sâmbătă, 30 aprilie 2011

duminică, 24 aprilie 2011

Marturia unei rusoaice despre Sfanta Lumina de la Ierusalim

Varvara Briun Sent-Ipolit, o pelerină din Rusia, a fost martora venirii Sfintei Lumini în anul 1859. Despre acest eveniment ea îi scrie o scrisoare duhovnicului ei, egumenul Antonie, astfel: În Sâmbăta Mare în Mănăstirea Feodorovsk, dis-de-dimineaţă toate pelerinele legau în mănunchiuri lumânări pestriţe mici astfel încât fiecare mănunchi să fie alcătuit din 33 de lumânări – în amintirea anilor Mântuitorului Hristos. La ora zece după Sfânta Liturghie, ortodocşii noştri au stins toate candelele de la Mormântul Mântuitorului, iar în biserică au stins toate lumânările. În tot oraşul şi chiar în împrejurimi nu a rămas nici o scânteie de foc. Doar în casele catolicilor, evreilor şi protestanţilor ardea focul.

Chiar şi turcii urmează obiceiul ortodocşilor şi în această zi vin în Biserica Mormântului Domnului. Eu am văzut cum copiii lor ţineau în mâini mănunchiuri de lumânări şi am vorbit cu ei prin traducător. Copiii erau însoţiţi de maturi.

La ora 12 de zi uşile bisericii erau deschise şi catedrala era plină de lume. Toţi, fără excepţie – mic şi mare – se duc la biserică. Din cauza mulţimii am ajuns cu mare greu în biserică. Nu numai toate cele cinci etaje al cafastrelor erau pline de mulţimea pelerinilor, ci şi pereţii, unde era posibil să te ţii cât de cât; peste tot şedeau arabi. Unul dintre ei m-a impresionat mult: s-a aşezat pe mânerul candelabrului din faţa icoanei ţinând-o pe genunchi pe fiică-sa, o fetiţă de vreo şapte ani, şi tot timpul a stat acolo. În biserică au dat buzna din munţi beduini cu capetele rase, femei cu bani înşiruiţi pe cap şi pe nas şi acoperite cu văl. Cu dânşii erau şi copii de toate vârstele.

Toată lumea aceasta se îmbulzea şi se agita şi aştepta cu nerăbdare Focul Sfânt. Oamenii erau supravegheaţi de ostaşii turci, care cu armele îi potoleau pe arabii agitaţi. Acest tablou pestriţ era privit cu curiozitate de călugării catolici iezuiţi, printre ei era şi principele nostru (al ruşilor – n.n.) Gagarin, care 18 ani în urmă a trecut la catolicism.

Uşile împărăteşti ale Catedralei Învierii erau deschise şi se vedea clerul de frunte al tuturor confesiunilor creştine…

Fiecare din cei prezenţi ţinea în mâini câte un mănunchi mare de lumânări, iar alţii, care erau în cafastre, au coborât frânghii cu câteva mănunchiuri şi ele atârnau pe pereţi în aşteptarea Focului Ceresc. Toate candelele au fost umplute cu ulei proaspăt, iar în candelabre s-au înfipt lumânări noi, cu fitilurile neatinse de foc.

Eterodocşii neîncrezători şterg minuţios toate colţurile Cuvucliei (Baldachinului sub care se află Sfântul Mormânt al Mântuitorului – n.n.) şi personal pun vată pe lespedea de marmură a Mormântului Domnului…

Se apropie clipa solemnă, nevrând fiecăruia îi tresaltă inima… Aşa cum toate gândurile sunt concentrate asupra fenomenului supranatural, unii în aceste momente sunt încolţiţi de o îndoială puternică, alţii, care sunt mai evlavioşi, se roagă din tot sufletul cu o convingere fierbinte şi speranţă în mila lui Dumnezeu, iar ceilalţi, indiferenţi, aşteaptă doar din curiozitate să vadă ce se va întâmpla…

Iată în sfârşit o rază de soare a strălucit în deschizătura de deasupra Cuvucliei şi a luminat acest tablou… Ziua e clară, în aer e fierbinţeala zilei de primăvară orientală! Deodată, as apărut un nor care a acoperit acea deschizătură în care cădea raza soarelui. Eu m-am speriat că nu va mai fi Focul Sfânt şi lumea indignată îl va sugruma pe preasfinţitul mitropolit (Petru Meletie care, în Săptămâna Patimilor n-a mâncat decât prescură, nici măcar apă nu a băut – n.n.).

