joi, 29 decembrie 2011

Gheronda Efrem primeste prigoana cu pace in suflet

In spatele arestarii staretului Efrem se ascund interese politico-masonice.

Toti cei care doriti sa va exprimati in mod concret sprijinul pentru staretul Efrem din Sfantul Munte, un mare rugator pentru noi toti, o puteti face accesand linkul:
http://freegerontaefraim.com/ro
Tipariti scrisoarea de pe site, impreuna cu mai multe tabele, si duceti-o la preotul din parohia dumneavoastra pentru a o citi si a strange cat mai multe semnaturi in aceste zile.
E foarte important sa-l sprijinim pe staretul Efrem prin atitudinea noastra, dar va recomandam sa il sustinem si prin rugaciune.
Arestarea staretului de la Vatoped, tocmai in preajma Nasterii Mantuitorului, dovedeste cine se afla in spatele acestor actiuni: diavolul.
Sfintii mucenici din inchisorile comuniste sa il intareasca si sa il insoteasca pe noul mucenic Efrem de la Vatoped.

marți, 20 decembrie 2011

Erezia de la Balamand a fost acceptată prin hotărâre sinodală doar de BOR

Bazându-se pe hotărârile adoptate de sinodul BOR unii ierarhi români au săvârşit erezii smintitoare trădând jerfele de aproape două mii de ani ale martirilor care au murit pentru dreapta credinţă şi pe care Biserica Ortodoxă îi cinsteşte cu zi de prăznuire în calendar.

În urma smintelilor făcute de doi ierarhi din vestul ţării (Oradea şi Timişoara), din iniţiativa IPS Bartolomeu Anania, Sinodul BOR a interzis orice comuniune prin slujbe cu ereticii şi schismaticii. După trecerea la cele veşnice a mitropolitului de la Cluj, această hotărâre a fost dată uitării de către înaltele feţe bisericeşti din România.

În iunie 1993 în localitatea Balamand din Liban a avut loc o consfătuire între catolici şi ortodocşi în care partea ortodoxă a făcut câteva concesii foarte grave. Printre aceste concesii sunt şi recunoaşterea reciprocă a Tainelor, dar şi a ideii eretice de biserici surori. Ulterior concesiile şi ereziile acceptate acolo au fost combătute de mulţi teologi greci. Acestora s-a alăturat şi chinotita Sfântului Munte Athos.

Şase Biserici Ortodoxe locale nu şi-au trimis reprezentanţii, iar unele au boicotat aceasta întrunire. Au participat reprezentanţi a nouă Biserici Ortodoxe locale. În cele din urmă, documentul semnat la Balamand, nu a fost acceptat de niciun sinod al vreunei Biserici Ortodoxe locale care a trimis reprezentanţi, mai puţin Biserica Romaniei. Prima dată, documentul a fost condamnat sinodal de catre Biserica Greciei.

Acest document a stârnit multe tulburări în lumea teologică ortodoxă. Bazându-se pe acest acord adoptat doar de sinodul BOR, unii ierarhi din România au căzut în erezie. Este cunoscut cazul celor doi ierarhi Sofronie de la Oradea şi Nicolae de la Banat. Nu de mult IPS Andrei Andreicuţ a săvârşit o sfeştanie cu un episcop catolic la Cluj iar, IPS Serafim Joantă al Germaniei a căzut într-o altă erezie afirmând că, după părerea sa, Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe sunt foarte apropiate de cele ale Bisericii Catolice.

În afirmaţiile sale, IPS Serafim îi contrazice pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, pe marii noştri teologi şi pe Patriarhii Răsăriteni. Decât să ne lăsăm înşelaţi de falsele învăţături ale “blândului” ierarh român din Germania preferăm să ascultăm de “aprigii” Sfinţi Părinţi care şi-au dat viaţa pentru păstrarea neschimbată a învăţăturii Bisericii Ortodoxe mărturisită şi de Patriarhii Răsăritului.

În mai 1848 patriarhii ortodocşi ai răsăritului au condamnat în unanimitate eresurile catoliceşti mărturisind că tainele acestora nu sunt valide. Azi, prin documentul semnat la Balamand, mărturisirea de credinţă a Sfinţilor Părinţi a fost ignorată cu dispreţ de către cei ce ar fi trebuit să o apere cu tărie. Noi de cine să ascultăm? De Sfinţii Părinţi sau de diplomaţia politico-religioasă a ierarhilor care au semnat şi aprobat cele scrise în acel document?

Expresia de “Biserici surori” folosită în cercurile ecumeniste dă impresia că ambele au putere egală de mântuire ceea ce este fals, contrazice toată învăţătura de credinţă a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe. În acest sens, teologul român de talie internaţională, părintele Dumitru Stăniloae, spune că “Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă nu sunt două surori. Nu există decât un cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decât un singur trup, adică o singură Biserică. Deci noţiunea de Biserici surori este improprie” (în “Omagiu memoriei părintelui Dumitru Stăniloae”, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1994, pg. 93).

Şi iarăşi ne întrebăm de cine să ascultăm? De cei ce au semnat astfel de documente sau de Sfinţii lui Dumnezeu?

prof. Mihai Cosma, licenţiat în teologie

Vedeţi şi:

Documentul de la Balamand propriu-zis (în limba română): http://www.danionvasile.ro/blog/2010/06/07/documentul-de-la-balamand-%E2%80%93-1993/

O prezentare pe scurt a documentului: http://eresulcatolic.50webs.com/balamand.html

Sfântul Munte Athos despre erezia de la Balamand (pozitia chinotitei): http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/10/01/sfanta-chinotita-a-sfantului-munte-athos-impotriva-acordului-de-la-balamand-si-a-ereziei-bisericilor-surori/

Pozitia teologului grec Ioannis Romanidis: http://www.danionvasile.ro/blog/2010/06/07/romanidi/

