duminică, 27 mai 2012

Acatistul Sfantului Ioan Rusu - 27 mai





Troparul Sfantului Ioan Rusu

Cel ce te-a chemat pe tine de pe pamant la lumea cea cereasca, tine si dupa moarte, neschimbat, trupul tau, Sfinte. Caci tu in Asia ai fost dus prizonier si acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane. Deci pe Acela roaga-l sa mantuiasca sufletele noastre.




Condacul 1
Veniti, credinciosilor, sa-l laudam pe cel care, rob fiind, a stapanit peste patimi! Veniti sa-l laudam pe cel in care s-a oglindit Rasaritul Rasariturilor! Celui care din Rusia a fost adus, ca sa imparta lumii intregi bincuvantarile lui Dumnezeu, sa-i cantam: Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!
Icosul 1
Hranitu-te-ai din tinerete cu lumina adevarului, o, prea minunatule Ioane, sorbind dulceata invataturilor dumnezeiesti. Ai urmat cuvantul Celui Ce a zis: "Cine crede in Mine, sa-si ia cruce si sa-Mi urmeze Mie", si pentru aceasta noi te laudam:
Bucura-te, podoaba a Bisericii sobornicesti, Mireasa lui Hristos;
Bucura-te, masa duhovniceasca a celor doritori de curatenie;
Bucura-te, odrasla sfanta a pamantului rusesc trimisa la tainic apostolat;
Bucura-te, mostenitor al infranarii Cuviosilor Antonie si Teodosie de la Pecerska;
Bucura-te, ca ai crescut intr-o familie binecredincioasa;
Bucura-te, ca ai luptat impotriva turcilor hulitori ai lui Hristos;
Bucura-te, ca nu te-ai biruit de deznadejde cand ai primit crucea robiei;
Bucura-te, ca intarit fiind de Dumnezeu ai rabdat batai nenumarate;
Bucura-te, ca scuiparile nu au intinat frumusetea ta launtrica;
Bucura-te, piatra de care s-au sfaramat sfaturile cele nelegiuite ale chinuitorilor;
Bucura-te, ca desi ti-au ars parul si pielea capului, nu te-ai plecat lor;
Bucura-te, ca ai fost vrednic urmas al cetelor de mucenici si mucenite;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!
Condacul 2: |
"Cine poate sa ma desparta de dragostea Hristosului meu? Ca rob ascult poruncile tale, dar in credinta mea in Domnul Hristos nu imi esti tu stapan. Imi amintesc patimirile Sale si sunt bucuros sa primesc si eu cele mai cumplite chinuri, dar de al meu Iisus Hristos nu ma lepad", i-ai spus stapanului turc, cantand in inima ta: Aliluia!|
Icosul 2:
Au parasit dreapta credinta cei care s-au temut de suferinta si cei iubitori de desfatari, primind invataturile ratacite ale lui Mahomed, dar tu te-ai aratat ca un nou Ilie, neplecandu-ti genunchii la dumnezeu strain. Rugandu-te sa pazesti turma lui Hristos de orice inselare, te cinstim ca pe un parinte al nostru:
Bucura-te, ca nu ai cartit impotriva lui Dumnezeu pentru patimirile tale;
Bucura-te, ca ai primit rastignirea voii tale prin loviturile celor ce te prigoneau;
Bucura-te, cel ce unindu-te cu Hristos te-ai asemanat lui;
Bucura-te, ca desi ai fost pus sa traiesti intre animale, ai vietuit ingereste;
Bucura-te, ca prin nevointele tale grajdul se umplea de buna-mireasma;
Bucura-te, ca sfintindu-l prin rugaciune, nu ai primit sa te muti din el;
Bucura-te, ca te impartasesti in fiecare saptamana cu Sfintele Taine;
Bucura-te, ca ai purtat cu sfiala si smerenie numele Botezatorului;
Bucura-te, ca ai purtat in minte si in inima pilda sa jertfelnica;
Bucura-te, ca fara tulburare din furtuna incercarilor ai iesit;
Bucura-te, ca prin statornicia in credinta esti pilda tuturor;
Bucura-te, candela care ai ars cu undelemnul rabdarii;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!
Condacul 3:
Nu numai credinciosii au priceput sfintenia vietuirii tale, ci si inchinatorii lui Allah, caci prin rugaciune ai trimis stapanului tau o farfurie cu mancare, din Procopie pana la Mecca, pe care lucru neputand sa-l inteleaga, toti au strigat: Aliluia!
Icosul 3:
Nimic nu este cu neputinta celor ce cred cu tarie ca Facatorul cerului si al pamantului degraba plineste rugaciunile lor. Chiar de nu am vazut cu ochii trupesti, dar cu inima credem ca ai facut si ceea ce parea cu neputinta, numai pentru a arata stapanului tau si celor dimpreuna cu el puterea Domnului tau. Pentru care iti cantam:
Bucura-te, ca nu te-ai indoit in credinta ta, avand nadejde neclintita in Dumnezeu;
Bucura-te, ca de la Procopie la Mecca ai trimis o farfurie cu mancare;
Bucura-te, ca desi turcii au ras de tine, ai simtit binecuvantarea cereasca;
Bucura-te, ca sapanul tau intorcandu-se acasa a inceput sa te cinsteasca;
Bucura-te, ca pana si cei intunecati la minte au priceput sfintenia ta;
Bucura-te, ca la inmormantarea ta au venit chiar si musulmani si armeni;
Bucura-te, din randuiala cereasca farfuria aceea este si astazi semn al minunii savarsite de tine;
Bucura-te, ca dupa multe veacuri aratandu-te femeii la care se afla farfuria i-ai cerut sa o aduca la biserica;
Bucura-te, ca cei care cereau semne si minuni au primit cu prisosinta;
Bucura-te, ca te-ai asemanat proorocilor din legea cea veche;
Bucura-te, stavila care opresti ratacirile si izgonesti lupii de la turma cea cuvantatoare;
Bucura-te, ca pe toti i-ai coplesit prin virtutile si minunile tale;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!
Condacul 4:
Nu a tinut Dumnezeu lumina ascunsa sub obroc, ci a randuit ca moastele tale intregi si bine mirositoare sa fie primite de credinciosi ca o pecete a binecuvantarii tale. Pentru care si noi, bucurindu-ne cu cei care s-au atins de ele, Ii cantam celui care da adevarata viata celor care cred in El: Aliluia!
Icosul 4:
Degeaba a incercat vrajmasui mintuirii, diavolul, sa nimiceasca prin foc moastele tale, caci trupul tau s-a miscat in mijlocul flacarilor ca si cum nu s-ar fi cunoscut moartea. Turcii care au vazut aceasta s-au infricosat si au fugit, lasand in urma odoarele bisericii pe care vroiau sa le fure, iar crestinii s-au umplut de mirare, cantandu-ti:
Bucura-te, nou Ilie prin ravna catre cele ceresti;
Bucura-te, ca la fel ca acela te-ai lasat mistuit de dragostea Sfanta;
Bucura-te, ca nu imbracamintea, ci trupul tau ne-ai lasat noua ca acoperamant;
Bucura-te, ca deasupra mormantului tau a stralucit o lumina cereasca;
Bucura-te, ca gasind moastele tale, credinciosii au tresaltat cu duhul;
Bucura-te, ca toti cei ce le saruta, iau binecuvantare;
Bucura-te, ca inchinandu-se lor, gasesc scapare din framantarile lor;