Îndoiala mi-a întunecat inima, am început să-mi reproşez, de ce am rămas, oare nu-mi este de ajuns că m-am închinat Mormântului Mântuitorului? De ce să aştept fenomenul ireal? Şi meditând astfel, eu tot mai mult mă îngrijoram. Deodată, în biserică s-a întunecat. M-am întristat până la lacrimi… mă rugam cu sârguinţă… Arabii au început să strige, să cânte, să se bată în piept, se rugau în glas, ridicau mâinile spre cer; soldaţii turci începură să-i liniştească. Tabloul era îngrozitor, larma – generală!... Între timp în altar încep să-l îmbrace pe locţiitorul-mitropolitului – nu fără de participarea la aceasta a eterodocşilor. Clerul îl ajută să îmbrace stiharul din argint, îl încinge cu un cordon de argint, îl încalţă; toate acestea se săvârşesc în prezenţa clerului armean, romano-catolic şi protestant.

Îmbrăcându-l astfel, îl duc de subsuori cu capul descoperit printre două rânduri de soldaţi împodobiţi până la uşa Cuvucliei şi închid uşa după el. Şi iată-l singur la Mormântul Domnului. Iarăşi linişte. Asupra poporului coboară un nor de rouă. Mi-a revenit şi mie, pe rochia mea albă de batist.

În aşteptarea minunii din cer totul înmărmureşte, însă nu pentru mult timp… Din nou agitaţie: strigă, freamătă, se roagă; pe cei agitaţi iarăşi îi calmează. Misiunea noastră se afla pe catedra de deasupra uşilor împărăteşti; văd aşteptarea pioasă a preasfinţitului Kiril. Am aruncat o privire şi spre cneazul Gagarin, care se afla în mulţime.

Vedeam bine faţa lui; ea exprima tristeţe, Gagarin privea cu insistenţă spre Cuvuclie…

În prima cameră din ambele părţi ale Cuvucliei sunt în pereţi două deschizături rotunde prin care egumenii şi stareţii mănăstirilor din preajmă îi dau preasfinţitului mitropolit lumânările.

Deodată, din deschizătura laterală apare un mănunchi de lumânări aprinse… Într-o clipită arhimandritul Serafim transmite lumânările poporului… Deasupra Cuvucliei totul se aprinde: candelele, candelabrele… Toţi strigă, se bucură, îşi fac cruce, plâng de bucurie; sute, mii de lumânări transmit Lumina una alteia. Forfotă… Arabii îşi dau cu Focul Sfânt pe bărbi, femeile apropie Focul de gâtul dezgolit. În această strâmtorare Focul pătrunde înăuntrul mulţimii, însă niciodată nu s-a înregistrat vreun caz de incendiu. Entuziasmul general e de nedescris, să redai acest tablou este imposibil: aceasta e o minune nespusă.

După soare a urmat norul, apoi roua şi după rouă – Focul. Roua cade pe vata de pe Mormântul Domnului şi, deodată, vata udă se aprinde cu o flacără albastră.

Mitropolitul apropie lumânările de vată şi ele se aprind cu o flacără slabă albăstruie. E remarcabil că la început în biserică de la atâta mulţime de lumânări domneşte semiobscurul; nu se văd feţele; tot poporul se află parcă într-o ceaţă albăstruie; iar apoi totul se luminează şi Focul arde foarte viu.