Mitropolitul Ieroteos Vlahos despre compromisurile ecumenistilor: http://acvila30.wordpress.com/2011/10/14/mitropolitul-ierotheos-vlahos-denunta-traseele-subterane-ale-ecumenistilor/

Parintele Iustin Parvu despre eresul de la Balamand: http://apologeticum.wordpress.com/2011/10/24/parintele-justin-despre-acordul-de-la-balamand-noi-nu-ascultam-de-furi-ci-de-glasul-bisericii-care-vorbeste-prin-sfintii-parinti/

vineri, 9 decembrie 2011

Acatistul preacuvioasei Muceniţe Maria Gatcinskaia


Condacul 1

Preacuvioasă Muceniţă, aleasa lui Hristos, le-ai apărut locuitorilor drepţi din Gatcina prin faptele tale bune şi prin smerenie. Şi astăzi, te preamărim, ne amintim cu dragoste de tine, fiind cinstită în faţa lui Dumnezeu şi ne ocroteşti, îţi cântăm fără încetare cu inima înduioşată:

Bucură-te Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.




Icosul 1

Îngerii lui Dumnezeu s-au bucurat încă de la naşterea ta, pentru că te-ai rugat fără încetare şi ai fost respectată pentru că ai oferit daruri sufleteşti asemenea lor, cinstind puterea lui Dumnezeu. În perioada ateistă, ai luptat pentru adevărul lui Hristos în biserica de pe pământ şi ţi-ai păstrat credinţa neclintită. Iar noi, privind chipul tău, îţi cântăm aşa:

Bucură-te, urmaşă purtătoare de evlavie creştină.

Bucură-te, că ai dat dovadă de blândeţe îngerească.

Bucură-te, că ai găsit mângâierea cerească.

Bucură-te, că ai transformat durerea pământească în bucurie.

Bucură-te, că inima și-a alinat suferinţa.

Bucură-te, că ţi-ai dedicat viaţa lui Dumnezeu.

Bucură-te, sol al iubirii lui Dumnezeu.

Bucură-te, flacără nestinsă a credinţei ortodoxe.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 2-lea

Corurile de cântăreţi nu vor putea să îţi slăvească faptele bune aşa cum se cuvine, Preacuvioasă Mamă, pentru că ai fost lovită de o boală cumplită când erai tânără şi L-ai urmat neobosită pe Hristos şi ai stat în chilia ta în toate zilele vieţii tale, cântându-i Puterii lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 2-lea

Trupul tău a fost secerat de o boală grea şi cu îngăduinţa lui Dumnezeu, nu a fost adus în viaţa ta rodul faptelor pământeşti care duc la pierzanie, ci rodul veşnic al harului duhovnicesc. Ai avut mare încredere în Dumnezeu, de aceea noi îţi vom cânta cu slavă următoarele:

Bucură-te, că ai urmat voia lui Dumnezeu cu blândeţe şi smerenie.

Bucură-te, că datorită martiriului tău ai fost înzestrată cu har divin.

Bucură-te, că ţi-ai îndreptat privirea în toate zilele vieţii tale spre Hristos cel răstignit pe cruce.

Bucură-te, că ţi-ai purtat crucea în urma lui.

Bucură-te, că te-ai apropiat de Dumnezeu prin liniştea rugăciunilor.

Bucură-te, că te-ai rugat la Dumnezeu pentru toată lumea.

Bucură-te, că îi ajuţi pe cei ce îşi pierd curajul din cauza durerii.

Bucură-te, că deschizi ochii celor care au sufletul orb.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 3-lea

Dumnezeu Preamilostivul, ţi-a întărit sufletul cu suferinţa şi boala timpurie, te-a scos din deşertăciunea sorţii triste, dăruindu-ţi curăţenia inimii, ai fost asemenea lui Iova, cel care a suferit mult. Iar tu, Maria cea Dreaptă, bucurându-te de dragostea lui Dumnezeu, îi cântai din adâncul sufletului: Aliluia.

Icosul al 3-lea

Căci ai fost încercată de o furtună de gânduri şi suferinţe pentru sufletele celor care luptau, Mamă Marie, L-ai implorat pe Domnul Iisus Hristos cu blândeţe şi lacrimi şi ai dobândit liniştea, fiind unsă cu mir frumos mirositor. Iar noi, văzând harul lui Dumnezeu îţi cântăm acestea:

Bucură-te, că ai îndepărtat cu răbdare linguşeala duşmanilor.

Bucură-te, că sufletul tău a fost curăţat prin suferinţă.

Bucură-te, muceniţă, că eşti foarte mărinimoasă faţă de oameni.

Bucură-te, muceniţă, că l-ai iubit pe aproapele tău la fel ca pe tine.

Bucură-te, că prin rugăciune ai fost înzestrată cu harul alinării durerii celor care suferă.

Bucură-te, porumbiţă minunată, că te-ai dus cu sufletul curat în ceruri.

Bucură-te, că ai primit cununa slavei veşnice de la Dumnezeu.

Bucură-te, că ai transformat suferinţele din acea vreme în bucurie veşnică.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 4-lea

Ai avut cu tine mătăniile din mărgele nepreţuite când te-ai izolat să te rogi, nu ai simţit boala, iar pentru că ai fost foarte înţeleaptă, oamenii evlavioşi au venit la tine pentru a primi cuvinte de mângâiere. Tu le-ai alinat sufletele de multe ori şi pentru aceasta ei îi cântă Dumnezeului Mare şi Atotputernic: Aliluia.

Icosul al 4-lea

Te-ai apropiat cu dragoste şi credinţă de Potirul vieţii şi ai primit Trupul şi Sângele lui Hristos, ca să te întărească Hristos, Cel care te-a ales, şi ca să fie mereu în tine. Aşa ai fost luminată de Duhul Sfânt, ţi-ai dedicat toată viaţa lui Hristos, iar noi îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că ai primit bunătatea luminată din ceruri de la Dumnezeu.

Bucură-te, că ţi-ai luminat sufletul cu lumina Sfintei Treimi.

