Idei de predici la duminica a XXVI-a după Pogorârea Sfântului Duh ale PS Ioan MIhălțan al Oradiei

Duminca a douăzeci și șasea după Pogorârea Sfântului Duh

Ec. Luca XII, 16-21.

 

 

 

1.Pentru noi, ca oameni, Mântuitorul mereu a repetat că bunurile materiale sunt socotite ca o mare bogăție, fapt pentru care ne punem nădejdea în ele și căutăm să le acumulăm.

2.Ar trebui să ținem seamă că acumularea lor precum și întreținerea lor, precauțiunea păstrării lor ne dau foarte multe griji și neliniște sufletească. Oricum, cea mai mare bogăție este liniștea sufletească; nu putem admite că bunurile materiale sunt cu adevărat o bogăție.

3.Chiar din prezentarea pildei cu bogatul constatăm acea neliniște sufleteacă pe care o dau bogățiile. Deși i-au rodit țarinile în mod deosebit, totuși acest belșug nu i-a adus liniște sufletească, punându-și întrebarea: ce voi face?

4.Mântuitorul însuși ne avertizează că bogățiile vremelnice sunt mereu suspuse grijilor și distrugerii îndemnându-ne: ”Nu vă adunați comori pe pământ unde moliile nu le strică și unde furii le sapă și le fură”.

5.Dacă bogatul avea o dreaptă judecată, o inimă mai largă, mai plină de milă își putea face alt plan; nu acela de a-și mări jitnițele, ci acela de a-și mări milosteniile după textul psalmilor care spune: ”Acei bogați se mântuiesc care-și pun averile lor în mâinile săracilor.” Dar lipsit de o astfel de judecată și-a făcut alte planuri vremelnice desigur.

6.Dovada cea mai grăitoare că-i lipsea dreapta judecată a fost aceea că s-a adresat sufletului, care este o realitate spirituală, să mănânce și să bea adică să se hrănească cu cele materiale.

7.Datorită acestei lipse de dreaptă judecată Mântuitorul i-a zis: ”nebune”.

8.Tot o lipsă de dreaptă judecată că nu s-a gândit deloc la cea mai sigură realitate: moartea.

9.Este o mare ispită diavolească pentru noi oamenii spre paguba noastră spirituală, că diavolul reușește să ne facă să uităm de moarte să ne facă să ne preocupăm de altele pe care noi le considerăm principale.

10.Nimic nu-i mai sigur și mai folositor pentru noi ca gândul la moarte.

11.Românul are o zicere: ”Am uitat ca de moarte”. Sfântul Antonie cel Mare prezintă folosul gândului la moarte în cuvinte ziditoare: ”Dacă știu că ziua de azi e ultima din viața mea, n-aș tinde să adun bogății peste  bogății, pe care nu le pot duce cu mine, n-aș mai purta vrăjmășii contra celor ce mă urăsc ci i-aș ierta, aș fi mai îngăduitor, mai răbdător, mai iertător, mai cu frică de Dumnezeu, mai dezlegat de lume și mai aproape de Dumnezeu”.

12.La toate acestea bogatul din Sf. Evanghelie nu s-a gândit. Dar la ce nu s-a gândit aceea a fost ca realitate sigură-moartea. Repetăm, nimic nu este mai sigur ca moartea.

13.Foarte puține din planurile pe care le facem se împlinesc în această lume. Un mare pedagog zicea: “Dacă din toate planurile pe care le facem în lumea aceasta se vor plini a zecea parte înseamnă că s-au împlinit foarte multe.”

14.Se observă în viața noastră, așa cum am mai spus, că suntem foarte râvnitori în agonisirea celor materiale; mare ispită, mare amăgire, mare neliniște.

15.În ce ar consta îmbogățirea în Dumnezeu? Mai întâi, într-o statornică legătură și comuniune cu Dumnezeu care este cea mai puternică asigurare a vieții noastre pe pământ. Această comuniune ne-ar da multă liniște sufletească, am trăi bucurii cerești pe pământ, am fi mult mai liniștiți și am folosi cu mai multă înțelepciune timpul dat nouă pe pământ. Am ști să folosim bunurile materilale cum trebuie, ne-am bucura de ele cu adevărat și am începe împărăția lui Dumnezeu chiar de pe pământ, care este “ în lăuntrul nostru”.

16.Ne facem un mare rău nouă înșine datorită faptului că ne ancorăm puternic în cele vremelnice. În scurta noastră viață de pe pământ vom avea zile puține dar pline de griji.

17.Să nu uităm niciodată adevărata valoare a realităților existente: vremelnicia și veșnicia.

18.Să nu uităm că aici vom trăi puțină vreme și ceea ce urmează după aceasta va fi veșnic.

19.Dacă vom dobândi o dreaptă judecată atunci am prețui adevărata valoare a existenței, n-am mai fi așa de ocupați de cele vremelnice să uităm aproape de tot cele veșnice. Să medităm mai adânc la aceasta.

(Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999,p.137)