Bucura-te, ca ele sunt marturie ca Domnul pe care L-ai slujit este adevaratul Dumnezeu;
Bucura-te, ca El a dat viata mostelor tale cand au fost aruncate in foc;
Bucura-te, ca trupul tau s-a miscat in mijlocul flacarilor;
Bucura-te, ca a ramas nevatamat, aratand sfintenia ta;
Bucura-te, ca a fost adus in Grecia, pentru a fi martor al minunilor tale;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!
Condacul 5:
Cine stie multimea minunilor tale? Cine cunoaste cata multime de oameni ai ajutat spre slava Dumnezeului parintilor nostri? Doar o mica parte din lucrarile tale afland noi, Ii multumim Celui Ce te-a proslavit intre cei iubiti ai Sai, si Ii cantam: Aliluia!
Icosul 5:
Nou Doctor fara-de-arginti fiind, urmand Doctorului sufletelor si al trupurilor, nu ai pregetat sa sari in ajutorul bolnavilor care te-au chemat cu credinta, ci le-ai adus grabnica tamaduire. Iar noi, auzind acestea, te laudam asa:
Bucura-te, impreuna cu Cosma si Damian, cu Chi si Ioan;
Bucura-te, cu toti doctorii fara-de-plata;
Bucura-te, ca nu de la tine, ci de la Domnul ai adus izbavire din dureri;
Bucura-te, vistierie nesfarsita de tamaduiri;
Bucura-te, ca celui paralitic de zece ani i-ai vindecat picioarele;
Bucura-te, ca el nu a sovait a merge la biserica ta sa iti multumeasca;
Bucura-te, ca prin mir ai dat sanatate unei femei bolnave;
Bucura-te, de laudele celor cinci copii ai ei;
Bucura-te, ca asculti rugaciunile copiilor pentru parintii lor;
Bucura-te, ca Atanasia a adus barbatului ei aghiasma si ulei din candela ta;
Bucura-te, ca ungandu-se cu credinta, acestuia i s-a tamaduit pieptul;
Bucura-te, alinatorul durerilor celor in suferinta;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!
Condacul 6:
Un bolnav din Atena a refuzat sa primeasca ajutorul doctorului, temandu-se ca isi va pierde viata, dar tu te-ai aratat in vis nepoatei sale, indemnand-o sa-l trimita la acela pentru tamaduire. Auzind ca nu i se va intampla nimic rau si ca vei tine chiar tu mana celui care il va opera, el a primit cu incredere sfatul tau si a aflat tamaduirea, pentru care a cantat Domnului cu multumire: Aliluia!
Icosul 6:
Vindecand prin harul lui Dumnezeu boli de nevindecat, desi nu ai invatat de la oameni mestesugul doctoricesc, te-ai aratat mai iscusit decat cei ce si l-au insusit pe acesta prin stiinta lumeasca. Iar cei ce cunosc puterea ajutorului tau iti canta:
Bucura-te, vas de mir neimputinat si de sanatate izvorator;
Bucura-te, venind in sprijinul celor neputinciosi pe care ii bantuiesc deznadejdea;
Bucura-te, cel ce prin suferintele tale ai primit darul de a alina suferintele celor aflati in nevoi;
Bucura-te, ca ai indepartat chiagurile de sange din capul Vasulei;
Bucura-te, ca unui copil i-ai tamaduit picioarele paralizate;
Bucura-te, ca mama caruia i-ai vindecat copiii a venit sa iti multumeasca;
Bucura-te, cel ce vindeci copiii incercati de boala;
Bucura-te, ca parintii lor alearga la tine cu nadejde;
Bucura-te, ca unei batrane garbove i-ai indreptat spatele;
Bucura-te, ca in chip de doctor te-ai aratat unui medic necredincios;
Bucura-te, ca vindecandu-se de cancer, aceasta a crezut in Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai izbavit de o veche suferinta pe preotul care slujea in biserica ta;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!
Condacul 7:
"Sfinte Ioane, ma urasti?" - a intrebat cuprinsa de deznadejde Arhondula, parandu-i-se ca rugaciunile ei pentru a avea urmasi nu au avut nici un folos. Tu insa i-ai aparut nu dupa multa vreme si i-ai spus ca sfintii nu urasc pe nimeni, si ca voia Domnului era ca sa se bucure de copii abia dupa doi ani. Iar ea, dupa ce a vazut implinirea cuvintelor tale, i-a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7:
De multe ori am crezut ca rugaciunile noastre sunt zadarnice, ca pentru pacatele noastre fata Domnului s-a intors de la noi si ne asteapta pierzania, dar la vremea cuvenita El a plinit toate cererile noastre cele bune: Sfinte Ioane, ajuta-ne sa simtim in toate zilele vietii noastre ocrotirea cereasca, ca sa iti putem canta:
Bucura-te, reazem al celor impovarati de greutatile vietii;
Bucura-te, ca auzi suspinurile si stergi lacrimile oamenilor;
Bucura-te, cel ce nu te-ai maniat pe Arhondula care a cartit impotriva ta;
Bucura-te, cel ce i-ai spus ca sfintii nu urasc pe nimeni;
Bucura-te, ca deznadejdea care o bantuia i-ai schimbat-o in nadejde;
Bucura-te, ca la vremea randuita de Domnul, ea s-a invrednicit sa aiba copii;
Bucura-te, ca pentru rabdarea ei a fost rasplatita nu doar cu un copil, ci cu mai multi;
Bucura-te, ca ne-ai intarit evlavia fata de cei proslaviti de Dumnezeu;
Bucura-te, podoaba cereasca care nu cruti osteneala pentru a-i sprijini pe oameni;
Bucura-te, folositorul cel prea cald al credinciosilor care cred minunilor tale;
Bucura-te, ca familia ta este Biserica Mantuitorului;
Bucura-te, ca celor ce nu fug de greutatile vietii le dai curajul sa iasa intariti din ele;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!
Condacul 8:
Ca o fiara urla Caterina, cand era chinuita de diavol, inspaimantandu-i pe cei care o vedeau, dar a alergat fara sa se indoiasca la ajutorul tau, si aparandu-i in vis i-ai vestit izbavirea. Si noi cadem, sfinte, inaintea ta rugandu-te sa ii eliberezi pe toti cei care sunt robiti de ingerii cazuti, ca sa cante impreuna cu noi Celui Ce a infrant puterile intunericului: Aliluia!
Icosul 8: Cazi inaintea tronului Dumnezeirii, Sfinte Ioane, si mijloceste pentru toti cei care suntem ispititi de vrajmasul diavol ca sa primim ajutor in lupta duhovniceasca si sa dobandim tarie in credinta noi, cei ce te laudam:
Bucura-te, ca ai gonit pe diavolul care o chinuia pe Caterina;
Bucura-te, ca dupa aceasta, multi demonizati au fost adusi la racla ta;
Bucura-te, purtatorule de Duh Sfant care ai mijlocit tamaduirea lor;
Bucura-te, ca prin lacrimi si nevointe i-ai infricosat pe diavoli;
Bucura-te, caderea nelegiuitilor vrajmasi si ridicarea celor ce lupta cu acestia;
Bucura-te, lant care fereci pe faptuitorul celor rele;
Bucura-te, ca pe cei care sufera de tulburarile mintii ii izbavesti;
Bucura-te, cel ce avand harisma deosebirii vezi lucrarea diavolului;
Bucura-te, ca ne povatuiesti cum sa scapam din cursele lui viclene;
