxa universala. Este o “mitropolie” privata/clandestina nerecunoscuta de nici o patriarhie din lume. Din acest motiv nu este acceptat la slujbe in nici un lacas de cult ortodox din lume, inclusiv cele care tin sarbatorile pe calendarul vechi.

- Slujbele sale nu sunt valide: hirotonii, botezuri, cununii, impartasanii etc. In aceeasi sitiuatie se afla si “vicariatul” din Spania care face parte din secta lui Onufrie.

- Pana in prezent nu a dovedit canonicitatea si recunoasterea de catre vreo patriarhie ortodoxa. S-a rezumat doar la “replici” si “controverse” in care, impreuna cu Nicolae Marius Constantin, cauta sa se dezvinovateasca fata de romanii din diaspora care nu cunosc realitatea din tara. In acest scop a adus calomnii si defaimari asupra celor care au demascat inselaciunea acestor lupi in haine de oaie deghizati in “slujitori” ortodocsi.

Marius Pop

Adevarata vorbire în limbi și botezul copiilor mici - Întemeierea Bisericii Ortodoxe

O scurtă prezentare a vorbirii în limbi și a botezului ortodox de  la Cincizecime. 

De ce Biserica Ortodoxă botează copii mici și, care este adevărata vorbire în limbi.

Mai multe detalii despre botezul Ortodox si botezul copiilor:

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2012/03/botezul-ortodox-si-botezul-copiilor.html

Botezul ortodox si pomenirea copiilor avortati:

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2011/07/despre-botezul-si-pomenirea-copiilor.html

Transcrierea inregistrarii:

Astăzi Biserica ortodoxă sărbătorește întemeierea ei pentru că la Cincizecime, când a coborât peste sfinții ucenici ai Mântuitorului, peste Sfinții Apostoli a avut loc și primul botez ortodox, acela despre care spune Sf. Apostol Pavel când îi îndeamnă pe credincioși să se boteze credincioșii cei de față împreună cu copiii lor spunând: ”a voastră este făgăduința și a copiilor voștri”. Iată, așa s-a întemeiat Biserica Ortodoxă. La Cincizecime s-au întâmplat două mari minuni: una este vorbirea în limbi și a doua este botezul și proorociile și semnele și minunile pe care Apostolii le făceau în numele lui Iisus Hristos. Cum a avut loc minunea vorbirii în limbi? Auzim astăzi, chiar multe secte neo-protetante vorbesc despre vorbirea în limbi, dar adevărata vorbire în limbi a fost cu totul și cu totul altceva de ceea ce se întâmplă astăzi, în protestantism.

Mântuitorul i-a trimis pe apostoli să propovăduiască la neamuri și a spus să-i boteze pe oameni în numele lui Iisus, adică cu botezul Sfintei Treimi „În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt”. Acesta este botezul lui Iisus. Apostolii, ca să poată propovădui Evanghelia la neamuri trebuia să cunoască fiecare limbile poporului unde era trimis să propovăduiască. Ei vorbeau în limba lor ebraică, dar fiecare înțelegea în limba lui, pentru că nu puteai atunci să cunoști atâtea limbi ale lumii. În aceasta constă minunea, pentru că apostolii vorbeau în ebraică, iar în urechea celui care auzea sunetul se traducea în limba fiecăruia. Exact ca și cum astăzi noi vorbim în românește, dar turcul aude în turcește, maghiarul aude în maghiară, chinezul aude în chineză, dar noi vorbim în românește. La fel era și vorbirea în limbi. Iată ce spune Sf. Apostol Luca, cel care a scris Faptele Apostolilor : În momentul acela s-a iscat un vuiet mare și peste sfinții ucenici ai Mântuitorului au venit limbile de foc. Și iscându-se vuietul acela s-a adunat mulțimea și s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.” Și erau uimiți, toți se minunau zicând : „Iată, nu sunt aceștia toți care vorbesc galileeni? Pentru că ei vorbeau în limba care o vorbeau galileenii. Și cum auzim noi fiecare în limba noastră? În care ne-am născut. Parți și mezi și elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudee și în Capadocia, în Pont și în Asia, în Frigia, în Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei, cea de lângă Cirene și romanii în treacăt, iudei și prozeliți, cretani și arabi îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele și minunile ale lui Dumnezeu. Și toți erau uimiți și nu se dumireau,  zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta? Ei, iată chiar cei din acele timpuri, povesteau cum fiecare auzea în limba pe care o știa, ceea ce apostolii propovăduiau. Așa s-au pus bazele răspândirii creștinismului. Pentru că apostolii au mers în limba![lumea] întreagă și au vorbit în limba lor, pe care o știa, fiind oameni simpli, nu aveau atâta carte și să știe atâtea limbi. Fiecare a vorbit în limba pe care o  știa. Iar cei care au ascultat cuvântul lui Dumnezeu, l-au auzit fiecare în limba lui și l-au propovăduit mai departe. Această vorbire în limbi s-a terminat cu timpul. Pentru că apostolul Pavel spune că din moment ce propovăduirea creștinismului s-a răspândit la toate neamurile nu mai era nevoie de vorbirea în limbi. De aceea darul vorbirii în limbi s-a luat chiar din primul secol. Mă refer la adevărata vorbire în limbi, despre care povesteam mai înainte. În scrisoarea sa către Corinteni, în prima epistolă apostolul Pavel vorbește depre adevăratele și cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu care Le-a lăsat creștinismului, și anume dragostea. Spune că “dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește, dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul,  nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” Cât depre proorocii, se vor desființa, darul limbilor va înceta, știința se va sfârși. Iată, apostolul Pavel spune în Epistola I către Corinteni că și proorociile care se făceau atunci pentru că era nevoie ca omul să creadă, omul era idolatru, se închina la idoli, avea o credință păgână, și pentru ca el să creadă în minunile apostolilor și minunile lui Dumnezeu le-a dat darul proorociilor și al vorbirii în limbi. Și astfel s-a răspândit creștinismul. Dar apostolul Pavel spune că toate acestea pentru că după răspândirea creștinismului nu mai era nevoie de ele. Despre vorbirea în limbi apostolul Pavel mai spune: „așa și voi, dacă prin limbă nu veți da cuvânt lesne de înțeles cum se va cunoaște ce ați grăit veți fi niște oameni care vorbesc în vânt. Și așa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este fără înțelesul ei. Deci dacă nu voi ști înțelesul cuvintelor voi fi barbar pentru cel care vorbește și cel care vorbește barbar pentru mine. Așa și voi, de vreme ce sunteți râvnitori după cele duhovnicești căutați să prisosiți în ele spre zidirea Bisericii.” Adică această vorbire în limbi Dumnezeu a dat-o spre zidirea Bisericii, ca omul să înțeleagă cuvântul lui Dumnezeu, iar dacă vorbim să nu înțeleagă nimeni, dar vorbim ca să vorbim, să vorbim și noi în alte limbi, cu siguranță nu este spre folosul și spre zidirea Bisericii.