Bucură-te, că îngerii s-au minunat şi s-au bucurat de tine şi că oamenii te cinstesc.

Bucură-te, de întărâtarea şi lacrimile amare ala demonilor.

Bucură-te, vindecătoarea rănilor noastre trupeşti şi a suferinţelor sufleteşti.

Bucură-te, că mergi înaintea lui Dumnezeu pentru noi.

Bucură-te, că ne-ai vindecat suferinţele prin rugăciunile tale.

Bucură-te, că prin modul tău de viaţă, ne-ai îndreptat vieţile spre mântuire.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 5-lea

Asemănându-te fecioarelor înţelepte, ai păstrat mirul rugăciunilor şi milei pentru întâmpinarea lui Dumnezeu şi cu candela aprinsă a fost posibil ca El să îţi apară, iar tu, arătându-i robii lui credincioşi, Îi cântai Dumnezeului Atotmilostiv: Aliluia.

Icosul al 5-lea

Privind pământul rusesc doborât de întunecimea sufletească, l-ai nimicit prin curăţenia sufletului şi ai încălzit sufletul fecioarelor tinere cu sunetul clopotelor bisericeşti, îndrumându-le să-L slujească pe Dumnezeu şi pentru a-şi ajuta aproapele în perioada ateismului. De aceea şi noi urmându-ţi exemplul, învăluim pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru cu o iubire sinceră, cântându-i aşa:

Bucură-te, că te cinstim pentru că ne alungi necazurile.

Bucură-te, că ne înveţi cu răbdarea ta.

Bucură-te, că ne luminezi cu lumina sufletului tău.

Bucură-te, că dai o mână de ajutor bolnavilor.

Bucură-te, că îi povăţuieşti pe atei şi pe cei răi.

Bucură-te, model de păstrate a credinţei în secret.

Bucură-te, strălucire a curăţeniei cereşti.

Bucură-te, îmbinare de credinţă, speranţă şi dragoste.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 6-lea

Sfântul mucenic, mitropolitul Veniamin, ţi-a vizitat chilia şi a vorbit cu tine, ţi-a dat binecuvântarea să intri în rândul călugăriţelor, să te întărească Dătătorul de fapte bune, iar tu să-I cânţi lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 6-lea

Privim ceremonia călugăririi tale în timpul prigoanei împotriva creştinilor de la Biserica cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, locul în care ai mers cu evlavie. Pentru că ai respectat poruncile lui Hristos şi legământul monahal, noi îţi mulţumim cântându-ţi aşa:

Bucură-te, că faci parte din noii mucenici ai Bisericii Ruseşti.

Bucură-te, conducătoare a spiritului confesiunii.

Bucură-te, că prin mucenicia ta ai ajuns în Împărăţia Cerurilor.

Bucură-te, că trupul tău a purtat răni asemenea lui Dumnezeu.

Bucură-te, că prin tine înţelegem dreptatea lui Dumnezeu.

Bucură-te, că împreună cu tine îl urmăm pe Hristos.

Bucură-te, că îi întăreşti pe cei care au luptat pentru credinţă.

Bucură-te, că le-ai luminat drumul spre mucenicie cu rugăciunile tale.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 7-lea

Faptele tale au fost ţinute în secret, însă după cuvântul lui Dumnezeu: „un oraş nu poate fi ascuns dacă este construit pe vârful muntelui, chiar dacă locuitorii îl ţin ascuns, lumina lumânărilor bate în jos şi le arată tuturor că sunt în acel oraş”. La fel şi lumina virtuţii tale, Sfântă Mamă Maria, le-a apărut oamenilor suferinzi, iar ei privind-o, îşi vor îndrepta nădejdea spre Dumnezeu cel Atotputernicul printre sfinţii Săi, cântându-i: Aliluia.

Icosul al 7-lea

Chilia ta împodobită cu icoane şi înmiresmată datorită rugăciunilor tale era cerul pe pământ pentru oamenii suferinzi, care veneau în număr mare la tine căutând sfatul duhovnicesc, rugăciunea şi liniştea. Iar ei, din bucurie că şi-au hrănit sufletul şi prin puterea lui Dumnezeu au devenit mai puternici , datorită faptelor bune care li s-au făcut, îţi cântau aşa:

Bucură-te, că ai învins neputinţa trupului omenesc.

Bucură-te, că ai mers pe drumul îngust către mântuire.

Bucură-te, apărătoare a curajului duhovnicesc.

Bucură-te, refugiu al celor descurajaţi de suferinţă.

Bucură-te, că i-ai făcut mai înţelepţi prin smerenie pe cei neînţelepţi.

Bucură-te, că îi întăreşti pe cei slabi de înger.

Bucură-te, că ne-ai arătat puterea speranţei.

Bucură-te, că ne dăruieşţi lumina bucuriei cereşti.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 8-lea

Ai propovăduit neînfricata credinţă pe pământ, ai primit cu inima cuvântul înţelept al sfântului Mucenic Veniamin, că nu oamenii salvează Biserica, ci Dumnezeul nostru Iisus Hristos cu Sângele Său. Dar şi noi, muceniţa lui Hristos, privind măreţia ta mucenicească, alungăm din inimile noastre frica şi răutatea, cântându-i lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 8-lea

Ai stat la pat bolnavă fiind, te rugai la Dumnezeu Milostivul să ierte păcatele omeneşti, să-i aducă pe necredincioşi pe calea cea dreaptă şi să-i ridice pe cei căzuţi. Rugăciunea şi lacrimile tale au fost pe placul lui Dumnezeu, Mamă Marie. De aceea, noi minunându-ne de măreţia sfinţeniei tale, îţi cântăm:

Bucură-te, că ai îndulcit amărăciunea suferinţelor.

Bucură-te, că ne îndrumi să avem încredere în voia lui Dumnezeu.

Bucură-te, că multe taine nu ţi-au fost ascunse.

Bucură-te, că rugăciunile tale au ajuns până la ceruri.