Bucura-te, ca si in vremurile de pe urma vei fi calauza pentru credinciosi;
Bucura-te, ca impreuna cu tot soborul sfintilor vei veghea asupra lor;
Bucura-te, cel ce prin suportarea prigonirii ai ajuns pavaza pentru crestinii prigoniti;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!
Condacul 9:
Precum s-a intors fiul cel risipitor la tatal sau, asa si tanarul Tanasia care dupa multe rautati a ajuns sa isi loveasca mama, prin tainica ta mijlocire s-a intors cuprins de pocainta inapoi la dragostea cea fireasca. La fel i-ai cantat Dumnezeului indurarilor: Aliluia!
Icosul 9:
Multi sunt cei care apuca pe drumuri gresite, iar rudele lor sunt cuprinse de jale. Vino si intoarce-i la slujirea lui Hristos pe cei care au cazut in pacat, fiind prinsi in cursele vrajmasilor si biruiti de patimile ucigatoare de suflet, ca sa iti cante alaturi de noi:
Bucura-te, ruda duhovniceasca a Sfantului Stelian;
Bucura-te, cel ce ocrotitor al tinerilor fiind, te intristezi de caderile lor;
Bucura-te, mangaiere prea-dulce pentru parintii fiilor risipitori;
Bucura-te, ca mama lui Tanasis si-a vazut dorinta implinita;
Bucura-te, ca vazandu-si fiul acasa s-a bucurat impreuna cu cetele ingeresti;
Bucura-te, ca te ingrijesti ca cei ce s-au pocait sa nu se intoarca la cele rele;
Bucura-te, ca ii linistesti pe cei care sufera amar pentru caderile celor apropiati lor;
Bucura-te, ca dai nadejde in mila Celui Ce a venit pentru cei pacatosi;
Bucura-te, ca nici o cadere nu poate stavili randuiala lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce ne inveti sa uram pacatul, fara a-i judeca pe cei care cad in el;
Bucura-te, cel ce ne ajuti sa ne vindecam de slabiciunile noastre ascunse;
Bucura-te, ca ne indemni sa ne rugam unii pentru altii;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!
Condacul 10:
Desi vaduva care fusese lipsita de casa nu ti-a cerut niciodata ajutorul, plangerea a ajuns si la urechile tale, si tu nu ai sovait sa o linistesti, incurajand-o sa se duca la judecata pentru a dobandi ce i se cuvenea. Stiind ca mijlocirea ta este mai tare decat cerbicia judecatorilor iubitori de arginti, te chemam si noi in ajutorul celor nedreptatiti, al celor ce Ii canta Dreptului Judecator: Aliluia!
Icosul 10:
Arzatoare fiind dragostea ta pentru oameni, nu numai pe cei care au auzit de numele tau ii ajuti, ci si pe multi din cei greu incercati de nevoi. Sa nu ramana departe de mila ta cei pe care ii poti ajuta, ca vazand puterea ta sa iti cante impreuna cu noi:
Bucura-te, ca ai ajutat-o pe vaduva pe care rudele vroiau sa o insele;
Bucura-te, ca ai asezat-o in casa care i-a ramas mostenire;
Bucura-te, ca s-au rusinat cei care cugetau viclesuguri cu nerusinare;
Bucura-te, ca ai sarit in ajutorul celei ramase fara ajutor de la oameni;
Bucura-te, ca pe multi altii i-ai izbavit din cursele vrajmasilor;
Bucura-te, ca traiesti fericirea celor insetati de dreptate;
Bucura-te, prigonitorule al celor ce prigonesc;
Bucura-te, luptator destoinic impotriva inselatoriei, furtisagului si nedreptatii;
Bucura-te, cel care rastorni urzelile judecatorilor nevrednici;
Bucura-te, ca esti iscusit judecator si nu te pot insela cei ce ti se roaga cu fatarnicie;
Bucura-te, balanta a Dreptului Judecator spre care alergam in necazuri;
Bucura-te, cel care ii imbraci pe cei saraci si ii hranesti pe cei flamanzi;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!
Condacul 11:
De multe ori uitam sa ii praznuim pe cei de care lumea nu a fost vrednica, pe sfintii care au stralucit printr-o vietuire aleasa luminand pamantul. Tu, dar, Sfinte Ioane, te bucuri impreuna cu ei cand cinstim pomenirea voastra si pentru ca v-a randuit ca aparatori ai nostri Ii multumim Domnului prin cantarea: Aliluia!
Icosul 11:
"Asa sunt uitati prietenii?", l-ai intrebat pe batranul Nicolae care nu si-a adus aminte ca este praznicul tau, iar el auzind blanda ta mustrare a lasat toate ca sa vina si sa se inchine tie, si sa-ti cante impreuna cu cei care te iubesc ca pe un ocrotitor al lor:
Bucura-te, ca prin pomenirea ta poti ajuta credinciosilor;
Bucura-te, ca prin tine ni s-a aratat ca sfintii nu trec cu vederea praznuirea lor;
Bucura-te, ca prin aceasta am fost indemnati sa-i cinstim cu si mai multa evlavie;
Bucura-te, ca nu te-ai sfiit sa-l mustri fara de rautate pe batranul Nicolae;
Bucura-te, ca auzindu-te el a venit grabnic la moastele tale;
Bucura-te, ca s-au inaltat catre tine rugaciunile sale smerite;
Bucura-te, cel ce astepti sa avem si noi credinta curata ca a sa;
Bucura-te, ca nu te indepartezi nici de cei care nu stiu sa se roage tie;
Bucura-te, prietenule al celor ce vor sa fii aproape;
Bucura-te, cel ce nevazut calatoresti alaturi de ei pe marea vietii;
Bucura-te, ca ne chemi sa cinstim si noi cum se cuvine pomenirea ta;
Bucura-te, ca le dai credinciosilor cele de trebuinta pentru a veni la biserica ta;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!
Condacul 12:
Nu te vom uita, Sfinte. Nu vom uita multimea minunilor tale prin care a stralucit puterea adevaratului tau Stapan. Ajuta-ne ca pana la sfarsitul vietii noastre sa ramanem fii credinciosi ai Sfintei Biserici, ca sa nu incetam lauda: Aliluia!
Icosul 12:
Slava lui Dumnezeu pentru toate! Slava lui Dumnezeu pentru multimea de Sfinti care au crescut in Biserica Sa, unde a inflorit si Sfantul Ioan Rusul! Nespusa este tresaltarea inimilor noastre cand iti aducem cantari de lauda, Sfinte Ioane, facatorule de minuni:
Bucura-te, icoana zugravita de Imparatul Ceresc spre intarirea credinciosilor;
Bucura-te, temei de impacare al celor biruiti de manie si rautate;
Bucura-te, bucurie a celor ce afla de minunile tale;
Bucura-te, dar dumnezeiesc in vietile noastre greu incercate de felurite necazuri;
Bucura-te, cel ce cu negraita dulceata ii indreptezi pe cei nepriceputi;
Bucura-te, dascalul si indrumatorul nostru pe calea virtutii;
Bucura-te, indreptatorul celor fara de socoteala;
Bucura-te, totdeauna izbavitor al celor care te cheama in primejdii;
Bucura-te, cel ce nu ai crutat osteneala pentru a face bunatate;
Bucura-te, ca ne dai ajutor cu imbelsugare in toata vremea;
Bucura-te, ca ne arati noua milele lui Dumnezeu;
Bucura-te, si pregateste-ne sa ne bucuram impreuna cu tine in Rai;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 13:

O, Sfinte, Ioane, vlastar al Rusiei si faclie a Bisericii lui Hristos, primeste acum putina noastra rugaciune si nu ne lasa fara raspuns. Desi nu avem credinta celor ce au cerut ajutorul tau si l-au primit cu indestulare, credem ca ne poti ajuta si pe noi, ca sa slavim cu multumire Numele lui Dumnezeu prin laude si cantari: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.

Rugaciune catre Sfantul Ioan Rusu

O, Sfinte Ioane, intru tot laudate si de minuni facatorule, primeste aceasta umila rugaciune de la noi, nevrednicii tai robi, caci catre tine ca la un grabnic folositor alergam noi, chemandu-te cu evlavie: vino, Sfinte, si vezi ranile si durerile noastre. Ia aminte la suspinele noastre, ca stim, Sfinte al lui Dumnezeu, ca desi ai patimit greu pentru dragostea lui Hristos, dar prin vietuirea ta ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindca ne-am incredintat ca si dupa mutarea ta la viata cea vesnica cine a nazuit la ajutorul tau si ti s-a rugat cu credinta, nu a ramas neajutat. Ca cine te-a chemat si tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine s-a rugat tie si nu l-ai auzit?
Minunile si ajutorul tau, Sfinte, ne-au facut si pe noi, pacatosii, sa alergam la ajutorul tau. Am auzit de minunea pe care ai facut-o trimitand prin rugaciune o farfurie de mancare din Procopie pana la Mecca. Am aflat de vindecarile tale minunate, de multimea de bolnavi care au aflat izbavire din suferintele lor. Credem ca Dumnezeu te-a proslavit prin minuni fara de numar. Oare pe noi ne vei lasa fara ajutor? Sa nu fim noi lepadati de la dragostea ta, Sfinte, chiar daca vietile noastre sunt pline de faradelegi.
Aducandu-ne aminte de mijlocirile tale binecuvantate, credem ca tu acelasi esti, Sfinte, astazi ca si atunci, si ca nimeni din cei ce se roaga tie nu ramane fara ajutor. Pentru aceea si noi, fiind scarbiti si in pagube, alergam la tine cu credinta si lacrimi, ingenunchind, si ne rugam tie, Sfinte Ioane, sa te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui Ce n-a trecut cu vederea rugaciunea ta cea jertfelnica, ci te-a ascultat si te-a intarit si te-a primit in cerestile locasuri, Roaga-L sa departeze de la noi dreapta Sa manie, sa apere orasele, satele si toata tara noastra de seceta, de foamete, de furtuni napraznice, de cutremur, de boli si rani aducatoare de moarte, de navalirea asupra noastra a altor neamuri si de razboiul cel dintre noi.
Mijloceste, Sfinte Ioane, pastoritilor nostri ravna fierbinte catre Dumnezeu, purtare de grija pentru mantuirea sufleteasca a pastoritilor, intelepciune in purtare si invatatura, cucernicie si tarie in ispite; tuturor carmuitorilor purtare de grija fata de supusi, iar supusilor indeplinirea cu sarguinta a tuturor indatoririlor lor, ca astfel, in pace si cu cucernicie, sa petrecem veacul acesta. Sa ne invrednicim de impartasirea bunatatilor celor vesnice in Imparatia Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine cinste si inchinaciune, impreuna cu Tatal cel fara de inceput si cu Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

joi, 24 mai 2012

Atentie parinţi, atenţie copii, de voi depinde viitorul vostru şi al familiilor voastre

“Dacă vrem ca acest popor să nu dispară, trebuie să ne întoarcem către Dumnezeu”

- O convorbire cu dr. Mirela I., mama unui băiat închis pentru consum si traffic de droguri.

Puţini părinţi conştientizează astăzi marea răspundere pe care trebuie să o aibă în creşterea şi educarea copiilor. Puţini ştiu că de păcatele fiilor vor răspunde şi ei. Din nefericire, mulţi părinţi îşi fac din copii un idol, încercând să le satisfacă toate poftele, să le asigure un trai cât mai bun, lăsându-i însă flămânzi duhovniceşte.