Am să vă mai dau câteva, două exemple, despre acest mare dar al vorbirii în limbi pe care Dumnezeu l-a lăsat în Biserică în primele veacuri și care în cazuri de excepție mai lucrează și în timpurile noastre. Bineînțeles nu din dorința de a bolborosi sau de a scoate niște sunete prin care noi să dăm impresia că noi avem darul Duhului Sfânt, pentru că adevăratul darul Duhului Sfânt nu se află în această situație. Adevăratul dar al Duhului Sfânt se află acolo unde omul se folosește de darul Bisericii și de învățătura Bisericii, unde omul se zidește duhovnicește. Un exemplu este cel al părintelul Cleopa de la mănăstirea Sihăstria. S-a aflat într-un pelerinaj în Grecia, s-a dus pe la Sfântul Munte Athos, pe la Meteora, pe la mănăstirile din Grecia și a întâlnit un preot grec. Și stând de vorbă cu acel preot ei se înțelegeau între ei fără translator, părintele Cleopa vorbea în românește și preotul respectiv auzea în greacă. Preotul îi răspundea în grecește și părintele Cleopa auzea în românește. Părintele Cleopa nu știa greaca, dar nici grecul nu știa româna, dar totuși s-au înțeles între ei prin darul Duhului Sfânt. Acesta este un caz al vorbirii în limbi prin Duhul Sfânt în zilele noastre. Și vă mai dau un caz, al părintelui Porfirie din Grecia, un mare duhovnic al Greciei. A venit la el  o tânără profesoară franțuzoiacă, din Franța. Avea și ea un necaz și a mers să stea de vorbă cu  parintele Porfirie. Părintele Porfirie a primit-o, ea a venit cu un translator, pentru ca să se înțeleagă cu părintel Porfirie, dar efectiv translatorul a rămas ca un simplu spectator la discuția lor pentru că fata îl întreba în franceză și el îi răspundea în greacă. Fata îi vorbea în franceză și el auzea în greacă în urechea lui. Iar el îi răspundea în greacă și fata îl auzea în franceză. Iată două cazuri din zilele noastre ale  vorbirii în limbi care sunt pentru folosul și zidirea duhovnicească a credinciosului.

Cum am spus mai înainte așa ne învață și învățătura Bisericii prin teologii noștri și anume sunetul se transforma în urechea auditorului.

O altă minune care s-a săvârșit la Cincizecime, cum am spus mai înainte, era botezul creștinilor. Știm fiecare că în Vechiul Testament exista un legământ între poporul evreu și Dumnezeu, ca cel primul născut de parte bărbătească la vârsta de 8 zile să fie tăiat împrejur ca semn al făgăduinței între Dumnezeu și poporul evreu. Această făgăduință o făcea tânărul evreu la vârsta de opt zile, când nu era conștient, nu putea să vorbească, nici să înțeleagă anumite lucruri, dar o făcea prin chezășia pe care o puneau părinții lui conform acestui legământ de care spuneam mai înainte. Cei care au fost atunci la Cinzecime, cei care au ascultat  cuvântul Apostolului Petru s-au botezat. De ce ? pentru că Apostolul Petru le-a spus : “a voastră este făgăduința și a copiilor voștri.” Această făgăduință care în Vechiul Testament era tăierea împrejur în Noul Testament este Botezul lui Iisus. Botezul în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, pe care fiecare l-am primit când eram mici.  Apostolul Pavel spune că, în locul  făgăduinței Vechiului Testament, apare făgăduința Noului Testament care este botezul și odată cu botezul devenim membri ai Bisericii lui Hristos. De aceea Apostolul Petru le spune celor de față : căci vouă, tot în Faptele Apostolilor capitolul 2, versetul 39,” căci vouă vă este dată făgăduința și copiilor voștri și tuturor celor de pe departe, pe oricâți îi va chema Domnul Dumnezeul nostru la El”. Și cu alte mai multe vorbe mărturisea el și îndemna zicând : “mântuiți-vă de acest neam viclean”, adică se referea să se lepedede neamul idolatru și de idolatriile acelor timpuri, să primească botezul creștin, și să vină la Biserica lui Hristos care s-a întemeiat atunci la Cincizecime. Și spune mai departe:”mântuiți-vă de acest neam viclean, de cei ce au primit cuvântul,” deci cei ce au primit cuvântul Lui s-au botezat și în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. Deci iată două mari și importante minuni care stau la întemeierea creștinismului. Noi le spunem minuni, pentru că pe atunci să se boteze trei mii de oameni, bărbați, femei, copii, care erau de față din toate neamurile adunate la Cincizecime, așa, ad-hoc, fără să-i cheme cineva anume, pentru că erau chemați de Duhul Sfânt. Pentru atunci ca trei mii de oameni dintr-un singur cuvânt al Apostolului Petru să primească botezul este o minune.

