Idei de predici la Intrarea Maicii Domnului în Biserică a PS Ioan Mihălțan al Oradiei

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Ev. Luca X, 38-42; XI, 27-38.

1.Sf. Scriptură nu redă totdeauna nume și locuri anume ci vorbește de mule ori în general, ca și în cazul de față – „ a intrat într-un sat”.

2.Putem deduce însă că nu este vorba de un oarecare sat, este vorba de Betania, satul lui Lazăr și de aici deducem că cele două surori erau surorile lui Lazăr, bine prezentate în Evanghelia învierii lui Lazăr unde se prezintă scena ungerii și spălării picioarelor lui Iisus și că Maria din această Evanghelie nu este păcătoasa despre care se spune în celelalte Evanghelii.

3.Evanghelia lui Lazăr e aceea care ne aduce mai multe mărturisiri asupra Martei și Mariei decât cea a Intrării în Biserică. Limpezimi foarte principale din care reise că amândouă erau în intimitatea prieteniei cu Iisus prin fratele lor Lazăr, unde se spune că “iubea Iisus pe Lazăr și pe surorile lui” și că erau cele care “pregăteau masa lui Iisus”.

4.Ele erau destul de apropiate, familiare cu Mântuitorul.

5.Nici Evanghelia sărbătorii de azi, nici Evanghelia lui Lazăr nu redau întru totul viața lor, viața lui Lazăr și viața lui Iisus.

6.Se spune totuși că Mântuitorul venea mereu în casa lor. Au rămas neștiute, tainice, discuțiile pe care Mântuitorul  le-a avut cu Lazăr. Este de admirat comuniunea frățească între Lazăr și cele două surori, comuniune care a ieșit în evidență prin moartea fratelui lor. Discuțiile dintre Marta și Maria cu Mântuitorul la mormâtul lui Lazăr întărește convingerea acestei comuniune atât de intense  și calitative. Casa celor trei era și o casă de refugiu și odihnă sufletească chiar și pentru Mântuitorul, dovada acestei susțineri e tot mormântul lui Lazăr. Când surorile I-au vorbit despre Lazăr și nădejdea ce au avut-o în Mântuitorul, Sf. Evanghelie ne spune că Iisus a lăcrimat. Puternică familiaritate și comuniune.

7.O singură dată se mai spune că a plâns Iisus, pentru Cetatea Ierusalimului.

8.Deci Marta și Maria nu pot fi clasate cum le prezintă Evanghelia zilei: una cu dor de cele spiritual și una pentru cele vremelnice; amândouă aveau un dor de comuniune cu Mântuitorul Iisus Hristos, deci nu erau între ele așa mari deosebiri.

9.Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică este semnificativă. Ca și alte persoane din Vechiul Testament ea a fost un dar al lui Dumnezeu, închinat lui Dumnezeu. Ne putem duce la o meditație mai adâncă dacă judecăm faptul că numai în Biserică și în preajma Bisericii se poate dezvolta o spiritualitate autentică. Înstrăinarea de Biserică, de rânduielile bisericii nu dau rezultate nici material, nici spirituale. Maica Domnului rămâne un model în această privință pentru că pregătirea ei pentru nașterea Mântuitorului s-a făcut în Biserică.

10.Cântarea o numește “Biserică sfințită și rai cuvântător”.

11.Istoria Bisericii ne stă mărturie că toți marii bărbați duhovnicești din decursul veacurilor s-au format în Biserică. Mai mult chiar istoria țării noastre  ne stă mărturie că primele începuturi ale slovelor și ale culturii românești au fost ocrotite sub streașina bisericii, că primele ocrotiri sociale au fost în mănăstirile Bisericii noastre, așa-zisele bolnițe. Deci aceste rodiri și pliniri în Biserică reprezintă cele două realizăriale Bisericii: învățarea de carte și lucrarea filantropică.

12.Dacă vrem să medităm mai adânc intrarea în Biserică a Maicii Domnului ne poate duce la adânci cugetări și foloase atât în cele vremelnice cât și în cele veșnice pentru binele familiei și al societății.

 

(Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, p.229)