Transmiţând tuturor Focul, mitropolitul iese din Cuvuclie cu două mănunchiuri mari de lumânări aprinse ca nişte torţe. Arabii au vrut, ca de obicei, să-l ducă pe mâini, însă vlădica s-a eschivat şi a mers singur ca prin ceaţă cu paşi rapizi din Cuvuclie spre altarul Învierii Domnului. Fiecare se străduia să-şi aprindă lumânarea de la lumânările lui. Eu eram în calea lui şi mi-am aprins lumânarea. El părea străveziu; părul alb îi flutura pe umeri; fruntea-i lată era netedă, fără riduri, faţa-i avea o paloare neobişnuită; era îmbrăcat în alb; în mâini avea două torţe; ochii îi erau îndreptaţi spre cer; privirea – plină de inspiraţie; poporul vedea în el un mesager ceresc. Toţi plângeau de bucurie.. Dar, iată că din mijlocul poporului s-a auzit un sunet neclar…

Involuntar am privit spre kneazul Gagarin: faţa-i scăldată în lacrimi, strălucea de bucurie… Cum ai putea să uneşti în acelaşi om această expresie a feţei cu discursul de ieri de pe Golgota rostit în franceză, pe care l-a încheiat cu cuvintele: „îmi rămâne doar să doresc un singur lucru – noi toţi să ne facem catolici şi să ne supunem papei!” Ieri el ridica în slăvi priorităţile credinţei romano-catolice, iar astăzi, impresionat de vederea harului ceresc, dăruit doar ortodoxiei, varsă lacrimi. Oare acesta nu este elanul credinţei trădate de el, trezit de entuziasmul general? Oare acesta nu este cumva rodul căinţei întârziate şi o rezonanţă a sufletului oarecând ortodox, care s-a lepădat cu uşurinţă de Una adevărată şi mântuitoare Biserică a lui Hristos? Unde se află el, acest reprezentant al convingerii sale sincere? Acolo unde de la înălţimea catedrei se prezintă drept un partizan al papei sau aici, în mijlocul poporului, cu lacrimile ce-i şiroiesc pe faţă, ca un prinos involuntar adus sentimentului profund care-l îndeamnă să-i dea „lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu”.

Mi-am amintit un caz din Vieţile Sfinţilor. Oarecând pe părintele egumen Antonie l-au vizitat doi curteni, unul dintre care se abătea spre voltaireanism şi în timpul discuţiei cu stareţul şi-a exprimat îndoiala cu privire la povestirea despre călătoria Sf. Ioan, arhiepiscopul Novgorodului, care s-a dus călare pe drac la Ierusalim. „Aceste lucruri sunt de necrezut”, zâmbind ironic a spus acest domn. „Da!, i-a răspuns stareţul, pe timpuri erau sfinţi şi printre curteni… şi călătoreau călare pe drac, iar acum dracul călătoreşte călare pe unii dintre ei”.

Acest cuvânt stareţul l-a rostit cu semnificaţie şi cu o tristeţe dojenitoare.

Dar să revenim iarăşi la alesul de Dumnezeu străjer al Mormântului Domnului. Trebuia să vezi cu câtă solemnitate Patriarhul l-a primit în braţele sale pe acest vestitor al Harului lui Dumnezeu, dar şi toţi ai noştri îl îmbrăţişau pe mitropolitul-locţiitor şi primeau din mâinile lui sfinte lumânări aprinse. După aceasta a urmat Liturghia pe care a slujit-o însuşi Patriarhul cu tot clerul îmbrăcat în veşminte strălucitoare de aur… După Liturghie toţi aleargă să aprindă candelele: unii acasă, alţii la Ilie proorocul, în Mănăstirea Sf. Cruci, unii la Bethleem, alţii la Ghetsimani. Toată ziua pe străzile oraşului, în lumina soarelui vezi luminiţe – un tablou uluitor! Această prezenţă palpabilă a lui Dumnezeu Însuşi la Mormântul Fiului Său Unul - Născut trezeşte o dragoste puternică faţă de Biserica Ortodoxă şi rămâne o amintire vie a inimii.

Preasfinţia sa, mitropolitul Petru Meletie spunea că deja pe parcursul a treizeci de ani Dumnezeu îl învredniceşte să primească Focul Ceresc. Şi, cunoscând absoluta mea convingere în sensul Harului dumnezeiesc, a spus: „De data aceasta când am intrat în Cuvuclie, Harul deja pogorâse pe Mormântul Mântuitorului: după cum se vede, toţi v-aţi rugat cu sârguinţă şi Dumnezeu a auzit rugăciunile voastre. Se întâmpla uneori să mă rog îndelung cu lacrimi şi Focul lui Dumnezeu nu venea chiar şi două ore, iar de data aceasta l-am văzut imediat după ce s-a închis uşa după mine! Peste tine a căzut roua harică?”

