Scrisoarea Patriarhului Kiril al Rusiei către Patriarhul Bartolomeu de la Constantinopol prin care atenționează și previne o schismă în Biserica Ortodoxă.

Ca răspuns la scrisoarea Sanctității Sale Bartolomeu, Patriarhul de Constantinopol, în care l-a informat de „reabilitarea” schismaticilor ucraineni în „rangul” lor, despre „anularea” documentului care este vechi de trei sute de ani și care sugerează transferul Mitropoliei kievene în jurisdicția Patriarhiei de Moscova, despre organizarea în Kiev a unui „Sinod Local” din grupurile necanonice admise în comuniune și despre intenția acordării „autocefaliei” în următoarele câteva zile instituției stabilite la această adunare, Sanctitatea Sa, Patriarhul Chiril al Moscovei și a toată Rusia a trimis un mesaj în care-și exprimă adânca durere, uimire și indignare în privința acțiunilor anti-canonice ale Patriarhiei de Constantinopol.

CĂTRE SANCTITATEA SA BARTOLOMEU,

PATRIARH DE CONSTANTINOPOL

Sanctitatea Voastră,

Am citit cu un sentiment de durere, uimire și indignare scrisoarea voastră, prin care m-ați informat despre acțiunile recente ale Bisericii de Constantinopol: despre admiterea în comuniune a comunităților necanonice din Ucraina; despre „revocarea” Scrisorii Patriarhului Dionisie al IV-lea al Constantinopolului, care a transferat Mitropolia kieveană în jurisdicția Patriarhiei de Moscova, despre organizarea la Kiev a unui „Sinod Local” al comunităților necanonice admise în comuniune de voi și despre intenția de a da în viitoarele câteva zile statutul de Biserică Ortodoxă autocefală instituției pe care ați înființat-o.

Reunificarea schismaticilor cu Biserica ar fi fost o mare bucurie atât pentru creștinii ortodocși din Ucraina, cât și pentru întreaga lume ortodoxă dacă ar fi survenit în acord cu regulile legii canonice, în duhul păcii și dragostei lui Hristos. Oricum, procesul actual politic de unificare coercitivă este departe de normele și duhul sfintelor canoane. A fost îngrămădită o mare cantitate de minciuni și acum violența este aplicată asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Aceasta este aceeași Biserică de milioane de credincioși ucraineni pe care i-ați recunoscut drept canonici în toți anii voștri de activitate până foarte de curând. Și acum pretindeți că nu există, că sunt doar unele dioceze separate care s-au întors sub omoforul vostru.

Consilierii voștri v-au asigurat că episcopatul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a fost gata să sprijine proiectul politic al autorităților din Kiev, că un număr considerabil, zeci de episcopi canonici abia așteptau pentru binecuvântarea voastră să iasă din Biserica lor. V-am avertizat în mod repetat că ați fost dezinformat. Acum vă puteți convinge singur.

Doar doi din nouăzeci de episcopi ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene au fost prezenți la așa-numitul „Sinod Local” convocat de voi și prezidat de un grup de trei oameni – reprezentantul vostru, un „patriarh” autointitulat (care are acum titlul de „emerit”) și conducătorul secular al statului Ucraina. Ceea ce numiți „Sinod Local” a fost o adunare de schismatici care au folosit numele Sfintei Biserici a Constantinopolului ca un paravan. Dacă nu este o legalizare a schismei pe care ați promis public să o împiedicați, atunci ce este aceasta?

În deciziile luate vă referiți la voința poporului ortodox din Ucraina, care așa-zicând cere Bisericii de Constantinopol să intervină. Însă voința majorității covârșitoare a clerului și laicatului, adevăratul popor ecleziastic al Ucrainei, a fost cea care a îndemnat episcopatul Bisericii Ortodoxe Ucrainene să nu răspundă la invitații și să refuze să participe la așa-numitul „Sinod al unificării” al schismei ucrainene.

În afară de cei doi episcopi din Biserica Ortodoxă Ucraineană, pe care i-ați primit în jurisdicția voastră prin încălcarea canoanelor, doar unul a fost ierarh eparhiot. Însă clerul și turma episcopiei lui nu i-au acceptat acțiunile. După ce Mitropolitul Simeon a fost suspendat legal din slujbă de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, toate mănăstirile din episcopia de Vinnița și marea majoritate a parohiilor împreună cu clerul lor au rămas subordonate unui nou ierarh canonic, Arhiepiscopul Varsanufie de Vinnița și Bar. Autoritățile locale exercită acum presiune asupra clerului eparhial, amenințând să-l pedepsească, dar clericii, monahii și mirenii nu vor să fie în comuniune cu episcopul care i-a trădat pe ei și Biserica.

Mitropolitul Alexandru, pe care l-ați menționat și care a fost suspendat de asemenea din slujbă de Sinodul din Kiev, avea doar o biserică. Un conflict a izbucnit în comunitatea sa și majoritatea clerului acestei biserici a evitat să slujească împreună cu ierarhul care s-a despărțit.