Cam acestea stau la baza întemeierii Bisericii noastre ortodoxe. Le găsim și în istoria Bisericii Universale, unde se vorbește despre întemeierea Bisericii și până în prezent vedem o continuitate a evenimentelor istorice din Biserică chiar dacă erau primele veacuri creștine, chiar dacă oamenii nu știau prea multe despre creștinism, Sfinții Apostoli l-au mărturisit mai departe, așa cum primise poruncă de la Mântuitorul după Cincezecime, după Pogorârea Duhului Sfânt. Și au înmulțit acest creștinism în întreaga lume. Și astăzi îl aflăm oriunde mergem, în orice țară există câte o biserică creștină.

Acest creștinism, iubiți credincioși, s-a răspândit la toate neamurile prin jertfelnicie, prin mucenicie, prin dragoste de Dumnezeu. Pentru că atât apostolii, cât și martirii mucenicilor, martirii mărturisitorii, propovăduitorii care au fost după aceea au avut dragoste de Dumnezeu și l-au mărturisit chiar cu prețul vieții. De multe ori li s-a pus în vedere să se lepede de Dumnezeu și vor trăi, și vor avea bunătățile lumii acesteia. Au refuzat. Și am să vă dau un exemplu care ar fi bine  să-l înțelegem, mai ales că trăim în aceste locuri aproape de cetatea asta istorică Sarmizegetusa: Traian, cel care a ocupat Dacia cu sabia a dat poruncă ca în împărăția lui creștinii să fie prigoniți și asupriți. Întâmplarea face, o altă minune a lui Dumnezeu, că fiica lui Traian a crezut în Hristos, și a devenit ortodoxă; și acest Traian a dat poruncă ca și fiica lui să fie omorâtă pentru că a trecut la creștinism. Dar înainte de a fi omorâtă, cu puțin timp, a murit singură în închisoare, din porunca tatălui său. Iată dar cât de crunt a fost păgânismul și cât de crunt au fost prigoniți cei care au mărturisit pe Hristos, cei care au răspândit creștinismul.

De aceea spun că la temelia mărturisirii lui Hristos, mai ales în acele timpuri, în primele secole creștine, a stat jertfelnicia, a stat dragostea lui Hristos până la jertfelnicie, căci mulți și-au dat viața pentru acest botez în numele al Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, în numele Sfintei Treimi, încât astăzi au devenit sfinți și-i avem și-i cinstim în calendarele Bisericii noastre.

Dumnezeu să le răsplătească jertfa, și pentru rugăciunile lor să ne mântuim și noi. Amin.

Cine si de ce vrea sa falsifice istoria schitului Huta din Bihor

 

    Pentru a afla cât de defazat poate fi un episcop ortodox, îi ceri părerea despre un subiect problematic al societății contemporane. Apoi se confruntă alături de cugetul drept-credincioșilor din acea episcopie. Este testul nemincinos care va arăta întotdeauna prezența sau lipsa comuniunii (și implicit a comunicării) ierarhului locului cu credincioșii săi. 

    Nici bine nu a plecat Părintele Eftimie din Eparhia Oradiei, că oamenii Preasfințitului Sofronie au început să răspândească în urmă zvonuri de genul: “a fugit”, “a luat totul”, “e un afacerist”, “a trecut la stiliști”, "are amante", “este un răzvrătit”,“creează tulburări”, „este epileptic” etc.

    Sperând că bihorenii nu vor afla adevărul despre Huta, Episcopia Oradiei i-a interzis în mod abuziv și necanonic Părintelui Eftimie să aibă orice fel de legături cu credincioșii din Bihor. Pentru oamenii episcopului nu mai reprezintă un pericol degradarea spirituală a societății, corupția din propria episcopie, nici prozelitismul sectar sau catolic. Primejdia cea mare a oficialităților eclesiastice bihorene este trecerea prin Bihor a unui biet călugăr ortodox, declarat “persoana non grata” de către ierarhul Sofronie Drincec. Un consilier intim al ierarhului ne-a menționat discret, că ori de câte ori se întâmplă să treacă prin Beiuș, agitația la protopopiat atinge codul roșu: “iar a venit Eftimie prin zonă”.

    Însă, contrar afirmațiilor reprezentanților episcopiei, tot mai mulți bihoreni îl caută pe Părintele Eftimie la “schitul din inima Daciei” unde viețuiește în prezent. Reacția de bun simț a credincioșilor devine deranjantă pentru Preasfințit, cu atât mai mult cu cât aceștia susțin financiar schitul de la Grădiștea.