Eu am răspuns că şi acum sunt vizibile urmele de pe rochia mea, de parcă ar fi nişte pete de ceară. „Vor rămâne pentru totdeauna”, mi-a sus vlădica. Aşa şi a fost: de 12 ori mi-am dat rochia la spălat, însă petele au rămas. Apoi l-am întrebat pe preasfinţitul ce simţea el în momentul când ieşea din Cuvuclie şi de ce mergea atât de grăbit? „Parcă eram orb, nu vedeam nimic, a răspuns el, şi , dacă nu eram susţinut, aş fi căzut!” Acest lucru s-a şi observat: ochii lui parcă nu vedeau, cu toate că erau deschişi. („Pogorârea Focului Haric la Mormântul Domnului , ed. Lavrei Poceaev, pg. 61-67).

SFÂNTA LUMINĂ

DE LA MORMÂNTUL DOMNULUI DE PE GOLGOTA


Baldachinul Sfantului Mormant vazut de la balconul interior a Bisericii Sfintei Invieri din Ierusalim

Venirea Sf. Lumini în mod suprafiresc la Mormântul Domnului de pe Golgota este o minune dumnezeiască necuprinsă de mintea noastră, care se repetă an de an, în Sâmbăta Mare, de aproape două mii de ani. Este cea mai mare minune din zilele noastre, văzută atât de credincioşi cât şi de necredincioşi. Este minunea care ne uimeşte şi care este trăită de zeci de mii de oameni la fiecare praznic al Învierii Domnului, dovadă că Hristos Mântuitorul nostru a înviat din morţi a treia zi, dăruind tuturor viaţă veşnică.

Se spune că despre venirea Sf. Lumini s-ar fi scris puţin, de acea din materialul informativ găsit şi din informaţiile ce le-am cules cu ocazia pelerinajului meu la Ierusalim în anul 2000, încerc să împărtăşesc cititorilor revistei noastre, din tainele acestei negrăite minuni dumnezeieşti. Nu s-a scris probabil pentru că la săvârşirea ei pot lua parte atât credincioşi cât şi necredincioşi şi ca atare, cine voieşte să vadă o mare minune a zilelor noastre, cine doreşte să se întărească mai mult în dreapta credinţă, să facă tot efortul posibil şi să meargă la Mormântul Domnului de Sf. Paşti şi va vedea , cu siguranţă, marea şi negrăita minune dumnezeiască. Sfânta Lumină se aprinde pe Mormântul Domnului Iisus în Sâmbăta Mare, în timpul Vecerniei Mari între orele 12,30-13,30. Biserica Sf. Mormânt este extinsă ca suprafaţă, după cum se poate vedea pe imaginea alăturată. Sub marea ei cupolă sunt mai multe altare, ortodoxe, catolice, armene, copte....Mormântul Domnului, din incinta marii biserici, are două încăperi: prima, un fel de antreu, numită Capela Îngerilor, iar a doua, mormântul propriu zis al Domnului Iisus, acoperit cu o placă de marmoră.

După ce în Vinerea Mare se reconstituie procesiunea de pe Drumul Crucii - deci se străbate din nou Golgota, în frunte fiind arhiereii, în veşminte de doliu, ducând pe mâini o cruce mare din lemn 1,5 m, în care se păstrează o parte din lemnul original al Crucii pe care a fost răstignit Iisus, citindu-se evangheliile Sf. Patimi. Ajungând sus pe Golgota Sf. Cruce se înfige în stânca Golgotei, pe locul unde a fost răstignit Mântuitorul (de reţinut că în acea gaură se află un disc de aur dăruit Bisericii Sf. Mormânt de către domnitorul român Şerban Cantacuzino)(1678-1688). Începând de la orele 19 vineri seara până în zorii zilei de sâmbătă orele 3, are loc una din cele mai mişcătoare şi unică procesiune a întregii creştinătăţi. Este vorba de Prohodul Domnului. La această procesiune iau parte de obicei peste 20 de arhierei, în frunte cu patriarhul Ierusalimului, în jur de 40-50 de diaconi şi ipodiaconi, sute de preoţi şi mii de pelerini.