Decizia principială a ierarhilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene de a refuza să ia parte la falsul Sinod convocat de voi nu a fost pricinuită de vreo imaginară „presiune din partea Moscovei”, ceea ce ar fi imposibil în orice caz în situația aceasta politică, ci de unitatea arhipăstorilor cu clericii și credincioșii lor. Această unitate nu poate fi primejduită nici de interferența masivă a autorităților ucrainene în viața internă a Bisericii sau de presiunea exercitată asupra Bisericii de stat și sporită foarte tare în lunile recente. Această unitate nu poate fi revocată din condei.

În scrisoarea voastră încercați să reinterpretați sensul complexului de documente semnate în 1686 de predecesorul vostru, Patriarhul Dionisie IV, și de Sfântul Sinod al Bisericii din Constantinopol. Subiectul acestor documente istorice nu a provocat vreo neînțelegere între cele două Biserici ale noastre timp de sute de ani. Și acum spuneți că „revocați” Scrisoarea Patriarhală și Sinodală deoarece „împrejurările exterioare s-au schimbat”.

V-am sugerat să fie ținute discuții despre această chestiune cu participarea unor istorici de autoritate, teologi și experți în legea canonică bisericească. Ați refuzat, pretextând lipsa de timp. Pot doar să-mi exprim părerea de rău că deciziile voastre, devastatoare pentru unitatea Bisericii, depind atât de mult de „factorul exterior”, adică politic, de circumstanțe, despre care nu aveți nici un scrupul să-mi spuneți.

În scrisoare repetați încă o dată afirmațiile mai degrabă discutabile că Biserica de Constantinopol are „responsabilitatea excepțională de a acorda autocefalia” și de a primi recursul din alte Biserici Locale în conformitate cu „sensul duhovnicesc” al canoanelor 9 și 17 ale Sinodului din Calcedon. Însă interpretarea voastră asupra drepturilor pretinse nu a avut niciodată parte de o acceptare la scara Bisericii. Un număr considerabil de obiecții exprimate de comentatori de autoritate ai legii canonice vorbesc împotriva înțelegerii voastre asupra drepturilor Tronului de Constantinopol de a primi recursuri. Astfel, un canonist bizantin remarcabil, Ioan Zonara, scrie: „[Patriarhul] de Constantinopol este recunoscut ca judecător nu asupra tuturor mitropoliților, ci numai asupra acelora care sunt subordonați lui. Pentru că nici mitropoliții din Siria, nici cei din Palestina sau Fenicia sau Egipt nu sunt citați la judecata lui împotriva voinței lor, ci acei din Siria sunt judecați de Patriarhul de Antiohia, aceia din Palestina de cel al Ierusalimului, în timp ce cei egipteni sunt judecați de cel al Alexandriei, care îi hirotonește și căruia sunt subordonați”. Nici Biserica Ortodoxă Locală din zilele noastre nu recunoaște că aveți un astfel de privilegiu.

Oricum, pretinzând ilegal un astfel de drept, în acest caz, nici nu v-ați bătut capul să vă conformați normelor canonice existente care reglementează acțiunile unei părți care primește un recurs.

Este cunoscut îndeobște că Mihail Denișenko a continuat să slujească după ce au fost administrate pedepse bisericești asupra lui și a fost excomunicat. Astfel, s-a privat singur de dreptul la recurs și, conform cu normele de bază ale legii canonice, s-a condamnat singur. V-ați exprimat consimțământul cu caterisirea lui Denișenko, deși primiseți la acea vreme primul lui recurs. În scrisoarea voastră către Patriarhul Alexei II al Moscovei și a toată Rusia din 31 august 1992 scriați: „Sfânta noastră Biserică a lui Hristos, recunoscând deplinătatea competenței, de excepție pe această temă, a Preasfintei voastre Biserici Rusești, ia hotărârea sinodală asupra celor spuse mai înainte, nedorind să pricinuiască vreun necaz pentru Biserica voastră soră”.

Sfântul Sinod al Bisericii din Constantinopol nu a luat în considerare numeroasele probleme de succesiune canonică și de caracter moral al „ierarhilor” admiși în comuniune, în ciuda faptului că mai înainte Biserica din Constantinopol recunoscuse importanța rezolvării acestor chestiuni pentru vindecarea schismei ucrainene și a primit toate informațiile necesare pe durata negocierilor dintre delegațiile Bisericilor noastre.

Faptul că prin decizia Sinodului vostru Macarie Maletici a fost „reabilitat” în treapta episcopală arată cu ce grabă și pripă au fost primite recursurile schismaticilor ucraineni. În scrisorile voastre oficiale patriarhale, îl numiți „fost Mitropolit de Lvov” și a participat la așa-numitul „sinod al unificării” în această calitate.

Între timp, Macarie Maletici a căzut în schismă în vreme ce era preot al unei Biserici canonice, neavând niciodată consacrare episcopală. „Consacrarea” lui, ca și „consacrările” majorității episcopilor din așa-numita „Biserică Ortodoxă Autocefală Ucraineană” admiși în comuniune de Biserica din Constantinopol datează înapoi prin predecesorii săi către un episcop caterisit care a făcut aceste gesturi împreună cu impostorul Victor Cecalin, un fost diacon al Bisericii Ortodoxe Rusești, care nu a fost niciodată hirotonit preot.

