Cealaltă faţă a ecumenismului

Părintele D. Stăniloae, în acord cu teologii greci, a numit ecumenismul ca fiind pan-erezia secolului nostru, Cităm câteva din ideile sale: „Ecumenismul este produsul masoneriei; iarăşi vor să relativizeze credinţa adevărată. De ce să mai stau de vorbă cu ei, care au făcut femei preoţi, sunt de acord cu homosexualitatea...”.

Referitor la expresia „Biserici surori”. Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-catolică nu sunt Biserici surori. Nu există decât un singur Trup, adică o singură Biserică. Deci, noţiunea de Biserici surori este improprie.

Marele duhovnic Părintele Ilie Cleopa atrage atenţia asupra faptului că unirea tuturor creştinilor nu va fi posibilă fără post, rugăciune, smerenie, fără luminarea minţilor îmbunarea inimilor noastre de către puterea Sfintei Treimi.

Părintele Gheorghe Calciu – Dumitreasa prezintă, în articolele şi conferinţele sale, pericolul pe care îl reprezintă ecumenismul pentru credinţa ortodoxă, spunând: „Totalita-rismul se exprimă tot mai mult şi în viaţa Bisericii prin organizaţii internaţionale pretins ecumenice, care impun de fapt o nouă religie..., fără taine, fără ritual...”

Alt mare duhovnic al Bisericii Ortodoxe Române, Părintele Teofil Părăianu, afirmă că „ortodocşii văd posibilă unirea tuturor creştinilor numai prin încadrarea acestora în Biserica Ortodoxă...” Partea negativă a ecumenismului este că, în multe cazuri, dizolvă conştiinţa apartenenţei credincioşilor la Biserica din care fac parte... „până acum nu s-a rezolvat nimic şi că sunt puţine şanse să se realizeze ceva în viitor...”

Ecumenismul reprezintă una din multiplele faţete ale fenomenului de apostazie..., eliminarea rezistenţei opusă de credinţa ortodoxă.

„Calul troian” al civilizaţiei occidentale decadentă spiritual, eretică şi ecumenistă a fost adus la poarta Bisericii Dreptmăritoare. Acest „cal troian” ecumenist, introdus între zidurile Bisericii, va fi oficializat ca normă canonică şi de trăire.

Părintele Serafim Rose spune că ideologia care inspiră ecumenismul este o erezie a căror termeni sunt deja clar definiţi, ca: „Biserica lui Hristos nu există, nimeni nu se află în posesia adevărului absolut, iar Biserica se constituie în zilele noastre”. Tot el spune că ecumenismul va sfârşi în sincretismul unei religii „mondiale”.

Părintele Placide Doseille consideră că acel Consiliu Ecumenic al Bisericilor constrânge inevitabil Bisericile Ortodoxe să figureze drept confesiuni sau dominaţiuni printre celelalte.

Cristian Ivăniţă spune că întâistătătorii Bisericii noastre au datoria să manifeste discernământ şi tărie în apărarea valorilor ortodoxiei româneşti faţă de tendinţele eretice manifestate în întâlnirile ecumenice, prin trăire în duh şi adevăr a învăţăturii lăsate de Mântuitorul nostru Iisus Hristos Dumnezeu „să le descopere Evanghelia dreptăţii”, şi „să-i unească pe dânşii cu Sfânta Sa Sobornicească şi Apostolească Biserică”.

Pr. TEODOR CIOS

Vezi cartea Taina dreptei credinţe, Ed. Buna vestire Beiuş, 2005

Bibliografie:

Rev. „Rost”, Nr. 13/2004, p. 32-33;

Rev. „Rost”, Nr. 12/2004, p. 33;

Rev. Telegraful Român, Nr. 43/44/1983, p. 3;

Pr. Prof. I. Buga, Fiinţa înjunghiată, Bucureşti, 2002, p. 265;

Eusebiu Popovici, Istoria Bis. Univ. Ed. II-a, Bucureşti, 1928;

F. Comte, Dicţionar de creştinism, Bucureşti, 1999, p. 132.