După prohod urmează Utrenia, iar apoi se alege câte un delegat din partea fiecărei biserici oficiale: ortodoxă, catolică, armeană şi coptă, - care asistaţi de poliţia civilă - un arab, un turc şi un reprezentant al statului Israel, intră în incinta Sf. Mormânt şi verifică toate obiectele din interior şi lespedea Sf. Mormânt ca să nu fie vreo sursă de foc. Îl controlează corporal pe arhiereul grec, tot pentru a nu avea vreo sursă de foc. Acesta acoperă apoi placa Sf. Mormânt cu un strat gros de vată. Se sting apoi cele 40 de candele de aur din interiorul Sf. Mormânt. Se sigilează ambele uşi ale Sf. Mormânt cu sigilii de ceară pe benzi de pânză albă aşezate cruciş peste uşi. Fiecare delegaţie îşi pune parafa pe sigiliul bisericii sale. Un martor ocular, prezent acolo în 1974, mărturiseşte că a văzut cu ochii săi cum armata evreiască pune trei sigilii pe uşa Sf. Mormânt - evreieşte, englezeşte şi arăbeşte. Se sting apoi toate candelele din interiorul marii biserici a Sf. Mormânt. Numărul lor este mare, de peste 2000. Toată lumea se retrage în mare linişte şi pleacă acasă până la Vecernia Mare din Sâmbăta Mare.

În Sâmbăta Mare pe la orele 11 începe slujba Vecerniei Mari. Procesiunea pentru vecernia începe de la sediul Patriarhiei Ortodoxe din Ierusalim, pe la orele 9 dimineaţa. Toţi slujitorii sunt îmbrăcaţi în odăjdii albe. Înainte merg patru "dragomani", civili greci, în ţinută specială, cu toiage metalice în mâini, petru a anunţa începerea procesiunii - apoi urmează doi diaconi care ţin pe mâini Sf. Cruce. Urmează apoi cortegiul sutelor de slujitori - arhierei, preoţi, diaconi, ipodiaconi, care străbat culoarul viu al miilor de închinători, ce umplu toate uliţele, curtea bisericii, biserica şi galeriile. Armata îi rânduieşte pe fiecare la locul lor după cult - ortodocşi, catolici, armeni, copţi şi celelalte. Se păstrează o ordine perfectă. Nu sunt admise surse de foc, nici aparate de fotografiat cu blitz. Credincioşii pelerini au în mâini câte un smoc (mănunchi) din 33 de lumânări, atâtea câţi ani a trăit Iisus pe pământ. Pe ele este imprimată icoana învierii Domnului.

Intră apoi în incinta bisericii ierarhii şi sutele de preoţi, iar pe la orele 12 intră patriarhul, desculţ şi cu capul descoperit, îmbrăcat într-un stihar alb din mătase şi cu mânecile largi. Patriarhul este controlat de armată, în faţa mulţimilor, ca să nu aibă la el vreo sursă de foc. Este îmbrăcat apoi de către episcopi în toate veşmintele de patriarh. Slujitorii în frunte cu patriarhul se opresc apoi în faţa Sf. Mormânt pecetluit. Apoi înconjoară Sf. Mormânt prin partea dreaptă, în sunetul clopotelor, cântând "Învierea Ta, Hristoase, Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi, pe pământ, ne învredniceşte cu inimă curată să Te slăvim". La a 3-a ocolire se cântă imnul de la vecernie, de la vohod "Lumină lină a sfintei slave". În acest timp patriarhul şi clericii se retrag în altarul Bisericii Ortodoxe de alături şi stând în aşteptare se dezbracă de omofor, de sacoş şi de mitră, rămânând numai în stiharul alb, cu epitrahil, mânecuţe şi brâu. Apoi este condus de doi diaconi şi eclesiarhul bisericii în faţa Sf. Mormânt. Aici, mai întâi, este controlat peste tot de poliţiştii necreştini, în prezenţa oficialilor armeni, catolici şi copţi, să nu aibă vreo sursă de foc Patriarhul desigilează apoi uşa Sf. Mormânt, prin ruperea peceţilor şi intră în prima încăpere, "Capela Îngerilor "însoţit, după tradiţie, de un arab musulman. Diaconii şi eclesiarhul rămân afară la uşă. Ceara de la cele 4 sigilii se adună într-o cupă de argint şi se duce la altar, unde se păstrează până la Paştile anului următor. Patriarhul intră apoi în a doua încăpere şi îngenunchează în faţa lespezii Mormântului şi se roagă fierbinte, cerând de la Dumnezeu Sfânta Lumină. În tot acest timp musulmanul supraveghează în Capela Îngerilor. În biserică se instalează o mare linişte. Emoţia minunii îi cuprind pe toţi. Arabii creştini sunt totuşi cei care fac mereu semne de implorare a Sf. Lumini. Ei se roagă strigând - "Doamne, trimite-ne din cer Lumină!". "Doamne, dă-ne Lumină!" - "Să vină Lumina!".