Bucură-te, că ai îndepărtat uneltirile diavoleşti.

Bucură-te, că ţi-ai întins mâinile spre Bunul Dumnezeu.

Bucură-te, că i-ai povăţuit pe duşmani.

Bucură-te, că ai îndreptat inimile reci spre Dumnezeu, cu căldura rugăciunilor tale.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 9-lea

Te-ai rugat în taină Unicului Dumnezeu, lui Hristos şi ai primit harul de a-i alina pe cei suferinzi, oamenii bolnavi venind la tine pentru acesta. De aceea şi noi, Sfântă Preacuvioasă, suntem vrednici de mila lui Dumnezeu şi cântăm cu smerenie în inimi: Aliluia.

Icosul al 9-lea

Faima minunilor tale s-a răspândit dincolo de oraşul Gatcina şi o mulţime de oameni au venit din alte oraşe şi din alte părţi, lăudându-L pe Dumnezeu, ţi-au recunoscut sfinţia, chiar dacă trupul tău era secerat de boală, iar noi, împreună cu ei preaslăvim mila Domnului şi îţi cântăm:

Bucură-te, că prin rugăciunile tale ne-ai îndreptat spre Dumnezeu.

Bucură-te, că ai îndreptat suflete spre lumina veşnică.

Bucură-te, logodnică binecuvântată a lui Hristos.

Bucură-te, că prin stilul tău de viaţă ai dovedit lipsa de judecată a lumii.

Bucură-te, că ne-ai îmbogăţit fiind un exemplu de evlavie.

Bucură-te, că ne-ai arătat puterea credinţei.

Bucură-te, că ai fost săracă cu duhul şi astfel ai primi harul Duhului Sfânt.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 10-lea

Toţi oamenii s-au minunat că s-a reflectat în tine bucuria şi bogăţia de virtuţi: curăţenia asemenea îngerilor, dovezile de curaj chiar dacă trupul tău a fost secerat de boli crude şi suferinţă şi compasiunea nemărginită faţă de oameni. Preacuvioasă Mamă, pentru toate acestea Îi cântăm Dumnezeului preamărit de tine: Aliluia.

Icosul al 10-lea

Diavolul, duşmanul mântuirii, nu a putut să umbrească faptele tale bune, pentru că tu i-ai luminat pe toţi cu bucuria şi mângâierea. Şi ţi-ai îndeplinit sarcina din rândul îngerilor de a-i învăţa pe oameni să nu se lepede de Hristos până la moarte şi le-ai zis că dragostea lui le va încălzi fără încetare inimile, că pe cei bolnavi nu îi vor speria lanţurile, temniţele, suferinţele şi moartea. De aceea îţi spunem aşa:

Bucură-te, model neînfricat de păstrare a credinţei.

Bucură-te, păstrătoare a binefacerilor Domnului.

Bucură-te, că ai înfăptuit bucurii pascale.

Bucură-te, că prin suferinţele tale te-ai îndreptat spre bucuria cerească.

Bucură-te, că ai ţinut departe de păcat sufletul necredincios.

Bucură-te, că ai dat dovadă de răbdare în suferinţe.

Bucură-te, păstrătoare a harurilor dumnezeieşti

Bucură-te, apărătoare a bunătăţii lui Dumnezeu.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 11-lea

Chinuitorii au venit în locuinţa ta noaptea şi au pus trupul tău încercat de multe boli în car, vorbindu-ţi despre boală şi batjocură. Dar tu, Preacuvioasă Muceniţă Maria, ţi-ai îndreptat gândul spre Dumnezeu şi Îi cântai: Aliluia.

Icosul al 11-lea

Deşi ai trecut prin chinurile arzătoare şi ai vărsat o mare de lacrimi, ai intrat în pacea veşnică cu bunăvoinţa lui Dumnezeu. Cei care te-au chinuit erau foarte surprinşi să vadă ce mare era mulţimea de oameni care a fost martoră la slava sfinţiei tale. De aceea şi noi, preamărind faptele tale, Sfântă Muceniţă, îţi spunem:

Bucură-te, rază de soare a Împărăţiei Cerurilor.

Bucură-te, că ai primit darul alegerii.

Bucură-te, că ai alungat întunericul sufletesc.

Bucură-te, că ai primit rugăciuni pentru binefacere.

Bucură-te, că ai arătat calea cea dreaptă celor drepţi.

Bucură-te, că ai primit cununa de la Dumnezeu Atotputernicul.

Bucură-te, că ai sfinţit prin rugăciuni oraşul Gatcina.

Bucură-te, că l-ai sfinţit cu sfintele tale moaşte.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul al 12-lea

Trupul şi sângele nu s-au apropiat, iar tu văzând voia lui Dumnezeu te-ai oferit ca jertfă nevinovată pentru sacrificiu. În ultimele zile ale pribegiei tale pe pământ ai rostit în temniţă cuvântul apostolului: ”Ce ne îndepărtează de dragostea lui Hristos? Să fie oare mâhnirea sau strâmtorarea sau prigoana sau foamea sau goliciunea sau necazul?” De aceea, iertându-i pe cei care te-au chinuit, fericită Marie, i-ai cântat Domnului: Aliluia.

Icosul al 12-lea

Îngerul Domnului a fost trimis la tine în temniţă, să-ţi apere sufletul sfânt şi să te conducă spre fericirea celor iubiţi de Dumnezeu, iar noi fiind mântuiţi de sângele tău şi de suferinţele tale, îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că eşti considerată cu chip de înger.

Bucură-te, I-ai dus lui Dumnezeu fructele virtuţii.

Bucură-te, că L-ai rugat pe Hristos să ne facă inimile curate.

Bucură-te, ce ne-ai vindecat de viciile păcătoase.

Bucură-te, că ne-ai izbăvit de chinurile iadului.

Bucură-te, că i-ai mântuit prin rugăciune pe cei care au venit la tine.