Încă din Vechiul Testament, Dumnezeu ne pune în faţă modele de părinţi cu viaţă bineplăcută lui. Astfel, Sfântul şi Dreptul Iov aducea jertfă în fiecare zi pentru feciorii lui, socotind că poate aceştia au greşit cu gândul. Mai aproape de zilele noastre este pilda Domnitorului Constantin Brâncoveanu, al cărui sfârşit ne aduce aminte de mucenicii primelor veacuri creştine. Sfântul a fost ucis prin decapitare, împreună cu cei patru fii ai săi şi cu sfetnicul său Ianache. Oare câţi părinţi de astăzi ar fi capabili de o asemenea jertfă?

Sfântul Vasile cel Mare spunea: „Cum veţi creşte copiii voştri în rânduială, când voi înşivă duceţi o viaţă fără rânduială?” Iar roadele unei astfel de creşteri se văd în timp. Pentru unii sunt foarte amare, iar pentru alţii mai puţin amare. Din paharul suferinţei gustă toţi acei părinţi care nu merg împreună cu copiii lor pe calea lui Hristos.
Mirela I., medic, şi-a crescut singurul copil fără a ţine seama că principalul ajutor în educarea lui îl putea primi numai de la Dumnezeu. Doar când băiatul ei Andrei, acum în vârstă de aproape 40 de ani, s-a apucat de droguri, ea şi-a înţeles greşeala şi s-a apropiat de Părintele Ceresc. Andrei este astăzi închis pentru a două oară şi respinge orice încercare a mamei sale de a-l întoarce către Dumnezeu.
(Raluca T
ănăseanu)
- Doamnă Mirela, cum l-aţi crescut pe Andrei?

- Şi eu, şi soţul meu eram foarte departe de Dumnezeu. Am considerat că un singur copil este suficient – deci, vedeţi, de la început am plecat greşit. Andrei a fost excepţional de bun, era un copil foarte cuminte şi foarte bun la învăţătură. Prin natura profesiei mele eram excesiv de ocupată, lipseam foarte mult de acasă, iar soţul meu la fel. Astfel, Andrei a crescut mult timp de unul singur. După cum ştiţi, pubertatea şi adolescenţa sunt perioade extreme de dificile, când contează mult prezenţa părinţilor în viaţa copiilor lor. De asemenea, şi anturajul influenţează.

În acel moment a început alunecarea copilului nostru… Noi nu am putut să-i controlăm anturajul şi a intrat într-un grup de băieţi cu probleme de comportament. Vreau să subliniez încă o dată faptul că, la acea vreme, nu-L cunoşteam pe Dumnezeu. Ne făceam meseria cât mai conştiincios posibil şi consideram că, dacă îi ofeream fiului nostru îmbrăcăminte, adăpost şi tot ceea ce avea nevoie, dacă mai stăteam de vorbă cu el, dacă eram exigenţi cu şcoala – era îndeajuns. Din păcate, nu a fost suficient. Eu şi soţul meu trăiam superficial educaţia pe care trebuia să i-o dăm lui Andrei. Eu eram înclinată înspre severitate, iar soţul meu era prea tolerant. Faptul că nu aveam o atitudine comună nu era benefic copilului. Încet, încet, a început să-i scadă randamentul la învăţătură. A început să practice karate, mergând în mai multe locuri, printre care şi la Securitate. Mi-a spus la un moment dat că, pentru antrenament, erau puşi să lovească portretul robot al părinţilor! Şi-a schimbat comportamentul, comunicam foarte prost cu el şi, din această pricină, sufeream amândoi. Anii au trecut, se apropia sfârşitul liceului. El nu mai învăţa nimic. Dintr-un elev eminent, ajunsese un elev pe care aproape nu-l mai interesa şcoala, lipsea foarte mult de la ore. Uneori era agresiv cu noi. Avea un CI de 150 (l-am dus să-i determine coeficientul de inteligenţă văzându-i tulburările de comportament). Dar inteligenţa nu şi-o folosea în sensul dorit de noi. Când îl întrebam de prietenii lui, nu vroia să-mi dea nici o explicaţie. Cu mult mai târziu am realizat că el voia să se încadreze în tiparul impus de grupul din care făcea parte. A luat bacalaureatul, iar apoi a mers în armată. După armată s-a înscris la Facultatea de Sport, dar a întrerupt-o în anul doi. În această perioadă a continuat să fie foarte agresiv faţă de noi, părinţii lui, şi neînţelegerile erau foarte mari. În plus, a dorit să se despartă de noi şi să stea singur. Aveam o garsonieră, departe de apartamentul în care locuiam, şi s-a mutat acolo. Dar a fost o prostie îngrozitoare din partea noastră să permitem acest lucru! Mai bine suportam în continuare să fim agresaţi… Spun asta pentru că relaţiile dintre noi au devenit şi mai proaste şi a început să consume droguri. Asta se întâmpla prin 2000, avea cam 30 de ani atunci. Soţul meu a încercat să-l implice în tot felul de activităţi. Copil fiind, îi plăcea foarte mult să citească, aşa că am înfiinţat o editură. Dar, fără nici un rezultat! Poţi să-i dai copilului orice, dacă nu îi deschizi inima către Dumnezeu – degeaba…

- Cum v-aţi întâlnit cu Dumnezeu?

- Este foarte greu de suportat să vezi cum singurul copil se prăbuşeşte văzând cu ochii, pe zi ce trece. Eu eram atee, negam existenţa lui Dumnezeu, făceam pe nebuna şi susţineam cu tărie că totul are o explicaţie ştiinţifică. Aveam o bază morală în educaţia primită de la părinţi, dar în nici un caz legată de fiinţarea lui Dumnezeu. Atunci, în disperarea mea, mai mult sau mai puţin conştient am început să strig: „Doamne, ajută-mă! Doamne, învaţă-mă ce să fac!” Şi atunci, încet, încet, m-am deschis către Dumnezeu, L-am descoperit pe Dumnezeu, am aflat marea lui dragoste, am cunoscut adevărurile şi frumuseţea Ortodoxiei. Vă mărturisesc că niciodată nu aş părăsi Ortodoxia! Strămoşii mei din partea tatălui au traversat Carpaţii şi au părăsit totul în Ardeal ca să nu fie catolicizaţi…
- Aveaţi în acea perioadă nevoie de susţinere din partea oamenilor tari în credinţă.
- Da… La un moment dat, o prietenă mi-a vorbit de părintele Constantin Voicescu, aşa că am mers să stau de vorbă cu dânsul. Eu îmi pierdusem de puţin timp tatăl şi pot spune că, în acele momente, părintele Voicescu a fost pentru mine cel mai desăvârşit tată. Avea faima de om aspru, dar a fost atât de blând! M-a ajutat să mă ridic în picioare şi să parcurg primii paşi, m-a învăţat ce să fac – efectiv, mi-a pus temeliile învăţăturii creştine de care sufletul meu avea atâta nevoie! Am plecat cu sufletul împăcat de la părintele. Am avut doar o singură întâlnire cu el, dar a fost una foarte încărcată duhovniceşte. (Părintele Constantin Voicescu, un mare duhovnic, s-a mutat la Domnul în anul 1997, în urma unui tragic accident de maşină – n.red.) Părintele mi-a transmis mult din credinţa şi din dragostea sa către Dumnezeu. Am înţeles foarte multe, mi s-au limpezit multe neclarităţi în acea oră de discuţie cu sfinţia sa, am simţit că iau putere de a merge pe drumul cel bun. M-a îndrumat să citesc Biblia. Eu mai încercasem să citesc Sfânta Scriptură. Am început cu Vechiul Testament, dar nu reuşeam să trec de pagina 30. Părintele Constantin m-a sfătuit să încep cu Noul Testament în traducerea Înalt Preasfinţitului Bartolomeu Anania, să iau parte la Sfânta Liturghie, să am răbdare la slujbe, pentru că se roagă toată lumea în biserică şi astfel se creează o comuniune. (Doamnei Mirela i se umplu ochii de lacrimi, amintindu-şi de părintele Voicescu – n.red.) Sunt convinsă că părintele s-a rugat mult pentru mine! Am început să citesc Noul Testament şi să-l înţeleg, am început să merg la Sfânta Liturghie şi să pot sta până la sfârşit, pentru că înainte nu rezistam la toată slujba. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am răbdat toată această suferinţă. În anul 2003, Andrei a fost închis pentru prima oară. Între 2000-2003 l-am văzut foarte rar pe fiul meu, dar de fiecare dată aveam mari certuri! Mă durea comportamentul lui şi modul lui de a ni se adresa.