    Pentru a face uitat numele părintelui Eftimie din amintirea bihorenilor, ierarhul orădean s-a gândit să șteargă orice urmă care să amintească de prezența călugărului de la Huta. Din arhiva schitului au dispărut toate documentele care menționează că părintele Eftimie a întemeiat schitul și a fost egumenul acestuia. Din Sfânta Masă a dispărut actul prin care Prea Sfințitul Ioan Mihălțan îi dădea binecuvântare părintelui Eftimie pentru începerea lucrărilor, iar tabloul votiv al ctitorilor a fost pictat cu chipuri de persoane care nu au nici o legătură cu întemeierea schitului. 

    În schimb, pe un zapis pictat deasupra ușii de la intrarea în biserică este eronat menționat ca egumen “ieromonahul Visarion Tuderici”. Visul acestuia nu a devenit realitate, întrucât promisiunea verbală de a fi numit egumen al schitului nu a fost niciodată îndeplinită. 

    După ce PS Sofronie s-a văzut scăpat de monahul incomod, părintelui Visarion i s-a pus în vedere să părăsească eparhia. Alegerea a făcut-o împreună cu apropiații săi plecânt în eparhia de Ghyula unde avea promisiuni mai vechi de promovare. Părintele Visarion Tuderici nu vrea să facă nici o afirmație oficială despre acest subiect, dar se justifică lamentabil spunând că a trebuit să facă ascultare, fără a menționa față de cine. De asemenea, părintele Visarion a refuzat categoric ca în biserica schitului de la Huta să apară o imagine, cât de mică, în care să fie prezentată icoana Kazanskaya, cea care a lăcrimat în anul 2009 în lăcașul monahal întemeiat de fostul său duhovnic, părintele Eftimie.

     Acesta nu e singurul caz. Monahii care mărturisesc o altă învățătură decât a episcopului orădean au interdicție de a avea legături cu credincioșii din Bihor. Li se interzice să slujească sau să conferențieze în tot județul – totul pornind de la simplul motiv că: “E suficient doar ceea ce îi învățăm noi”.

Nicolae Mateaș

În contextul celor relatate mai sus, vom reda o prezentare detaliată preluată din următoarele surse:

SCRIBD: http://www.scribd.com/doc/117154477/Judecata-de-Acum-a-Lui-Sofronie

MIREM: http://www.mirem.ro/pdfuri/judecatasofronie.pdf

Ioan Coja

Judecata de “Acum” a episcopului Sofronie Drincec

·        Episcopul Sofronie al Oradiei a scăpat de un monah “incomod” și acum vrea să șteargă orice urmă a existenței sale în Bihor. Totul a început de când, în Bihor, ecumenismul se impune sub pretextul “ascultării” față de ierarhul locului. ”Neascultătorii” sunt catalogați răzvrătiți și tulburenți.

   N-au trebuit să treacă câteva secole, să se scorojească pereţii şi să se decoloreze vopselele pictorului, că tabloul votiv al schitului de la Huta ascunde deja misterul ctitorilor săi.

   S-a considerat că un tânăr care-I oferă Mântuitorului biserica şi nişte necunoscuţi cuprinşi de gravitatea momentului vor umple golul lăsat de adevăratul ctitor şi de acei oameni din groapa Beiuşului care i-au fost alături timp de zece ani.

    

    Indiferent dacă te raliezi sau nu luptei pe care Eftimie Mitra  o duce cu sectele sau cu greco-catolicii - adevărată obsesie a „curăţiei Ortodoxiei” - peste faptele sale nu se poate aşterne vălul uitării. A stat ca un primitiv în sălbăticie, trăind de pe o zi pe alta, a reuşit să adune câţiva oameni lângă el şi a transformat o biserică părăsită în mănăstire şi loc de pelerinaj. E greu de intuit traiectoria sa viitoare, dar e sigur că cei care-l prigonesc vor ajunge la treptele acelui iad în care nu cred, după cum, bineînţeles, nu cred nici în raiul pe care-l propovăduiesc. 

   Strămutat într-o mănăstire de la câteva sute de kilometri distanţă, părintele Eftimie se întoarce din când în când în Bihor pentru a împlini trebuinţele duhovniceşti ale celor lăsaţi în urmă. „E mai uşor să meargă unul la o sută, decât să vină aceştia un drum aşa de lung”, spune el. Totuşi, de la slujba de rămas-bun de la Nimăieşti, din primăvara anului trecut, nu a mai slujit în public. Preoţii bihoreni au fost avertizaţi să nu-l mai accepte în altar, deoarece ar atrage mânia episcopului asupra lor. Aşa a ajuns să spovedească, să cuminece şi să boteze în locuri particulare (sau in alte eparhii), într-o absurdă reînviere a vremurilor catacombelor.

    

Hrisovul „pierdut”

  

   Mare parte din turiştii care ajung spre capătul Văii Finişului se abat şi pe la schit. Cei care se-nchină pentru prima oară acolo, vor pleca cu convingerea că aşezarea e nouă, apărută ca o ciupercă, în primăvara acestui an. Timpul nu pare să fi îngăduit nici aşezarea unui hrisov în masa altarului. Însă, pentru cei care în urmă cu zece ani şi-au amânat treburile din gospodărie pentru a ajuta aici, lucrurile sunt foarte clare: au ridicat chiliile şi au acoperit bisericuţa părăginită de la intrare, ajutând un tânăr călugărit de stareţul de la Petru Vodă. Dacă şi în 2002, Iustin Pârvu era un nume a cărui greutate putea s-o contrabalanseze pe cea a Sfântului Sinod, între timp s-a conturat şi numele acestui ucenic – Eftimie Mitra – sinonim, pentru mulţi din Țara Beiușului și nu numai, cu Ortodoxia nealterată de modernitate şi ecumenism. 

