sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Idei de predici la duminica a XXII-a după Pogorârea Sfântului Duh ale PS Ioan Mihălțan al Oradiei


Duminica a douăzeci și doua după Pogorârea Sfântului Duh

Ev. Luca XVI, 19-31.

 

1.Nu este ușor a avea dreapta judecată pentru a valorifica adevăratele bogății.

2.De obicei, noi ca oamenii când este vorba despre bogății ne gândim la belșugul celor materiale și nu numai că ne gândim dar și credem și nădăjduim în ajutorul acestor bogății.

3.Credem că prin ele ne rezolvăm problemele vieții și că vom scăpa de multe primejdii.

4.Ideea este cu totul contrarăadevăratelor bogății ce constau în valorile spirituale. Mântuitorul face o netădeosebire între bogățiile spirituale și cele materiale accentuând că bogățiile materiale sunt încărcate de griji și nu sunt dătătoare de liniște sufletească și o bogăție ce nu aduce liniște sufletească nu e o bogăție autentică.

5.Adevăratele bogății sunt cele spirituale ce sunt și dătătoare de liniște sufletească.

6.Această clasificare o precizează Mântuitorul prin cuvintele: „pacea Mea o dau vouă nu cum o dă lumea”.

7.Bogatul din Sf. Evanghelie se spune că se îmbrăca în porfiră și vison și că se desfăta în diferite plăceri vremelnice. Toate acestea se reduc la o parte din viața omului, la viața pământească de 70-80 de ani. Este incomparabilă bucuria plăcerilor sale vremelnice cu chinurile ce l-au urmat osânda veșnică. Abia atunci și-a dat el seama de adevărata bogăție, abia atunci a înțeles valoarea spirituală a bogăției, să se gândească nu numai la sine dar și la frații săi.

8.E semnificativ că atâta timp cât a petrecut în plăceri nu s-a gândit la frații săi. Ca o dovadă convingătoare că plăcerea i-a secat simțămintele frățești, comuniunea frățească – o mare bogăție spirituală.

9.Atunci nu e de mirare că nu s-a gândit nici la săracul Lazăr. Săracul Lazăr n-a avut ocazia să se desfăteze în plăceri lumești dar nu numai atât, avea mari suferințe fizice fiindu-i trupul plin de răni pe care le lingeau câinii.

10.În acestă situație fiindcă nu era pretențios ci se bucura de fărâmiturile ce cădeau de la masa săracului.

11.Cu toată suferința lui fizicăavea mai multă liniște sufletească decât bogatul din Sf. Evanghelie. Avea suferința fizică dar nu pe cea spirituală. Bogatul avea desfătarea plăcerilor dat îi lipsea liniștea sufletească.

12.În această stare de diferențiere și-au încheiat amândoi viața.

13.Sf. Părinți menționează faptul că murind bogatul nu i s-a pomenit nici numele în Sf. Evanghelie, din contră, a rămas săracul cu numele pomenit. În viața veșnică diferența a fost foarte mare. Lazăr nu avea nici bube, nici suferințe fizice ci se desfăta de bucuriile vieții veșnice. Bogatul nu avea bube dar suferea grozavele chinuri ale mustrării de conștiință. Omul își schimbă felul de a gândi trăind în diferitele realități ale vieții, așa cum s-a întâmplat și cu bogatul din Sf. Evanghelie. Cât a trăit pe pământ nu l-a văzut pe sărac, dar moartea l-a cunoscut dorind chiar săschimbe locul cu el.

14.Cât a fost în viață n-a fost în stare să se roage lui Dumnezeu, în chinuri și-a adus aminte și de Dumnezeuși de rugăciunea cea către Dumnezeu.

15.Dialogul dintre bogat și Avraam este semnificativ. Se scoate în evidență dreptatea dumnezeiască, locul de prăpastie despre care se spune că n-o pot trece oamenii însemnează că nu se poate schimba locul până la înfricoșata judecată de apoi. Ei ca oameni nu pot trece prăpastia dar „Dumnezeu ca stăpân al viilor și al morților” poate plini acestă trecere prin rugăciunile celor vii și milosteniile lor în numele celor trecuți din viața aceasta.

16.Așa învață Biserica și așa ne explicăm rugăciunile pe care le face Biserica pentru morți(sâmbetele morților).

17.Din dialogul dintre bogat și Avraam reiese și împietrirea inimilor noastre în urma fărădelegilor și păcatelor, care împietrire duce la o mare neascultare și la o mare necredințăașa cum reiese din spusele lui Avraam bogatului – „chiar de va învia un mort tot nu vor crede ” – dovedindu-se că această împietrire a inimii nu se mișcănici la vederea minunilor.

18.Faptul că bogatul se adreseazălui Avraam și nu lui Dumnezeu, este o dovadă viu grăitoare despre mijlocirile rugăciunile sfinților înaintea lui Dumnezeu; deci bogatul credea în mijlocirile acestor sfinți. De data aceasta avea o umilință și nu îndrăznea să se adreseze lui Dumnezeu ci numai lui Avraam.

19.Să folosim în mod deosebit valoarea timpului și să îl folosim bine cât timp trăim în această lume. De felul cum îl folosim depinde viața veșnică. Bogatul nu l-a folosit așa cum a trebuit. Socotim că Lazăr l-a folosit mult mai înțelept.

20.Să nu uităm niciodată lăsându-ne înconjurați de plăceri de moartea noastră, de bucuriile vieții veșnice și de osânda iadului.

21.Să judecăm drept ce înseamnăscurtimea vieții vremelnice față de viața veșnică. Amin.

(Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999,p.121)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.