După 15-20 de minute de fierbinte rugăciuni, toţi cei de faţă observă o lumină puternică, ca o scânteie luminoasă de fulger coboară în zigzag prin cupola mare a Bisericii(uneori sub formă de glob de lumină, alteori ca un stâlp de lumină. Nu la fel în fiecare an). La această lumină nu prea te poţi uita că parcă te orbeşte. În Biserică se aud glasuri de emoţii în toate limbile. Scânteia dumnezeiască coboară deasupra Capelei Sf. Mormânt, ca un glob de lumină ce se sfărâmă în mici bucăţi. Apoi intră înăuntru ca o rază subţire de foc, coboară pe lespedea Mormântului şi aprinde vata de deasupra lespedei. Vata este încărcată de o rouă divină din timpul rugăciunii. Placa de marmoră de pe Mormântul Domnului transpiră în timpul rugăciunii. În această clipă Sf. Lumină a venit! Minunea s-a săvârşit! Mulţimile aşteaptă cu nerăbdare Sf. Lumină, cu mâinile întinse. Frunţile şi obrajii tuturor sunt transpirate de emoţia minunii! O mare bucurie şi trezire spirituală se săvârşeşte în inimile şi conştiinţele tuturor.

Patriarhul adună cu mâinile vata aprinsă ce are o flacără galben-verzuie. Lumina este imaterială, poţi să dai cu ea pe faţă în primele minute şi ea nu te arde. Aceasta, cred, este lumina cu care Hristos S-a coborât la iad, cum spune Isaia prorocul "Cei ce şedeau în întuneric au văzut lumină mare...".Patriarhul pune vata în două cupe de aur cu orificii şi iese în Capela Îngerilor. Aici aprinde două buchete mari de câte 33 de lumânări, în prezenţa musulmanului, iar cupele le dă celor doi diaconi ortodocşi. Aceştia duc o cupă la Sf. Altar, iar a doua la Biserica Sf. Împăraţi Constantin şi Elena de la Patriarhie. Apoi patriarhul iese în faţa Sf. Mormânt cu cele două buchete de lumânări aprinse şi strigă de 3 ori - "Veniţi de luaţi lumină!". Minunea se continuă. În clipa când patriarhul iese din Sf. Mormânt se aprind singure candelele de deasupra intrării în Sf. Mormânt, la fel şi lumânările din sfetnice şi toate candelele din Altarul Bisericii Mari, sub privirile uimite ale tuturor celor prezenţi. În cel mult trei minute se aprind felinarele şi buchetele de lumânări ale tuturor celor prezenţi. Întreaga Biserică parcă este o flacără vie. Mulţi se ating de flacără cu faţa, cu mâinile, cu hainele, pentru binecuvântare, fără a se arde. Abia după câteva minute flacăra arde în mod normal.

Acum vin la patriarh armenii, catolicii şi copţii şi iau lumină, ducând-o la altarele lor, unde o păstrează tot anul. Cei cu felinare o duc la casele lor, ba o duc în ţările lor cu avioanele ce aşteaptă pe aeroport, astfel reuşesc, ca în noaptea învierii să aibă lumină de la Sf. Mormânt la slujba de la miezul nopţii.