Bucură-te, că înfrumuseţezi soborul celor drepţi din Sankt Petersburg.

Bucură-te, că ai trecut în rândul noilor mucenici.

Bucură-te, Preacuvioasă Muceniţă Maria, martiră smerită, că te rogi pentru noi cu rugăciuni fierbinţi.

Condacul 13

Sfântă Marie, preacuvioasă Muceniţă, privim tinereţea ta care s-a scurs în luptele sufleteşti şi în smerenie, privim maturitatea ta întărită de gândurile curate şi de rugăciune, privim şi sfârşitul tău mucenicesc. Privim astăzi şi slava ta din Ceruri! Fii stăruitoarea şi apărătoarea noastră blândă în faţa lui Dumnezeu, căci noi îi vom cânta pururea: Aliluia.

Rugăciunea Maicii Maria de Gatcina

O preacuvioasă sfântă muceniţă Maria, lauda îngerilor şi a noilor mucenici şi mărturisitori slavă. Priveşte-ne pe noi păcătoşii care te rugăm, ca o caldă apărătoare şi smerită rugătoare în faţa lui Dumnezeu, celui care cu rugăciune, post , credinţă şi răbdare te-ai arătat. Tu, având lumina credinţei în Hristos, darul înainte vederii şi a facerii de minuni, roagă-l pe Domnul să primească lacrimile şi căinţa noastră, să ne dăruiască nouă (numele) iertarea păcatelor, dragoste nefăţarnică de aproapele, tărie în credinţă, trezvie şi viată bine plăcută lui Dumnezeu.

O preacuvioasă Maică, ajută-ne pe cei ce cinstim sfântă pomenirea ta şi roagă-L pe Domnul ca pentru rugăciunile tale să ne dăruiască pace sufletească şi vindecare în boli.

Roagă preacuvioasă Sfântă Muceniţă pe milostivul Dumnezeu, făcătorul nostru, să ne ferească de răutăţile ce vin asupra noastră, să trăim în curăţie şi în binecuvântare slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

marți, 6 decembrie 2011

Minunea Sf. Nicolae



pentru subtitrare, in caz de neafisare, apasa butonul cc din dreapta si ale limba romana

Una dintre minunile Sfantului Nicolae, care a creat multa tulburare in randul comunistilor, incordati foarte tare in a o ascunde si a o trece in uitare, a fost cea petrecuta in ziua de 31 decembrie 1955, in localitatea ruseasca Kuibisev (actuala denumire a localitatii este Samara), pe strada Cikalov, nr. 84, 31.
In noaptea de Anul Nou, la o petrecere intre tineri, o fata numita Zoia a inceput a dansa cu icoana Sfantului Ierarh Nicolae, datorita faptului ca prietenul ei, numit tot Nicolae, intarzia sa apara. In numai cateva clipe, un zgomot nefiresc a zguduit incaperea, iar o lumina orbitoare a tulburat privirea celor prezenti. Rezultatul: fata a ramas incremenita precum o piatra cioplita, cu icoana Sfantului Nicolae in brate.
Medicii, chemati de urgenta, au ramas fara raspuns, nici unul dintre ei nemaivazand si nemaiauzind despre asa ceva. Nici macar acele de seringa nu puteau patrunde in trupul fetei.Impietrirea fizica a Zoiei a durat vreme de patru luni, in care comunistii, aflati la putere, s-au straduit a tainui minunea pe cat le-a stat in putere. Dupa trecerea celor patru luni, vreme in care multime de oameni s-au intors la dreapta credinta a Bisericii Ortodoxe, botezandu-se, Sfantul Nicolae o va ierta pe cea care i-a batjocorit sfanta icoana.
Dupa aceasta minune a fost realizat si un film, numit "Minunea" (in limba rusa, "Chudo"), turnat de regizorul rus Alexandru Proshkin, in anul 2009. O noua minune petrecuta in jurul celei a Sfantului Nicolae este si urmatoarea: in cadrul filmarilor peliculei, in anul 2008, regizoul Proskin a primit Taina Sfantului Botez, intrand astfel in Biserica Ortodoxa.
Sfanta Scriptura, spune tuturor, pana astazi: "Nu va amagiti: Dumnezeu nu Se lasa batjocorit; caci ce va semana omul, aceea va si secera" (Galateni 6, 7). Scenaristul Iuri Arabov, puncteaza ideea centrala a filmului, zicand: "Chiar de-ar veni Mantuitorul la noi, noi tot n-o sa credem: despre asta vorbeste filmul."