- De ce a fost închis?

- Pentru consum şi trafic de droguri. A fost condamnat la cinci ani de închisoare, a stat vreo trei ani acolo, timp în care s-a reluat legătura între noi. Am simţit că sunt alte relaţii. Când a ieşit din închisoare, ştia că îl iubeam foarte mult. Până atunci însă nu ştiu dacă a conştientizat acest lucru. Vedea în mine doar o persoană care tot timpul îi spunea că trăieşte şi gândeşte anapoda, că nu are prieteni în regulă, că nu este pe drumul cel bun…

- Cum vi s-a părut Andrei după ce a ieşit din puşcărie?

- În închisoare nimeni nu se vindecă de nimic. Când a ieşit, am avut sentimentul că nu mai este întreg la minte. Se comporta ca şi cum nu se putea acomoda în libertate. Rămăsese cu mari sechele psihice: nu mai suporta soneria, se ascundea de oameni. De data aceasta, s-a mutat într-o garsonieră lângă noi, ca să-l putem supraveghea. Însă mi-am dat seama că se va apuca din nou de droguri, pentru că nu se acomoda deloc. Şi a ajuns foarte repede să se reapuce de droguri! Eram foarte disperată… Nopţi întregi umblam după el, căutându-l. Nopţi întregi am stat lângă el, încercând să mi-l apropii, să-i spun că drogurile înseamnă moarte. În stările lui de agresivitate, aveam sentimentul că nu el mă priveşte, ci altcineva se uită prin ochii lui – efectiv, simţeam că este posedat. De câteva ori s-a repezit să ne lovească. Aceste stări le avea când nu avea ce să consume. A acceptat să fie internat de vreo două ori, dar, de cum ieşea, se reapuca de droguri.
- Ce ştiaţi despre droguri, despre consumatorii de droguri, atunci când aţi aflat că Andrei a devenit dependent?

- Aproape nimic. A vrut Dumnezeu să găsesc un curs de pregătire pentru consiliere în droguri ţinut de olandezi. Am urmat acest curs un an de zile, apoi am urmat al doilea curs. M-am gândit că trebuie să mă implic pe drumul acesta. Am obţinut o diplomă de consiliere în droguri, astfel încât pot lucra oriunde în Europa în acest domeniu. Dar eu vreau să fac ceva aici în ţară, nu numai pentru băiatul meu, ci pentru toţi cei ce sunt dependenţi de droguri. Este un dezastru în ţară şi pe nimeni nu-l doare! Nu vorbesc numai de guvern, ci în general de societatea în care trăim. Percepţia populaţiei asupra nenorociţilor acestora este greşită, reacţionând prin respingere, prin stigmatizare totală!
- Chiar şi tinerii?

- Mentalitatea tineretului de azi este în mare parte rezultatul educaţiei date de părinţi de tipul nostru. Noi am crescut, după cum vă spuneam, fără Dumnezeu – copiii noştri, la rândul lor, nu-L cunosc pe Dumnezeu. Sunt botezaţi, poate mai intră din când în când într-o biserică – aşa, la vreun necaz…

- Ce intenţionaţi să faceţi pentru fraţii noştri căzuţi în acest păcat, al dependenţei de droguri?
- Atâta timp cât nu există centre rezidenţiale de terapie post-dezintoxicare, ca în alte ţări, nu se pot obţine rezultatele aşteptate – dependenţii de droguri nu au nici o şansă de recuperare. Am o bucăţică mică de pământ. Am înfiinţat o fundaţie şi vreau să demarez ceva pentru toţi dependenţii. Dar am nevoie de un preot jertfelnic! După absolvirea cursurilor, mi-am luat un angajament în faţa lui Dumnezeu: „Doamne, îţi aparţin pe drumul acesta. Foloseşte-mă şi învaţă-mă ce să fac!” Duhovnicul mă susţine şi încearcă să mă călăuzească pe acest drum. Cred că Biserica noastră Ortodoxă trebuie să se implice, să facă ceva pentru aceşti oameni bolnavi sufleteşte! Neoprotestanţii au o astfel de comunitate la Grădiştea; lutheranii au un centru pentru alcoolici. Eu vreau să încep cu o căsuţă mică şi cu 2-3 toxicomani de care să mă ocup. M-am luptat mult să adun o echipă de tineri ortodocşi!

- Este foarte anevoios drumul acesta, cu multe încercări.

- Da. La un moment dat, văzând că lucrurile merg atât de greu şi nu progresează, am strigat către Dumnezeu: „Doamne, te implor, fie-ţi milă de ei! Eu nu merit mila ta, dar, te rog, fie-ţi milă de ei, de toxicomani. Şi ei sunt ai Tăi. Nu-i lăsa să se prăpădească!” M-am gândit că nu am ce căuta pe acest drum, că nu sunt în stare să urnesc lucrurile… Pe de altă parte, mă frământam amintindu-mi cuvintele Psalmistului: „Faceţi făgăduinţe şi le împliniţi Domnului!” (Ps. 75:11) şi iar mă rugam: „Doamne, ajută-mă! Singură nu pot face nimic. Iartă-mă că mi-am luat asemenea răspundere înaintea Ta!”. Şi Domnul mi-a răspuns trimiţându-mi trei toxicomani, unul după altul! Unul, slavă Domnului!, este curat acum. Însă nici unul nu a vrut să meargă la Grădiştea – pentru că noi, neavând un astfel de centru terapeutic, am vrut să-i trimitem acolo. Cu ceilalţi doi nu am avut însă rezultatele aşteptate; ei au revenit în anturajul lor. Dacă drogatul nu-şi părăseşte anturajul, nu are nici o şansă să-şi revină!

