Organizaţia ce reprezintă Ecumenismul este Consiliul Ecumenic al Bisericilor, la care din 1948, au participat foarte puţini reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe.
Primul semnal ortodox la această iniţiativă de unire a creştinilor l-a dat Patriarhul ecumenic Athenagoras în 1950, care, printr-o enciclică, îndeamnă Bisericile Ortodoxe să participe cu prudenţă la Consiliul Ecumenic. Dar poziţia Ortodoxiei faţă de ecumenism s-a luat la Conferinţa Panortodoxă de la Rodhs din 1961. După această conferinţă mai multe Biserici Ortodoxe au intrat în CEB cu conştiinţa că Ortodoxia „nu mai poate adăuga ceva la esenţial la cea ce are deja, ci pentru a arăta şi celorlalţi creştini adevărata cale către unitate şi de asemenea, că Biserica Ortodoxă este singura adevărată Biserică”. Biserica Ortodoxă Română participă la cea de-a treia Adunare CEB, care a avut loc la New Delhi din 1961. La această conferinţă s-a renunţat la o orientare doctrinară protestantă şi s-a realizat afirmarea comună a relaţiilor fundamentale treimice a creştinismului.
Continuarea dialogului s-a desfăşurat apoi la Vancoouver în 1983 şi Canberra în 1991. Pe lângă unele progrese pe linia apropierii între creştini, aici s-au evidenţiat şi unele critici faţă de anumite grupuri de interese politice şi religioase ce urmăreau să folosească această mişcare pentru atingerea propriilor lor scopuri, ceea ce a făcut ca Bisericile Ortodoxe să privească cu scepticism dorinţele de unitate a creştinilor.
Biserica Ortodoxă Română şi-a expus punctul de vedere în legătură cu ecumenismul, cum ar fi:
- problema centrală a ecumenismului este eclesiologia.
- unirea dintre Bisericile Ortodoxe şi cele vechi orientale.
- ansamblul Bisericilor Ortodoxe are dreptul şi datoria să convoace cât mai repede un Sinod Ecumenic.
O observaţie critică la participarea Bisericii Ortodoxe Române la întrunirile ecumeniste este aceea că nu s-a făcut o consultare prealabilă a marilor duhovnici, precum şi a laicatului.
După toate aceste întruniri, Biserica Ortodoxă Română a constatat că nu se realizează nici un avans spre unitate, ba, dimpotrivă se adânceşte prăpastia dintre ortodocşi şi protestanţi pe măsură ce aceştia din urmă se îndepărtează tot mai mult de învăţătura Bisericii lui Hristos prin multe practici, sincretism religios, hirotonirea femeilor, relativizarea teologiei, practici sexuale aberante, etc.
Biserica Ortodoxă nu se retrage din acest organism, pentru că prin misiunea încredinţată ei de Mântuitorul Iisus Hristos are misiunea de a mărturisi Adevărul înaintea lumii non-ortodoxe (vezi rev. „Roost” Nr. 12/2004, p. 33).
Primul semnal ortodox la această iniţiativă de unire a creştinilor l-a dat Patriarhul ecumenic Athenagoras în 1950, care, printr-o enciclică, îndeamnă Bisericile Ortodoxe să participe cu prudenţă la Consiliul Ecumenic. Dar poziţia Ortodoxiei faţă de ecumenism s-a luat la Conferinţa Panortodoxă de la Rodhs din 1961. După această conferinţă mai multe Biserici Ortodoxe au intrat în CEB cu conştiinţa că Ortodoxia „nu mai poate adăuga ceva la esenţial la cea ce are deja, ci pentru a arăta şi celorlalţi creştini adevărata cale către unitate şi de asemenea, că Biserica Ortodoxă este singura adevărată Biserică”. Biserica Ortodoxă Română participă la cea de-a treia Adunare CEB, care a avut loc la New Delhi din 1961. La această conferinţă s-a renunţat la o orientare doctrinară protestantă şi s-a realizat afirmarea comună a relaţiilor fundamentale treimice a creştinismului.
Continuarea dialogului s-a desfăşurat apoi la Vancoouver în 1983 şi Canberra în 1991. Pe lângă unele progrese pe linia apropierii între creştini, aici s-au evidenţiat şi unele critici faţă de anumite grupuri de interese politice şi religioase ce urmăreau să folosească această mişcare pentru atingerea propriilor lor scopuri, ceea ce a făcut ca Bisericile Ortodoxe să privească cu scepticism dorinţele de unitate a creştinilor.
Biserica Ortodoxă Română şi-a expus punctul de vedere în legătură cu ecumenismul, cum ar fi:
- problema centrală a ecumenismului este eclesiologia.
- unirea dintre Bisericile Ortodoxe şi cele vechi orientale.
- ansamblul Bisericilor Ortodoxe are dreptul şi datoria să convoace cât mai repede un Sinod Ecumenic.
O observaţie critică la participarea Bisericii Ortodoxe Române la întrunirile ecumeniste este aceea că nu s-a făcut o consultare prealabilă a marilor duhovnici, precum şi a laicatului.
După toate aceste întruniri, Biserica Ortodoxă Română a constatat că nu se realizează nici un avans spre unitate, ba, dimpotrivă se adânceşte prăpastia dintre ortodocşi şi protestanţi pe măsură ce aceştia din urmă se îndepărtează tot mai mult de învăţătura Bisericii lui Hristos prin multe practici, sincretism religios, hirotonirea femeilor, relativizarea teologiei, practici sexuale aberante, etc.
Biserica Ortodoxă nu se retrage din acest organism, pentru că prin misiunea încredinţată ei de Mântuitorul Iisus Hristos are misiunea de a mărturisi Adevărul înaintea lumii non-ortodoxe (vezi rev. „Roost” Nr. 12/2004, p. 33).
Pr. Teodor Cios
"Taina dreptei credinţe", Ed. Buna vestire Beiuş, 2005.
"Taina dreptei credinţe", Ed. Buna vestire Beiuş, 2005.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.