Zoia cea de piatra - minunea Sfantului Nicolae din anul 1955 / 1956

In localitatea ruseasca Kuibisev, numita astazi "Samara", pe strada Cikalov, nr. 84, 31, in noaptea de Anul Nou a anului 1955, o minune inspaimantatoare avea sa zguduiasca lumea inabusita de raceala si rationalitatea seaca a comunistilor. Minunea petrecuta in casa Zoiei a aprins inima a multime de oameni, fie ei crestini, ori nu.
Zoia Karnauhova era o simpla muncitoare, in fabrica de tevi din localitate. In noaptea de Anul Nou, tanara Zoia a fost invitata la petrecerea organizata in casa crestinei evlavioase Klavdia Petrovna Bolonkina, cu al carei fiu fata era prietena.
Desi Klavdia nu era de acord cu aceasta petrecere, ea a plecat de acasa, lasandu-i in pace pe cei tineri. Mama baiatului nu era de acord cu aceasta petrecere, deoarece atunci era Postul Craciunului. Anul Nou civil cadea in mijlocul Postului Craciunului, deoarece Nasterea Domnului se praznuiape 25 decembrie, dupa calendarul vechi, adica 7 ianuarie, dupa calendarul nou.
Petrecerea a inceput, insa Nicolae, baiatul gazdei, a intarziat destul de mult. Ceilalti musafiri au chemat-o pe Zoia la dans, pana ce va ajunge si Nicolae. Fata a venit intre ei, insa si-a zis in mintea ei ca, daca nu il are pe Nicolae al ei, il va lua pe Nicolae din icoana. Astfel, nebuna a luat icoana de la locul ei de cinste si a inceput a dansa cu ea.
Prietenii fetei, desi nu erau nici eu foarte credinciosi, au indemnat-o sa o lase la locul ei, caci nu se glumeste cu cele sfinte. Zoia, plina de nebunie si indrazneala, a zis: "Daca exista Dumnezeu, sa ma pedepseasca!"
La numai cateva clipe distanta, un zgomot si o lumina puternica au zdruncinat incaperea. Zoia era incremenita! Oricat s-au fortat tinerii, nici unul nu a putut sa o urneasca din loc pe fata, ba inca nici icoana nu au putut sa i-o ia din brate. Desi era incremenita, fata nedand nici un semn de viata, inima acesteia se auzea, batand incet.Ambulanta a sosit imediat, iar medicii au ramas fara cuvinte. Sora asistentei de pe salvare, a marturisit, zicand: "Sora mea a ajuns acasa foarte tulburata. Desi militia o pusese sa dea o declaratie prin care se angaja sa pastreze tacerea asupra celor intamplate, ea mi-a povestit cum incercase sa-i faca Zoiei injectii, insa a fost imposibil. Era ca si cum trupul Zoiei ar fi fost de piatra - acele seringii nu intrau in piele, ci se rupeau. Oamenii ziceau ca o pedepsise Dumnezeu. Tot orasul vorbea despre acest eveniment."
Vestea despre minunea din Kuibisev s-a raspandit cu viteza luminii. Autoritatile locale comuniste au recunoscut faptul ca nu pot explica "stiintific" evenimentul si starea in care se afla Zoia, motiv pentru care au si incercat sa musamalizeze pe cat s-a putut cazul.In incercarea lor de a face orice, spre a indeparta atentia si accesul oamenilor din acel loc, conducerea orasului a desfiintat pana si statia de autobuz din fata casei. In numai doua zile insa, strazile din jurul casei erau pline de oameni. Militienii nu au putut face fata abundentei de oameni.
In articol din revista "Voljskaia Kommuna", publicat in numarul din data de 24 ianuarie 1956, vorbea despre minune si despre tipetele infioratoare ce se auzeau din cand in cand, dinspre trupul impietrit al fetei.
Profesorii atei, veniti din Moscova, au dat o sentinta pe care abia daca o puteau crede ei insisi: fata sufera de o forma necunoscuta de tetanos. Insa nu exista boala care sa faca trupul rigid precum o piatra, si nici alta cauza nu poate da putere unui trup sa nu poata fi urnit din loc, ba inca sa mai stea si patru luni in picioare.
Rezultatul era firesc: oamenii au inceput sa tina posturile si sa nu mai frecventeze manifestarile organizate de autoritatile comuniste in perioada Pastilor. In cele din urma, innebuniti de inexplicabilul situatiei, comunistii au ingaduit preotilor sa vina la fata locului.
Astfel, a ajuns in casa cu pricina ieromonahul Serafim Tiapocikin, de la Sihastria Glinsk. Parintele a facut sfestanie casei, iar icoanei i-a citit o rugaciune de sfintire. Rezultatele s-au lasat insa asteptate fara nici un folos. Obligat de comunisti sa minta, in legatura cu minunea, parintele nu a facut-o. Pentru aceasta, comunistii il vor exila intr-un lagar.
Nu dupa multa vreme, in casa a fost adus si mitropolitului Nicolae. Acesta s-a asezat langa Zoia si a citit Paraclisul Sfantului Nicolae. Nici de aceata data nu s-a intamplat insa nimic. In cele din urma a fost chemat si patriarhul Alexie I, care a spus: "Cel ce a pedepsit-o, acela o va si milui!"Sambata, in ajunul Bunei Vestiri, in cea de-a treia saptamana a Postului Pastilor, un batran cu barba alba s-a apropiat de militienii care pazeau casa si i-a rugat sa-l lasa sa intre la fata. Nedandu-i voie, batranul a venit si a doua zi. In ziua de Buna Vestire, cand militienii plecasera pentru cateva momente din fata casei, batranul a intrat la Zoia.Intorsi in fata casei, militienii au auzit din interior cuvintele batranului, zicand catre fata: "Asadar, ai obosit de atata stat in picioare?" Intrand speriati in casa, nestiind cine i-a pacalit, intrand la fata fara voia lor, ei nu au gasit pe nimeni.
In ziua de 23 aprilie (6 mai, dupa calendarul nou), cand se praznuiau Pastilor, Zoia a revenit la viata. Dupa aproape patru luni (128 de zile), vreme in care fata nu a mancat, nu a baut si nu a sezut, ea a inceput a se misca si a vorbi ca mai inainte.
Ce a zis Zoia, cand a putut sa se miste ?
Curgandu-i lacrimi neincetate, Zoia striga in gura mare: "Lumea moare din pricina pacatelor! Rugati-va, aveti credinta!" Apoi, ea a spus tuturor ca batranul care a chemat-o la viata a fost Sfantul Nicolae, din icoana. In popor mai exista si traditia care spune ca batranul care a eliberat-o a fost ieromonahul Serafim Tiapocikin. Despre tipetele pe care le scotea uneori fata, a spus: "E groaznic! Arde pamantul! Rugati-va! Lumea intreaga piere pentru pacatele ei, rugati-va!" Intrebata fiind despre cine a hranit-o atata vreme, fata a raspuns: "Porumbeii! Porumbeii m-au hranit!"
Ce s-a intamplat, mai apoi, cu Zoia "cea de piatra" ? Datorita vremurilor grele, de opreliste comunista, istoria nu s-a pastrat cu certitudine. Astfel, unii spun ca fata a adormit in Domnul la numai cateva zile dupa revenirea la viata; altii, cred ca fata a fost internata de comunisti intr-o casa de nebuni, unde a murit nestiuta de nimeni; iar altii sustin intrarea ei in manastire si ingroparea in taina, undeva in Lavra Sfanta Treime, a Sfantului Serghie.
Minunea nu poate fi ascunsa insa sub obroc. Martorii oculari, unii aflati inca in viata, si unele documente din dosarele intocmite de comunisti, stau dovada pana astazi.