ieromonahul Visarion Tuderici

   În orificiul din masa altarului s-a aşezat un act care consfinţea întemeierea schitului şi pomenea numele fondatorilor: „… ieromonah Eftimie şi Florin Bunicău (ulterior rasoforul Haralambie-n.n.)…” După plecarea lui Eftimie Mitra, când la Huta rămăsese doar fostul sau ucenic, părintele Visarion, documentul a dispărut, de negăsit fiind şi exemplarul care ar trebui să se găsească la Episcopia Oradei. Se pare că documentul s-a “pierdut” în perioada imediată după plecarea sa, când părintele Visarion și amicul său Florian Covaciu au făcut reparații la masa din Altar. Visarion spune că nu știa de existența acelui act: “poate știu cei care au lucrat acolo”.

   „Prea Sfinţitul Ioan Mihălţan mi-a dat un Ceaslov şi 50 de lei, spunându-mi să revin peste două săptămâni şi să-i spun dacă pot să trăiesc acolo. După această a doua întâlnire, la puțin timp, am primit actul prin care aveam binecuvântarea să încep lucrările, cu îndemnul de-al păstra cu sfinţenie. L-am aşezat în orificiul pătrat din masa altarului, pe diagonală, şi tot de-abia a încăput. Parcă văd şi acum laturile îmboţite”, îşi aminteşte Eftimie Mitra. 

   Trăind într-o locuinţă improvizată din bârne subțiri și acoperită cu nailon, tânărul călugăr aşteaptă primăvara lui 2002 pentru a se apuca de lucru. Un viscol din iarna lui 1973 dărâmase turnul bisericuţei, ploua prin acoperiş şi păianjenii îşi întinseseră plasele peste tot. Localnicii au reparat acoperișul dar nefiind cine să o îngrijească s-a deteriorat în timp. Aproape un an de zile a trecut până să se obţină aprobările. S-a început apoi ridicarea corpului de chilii… Cine vizitează acum Huta n-ar mai putea să puncteze etapele acestei munci care se întinde pe durata unui deceniu întreg. 

In coltul de jos al imaginii se poate vedea coliba din barne in care a locuit ctitorul schitului Eftimie Mitra. In aceasta s-a locuit indiferent de vreme, iarna in frig sau vara in arsita, ploaie sau vant etc. Atunci era singur. Primii vietuitori au venit doar dupa ce chiliile erau locuibile.

    Dorința de a se face un schit în acel loc a aparținut inițial episcopului Vasile Coman. Datorită regimului comunist nu s-a putut înfăptui rămânând ca acest lucru să fie pus în practică de succesorul său PS Ioan Mihălțan. În zonă se spune că înaintea lui Eftimie a vrut să întemeieze exact în acel loc o vatră mănăstirească un monah cu numele Damaschin, dar condițiile grele l-au determinat să abandoneze înainte de a începe. Cel care a reușit să răzbească vitregiilor a fost Eftimie Mitra, căruia azi i se datorează această frumoasă vatră mănăstirească de la Huta. Dacă nu ar fi fost el, în prezent acel loc era pustiu sau poate prindea viață un alt așezământ, dar... iezuit.

  

Hrisovul din inima oamenilor

  

   Cu toate că schitul de la Hută pare al nimănui şi conducerea eparhiei aşteaptă momentul să-i facă publică o nouă istorie, va trebui să se ţină cont de hrisovul din inima acelor oameni care au trudit acolo timp de zece ani.

   „Lucram la firma care făcea drumul forestier şi vedeam des un călugăr care mergea în sus pe vale. L-am întrebat ce face pe-acolo şi aşa am aflat de Hută. Am mers să văd locul şi m-am mirat cum de poate trăi în asemenea condiţii. Erau patru pari bătuţi în pământ, nişte scânduri şi o folie de nailon. M-am oferit să vin cu tractorul, să-l ajut să ridice o locuinţă omenească. Am vorbit cu soţia şi i-am adus mâncare de câte ori am putut… În primăvara lui 2002 ne-am apucat de fundaţie la corpul de chilii. Am refăcut acoperişul bisericuţei şi participam la maslurile din fiecare lună, aducând şi alţi oameni din sat. De Crăciun am venit cu mai multe maşini şi ultimii şase kilometri i-am făcut pe jos,că era stricat drumul… În anul următor ne-am apucat de paraclis. Tot ce-i acolo, prin mâna părintelui Eftimie s-a făcut”, îşi aminteşte Ioan Brage din Nimăieşti. 

   În anul 2001, lângă o stâncă de pe valea Finişului şi-a pierdut viaţa un tânăr alpinist. Mama lui povesteşte printre lacrimi cum l-a găsit vegheat de un călugăr care-i citea din Psaltire. „Ploua şi deschisese umbrela să nu se stingă lumânarea. Mi-a vorbit, mi-a spus că poate Dumnezeu mi-a chemat copilul în ceata sfinţilor lui… Ulterior m-am întors în acele locuri cu mai mulţi cunoscuţi, simţind că e o datorie să ajut la ridicarea schitului. Chiar la intrare e crucea copilului meu şi simt că o parte din el a rămas acolo. De-asta continui să particip la slujbe şi să mă interesez de bunul mers al lucrurilor. Regret numai plecarea părintelui Eftimie, care şi-a lăsat acolo o bună bucată de viaţă şi atâta sacrificiu”, spune ea.

