Idei de predici
la duminica a douăzeci și cincea după Pogorârea Sfântului Duh
Ev. Luca x,
25-37.
1.Nu toate întrebările pe care le punem noi oamenii semenilor noștri și
chiar lui Dumnezeu sunt sincere. argument: dacă ar fi sincere în momentul în
care Mântuitorul îți dezleagă problema îndată
să urmezi ceea ce te-a sfătuit, dar faptul că nu accepți înseamnă că
n-ai fost sincer, iar dacă pui și mai multe întrebări dovedești mai multă
nesinceritate față de cel pe care-l întrebi.
2.Mântuitorul vrea să-l facă să înțeleagă că nu-i sincer, pentru că
respectivul nu era oricine, era un om cunoscător al legii, putea să-i impute
cum tu cunoscător al legii nu știi ce trebuie și oarecum ai face și o mustrare
subtilă făcându-l să învețe lucruri pe care le știa.
3.Atât de limpede, clar, răspunde el Mântuitorului referitor la condițiile
mântuirii încât e de mirare că mai pune întrebări din moment ce răspunde așa de
clar.
4.Dar, pe semne, era un teoretician, nu un practicant, de aceea parcă i-ar
răspunde Mântuitorului de ce stă pe gânduri când știe așa de bine și întărește
„fă aceasta și vei fi viu”.
5.Discuția trebuia să se încheie, omul să se întoarcă acasă și să pună în
practică ce trebuia să facă.
6.Foarte semnificativ este faptul că el pune din nou o întrebare Mântuitorului
care n-avea rost de dată ce el a răspuns esențialul mântuirii. De fapt, se
consemnează că “el voind să se îndrepteze pe sine”, adică să-și afirme părerea
sa, dar nu era stăpânit de dorul mântuirii. S-ar părea că a vrut să-l pună în
încurcătură pe Mântuitorul în convingerea sa.
7.Mare înțelepciune a avut Mântuitorul în intervențiile sale pentru oameni.
El nu teoretiza și de cele mai multe ori dădea exemple ca și în cazul de față.
Nu știm ce ar fi zis omul dacă era întrebat cine este aproapele său; nu știm
dacă ar fi gândit la un aproape așa cum l-a prezentat Mântuitorul.
8.Mântuitorul îi prezintă un aproape de necrezut. Nu-i prezintă un preot
care era de aceeași etnie, nici un levit, ci îi prezintă pe un străin de neamul
evreiesc, incredibil pentru mentalitatea lor. Mântuitorul scoate în evidență că
cei ce au crezut că sunt mai aproape nu au fost și cei pe care îi considerau
străini au fost mai aproape.
9.Poate în exagerările noastre privind etnia și confesiunea înțelegem mai
greu cine este aproapele nostru. Sfinții au înțeles mai bine această realitate.
Ei s-au rugat pentru orice om de orice etnie, de orice confesiune. Ne gândim la
Sf. Serafim de Sarov, Sf. Isaac Sirul care se ruga și pentru demoni.
10.Străinul de neam și de legea evreiască n-a făcut un lucru de mântuială,
l-a luat, l-a spălat, l-a dus la casa de oaspeți. S-a angajat să-i poarte de
grijă până la vindecare. A plinit ceea ce a răspuns omul: a iubit pe semeni ca
pe sine însuși.
11.Iată o deosebire între teorie și practică, una să vorbești și alta să
practici.
12.Mântuitorul îi pune în față exemple nu teorii la care respectivul nu
avea ce să spună. era oarecum forțat ce să răspundă la întrebările
Mântuitorului, iar dacă răspunde ceea ce trebuia să răspundă, Mântuitorul îl
îndeamnă să facă și el asemenea.
13.Evanghelia nu ne spune dacă a făcut sau nu, sau a rămas un teoretician,
un iubitor de întrebări, de discuții.
14.O întrebare: de ce foarte mulți dintre teoreticieni chiar și religioși
și teologi sunt foarte străini de a practica ceea ce învață. Este mult mai ușor
a citi, a teoretiza mai ales azi cu mijloacele ce sunt la îndemână decât a pune
în practică. De ce? Practica cere transpirație, o luptă cu puteri străine de
Dumnezeu, puteri ce insistă mereu în cele dinăuntru ale noastre, puteri ce
insistă în amăgiri multe și neclare și toate acestea cer mari eforturi de
răbdare, de înfrânare, de privegheri străine de comodități, încât pe drept
cuvânt sfinții ce primeau aceste practici au fost numiți “eroi ai spiritului și
mari conștiințe ale bisericii”.
15.Trăim o lume modernă în care teoriile se întrec unele cu altele, mereu
se teoretizează în mass-media, dar se pare că suntem străini de practică. De
aceea nu se observă rezultate ale cunoașterii lui Dumnezeu, a îndreptării
oamenilor.
16.Socotim că avem lipsă de oameni ce învață prin tăcere. Repetăm ce a zis
ucenicul către Sf. Antonie: “e destul să te văd părinte”-fiind întrebat de ce
nu pune întrebări.
17.Se pare că noi rămânem la teoretizare deoarece este mult mai ușoară,
comodă.
18.Un exemplu este viu grăitor și anume: se spune că până uraniul devine
energie se cer multe reacții precise și e bine să asociem teoria cu
transpirația duhovnicească de împreună lucrare cu harul.
19.Să medităm mai adânc la fraza: “mergi și fă și tu asemenea”.
(Text preluat din “Idei de predici la duminici si sarbatori”, PS
Ioan Mihaltan, editura episcopiei Oradiei, anul 1999, pg.133;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.