Marturii vechi si noi despre Zoia "cea de piatra"
In ziarul "Komso-molskaia pravda", un articol marturisea: "Multi credinciosi din Samara o cunosc pe pensionara Anna Ivanovna Fedotova. "In acele zile am fost de doua ori in casa Zoiei, isi aminteste Anna Ivanovna, veneam de departe. Casa era inconjurata de militieni. Am hotarat sa intreb despre cele intamplate pe unul din ei. Am zarit un militian tanar, care tocmai iesea pe poarta. L-am ajuns din urma si l-am intrebat: "Spuneti-mi, este adevarat ca Zoia a incremenit?" El a raspuns: "Ma intrebi exact ca si sotia mea, insa eu nu-ti voi spune nimic, ci mai bine priveste singura." El si-a scos de pe cap chipiul si mi-a aratat parul albit: "Vezi? Este mai graitor decat orice cuvant. Noi am semnat si ni s-a interzis sa vorbim despre aceasta. Dar daca ai sti cat de frica mi s-a facut cand o priveam pe aceasta fata impietrita!"
Parintele Vitali Kalasnikov, paroh al Bisericii Sfanta Sofia, isi aminteste: "Matusa mamei mele, Anna Pavlovna Kalasnikova, in 1956, lucra in calitate de medic la Salvare, in Kuibasev. In acea zi, dimineata, ea a venit la noi si ne-a spus: "Voi dormiti, dar orasul e demult in picioare!" si ne-a povestit despre tanara incremenita. Ne-a mai spus ca, desi semnase sa nu spuna nimanui nimic, in acel moment ea venea de acolo. O vazuse pe Zoia, care era ca o stana de piatra. Vazuse si icoana Sfantului Nicolae in bratele ei. Incercase sa-i faca o injectie, insa toate acele se rupsesera. Toti am ramas zguduiti de cele povestite. A. P. Kalasnikova a lucrat la Salvare inca multi ani. S-a stins din viata in anul 1996. Eu m-am preotit inainte de moartea ei. Mai sunt in viata si azi cei carora le-a povestit ea despre Zoia in acea dimineata."

Sursa: CrestinOrtodox.ro

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Un schit în inima Daciei…


Aproape de vechea reşedinţă dacică, Sarmizegetusa Regia, pe „Valea Rea” de sub „Vârtoapele” din judeţul Hunedoara, în urmă cu aproximativ patru ani, a început construirea unui lăcaş monahal. Iniţiativa aparţine asociaţiei „Sarmizegetusa Regia” din Hunedoara, al cărei preşedinte este Mihai Alionescu. Sfântul lăcaş, unde o mână de măicuţe se roagă pentru neamul nostru, poartă numele: „Schitul Sfinţilor Români – Grădiştea de Munte” având două hramuri.

    Minunat este peisajul specific zonei, la o altitudine de peste 700 metri, schitul fiind situat în poieniţa „Preluca dintre Văi” între două pârâiaşe, înconjurat de munţi. Din traseul care duce spre Sarmizegetusa, după localitatea Costeşti, este o ramificaţie, un drum de ţară, de aproximativ 4 km ce leagă schitul de lume.

    Regele dacilor, Burebista, a avut ca reşedinţă cetatea Costesti-Cetăţuie iar, puţin după moartea sa, "marele preot" Deceneu a mutat capitala în muntele sfânt al dacilor Kogaion, care se presupune că ar fi fost în apropierea cetaţii Sarmizegetusa. Ultimul rege dac a fost Decebal şi a avut centrul regatului la Sarmizegetusa Regia. Schitul „Sfinţiilor români” se află între cele două reşedinţe dacice: Costeşti şi Sarmizegetusa.

    Sfinţirea locului pentru biserică a fost făcută de PS Timotei al Aradului la 1 octombrie 2008, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (15 august), iar în toamna aceasta, PS Gurie al Devei şi Hunedoarei, a dat binecuvântarea pentru al doilea hram: „Sfinţii Români” (a doua duminică după Rusalii). În incinta schitului există şi un mic paraclis cu hramul „Sfântul Grigorie Palama” (14 noiembrie). 

Ion si Ana - parintii doamnei Maria Alionescu
Localnicii, si măicuțele de la schit, ne povestesc că poienița unde este schitul a fost a unor țărani din Grădiștea de Munte, numele lor fiind Ion și Ana Alionescu. Aceștia și-au dorit ca pe acest loc sa fie o mănăstire de măicuțe, dar visul nu l-au putut îndeplini. Erau oameni săraci, iar regimul comunist nu le dădea aprobările necesare. Fiica Maria și ginerele Mihai Alionescu au dus la îndeplinire dorința acestora: "Am fost pe la mănăstirile din Moldova și am văzut cât este de frumos. Mi-am dorit să fac și aici o mănăstire" - spune ginerele Mihai Alionescu. Cine reușește să stea de vorbă cu doamna Maria poate auzi lucruri frumoase despre mama ei Ana, pe care și le amintește cu drag.

Biserica este din lemn de brad, meşter fiind vestitul dulgher al zonei Ion Marian. La ridicarea acesteia au contribuit locuitori din satele învecinate. 