   Un pădurar din apropiere spune că drumul a fost terminat doar la câțiva ani după ce Eftimie a demarat lucrarea: “Ducea sacii de ciment cu roaba de la câțiva khilometri. Nu pot să uit imaginea cu roaba în care avea un generator de curent pentru betonieră. A pornit dimineața devreme din sat să ajungă pe lumină la locul unde a început lucrările.”

   Una dintre persoanele care au răspuns acestui apel este Catiţa Rif, o consăteană care a venit la lucru din primele zile, alături de soţ şi vecini: „Nu era nimic acolo, doar o groapă unde spuneau că ridică mănăstire. Un călugăr cu fruntea îmbrobodită de sudoare şi cu respiraţia întretăiată căra pietre cu dulama deja ruptă. Nici măcar găleată nu avea! Aşa l-am văzut prima oară pe părintele Eftimie! Era slab de-l mâna vântul şi când l-am întrebat din ce trăieşte a zis, cu seninătate, că are Dumnezeu grijă de asta. Am avut şi noi, căci mergeam să-i ducem merinde şi să ajutăm la lucru. Până la urmă ne-am ales vreo 20 de persoane care făceau asta regulat. Anul trecut, când a plecat, era turnată fundaţia pentru sala de mese şi erau cumpăraţi bolţarii și tabla pentru acoperiș” îşi aminteşte ea. 

Monahus non-gratus 

   

Arhimandritul Antim Oprea

    Oamenii au însemnat în suflete, cu durere, şi plecarea forţată a călugărului. În aprilie 2011, la presiunile conducerii eparhiei, s-a întors la Petru Vodă, mănăstirea în care fusese călugărit. După mutarea sa la Tărcăița părintele Eftimie ne spunea cu amărăciune: „Părintele Antim de la Oradea mi-a spus să plec cât mai departe de Bihor că altfel PS Sofronie mă caterisește. Nu am plecat. Am rămas la Huta și am stat aici (arătând cu degetul în jos), la Tărcăița, pentru Visarion și pentru oamenii de acolo. N-am vrut să-l las singur în groapa cu lei. Nu m-am temut de caterisire că stiam că nu am abateri, așa că nu aveau ce să-mi facă. După ce au reușit să-l atragă de partea lor pe Visarion, a început declinul Hutei. Din toată această poveste nu a câștigat ortodoxia ci doar ambițiile preasfințitului. Pentru cine să mai rămân? Mi-am luat mâna de pe Visarion, fiecare va avea drumul pe care și l-a ales! Voi face o altă Hută într-o altă eparhie”. Inițial PS Siluan le-a oferit amândorora posturi “la birou”, la Ghyula. Eftimie a refuzat, iar Visarion nu a dat un răspuns concret față de duhovnicul său dar, ulterior mai fusese la Gyula fără să spună nimănui. Războiul era mai vechi „A câştigat cine a fost mai tare… în cele lumeşti!”, le-a spus Eftimie celor apropiaţi.

   Într-adevăr, imediat după venirea pe scaunul episcopal al Oradei, Sofronie Drincec a început prigoana împotriva călugărului antiecumenist de la Hută. Pe 15 noiembrie 2007 îl destituia din funcţia de egumen, invocând lipsa studiilor teologice adecvate, oprindu-l şi să ia parte la viaţa duhovnicească a satelor din jur: „…vi se interzice să participaţi şi să predicaţi la Taina Sf. Maslu, cât şi la alte sfinte taine şi ierurgii săvârşite în parohiile învecinate”, spune actul. Oamenii își amintesc că acolo unde participa călugărul Eftimie slujbele se făceau în întregime: “Unde era el nu se sărea peste nimic” spune Daniela, o credincioasă din Beiuș. 

    Tot în acel act se precizează că mănăstirea de maici de la Fiziş, o altă iniţiativă a lui Eftimie Mitra, nu primeşte „arhiereasca binecuvântare”. Această mănăstire făcea parte din planul lui Eftimie de a face câte un mic schit în jurul satelor afectate de prozelitismul sectar și greco-catolic. Pentru aceasta a avut și binecuvântarea fostului său ierarh Ioan Mihălțan. După judecata lui Sofronie “Eftimie e periculos” deoarece dacă va face mai multe schituri în zonă „va avea mai multă influiență” în rândul credincioșilor. Actualul episcop al Oradiei făcea crize de nervi de fiecare dată când oamenii din zonă ascultau de cuvintele lui Eftimie. O altă obsesie a arhiereului era aceea că la hramurile și maslurile de la Hută participau mai mulți oameni decât la slujbele arhierești de la Izbuc.

   Au urmat câţiva ani în care Eftimie Mitra a trăit retras pe unul dintre vârfurile munţilor Codru Moma, coborând la schit doar în duminici şi sărbători. A reuşit să termine Facultatea de teologie, adăugând încă o licenţă celei de inginer, pe care o avea deja, şi a crescut câteva generaţii de miei: „Mi-a interzis să predic şi să scriu despre greco-catolicism şi ecumenism pe motivul că nu am diplomă în teologie. Aşa că a trebuit să fac şi facultatea de teologie să nu mai aibă motiv de a mă opri” spune Eftimie privind de pe creasta muntelui de la Tărcăiţa spre Huta.