Martorul nostru ne mai destăinuie un lucru foarte important. Faptul că, clopotul cel mare de la Mormântul Domnului, din aur, îl plânge pe Mântuitorul în Vinerea Mare pentru că a murit. El se trage singur, rar şi a jale. Boceşte a jale spun grecii, iar în noaptea învierii, tot singur se trage, repede şi cu veselie, vestind marea bucurie a Învierii, acoperindu-le pe toate celelalte clopote. Am reţinut că praznicul învierii de la Ierusalim te face să uiţi că mai eşti pe pământ, că te înalţă cu sufletul în sferele cele mai înalte ale spiritualităţii. În Ierusalim, la magazine, se găsesc un fel de căldăruşe cu sită deasupra şi cu fitil, pline cu untdelemn de măsline, ca un fel de candele. Acestea se aprind cu Sf, Lumină şi pot fi duse oriunde doreşti. În felul acesta a ajuns Sf. Lumină la Mănăstirea Sihăstria şi candelele acestei Sf. Mănăstiri ard din 1974 cu Sf. Lumină de la Mormântul Domnului, după cum spune acelaşi martor.

Când am ajuns noi în faţa Sfântului Mormânt în anul 2000, ghidul nostru, un profesor evreu ne-a arătat candelele de la intrarea în Capela Îngerilor, spunându-ne: „Acestea sunt candelele ce se aprind cu lumină din cer la Paştile dumneavoastră”. Momentul , ca şi multe altele ne-au impresionat profund. Cântam cu toţii: „Hristos a înviat!” cu lacrimi în ochi.

Din materialul informativ am reţinut că Sf. Lumină se aprinde numai la Paştile Ortodoxe şi că ar fi încercat şi catolicii, dar n-au primit-o, dovadă incontestabilă că ortodoxii păstrează dreapta credinţă apostolică. Este cea mai puternică dovadă care mărturiseşte că Ortodoxia este credinţa cea adevărată. Deşi au adoptat calendarul gregorian, ortodocşii n-au acceptat schimbarea datei serbări Sf. Paşti. Catolicii au schimbat data Paştelui după noul calendar. Data serbării Sf. Paşti a fost stabilită odată, de către toţi la primul sinod ecumenic de la Niceea, din 325, de către cei 318 episcopi prezenţi, sub inspiraţia Duhului Sfânt. Data este în prima duminică după lună plină, după echinocţiul de primăvară. Dacă, însă, coincide cu Paştile evreieşti, noi amânăm data cu o săptămână. Paştile lor au o cu totul altă semnificaţie. Noi prăznuim la Paşti Învierea Domnului, în care ei nu cred, de aceea L-au şi răstignit.

Se cuvine să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru această mare minune a Învierii Fiului Său rugându-l să aducă în sufletele noastre Lumina Învierii şi la acest praznic al Sf. Paşti ale anului 2005.

Cateva imagini in care se observa starea duhovniceasca a momentului venirii Sfintei Lumini se pot vedea accesand linkurile de mai jos:

Link 1 http://www.youtube.com/watch?v=Ly6mlbDQAtI

Link 2 http://www.youtube.com/watch?v=DT31wfQD1NQ

HRISTOS A ÎNVIAT !

pr. prof. Teodor ŢENŢ

duminică, 17 aprilie 2011

Maica Domnului a facut o minune la Delani

Motto: "Credinta ta te-a mantuit, mergi in pace".
In data de 14 aprilie 2011 doamna Silvia Muresan din Oradea a facut o marturisire uimitoare. In urma cu cateva zile (10 aprilie 2011) fiind la biserica ortodoxa din Delani, Maica Domnului a vindecat-o de paralizie si o boala a ochilor. Cu multa ravna si smerenie doamna Silvia povesteste cum s-a petrecut minunea:

vineri, 15 aprilie 2011

Episcopul Nicolae Popovici un ierarh martir

Joi, 14 aprilie 2011 a avut loc la Sala teatrului Arcadia din Oradea conferinta publica cu tema "Increstinarea Crisanei" sustinuta de pr Mihai Andrei Aldea din Bucuresti. In cadrul conferintei invitatul a vorbit despre situatiile religioase, politice si administrative din zona Crisanei din timpurile vietuirii dacilor pe aceste meleaguri. La sectiunea de intrebari s-a discutat despre situatia religioasa, politica si administrativa a Crisanei in timpul ocupatiilor otomane, habsburgice si maghiare.
Vorbind despre istoria Oradiei si oamenii de seama ai orasului, invitatul spunea ca oradenii ar trebui sa cinsteasca pe cei ce s-au jertfit pentru dreapta credinta in zona: "Voi nici nu stiti ca aici in Oradea aveti un sfant. Episcopul Nicolae Popovici a suferit si a fost prigonit de comunisti pentru curajul sau si puterea in cuvant ce o avea cand in predicile sale demasca imselaciunea bolsevica".