- Aveţi o cruce foarte grea, pe care o duceţi cu multă demnitate.

- Această cruce se datorează păcatelor mele. Este şi un dar al lui Dumnezeu de a mă deschide către El. Mă gândesc că Dumnezeu nu ascultă rugăciunile mele pentru că sunt extrem de păcătoasă, pentru că sunt departe de a mă fi îndreptat. Dacă astăzi am o stare de neputinţă şi nu mai sunt nici foarte sănătoasă este datorită faptului că încă stăruiesc în păcate, mai mult sau mai puţin conştient. Am senzaţia că Dumnezeu ne duce crucea şi ne duce şi pe noi. Ce mamă ar fi putut să suporte două pedepse cu închisoarea ale fiului ei?
- Cum aţi defini suferinţa?

- Suferinţa m-a deschis către Dumnezeu şi suferinţa mă ajută pe acest drum către Dumnezeu. Sunt departe de a avea un exerciţiu al dragostei pentru rugăciune… Numai suferinţa mă face să îmi plec genunchii şi să strig către Dumnezeu, aşteptând să se îndure de ei, de toţi toxicomanii! Sunt tineri şi se pierd în iadul drogurilor…
- În toată această suferinţă, Dumnezeu ştie să vă mângâie.

- Mă ajută foarte mult Sfintele Taine. Nu am să uit niciodată spovedania generală pe care am făcut-o la părintele Irineu, deşi eu aveam duhovnic. Urma să plec în Ţara Sfântă şi vroiam să fac această spovedanie generală la o mănăstire. Cineva m-a trimis la părintele Irineu la Antim (astăzi părintele Irineu Curtescu este stareţul Mănăstirii Ponor din judeţul Alba – n.red.) L-am rugat pe părintele să mă înveţe cum să fac această spovedanie. Am plâns toată spovada, dar nici acum nu ştiu dacă acel plâns a fost ca urmare a durerii pentru păcatele mele sau a fost darul Măicuţei Domnului şi a lui Dumnezeu. Simt uneori nevoia să repet această spovedanie, pentru că în tulburarea de atunci poate am uitat să spun unele lucruri… După fiecare spovedanie, te simţi mai uşor.
- Aveţi multe dorinţe neîmplinite, dar nădăjduiţi în mila Domnului.

- Îmi doresc să capăt dragostea de rugăciune, indiferent dacă sufăr sau nu. N-aş vrea ca numai suferinţa să mă facă să mă rog. Îmi doresc să mă deschid către Dumnezeu. Îmi doresc ca fiul meu şi toţi cei aflaţi în situaţia lui să-L cunoască şi să-L iubească pe Dumnezeu, să se mântuiască, chiar dacă de mine Dumnezeu nu se va îndura. Îmi doresc ca Biserica să se implice pe acest drum, să nu-i lase. Ei sunt cei căzuţi între tâlhari, ei sunt slăbănogii ai căror prieteni nu există. Au nevoie de dragoste, fără dragoste ei nu se pot vindeca. De ce alte ţări ortodoxe au comunităţi creştine pentru drogaţi şi noi nu? De ce?

- Aţi studiat mult problema consumului de droguri. Ce efecte credeţi că va avea votarea unei legi care să permită consumul de droguri uşoare?

- Consecinţele consumului de droguri aşa-zis uşoare sunt neînchipuit de grave! În primul rând, consumul acestora constituie o poartă de intrare pentru drogurile grele. Peste 90% din heroinomani, adică din consumatorii aşa-numitelor droguri grele, au început prin consum de droguri uşoare. Acest lucru este cunoscut ca urmare a cercetărilor care se fac de către Şcoala de Psihiatrie din S.U.A. şi din alte state europene. Totul este legat de un fundament anatomic, de existenţa unui centru la nivelul creierului, numit centrul satisfacţiei sau al plăcerilor. Acolo există receptori pentru orice sentiment de satisfacţie sau de plăcere. În momentul în care începe un consum de droguri aşa-zis uşoare, acest centru este puternic stimulat, fiind pregătit pentru consumul de droguri grele. Acest lucru înseamnă o creştere enormă a consumului de droguri!

Dintre toate ţările Europei, doar în Olanda este legiferat consumul de droguri uşoare. Pe de altă parte, tinerii au în cap ideea că drogurile uşoare nu sunt nocive pentru sănătate, ceea ce este cu totul fals. Cei ce vor vota aceste legi vor fi răspunzători pentru sănătatea şi morala unui întreg popor! Din păcate, la noi în ţară nu există nici măcar veriga cea mai importantă pentru vindecarea toxicomanilor, comunităţile terapeutice… Eu cred că, dacă există cu adevărat un interes pentru acest popor, ar trebui propusă o lege care să ofere infractorului consumator de droguri alternativa terapiei într-un centru terapeutic creştin – pentru că nu există consumator de droguri care să nu ajungă la infracţionalitate, mai devreme sau mai târziu. El ajunge fie să fure, să tâlhărească pentru a-şi asigura raţia sa de drog, pentru că altfel nu mai poate trăi, fie să facă trafic pentru a avea doza lui zilnică. Să se propună, deci, o lege care să ofere alternativă: terapia sau închisoarea.
Nu sunt suficiente secţiile de dezintoxicare, centrele de tratament de substituţie cu metadonă ca alternativă la consumul de heroină, pentru că nu rezolvă dependenţa de heroină. E cunoscut acest lucru în toată lumea. În comunităţile terapeutice, respectiva persoană dependentă poate face o terapie complexă în decurs de 1-2 ani şi, astfel, poate ajunge la vindecare, la reabilitare, la resocializare…

Fără aceste comunităţi creştine terapeutice, nu putem face nimic pentru ei. Există o diferenţă uriaşă între comunităţile terapeutice creştine şi cele strict medicalizate. Procentul de vindecare în comunităţile creştine este de 75-85%, pe când în cele medicale procentul de vindecare nu depăşeşte 20-33%. Aceste cifre le-am aflat de la un congres internaţional din toamna anului trecut, referitor la evoluţia consumului de droguri pe plan mondial. De aceea, cel mai important scop al Fundaţiei pe care am înfiinţat-o este de a crea la noi în ţară o comunitate terapeutică creştină ortodoxă. Dacă considerăm că doar 1% din aceşti toxicomani ar dori să intre în astfel de comunităţi, ar însemna că circa 2000 de suflete care nu au unde să meargă s-ar putea îndrepta, beneficiind de ajutorul personalului din aceste centre.