Pentru mai multe detalii - documentul sus amintit poate fi gasit in format scanat accesand linkul:  http://www.razbointrucuvant.ro/2007/11/27/sofronie-inchizitorul/

   Un preot de lângă Beiuş îşi aminteşte frânturi din acea perioadă: „În toamna lui 2008 am urcat la coliba părintelui de pe munte. Cu barba şi părul în vânt, îmi vorbea despre lupta Ortodoxiei de-a lungul veacurilor. Ajunşi sus, ne-am închinat sub steagurile României şi Bizanţului. Într-un moment în care steagul Uniunii Europene flutura, nu doar pe instituţiile laice, ci şi pe biserici, aici se păstra o oază de arhaism binecuvântat. Mi-era clar că nu putem fi cu toţii aşa, dar ştiam că asemenea oameni creează echilibrul acestei lumi schimbătoare. De-asta s-o fi temut şi diavolul, care se pare că-i iubeşte mai mult pe călugări decât pe fraţii săi. S-a instalat la Hută şi a dezbinat mica obşte de-acolo. Eftimie şi Visarion, care pe vremuri înconjurau pământul mănăstirii cu icoana Maicii Domnului, rugându-se pentru izbândă, s-au situat din acel moment în tabere diferite. Ucenicul a fost aţâţat împotriva celui care-i îndrumase viaţa de până atunci şi aceasta a fost doar o mişcare bine calculată a episcopului. La cei zece ani în care ieromonahul Eftimie s-a nevoit în capătul Văii Finişului, episcopul Sofronie nu ar putea alătura nici măcar zece zile de trai asemănător, cunoscut fiind faptul că preţuieşte mesele îmbelşugate şi tovărăşiile alese”.

    Inevitabil, acest călugăr desprins de lume a intrat într-un lung şir de comparaţii cu ierarhul său. Inginerul care a electrificat Mc Donald`s Oradea şi Vama Salonta s-a călugărit în perioada în care Radu Drincec, Zecistu` de la Medicină, s-a hotărât pentru aceeaşi cale. Dacă primul trudea la animalele mănăstirii Petru Vodă, după buna tradiţie moldovenească a ascultării, cel de-al doilea se instala în palatul patriarhal din capitală. Când Efimie Mitra venea să însufleţească biserica părăginită de la Hută, în scaunul episcopal de la Ghyula se instala cel devenit Sofronie Drincec. Cât timp unul a strâns piatră pe piatră şi a pornit vatră mănăstirească, celălat a împrăştiat averea lăsată de Emanuil Gojdu românilor transilvăneni. Eftimie a renunțat la sine și a apărat cu mult zel schitul său ce era amenințat de tăvălugul retrocedărilor străduindu-se din răsputeri să păstreze o unitate între preoții din zonă, în timp ce, Sofronie trăia doar pentru poftele sale “pierzând” bisericile rând pe rând și creând dezbinare între preoții subalterni. Întâlnirea nu putea să-i situeze decât pe poziţii antagonice. Destituit şi refugiat pe munte, Eftimie Mitra rămânea totuşi o comparaţie periculoasă pentru episcop, care i-a cerut răspicat, prin subalternii săi, să părăsească eparhia.

Falsul din pictură

   Ceea ce se întâmplă acum nu e decât operaţia banală de ştergere a urmelor. Poate fără să-și fi dat seama, la acest act mârşav e complice şi Visarion Tuderici, „ucenic” al lui Eftimie şi numit de Sofronie „superior administrativ al schitului” (econom – în termeni mănăstirești) după 15 noiembrie 2007. Pictorul Adrian Mihuţ spune că Visarion a comandat pictura şi acel controversat tablou votiv. „Eu am făcut doar cum mi-a spus părintele Visarion” spune pictorul Mihuţ. Zapisul îi şi acordă statutul de egumen, pe care de-altfel nu l-a avut niciodată, funcţia aceasta rămânând vacantă până în 2011, la numirea părintelui Macarie, izgonit de la Stâna de Vale, pentru motivul că nu avea studii adecvate. 

Zapisul fals - pictat de Adrian Mihut deasupra usii de la intrarea in biserica de la Huta

  

   Visarion stia că nu are numire de egumen al schitului și nici nu a fost instalat în această funcție - fapt ce nu i-ar fi dat dreptul să se autointituleze egumen. În actul de destituire al lui Eftimie cu nr. de înregistrare 2963/14.11.2007, alin. 3, scrie că „ieromonahul Visarion Tuderici va ocupa funcţia de superior cu probleme administrative, iar funcţia de egumen rămâne vacantă până la numirea unui nou egumen”. Acest act a fost semnat de episcopul Sofronie și de exarhul Mihail Tărău (actual stareț la mănăstirea Izbuc, atunci vicar). 

   Surse din cadrul episcopiei spun că această funcție i-a fost promisă odată cu plecarea lui Eftimie, iar ucenicul se vedea egumen “pe viață” la Huta. Se pare că socoteala de acasă era alta decât cea din târg. Visarion n-a mai apucat să se bucure de statutul oficial de egumen la Huta. Al doilea egumen canonic instituit este protosinghelul Macarie si nicidecum Visarion aşa cum pictorul Adrian Mihiț zugrăvise pe zapisul deasupra ușii bisericii. Dacă părintele Visarion a făcut acestea la presiunile episcopului sau din proprie iniţiativă, rămâne o dilemă. Nici Visarion si nici episcopul Sofronie nu vor să aducă subiectul în discuţie. Toți cei implicați tac şi, când sunt constrânşi, fiecare aruncă vina în ograda celuilalt. După ermineutica picturilor bisericești în tabloul votiv trebuiau pictați fondatorii (ctitorii) ținând în mână o biserică pe care să o dăruiască Mântuitorului.