In contextul istoric al trecutului zonei, invitatul conferintei a propus ridicarea la Tebea a unui mausoleu: "Noi, romanii, ar trebui sa ridicam martirilor nostrii monumente. Ar trebui insistat mai mult pentru ridicarea unui mausoleu la Tebea in amintirea lui Avram Iancu si a tuturor acelora care au jertfit propria viata pentru libertatea si demnitatea noastra nationala. Voi oradenii ar trebui sa sustineti un astfel de demers".
Referitor la existenta greco-catolicilor in tinuturile Crisanei invitatul a spus: "Nu exista greco-catolici in Romania. Denumirea de Biserica Greco-Catolica Romana este incorecta, deoarece in perioada interbelica Vaticanul in acord cu Statul Roman au introdus cultul greco-catolic ca fiind un rit al Bisericii Romei. Astfel denumirea corecta este de catolici de rit bizantin".
Conducerea ASTRADROM a sustinut ideea construirii unei astfel de monument precum si canonizarea sfintilor locali ca Episcopul Nicolae Popovici din Oradea, protopul Popa Flore si pr. Mihail din Beius, taranul Gavruta Petru si altii.

prof. Cristina Mihoc

luni, 11 aprilie 2011

pentru agricultura

Prin fondurile europene nerambursabile pentru agricultura puteti accesa:
Măsura 141- Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistență 1500euro/an
Conditii
: - exploatația are o dimensiune economica cuprinsa intre 2 si 8 UDE- exploatatia este inscrisa in Registrul agricol. Sunt favorizate persoanele cu varste pana in 40 ani si cei din zone defavorizate.
Măsura 112- Instalarea tinerilor fermieri 25.000 euro
Conditii : - exploatația are o dimensiune economica cuprinsa intre 6 si 40 UDE- exploatatia este inscrisa in Registrul agricol. Solicitantul sprijinului are vârsta sub 40 de ani şi se instalează pentru prima dată în exploataţia agricolă ca şi conducător (şef) al acesteia; deţine sau se angajează să dobândească competenţe şi calificări profesionale în raport cu activitatea pe care urmează să o desfăşoare
Măsura 221 – Prima împădurire a terenurilor agricole”-finantare in functie de zona geografica-Conditii : - suprafata minima 0.5 ha. Terenul trebuie sa fi fost declarat la APIA cu cel putin 2 ani inainte de depunerea dosarului. Să se respecte în această perioadă condiţiile agricole şi de mediu (GAEC)
Pentru mai multe
detalii va asteptam la Centrul de Consultanta in Afaceri din Beius (langa Restaurantul La Popular) Contact : 0744867967

duminică, 3 aprilie 2011

Vechimea crestinismului in Crisana


Astradrom Bihor va invita la conferinta ,,Vechimea crestinismului in Crisana” susţinută de Pr. Pof. Mihai-Andrei Aldea din parohia Sf. Daniil Sihastrul cartierul Berceni-Bucuresti.

Joi, 14 aprilie 2011, de la orele 18:00, la Teatrul Arcadia (pasajul Vulturul Negru).
Intrarea libera !

Va asteptam cu drag!

vineri, 1 aprilie 2011

Ce nu se spune la noi

In Grecia se fac proteste impotriva introducerii cipurilor biometrice. Din pacate nici un post de televiziune sau ziar nu au prezentat aceasta stire de amploare. De ce? De altfel mai amintim ca Biserica Greciei s-a pronuntat categoric impotriva introducerii cipurilor electronice si a numarului 666 in codurile documentelor personale. Vezi linkul: http://apologeticum.wordpress.com/2011/03/29/mare-protest-in-grecia-impotriva-documentelor-biometrice-peste-100-000-de-greci-alaturi-de-preotii-lor-au-cerut-oficialitatilor-renuntarea-la-cardul-cetateanului/