- Doamna Mirela, aţi învăţat din greşelile trecutului. Vă rog să adresaţi un cuvânt părinţilor care-şi cresc copiii departe de Dumnezeu.

- Ei nu-şi dau seama ce fac! Dumnezeu nu vrea să piardă pe nimeni şi ne dă suferinţa ca să nu ne piardă. Aceşti părinţi nu realizează la ce suferinţe îşi expun copiii. Şi creştinii au parte de suferinţă, dar una este să mergi pe drumul suferinţei alături de iubirea lui Dumnezeu, conştientizând că El te ţine şi pe tine şi crucea ta, şi altceva este să mergi singur pe acest drum al suferinţei! Dacă părinţii îşi iubesc copiii, ar trebui să înţeleagă din greşelile altora că este esenţial să-şi ducă pruncii în biserică de când sunt foarte mici, pentru a-i obişnui cu slujbele, cu împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al Mântuitorului, cu sfinţii, cu Maica Domnului… Un popor fără Dumnezeu este un popor fără morală, iar un popor fără morală merge spre autodistrugere. Deci să ne gândim: dacă vrem ca acest popor să nu dispară, trebuie să ne întoarcem către Dumnezeu!

Aflând necazurile doamnei Mirela, sora noastră în Hristos, m-am gândit la mama Fericitului Augustin, care s-a rugat 18 ani cu lacrimi pentru îndreptarea copilului ei. M-am rugat bunului Dumnezeu ca şi lacrimile şi jertfa acestei femei să rodească, iar Andrei să vină la Hristos. M-am rugat ca cei aleşi de noi pentru a ne conduce să citească acest articol şi să se pună pentru câteva minute în locul acestei mame. Să simtă, dacă pot, măcar puţin din suferinţa acestei mame care are copilul la închisoare. Nădăjduiesc că astfel, dacă se va ajunge să se supună la vot legiferarea consumului de droguri uşoare, nu vor vota împotriva lui Dumnezeu, după cum le dictează mai-marii acestei lumi, ci vor vota pentru Hristos, aşa după cum le spune conştiinţa. Amin!

Raluca Tănăseanu

(Articol aparut in nr. 10 al revistei “Familia Ortodoxa”)


vedeti si: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2011/07/toxicomania-o-boala-sinucigasa.html

duminică, 20 mai 2012

Sfintii Imparati Constantin si Elena

Sfintii Constantin si Elena, "cei intocmai cu Apostolii", sunt pomeniti in Biserica Ortodoxa pe 21 mai. Sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena este strans legata de taina si puterea Sfintei Cruci – semnul central al religiei crestine. Sfantului Constantin i s-a aratat pe cerul amiezii semnul Crucii spre biruinta (In hoc signo vinces – “Intru acest semn vei invinge”), in pragul infruntarii cu paganul Maxentiu, iar Sfinta Elena, mama sa, a descoperit la Ierusalim Crucea pe care Mantuitorul a fost rastignit. Sfanta Imparateasa Elena a trecut la Domnul la anul 327, putin dupa intoarcerea de la Ierusalim, iar Sfantul Imparat Constantin in 337, dupa 31 de ani de domnie.

Biserica Ortodoxa ii praznuieste pe 21 mai peSfintii Imparati Constantin si mama sa, Elena. Constantin cel Mare s-a nascut in orasul Naissus (Nis, Serbia) in jurul anului 274. A devenit suveran al intregului Imperiu Romandupa invingerea lui Maxentiu si a lui Liciniu. Potrivit marturiilor lui Eusebiu si Lactantiu, in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a vazut pe cer ziua, in amiaza mare, o cruce luminoasa deasupra soarelui cu inscriptia: "in hoc signo vinces" (prin acest semn vei birui).

Noaptea, in timpul somnului, i se descopera Hristos, cerandu-i sa puna semnulsfintei cruci pe steagurile soldatilor. Dand ascultare poruncii primite in vis, iese biruitor in lupta cu Maxentiu. Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se pastreaza la Roma, se afla inscriptia: "instinctu divinitatis" = "prin inspiratie divina", ce descopera cum a fost castigata victoria asupra lui Maxentiu.

Cea mai insemnata realizare a imparatului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin care crestinismul ajunge sa fie recunoscut de stat. Insa, el va deveni religie de stat in timpul lui Teodosie cel Mare (379-395).

Dupa edictul din 313, imparatul scuteste Biserica de impozite, ii acorda dreptul de a primi donatii si le da episcopilor dreptul sa judece pe cei ce nu doreau sa fie judecati dupa legile statului. Va inlatura din legile penale pedepsele contrare spiritului crestinismului, precum: rastignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul rosu).

Imparatul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325), unde dupa lungi dezbateri, invatatura lui Arie a fost condamnata si s-a adoptat formula ca Fiul lui Dumnezeu este de o fiinta cu Tatal si deci, din veci cu El. La sinod au fost alcatuite si primele 7 articole ale Simbolului de credinta (Crezul), a fost fixata data Pastilor (prima duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara) si s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericeasca.

Sfantul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de catre episcopul Eusebiu de Nicomidia. A murit la scurt timp (337) in Nicomidia si a fost inmormantat in biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitorita de el.

Imparateasa Elena

Flavia Iulia Helena s-a nascut in provincia Bitinia. In anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la indemnul imparatului Diocletian, divorteaza de imparateasa Elena. Aceasta nu se recasatoreste, ci traieste departe de atentia publica, dar aproape de fiul sau. A reusit sa descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost rastignit Hristos. Potrivit traditiei, in urma sapaturilor s-au gasit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost rastignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a inviat in momentul in care a fost atins de Crucea Domnului. La 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea si a inaltat-o in fata multimii. Ziua de 14 septembrie a devenit sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci in calendarul crestin.

Imparateasa Elena a zidit Biserica Sfantului Mormant, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret si multe alte sfinte locasuri.

Semnificatia numelor Constantin si Elena

Constantin este de origine latina si vine de la constans, constantis ("constant", "ferm").

Elena - Stravechiul nume Helene este explicat de unii prin gr. helane ("torta", "faclie", dar si "foc sacru", la sarbatorile numite Heleneia, dedicate zeitei Artemis), iar de altii prin gr. hele ("lumina arzatoare a soarelui").

Sursa: crestinortodox.ro