Primirea unor astfel de persoane în comuniune cu Biserica fără a lua în considerare circumstanțele menționate subminează succesiunea canonică a consacrărilor și va avea consecințe distructive dure pentru întreaga Ortodoxie mondială.

Timp de secole Biserica Rusă a fost mulțumitoare Sfintei Biserici a Constantinopolului pentru contribuția ei la formarea Ortodoxiei mondiale, pentru rolul ei în luminarea creștină a slavilor păgâni și pentru ajutorul ei în dezvoltarea tradițiilor educației monahale și religioase. În prezent, credincioșii noștri atât din Ucraina, cât și din alte țări trăiesc o dezamăgire amară deoarece Biserica mamă istorică nu le aude vocile.

Sute de mii de scrisori de la credincioșii din Ucraina în sprijinul Bisericii Ortodoxe Ucrainene și cu cereri de a nu submina unitatea ei au fost aduse la reședința voastră. Autoritățile ucrainene au încercat să împiedice furnizarea lor, în timp ce ați ignorat aceste scrisori. Și acum nu doriți să ascultați vocea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care stă pe marginea unui nou calvar.

Chiar și acum arhipăstorii și clericii din Ucraina sunt somați la interogatorii sub un pretext artificial și șantajați, apropiații și cei dragi ai lor sunt amenințați, percheziții sunt operate în biserici și case, presiunea este adusă asupra familiilor, inclusiv copiilor. Recent o lege a intrat în vigoare cu scopul de a deposeda Biserica Ortodoxă Ucraineană de numele ei pentru a fi pusă în practică acapararea violentă a clădirilor bisericilor ei sub paravanul „transferului voluntar de comunități”. O astfel de unificare a creștinilor ortodocși din Ucraina aveți în vedere?

Am vorbit cu Sanctitatea Voastră despre planurile Bisericii de Constantinopol în particular și în prezența a câtorva martori. Acum, când aceste planuri au fost realizate în mare măsură, fac apel înaintea întregii Biserici Ortodoxe poate pentru ultima dată. Făcând așa, sunt condus de porunca Domnului nostru Iisus Hristos: „Dacă fratele tău va păcătui față de tine, du-te și mustră-l numai între tine și el… Dar, dacă nu te va asculta, atunci ia cu tine încă unul sau doi, ca în gura a doi sau trei martori să stea orice cuvânt. Și, dacă nu-i va asculta, spune-l Bisericii; iar dacă nu va asculta nici de Biserică, să-ți fie ca un păgân și vameș!” (Mt 18: 15-17).

Dipticele Patriarhilor de Constantinopol includ zeci de nume de mari teologi, râvnitori și învățători ai evlaviei. Sf. Grigorie Teologul, Proclu, Flavian Mărturisitorul, Ioan IV Postitorul, Tarasie, Metodie, Fotie și mulți alții au adus slavă Sfintei Biserici din Constantinopol prin slujirea lor.

Oricum, au fost de asemenea și aceia care l-au dezonorat. Nu vă introduceți numele încă respectat pe o listă cu astfel de episcopi de rușine ai Constantinopolului precum Nestorie, iconoclaștii Anastasie, Ioan VII și Teodot, uniații Iosif II, Mitrofan II Mitrofonul și Grigorie III Mammas. Anulați comuniunea cu schismaticii și retrageți participarea la aventura politică a legalizării lor. Și apoi Biserica Ortodoxă autentică a Ucrainei, condusă de Preafericirea Sa, Mitropolitul Onufrie al Kievului și a toată Ucraina, vă va binecuvânta și istoria va păstra pomenirea voastră printre acei conducători ai Tronului de Constantinopol care au reușit să nu înjosească Biserica, ci să-i păstreze unitatea în cele mai dificile condiții politice.

Însă, dacă veți acționa prin menținerea intențiilor enunțate în scrisoare, veți pierde pentru totdeauna o oportunitate de a sluji unitatea Sfintelor Biserici ale lui Dumnezeu, veți înceta să fiți primul în lumea ortodoxă, care numără sute de milioane de credincioși, și suferințele pe care le-ați provocat ucrainenilor ortodocși vă vor urmări la Judecata de Apoi a Domnului nostru, Care judecă toate popoarele fără părtinire, și vor da mărturie împotriva voastră înaintea Lui.

Mă rog din toată inima ca aceasta să nu se întâmple. Nu este prea târziu pentru a vă opri.

+ CHIRIL

PATRIARHUL MOSCOVEI ȘI A TOATĂ RUSIA

Publicată la 31 decembrie 2018

Sursa: https://mospat.ru/en/2018/12/31/news168541/

(Traducere de Ierom. Lavrentie Carp)

Vezi si:  https://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2019/01/greco-catolicii-si-autocefalii-din.html