Motivul real al caterisirii Mitropolitului Filaret Denișenko

Schismaticul Filaret Denișenko

Caterisit în 1922 de către Sinodul Bisericii Ruse cu implicarea Bisericii Ucrainei

Deși există documente oficiale care vorbesc despre greșelile comise de Mitropolitul de odinioară Filaret Denișenko care au condus la caterisirea lui, încă se menține o confuzie notabilă. Spre exemplu, într-un articol din presa străină, care se dorește a fi imparțial față de schisma în cauză, se spune că în 1991 Filaret Denișenko s-a rupt de Patriarhia Moscovei și ulterior, în 1997, a fost excomunicat de aceasta.

Cronologia faptelor este puțin, dar semnificativ diferită. Cererea de autocefalie a urmat deciziei de a fi depus din treapta de Mitropolit, nu invers. Cu alte cuvinte, nu Moscova a vrut să scape de autocefalie caterisindu-l și excomunicându-l, ci el a urmărit să rămână în funcție prin declararea autocefaliei. Mai precis, în urma faptelor sale reprobabile, Sinodul mare al Patriarhiei Ruse a decis că el trebuie să se retragă, dar i-a acordat șansa să o facă onorabil, depunându-și singur demisia. Aceste informații sunt conținute în „Declarația episcopatului Bisericii Ortodoxe a Ucrainei citită în Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din 11 iunie 1992”. Iată care sunt acuzațiile aduse în ea:

1. Mitropolitul Filaret este extrem de crud și arogant în relație cu clerul subordonat și cu frații săi din slujirea episcopală. În loc de grijă frățească, dragoste și compasiune față de frații mai tineri, s-a încadrat pe o cale a dictaturii și intimidării, care este absolut inacceptabilă în comportamentul unui ierarh ortodox. […] Canonul 27 apostolic prescrie ca acei episcopi, prezbiteri sau diaconi care comit brutalități fizice și duhovnicești să fie depuși din treptele lor.
2. Prin viața sa personală, Mitropolitul Filaret aduce ispite printre credincioși și dă ocazia, de asemenea, să fie defăimată și hulită Biserica Ortodoxă de către lumea din afară, drept pentru care, potrivit canonului 3 al Sinodului I Ecumenic și canonului 5 al Sinodului cinci-șase (trulan), este pasibil de cea mai aspră pedeapsă pentru că, după cum spune Sfânta Scriptură, vai acelui om prin care vine sminteala (Mt. 18:7).
3. Mitropolitul Filaret, care și-a dat cuvântul la Sinodul Episcopilor pe cruce și pe Evanghelie să convoace fără întârziere un Sinod al episcopilor ucraineni în Kiev și să-și declare acolo demisia, după ce a făgăduit să o împlinească, și-a încălcat jurământul, atrăgându-și depunerea din treaptă conform canonului 25 apostolic. (s.n.)
4. După Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din 31 martie-5 aprilie 1992, Mitropolitul Filaret a încercat și încearcă să folosească presa pentru a distorsiona răutăcios și public deciziile luate acolo și este, prin urmare, un calomniator și hulitor al Sfintei noastre Biserici Ortodoxe și, ca atare, potrivit canonului 6 al Sinodului II Ecumenic, poartă răspunderea canonică absolută.
5. După ce a ignorat decizia Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 27 mai 1992 și după ce și-a pierdut conștiința de păstor, Mitropolitul Filaret și-a însușit profanator dreptul de a săvârși sfintele slujbe ca episcop, ceea ce nu-i aparține. Îndeosebi, a săvârșit dumnezeiasca Liturghie și a hirotonit diaconi, preoți și chiar episcopi de nenumărate ori, fără să aibă autoritatea să facă aceasta din partea Sfântului Sinod. pentru asemenea fapte, canonul 28 apostolic plasează pe cei neascultători față de disciplina canonică separării de Biserica Ortodoxă. […]

6. Prin acțiunile sale, Mitropolitul Epifanie a cauzat o schismă în Biserică, pentru care este pasibil de lipsirea de rangul său pe baza canonului 15 al Sinodului I-II.

Această declarație este urmată de semnătura a 16 episcopi ucraineni din totalul de 17 de la acea dată. Bineînțeles că acuzațiile și cronologia faptelor sunt reluate și confirmate de toate celelalte hotărâri cu privire la caterisirea lui luate în Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse.

Este semnificativă și explicația pentru care nu a fost caterisit, ci i s-a lăsat posibilitatea să se retragă singur. „În documentul Decizia cu privire la apelul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene cu privire la acordarea autocefaliei din Sinodul Episcopilor din 31 martie – 5 aprilie, putem citi:

     „Sinodul Episcopilor a luat în considerare declarația Preafericitului Filaret, Mitropolit de Kiev și a toată Ucraina, că, în numele păcii bisericești, va trece o petiție la viitorul Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene pentru a fi eliberat de îndatoririle de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

      Sinodul Episcopilor, înțelegător față de poziția Preafericirii Sale, Mitropolitul Filaret, și exprimându-și recunoștința față de el pentru anii mulți de lucrări arhipăstorești în eparhia Kievului, l-a binecuvântat să-și continue slujirea episcopală în altă eparhie a Bisericii Ortodoxe Ucrainene”.

Rezumând cele de mai sus, după ce s-a văzut într-o postură nedorită de a demisiona, Mitropolitul de atunci a ales să nu facă aceasta, ci să scape de sub autoritatea Moscovei prin formarea unei Biserici autocefale în Ucraina. Este posibil să fi concurat mai mulți factori care l-au împins la această decizie, inclusiv de natură politică. Cert este că dosarul de caterisire nu se bazează doar pe acțiunile sale schismatice, ci în primul rând pe acuzațiile aduse comportamentului său despotic și imoral ca Mitropolit.

Problematica autocefaliei Ucrainei rămâne una spinoasă, dar, în orice caz, ea nu poate fi recunoscută prin astfel de acțiuni și astfel de personaje.

ieromonah Lavrentie Carp