  

   Prin gestul său, susținut din interior de Visarion Tuderici, Sofronie Drincec a reușit să ofere un frumos cadou episcopului greco-catolic Virgil Bercea, de la Oradea, care demult visa anihilarea lui Eftimie din zonă. 

 

       La câteva luni după plecarea părintelui Eftimie, ucenicul Visarion a primit funcția de secretar eparhial la Ghyula. Acesta refuză să facă vreo declarație, însă spune apropiaților săi că nu a vrut să fie "avansat", dar a trebuit să facă ascultare. Despre zapisul deasupra usii, tabloul votiv și documentul din masa altarului le spune acestora că “toate sunt minciuni”. 

Al cincilea blestem de la Hută

   

    Se spune că la plecarea sa de la Hută, Eftimie Mitra ar fi rostit patru blesteme menite să-i depărteze pe cei nevrednici de ctitoria sa. Ele nu l-au împiedicat însă pe episcop să răsufle uşurat, conştient că scăpase de cel mai „recalcitrant” element din eparhie. S-a aşternut imediat la următoarea etapă, deja pomenită, aceea de a-i face uitat numele. 

Despre blestemele de la Huta:

 http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2011/05/intoarcerea-la-metanie.html

 http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2011/06/blestemele-de-la-schitul-huta.html

   Abia atunci s-a auzit blestemul nerostit al celui alungat. Numele său – şi acesta e blestemul – e de-ajuns să creeze panică şi nesomn în palatul episcopal. Fiii duhovniceşti din groapa Beiuşului fac pelerinaje la mănăstirea de departe în care vieţuieşte acum şi insistă să se întoarcă, măcar din când în când, să-i cuminece. Şi-n mintea şi-n casele lor, Efimie Mitra rămâne neplecat, după cum neplecat a fost în faţa mâniei arhiereşti. 

    La insistenţa acestor oameni, ieromonahul Eftimie a solicitat acceptul conducerii eparhiale pentru a sluji din când în când în schitul pe care l-a ctitorit şi în parohiile preoţilor cu care a colaborat în trecut, cerând totodată şi îndreptarea greşelilor din pictura bisericii, unde de-altfel, numele şi figura ierarhului şi-au găsit locul. Surse din cadrul Episcopiei ne-au detaliat izbucnirea isterică a ierarhului, care spera c-a pus capăt epopeii predicatorului antiecumenist de la Hută. Credincioşii care erau lângă părintele Eftimie la deschiderea plicului ce conţinea răspunsul relatează că formula de adresare conţinea doar numele din buletin a acestuia, cererile sale fiind socotite „inadmisibile”.

   Juristul episcopiei, Ciprian Balint (fiul protopopului de Beius), consideră că slujirea în bisericile ortodoxe din Bihor sunt doar “pretenții exagerate” ale lui Eftimie. Același Ciprian Balint susține că Eftimie face parte dintr-o altă eparhie și nu are voie să se amestece în treburile interne ale Eparhiei Oradiei. Așadar, după opinia sa, nu e treaba lui Eftimie și a nimănui ce se petrece acum la Huta. Actualul egumen, Macarie Ferariu, spune că e neutru: “Nu știu, nu mă bag. Vă rog să nu mă amestecați în toate acestea. Întâi de toate eu trebuie să fac ascultare. Lăsați-mă că am destule pe cap”.

  

 Cu statutul perpetuu de proaspăt ales şi fără teama că mandatul i s-ar putea sfârşi, Sofronie Drincec se face însă că nu aude glasul acestor oameni. A semnat un concordat cu însuşi Dumnezeu şi nici măcar Acesta nu i-ar mai putea retrage privilegiile. La Judecata de Acum a dat o sentinţă definitivă: “Eftimie Mitra nu există!”

   Ca orice dregător al lumii acesteia, poate determina prezentul şi viitorul supuşilor săi, iar în cazul lui Efimie Mitra a hotărât să intervină şi în trecut. Lucrurile nu merg însă pe cât de uşor păreau, căci vopseaua acelui fals zapis și tablou votiv îi mânjeşte deja veşmintele arhiereşti. Devine evident pentru toată lumea că nu doar câţiva centimetri de tencuială pictată sunt actul de naştere al unei mănăstiri şi mulţi ani de trudă nu se şterg cu câteva rânduri scrise la întâmplare deasupra ușii. Oamenii care au muncit alături de Eftimie Mitra la Hută povestesc despre aceasta copiilor, vecinilor şi tuturor celor care vor să-i asculte. 

   Reprezentanții episcopiei nu au nimic de declarat solicitărilor noastre aducându-ne la cunoștință că nu trebuie să ne intereseze treburile interne ale Bisericii. Dar oare credincioșii nu au voie să afle adevărul?

   Eftimie trăiește la un schit – asemenea celui de la Huta – situat în munții istorici ai Daciei lui Burebista, unde mulți bihoreni merg pentru a primi binecuvântare. Nu i-a uitat nici el pe cei pentru care și-a asumat o responsabilitate spirituală, singura problemă fiind o chestiune de khilometri.

   În faţa acestei rezistenţe, deja clar conturate, rămâne doar dilema următorului pas arhieresc: dacă nu reuşeşte să şteargă numele ctitorului, va şterge schitul de pe faţa pământului?

Mircea Dragomir

Dacian Badea

Nicoleta Bejan

Oradea, febr. 2012