    Preşedintele asociaţiei „Sarmizegetusa Regia”, domnul Mihai Alionescu, spunea: „Frumuseţea bisericii, frumuseţea locului unde este amplasat schitul, frumuseţea istoriei acestui neam românesc care s-a perpetuat pe aceste meleaguri, am dori să pătrundă duhovniceşte în inimile şi sufletele monahilor şi monahiilor ce vor vieţui de-a lungul timpului aici în acest lăcaş binecuvântat de Maica Domnului, pentru a putea lumina şi aprinde scânteia divină în sufletele păcătoase ce vor dori să vină aici pentru a-şi uşura desaga grea cu păcate pe care o ducem fiecare dintre noi mirenii. Dorim pace şi iubire între oameni, sănătate şi înţelepciune clerului şi să nu îngăduie reformatori în Biserică, să ţină vie şi nealterată calea cea dreaptă a credinţei noastre strămoşeşti pentru a ne deschide uşa spre mântuire.”

     Vicepresedintele asociaţiei, domnul Vasile Inăşescu, fost viceprimar al comunei Orăştioara de Sus, a susţinut cu multă ardoare ridicarea acestui aşezământ monahal: „Nu fie spre lauda noastră sau a cuiva anume dar mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ce s-a putut face până acum. Sperăm că maicile şi părintele care au venit aici să ducă mai departe această lucrare atât duhovniceşte cât şi administrativ. Planurile sunt mari şi sperăm să se şi împlinească. Se intenţionează să se facă în viitor un atelier de veşminte preoţeşti şi articole pentru necesităţile bisericeşti şi a tradiţiei neamului nostru, dar şi o activitate duhovnicească mai intensă. Noi, ca asociaţie vom susţine mai departe, după posibilităţi, tot ce se va face aici pe viitor”.


    Ieromonahul Eftimie Mitra, duhovnicul schitului, spune că: "sfintii români sunt dovada incontestabilă a continuității noastre pe aceste locuri, de la formarea poporului român și până în prezent. Ei au fost și rămân în continuare o călăuză pentru viața noastră, pentru neamul nostru."

    Maica Domnului şi Sfinţii români să fie călăuză vieţuitorilor acestor meleaguri binecuvântate de Dumnezeu şi întregului neam românesc.
Marcel Breb


    În cadrul schitului funcționează  și un atelier de croitorie și broderie. În acest atelier maicile realizează costume populare, ii tradiționale, veșminte preoțești etc. Pentru detalii vezi link-ul: http://portulpopular.blogspot.ro/ 


http://2.bp.blogspot.com/-suBUC_7kaPM/VK_U8u4lS7I/AAAAAAAACpY/Bk0kSjZFF8I/s1600/SAM_0166.JPG


Troița de la intrarea în schit. 

Este închinată Sfântului Apostol Andrei, cel care, conform atestărilor istorice, a încreștinat primii localnici pe teritoriul Daciei. Alături de Sfântul Andrei, în Scitia Mică, a mai fost și Apostolul Filip. La încreștinarea poporului român au mai contribuit și misionarii convertiți de Apostolul Pavel la sud de Dunăre. Conform atestărilor, acești misionari au propovăduit și în nordul Dunării până la Carpați. În vestul țării, în Campia Panonică, a propovăduit și Apostolul Andronic (ucenic al lui Pavel). Datorită acestora s-au înființat primele episcopii ortodoxe pe teritoriul țării noastre, încă din primul secol de creștinism.
Ținând seama de acestea, nu greșim să spunem că, în România, creștinismul este de origine apostolică.

La mijlocul troiței este o mică cruce în formă de X, numită crucea Sfântului Andrei, care este declarat și ocrotitorul  neamului nostru.






Vedeţi şi alte imagini accesând linkul: http://www.flickr.com/photos/69018227@N02
Cu Valentin de Boboteaza în munţii din jurul schitului: http://www.poartasprecer.ro/2013/01/cu-boboteaza-prin-m-tii-orastiei.html







Acces rutier: 
1. Orăştie – Căstău – Costeşti – spre Grădiştea de Munte (conform indicatoarelor rutiere).
2. Calan - Ocolisul mic - Ludesti - spre Gradistea de Munte (conform indicatoarelor rutiere)

Adresa poştală: Schitul "Sfinţilor români ", sat Grădiştea de Munte nr. 61/A, com. Orăştioara de Sus, cod poştal: 337329;
Contact: 
         tel.0765 723232, 0733549671- maica stareta Nectaria Vaida
              0765 769790 - pr. Eftimie Mitra
     email:  sf.romani@yahoo.com
Coordonate geografice (dupa GPS auto): 709 m. altitudine, 45,65924 lat. N şi 23,22790 long. E.


http://1.bp.blogspot.com/-XHzfi1XJWjQ/VK_Opkaw59I/AAAAAAAACo0/fFwZBntf51E/s1600/SAM_1146.JPG

http://2.bp.blogspot.com/-ZdtwbvBGiF4/VK_LZ6l2QGI/AAAAAAAACoE/7BseiZVSpxA/s1600/SAM_0206.JPG

http://4.bp.blogspot.com/-IU2re7zMrxE/VK_M0RlXe-I/AAAAAAAACoY/6aruBVixTPQ/s1600/SAM_1837.JPG

http://1.bp.blogspot.com/-pRhaobRcMfE/VK_J_SeiENI/AAAAAAAACnk/LPQCeSlRRNU/s1600/SAM_0071.JPG

http://3.bp.blogspot.com/-ovhKI46kP2A/VK_O7CGexdI/AAAAAAAACo8/vJlEDUVpMzw/s1600/SAM_1124.JPG

http://4.bp.blogspot.com/-C8FYNofUnys/VK_MZnbYa-I/AAAAAAAACoQ/z2xUoPT_T4w/s1600/SAM_0161.JPG

http://4.bp.blogspot.com/-b_G_19ozf_w/VK_N2NlrfJI/AAAAAAAACok/HI-W3UTsK3c/s1600/SAM_1863.JPG

http://1.bp.blogspot.com/-wRQzw8ioRW0/VK_KoBqDlwI/AAAAAAAACns/OhyiuPnzhys/s1600/SAM_0135.JPG

http://4.bp.blogspot.com/-orsTJJiseLg/VK_PWPABJEI/AAAAAAAACpE/O-nqwmCChns/s1600/SAM_1138.JPG